Stabilirea paternităţii. Valoarea probatorie a expertizelor medico-legale de stabilire a legăturii de filiaţie.


Stabilirea paternităţii. Valoarea probatorie a expertizelor medico-legale de stabilire a legăturii de filiaţie.

În dezvoltarea criticilor căii de atac se învederează că instanţa de apel a făcut o greşită evaluare a rapoartelor de expertiză medico-legală de stabilire a filiaţiei,ignorând diferenţa dintre procentele de probabilitate, încadrate între 80% şi 97,3%, ceea ce nu exclude posibilitatea ca paternitatea copilului să aparţină unui alt bărbat.

Tot astfel, se susţine că instanţa de apel a realizat o eronată evaluare a probei testimoniale administrată în cauză,de pe urma căreia a tras concluzia existenţei unor raporturi intime între părţi în data de 17 noiembrie 2002, acordând astfel eficienţă raportului de expertiză medico-legală nr.272/2005 cu privire la timpul legal al concepţiei copilului.

Este astfel de observat, că toate criticile aduse de recurent vizează evaluarea materialului probator de la dosar de către instanţa de apel, fapt ce excede temeiurilor de nelegalitate proprii căii de atac a recursului, astfel cum acestea sunt înscrise în art.304 Cod procedură civilă.

Din această perspectivă, instanţa de apel nu a adus atingere unor dispoziţii de ordine publică, stabilind pe baza concluziilor expertizelor medico-legale, coroborate cu declaraţiile martorilor audiaţi în cauză că, copilul născut de reclamantă a fost conceput urmare relaţiilor intime întreţinute cu pârâtul.

Valoarea probatorie a expertizelor ştiinţifice în această materie nu este niciodată categorică – decât în cadrul excluderii paternităţii unui anumit bărbat – de principiu, concluziile având un caracter probabil. Pe această cale, stabilind timpul legal al concepţiei copilului, instanţa de apel a recunoscut efectul dispoziţiilor art.61 Codul familiei, bazându-şi hotărârea pe probele de la dosar, care conduc la concluzia că pârâtul este tatăl copilului.

Prin urmare, în temeiul art.312 Cod procedură civilă, urmează a respinge recursul.

Decizia civilă nr.24/R/MF/21.04.2006