Tip speta -Sentinta Civila nr.64/2011
Domeniu -familiei -tagada paternitate
Asupra procesului civil de fata:
Prin cererea de chemare în judecata înregistrata pe rolul Judecatoriei Macin la data de 13.10.2010 sub nr. ……, reclamanta N.L., în contradictoriu cu pârâtii N.M, B.P. si S.V. a solicitat instantei ca prin hotarârea ce o va pronunta sa admita actiunea în tagada paternitatii minorei N.M.G..
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca, s-a casatorit în anul 1983 cu N.P., care a decedat la data de 23 martie 1997. De asemenea, reclamanta a mai sustinut ca în anul 1995 a început o relatie de concubinaj care dureaza si în prezent, iar din aceasta relatie a rezultat minora M.G. si alti doi copii. Întrucât la momentul nasterii minorei, reclamanta era casatorita cu N.P., minora a fost trecuta în actele de stare civila ca fiind fiica lui N.P..
În drept, a invocat prevederile art. 54, 55 C.fam.
În dovedirea cererii, reclamanta a depus la dosar, în copie, certificatul de nastere a minorei N.M.G, certificatul de deces al lui N.P. ( fila 5) si certificatul de casatorie (fila 13).
Totodata, reclamanta a solicitat în dovedirea cererii de chemare în judecata proba cu înscrisuri, interogatoriu si martori.
La termenul din 20 ianuarie 2011, instanta a invocat din oficiu exceptia prescriptiei dreptului la actiune si analizând cu prioritate aceasta exceptie potrivit art. 137 alin. 1 C.proc.civ, retine urmatoarele:
Art. 54 C. fam, în redactarea avuta pâna la adoptarea Legii 288/29.10.2007 publicata în M.Of. Partea I nr. 749/5.11.2007, conferea actiunii în tagada paternitatii un pronuntat caracter personal îngaduind exercitarea ei numai de sotul mamei.
Dispozitiile art. 54 al 2 C fam au fost declarate neconstitutionale prin decizia nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale care a statuat neconstitutionalitatea textului, în masura în care acesta nu recunoaste decât tatalui, iar nu si mamei si copilului nascut în timpul casatoriei dreptul de a porni actiune în tagaduirea paternitatii.
Curtea si-a sustinut decizia aratând ca dispozitiile art. 54 alin. 2 din Codul familiei încalca principiul egalitatii în drepturi prev. de art. 16, art. 44 alin. 1 din Constitutie (nerevizuita). Totodata s-a argumentat ca, acolo unde exista identitate de ratiune dincolo de mobilurile particulare care pot fi diferite, se impune o identitate de solutie.
Aceasta decizie a Curtii Constitutionale este în concordanta si cu jurisprudenta Curtii Europene a Drepturilor Omului, care în cauza Kroon s. a. împotriva Olandei în 1994, a decis ca interdictia instituita de legea nationala femeii casatorite de a tagadui paternitatea sotului este contrara prevederilor art. 8 din Conventia pentru apararea drepturilor omului si libertatilor fundamentale, articol care reglementeaza dreptul la respectarea vietii private si de familie. În decizie se statueaza ca “respectul” fata de “viata de familie” cere ca realitatea biologica si sociala sa prevaleze asupra unei prezumtii legale care loveste frontal atât faptele stabilite, cât si dorintele persoanelor în cauza, fara a aduce beneficii cuiva.
Rezulta, asadar ca o lege nationala era în contradictie cu art. 8 din C.E.D.O., în interpretarea data de Curte, prin Hotarârea din 27 octombrie 1994, atâta timp cât nu permitea nici unei alte persoane decât sotul mamei sa rastoarne prezumtia de paternitate în conditiile în care folosirea starii civile (posesia de stat) indica faptul ca alt barbat este tatal copilului. Din considerentele acestei hotarâri se deduce ca, art. 8 din C.E.D.O. obliga autoritatile de stat sa respecte viata de familie, nu numai ca familie care se întemeiaza pe casatorie, dar si ca familie de fapt, iar un aspect al acestui respect îl constituie tocmai posibilitatea tagaduirii paternitatii copilului din casatorie si de o alta persoana decât sotul mamei.
Privit prin prisma art. 8 din C.E.D.O. si a acestei practici a Curtii Europene, art. 54 alin. 2 din Codul familiei încalca dreptul fundamental al omului la respectarea vietii de familie, în masura în care nu se permite tagaduirea paternitatii decât de sotul mamei, chiar si atunci când posesia de stat indica pe un alt barbat drept tatal copilului, ceea ce închidea calea stabilirii paternitatii copilului din afara casatoriei fata de tatal biologic. În afara propunerilor de lege ferenda, au fost nenumarate opinii, înca anterior deciziei nr. 349/2001 a Curtii Constitutionale, ca si de lege lata s-ar putea admite o actiune în contestarea starii civile a copilului din casatorie, care nu are posesiunea de stat în conformitate cu prezumtia de paternitate. Actiunea ar putea fi introdusa de catre orice persoana interesata si s-ar putea întemeia pe prevederile art. 51 si 53 din Codul familiei si ar avea aceleasi efecte ca si tagada de paternitate.
Cu atât mai mult s-ar fi putut introduce o actiune în tagada paternitatii ulterior pronuntarii Curtii Constitutionale asupra exceptiei de neconstitutionalitate a prevederilor art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul Familiei, prin decizia nr. 349/2001 din 19.12.2001 publicata în Monitorul Oficial, Partea I nr. 240 din 10.04.2002. Odata cu publicarea în Monitorul Oficial al României, decizia Curtii Constitutionale a fost adusa la cunostinta cetateanului.
Potrivit art. 55 din Legea 288/2007, “actiunea în tagaduirea paternitatii se prescrie în termen de 3 ani de la data nasterii copilului. Pentru sotul mamei, termenul curge de la data la care a luat cunostinta de nasterea copilului. Daca actiunea nu a fost introdusa în timpul minoritatii copilului, acesta o poate porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului sau. Reclamantul poate fi repus în termen, în conditiile legii.”
Din art. 55 alin. 1 din Codul familiei rezulta ca actiunea de tagaduire a paternitatii se poate introduce în termen de 3 ani. Dispozitia legala susmentionata priveste situatia în care dreptul la actiune apartine sotului mamei, mamei si copilului.
Când actiunea este introdusa de mama, ca urmare a constatarii neconstitutionalitatii art. 54 alin. 2 C. fam. si modificarii art. 55 din Codul familiei prin Legea 288/2007, termenul de exercitare a actiunii în tagada paternitatii este de 3 ani si curge de la nasterea copilului.
În prezenta cauza, instanta va avea în vedere ca la nasterea copilului, în 1996, nu erau declarate neconstitutionale prevederile art. 53 si ale art. 54 alin. 2 din Codul Familiei, dreptul la actiune pentru mama nascându-se la data de 10.04.2002, când a fost publicata decizia nr. 349/2001 din 19.12.2001 a Curtii Constitutionale în Monitorul Oficial, de la acel moment a început sa curga pentru reclamanta termenul de prescriptie de 3 ani.
Prin stabilirea unui termen de prescriptie, în cazul actiunii în tagada paternitatii, legiuitorul a dorit înlaturarea incertitudinii asupra paternitat
ii copilului într-un termen rezonabil, având în vedere interesul exclusiv al copilului.
De altfel, art. 3 alin. 1 din Conventia cu privire la drepturile copilului, ratificata de România prin Legea nr. 18/1990, republicata în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 314 din 13 iunie 2001, prevede ca “în toate actiunile care privesc copiii, întreprinse de institutiile de asistenta sociala publice sau private, de instantele judecatoresti, autoritatile administrative sau de organele legislative, interesele copilului vor prevala”.
Mai mult, exercitarea unui drept de catre titularul sau nu poate avea loc decât cu respectarea cadrului legal stabilit de legiuitor.
Totodata, legiuitorul, a prevazut în art. 55 din Legea 288/2007 si posibilitatea ca daca actiunea nu a fost introdusa în timpul minoritatii copilului, copilul sa poata porni într-un termen de 3 ani de la data majoratului sau, actiunea în tagada paternitatii, considerând ca daca minorul, devenit major va avea interes, va putea promova o astfel de actiune.
În consecinta, fata de considerentele expuse, instanta urmeaza sa admita exceptia prescriptiei dreptului la actiune si sa respinga actiunea în tagada paternitatii ca fiind prescrisa.
Red. Jud. A.A.
2
