Aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ. Întelesul sintagmei ” limitarea dreptului la libera circulatie în strainatate.” (Decizia civila nr.23 A/13.01.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila)
Art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005, Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European
Deliberând, asupra apelului de fata, constata urmatoarele:
Prin cererea înregistrata la data de 15.06.2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a Civila, reclamanta D.G.P. a chemat în judecata pe pârâtul H.M., CNP 17XXXXXX, solicitând ca prin hotarârea ce se va pronunta sa se dispuna suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie în Belgia pentru o perioada de cel mult cinci ani.
În motivarea cererii, reclamanta a aratat ca pârâtul a fost anterior returnat din Belgia în mai multe rânduri, Tribunalul Bucuresti Sectia a III -a Civila, dispunând prin sentinta civila nr.664/14.04.2008 pentru returnarea din data de 22.01.2009 “restrângerea dreptului pârâtului H.M., pe teritoriul Belgiei pentru o perioada de un an de la data ramânerii irevocabile a prezentei hotarâri”.
Ulterior pronuntarii sentintei cu numarul de mai sus, dovada a modului gresit în care acesta a înteles sa-si exercite dreptul la libera circulatie , la data de 14.03.2009 pârâtul a fost returnat din nou din Belgia, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu acest stat, astfel ca, în cauza devin incidente dispozitiile art. 40 lit. d din Legea nr. 248/2005 privind suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate.
Prin sentinta civila nr. 987 din 16.07. 2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V a Civila s-a admis cererea formulata de reclamanta D.G.P. si a fost suspendata exercitarea dreptului pârâtului la libera circulatie pe o perioada de un an în Belgia.
Pentru a hotarî astfel, tribunalul a retinut ca pârâtul a fost returnat anterior din Belgia în mai multe rânduri, Tribunalul Bucuresti Sectia a III -a Civil, dispunând prin sentinta civila nr.664/14.04.2008 pentru returnarea din data de 22.01.2009 “restrângerea dreptului pârâtului G.M. pe teritoriul Belgiei pentru o perioada de un an de la data ramânerii irevocabile a prezentei hotarâri”.
Din declaratia data de pârât cu ocazia returnarii, acesta precizeaza ca la data 28.06.2008 a fost arestat de autoritatile belgiene pentru furt, a fost judecat si condamnat la un an si jumatate închisoare, din care a facut numai 8 luni.
Masura dispusa fata de cetateanul român se aplica atunci când s-a încalcat ordinea juridica interioara a respectivului stat, ca urmare a nerespectarii de catre acesta a legislatiei statului în care se afla, cu repercusiuni negative asupra imaginii României si a cetatenilor români care calatoresc legal în strainatate.
Împotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta D.G.P., criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, în raport de aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ.
Critica formulata de apelanta se refera la modalitatea de redactare a dispozitivului hotarârii pronuntate de Tribunalul Bucuresti, în sensul ca acesta trebuia sa dispuna suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate si nu pe perioada de un an în Belgia, asa cum s-a dispus prin sentinta civila nr.987 din 16.07.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila.
Apelul este nefondat.
Examinând actele si lucrarile dosarului, se constata ca prin actiunea formulata la data de 04.06.2009 reclamanta D.G.P. a învederat instantei de fond ca pârâtul H.M. a fost returnat din Belgia în baza acordului de readmisie încheiat de România cu acesta stat, datorita faptului ca a savârsit infractiuni si a fost si condamnat de autoritatile belgiene pentru furt, la o pedeapsa cu închisoare de un an si jumatate, pedeapsa din care a fost executata o perioada de 8 luni.
Asa fiind, în raport de dispozitiile Legii nr.248/2005 si de HG nr.825/1995, instanta a dispus suspendarea exercitarii dreptului pârâtului la libera circulatie pe o perioada de un an în Belgia.
Pentru a raspunde criticii formulate de apelanta trebuia avuta în vedere cauza nr. 33 din 10 iulie 2008 (cauza Jipa), pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, în care s-a statuat ca articolele 18 si 27 din Directiva 2004/38/EC si a Parlamentului European cu privire la dreptul cetatenilor UE si a familiilor acestora de a circula liber pe teritoriul statelor membre, nu este în contradictie cu legislatia nationala a unui stat membru de a permite restrângerea dreptului la libera circulatie a unei persoane pe teritoriul unui alt stat membru, pe motiv ca anterior a fost repatriat din acel stat, datorita sederii ilegale, conditionat de conduita personala a cetateanului respectiv care constituie un pericol actual si suficient de serios la adresa unui interes fundamental al societatii si ca masura restrictiva este corespunzatoare scopului în care este luata.
Asadar instantele trebuie sa aprecieze daca situatia de fapt se încadreaza în premisele stabilite de Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European, dar si sa aprecieze proportionalitatea masurii luate cu scopul urmarit, pentru a respecta atât dreptul intern cât si dreptul comunitar si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg.
În acest context, dreptul la libera circulatie nu poate fi îngradit de o maniera generala, asa cum a solicitat apelanta “în strainatate” – acest aspect trebuind sa fie apreciat în mod concret raportat la conduita pârâtului, dar si cu privire la un anumit stat membru, din care a fost returnat si pe teritoriul caruia au fost comise fapte care încalca securitatea nationala, siguranta publica, ordinea publica, protectia sanatatii ori a moralei, ori pentru protejarea drepturilor si libertatilor altora – art.2 alin. 3 din Protocolul Aditional nr. 4 la CEDO.
Instanta de fond a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, deoarece a dispus luarea unei masuri raportata la situatia de fapt care priveste o singura tara a Uniunii Europene si este în acord si cu masura luata anterior prin care s-au mai dispus restrângerea dreptului la libera circulatie tot pe o perioada de un an, în concordanta atât cu actele normative de drept comunitar, dar si cu Conventia Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si a Protocoalelor Aditionale la aceasta.
