Citeste şi


Aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ. Întelesul sintagmei " limitarea dreptului la libera circulatie în strainatate."


Aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ. Întelesul sintagmei ” limitarea dreptului la libera circulatie în strainatate.” (Decizia civila nr.23 A/13.01.2010 a Curtii de Apel Bucuresti Sectia a IV a Civila)

Art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005, Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European

Deliberând, asupra  apelului de fata, constata urmatoarele:

Prin cererea înregistrata la data  de 15.06.2009, pe rolul Tribunalului Bucuresti, Sectia a V-a Civila, reclamanta  D.G.P. a chemat în judecata pe pârâtul H.M., CNP 17XXXXXX, solicitând  ca prin hotarârea ce se va pronunta  sa se dispuna  suspendarea exercitarii dreptului la  libera circulatie  în Belgia pentru  o perioada  de cel mult  cinci ani.

În  motivarea cererii, reclamanta  a aratat ca pârâtul a fost anterior  returnat din Belgia  în mai multe  rânduri, Tribunalul  Bucuresti Sectia a  III  -a Civila, dispunând  prin  sentinta civila nr.664/14.04.2008 pentru returnarea  din data de 22.01.2009 „restrângerea  dreptului pârâtului H.M., pe teritoriul Belgiei pentru o  perioada de un an  de la data  ramânerii  irevocabile  a  prezentei hotarâri”.

Ulterior  pronuntarii  sentintei cu numarul de mai sus, dovada  a modului gresit  în  care  acesta  a înteles  sa-si exercite  dreptul  la libera circulatie , la data  de 14.03.2009 pârâtul a fost returnat  din nou  din Belgia, în baza  Acordului de readmisie  încheiat de România cu acest stat, astfel ca, în cauza  devin incidente  dispozitiile  art. 40  lit. d  din Legea nr. 248/2005  privind suspendarea exercitarii  dreptului la  libera  circulatie  în strainatate.

Prin sentinta civila nr. 987 din 16.07. 2009  pronuntata de  Tribunalul  Bucuresti Sectia a V  a Civila  s-a admis cererea formulata de reclamanta D.G.P. si  a fost suspendata  exercitarea dreptului pârâtului la libera circulatie  pe o  perioada de un an  în Belgia.

Pentru a  hotarî astfel, tribunalul a retinut ca  pârâtul a fost returnat anterior  din Belgia  în mai multe rânduri,  Tribunalul  Bucuresti Sectia a III -a Civil, dispunând prin sentinta civila nr.664/14.04.2008 pentru returnarea din data de 22.01.2009  „restrângerea dreptului  pârâtului G.M. pe teritoriul Belgiei pentru o perioada de  un an  de la  data ramânerii  irevocabile a prezentei hotarâri”.

Din declaratia data de pârât cu ocazia returnarii, acesta precizeaza  ca  la  data  28.06.2008  a fost arestat de autoritatile  belgiene  pentru furt, a fost judecat  si condamnat  la un an si jumatate  închisoare, din care  a facut numai 8 luni.

Masura dispusa  fata de cetateanul român  se aplica  atunci  când  s-a încalcat ordinea juridica interioara a respectivului stat, ca urmare a nerespectarii  de catre acesta  a legislatiei  statului  în care se afla,  cu  repercusiuni negative asupra imaginii  României  si a cetatenilor  români  care  calatoresc  legal în strainatate.

Împotriva acestei sentinte a declarat apel  reclamanta D.G.P., criticând solutia pentru nelegalitate si netemeinicie, în raport de aplicarea dispozitiilor art. 40 lit. d din Legea nr.248/2005 si a art. 3 alin. 2 din acelasi act normativ.

Critica formulata de apelanta se refera la modalitatea de redactare a dispozitivului hotarârii pronuntate de Tribunalul Bucuresti, în sensul ca acesta trebuia sa dispuna suspendarea exercitarii dreptului la libera circulatie în strainatate si nu pe perioada de un an în Belgia, asa cum s-a dispus prin sentinta civila nr.987 din 16.07.2009 pronuntata de Tribunalul Bucuresti Sectia a V-a Civila.

Apelul este nefondat.

Examinând actele si lucrarile dosarului,  se constata ca prin actiunea formulata la data de 04.06.2009 reclamanta D.G.P. a învederat instantei de fond ca pârâtul H.M. a fost returnat din Belgia în baza acordului de readmisie încheiat de  România cu acesta stat, datorita faptului ca a savârsit infractiuni  si a fost si condamnat de autoritatile belgiene pentru furt, la o pedeapsa cu închisoare de un an si jumatate, pedeapsa  din care a fost executata o perioada de 8 luni.

Asa fiind, în raport de dispozitiile Legii nr.248/2005 si de HG nr.825/1995, instanta a dispus suspendarea exercitarii dreptului pârâtului la libera circulatie pe o perioada de un an în Belgia.

Pentru a raspunde criticii formulate de apelanta trebuia avuta în vedere cauza nr. 33 din 10 iulie 2008 (cauza Jipa), pronuntata de Curtea de Justitie a Uniunii Europene, în care s-a statuat ca articolele 18 si 27 din Directiva 2004/38/EC  si a Parlamentului European cu privire la dreptul cetatenilor UE  si a familiilor acestora de a circula liber pe teritoriul statelor membre, nu este în contradictie cu legislatia nationala a unui stat membru de a permite restrângerea dreptului la libera circulatie a unei persoane pe teritoriul unui alt stat membru, pe motiv ca anterior a fost repatriat din acel stat, datorita sederii ilegale, conditionat de conduita personala a cetateanului respectiv care constituie un pericol actual si suficient de serios la adresa unui interes fundamental al societatii si ca masura restrictiva este corespunzatoare scopului în care este luata. 

Asadar instantele trebuie sa aprecieze daca situatia de fapt se încadreaza în premisele stabilite de Directiva 2004/38/EC a Parlamentului European, dar si sa aprecieze proportionalitatea masurii luate cu scopul urmarit, pentru a respecta atât dreptul intern cât si dreptul comunitar si jurisprudenta Curtii de Justitie a Uniunii Europene de la Luxemburg.

În acest context, dreptul la libera circulatie nu poate fi îngradit de o maniera generala, asa cum a solicitat apelanta „în strainatate” – acest aspect trebuind sa fie apreciat în mod concret  raportat la conduita pârâtului, dar si cu privire la  un anumit stat membru, din care a fost returnat si pe teritoriul caruia au fost comise fapte care încalca securitatea nationala, siguranta publica, ordinea publica, protectia sanatatii ori a moralei, ori pentru protejarea  drepturilor si libertatilor altora – art.2 alin. 3 din Protocolul Aditional nr. 4 la CEDO.

Instanta de fond a pronuntat o hotarâre legala si temeinica, deoarece a  dispus luarea unei masuri raportata la situatia de fapt care priveste o singura tara a Uniunii  Europene si este în acord si cu masura luata anterior prin care s-au mai dispus  restrângerea dreptului la libera circulatie tot pe o perioada de un an, în concordanta atât cu actele normative de drept comunitar, dar si cu Conventia  Europeana a Drepturilor Omului si Libertatilor Fundamentale si a Protocoalelor Aditionale la aceasta.