Prin cererea înregistrată la Tribunalul Iaşi sub nr. 1752/99/2009, reclamanta Direcţia Generală de Paşapoarte a solicitat restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie în Elveţia, pentru o perioadă de cel mult 3 ani, pârâtului N. M.
În motivarea cererii, reclamanta a învederat faptul că, pârâtul a fost returnat din Elveţia, la data de 27.01.2998, în baza Acordului de readmisie încheiat de România cu această ţară, aprobat prin Legea nr. 301/2008, publicată în Monitorul Oficial nr. 827/2008. În temeiul dispoziţiilor art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate, modificată şi completată de O.G. nr. 5/2006 “Restrângerea exercitării dreptului la libera circulaţie a cetăţenilor români poate fi dispusă pentru o perioadă de cel mult 4 ani (…) cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat”. Faptul că a fost returnat rezultă şi din înscrisul denumit Talon precum şi din declaraţiile, ambele întocmite de lucrătorii punctului de control trecere a frontierei şi înaintate instituţiei de Inspectoratul General al Poliţiei de Frontieră.
Învederează instanţei că Elveţia nu este stat al Uniunii Europene, astfel că nu sunt incidente reglementările legislative ale acesteia.
Conform art. 5 din Legea nr. 248/2005 privind regimul liberei circulaţii a cetăţenilor români în străinătate cu modificările şi completările ulterioare, “Pe perioada şederii lor în străinătate, cetăţenii români au următoarele obligaţii:
a) să respecte legislaţia României şi să nu desfăşoare activităţi de natură să compromită imaginea României ori care să contravină obligaţiilor asumate de România prin documente internaţionale;
b) să respecte legislaţia statului în care se află, precum şi scopul pentru care li s-a acordat dreptul de a intra şi după caz, de a rămâne pe teritoriul statului respectiv, în condiţiile stabilite prin legislaţia acestuia sau prin documentele internaţionale încheiate cu România”.
Dreptul la liberă circulaţie este în strânsă legătură cu respectarea legislaţiei statului român, precum şi a tratatelor şi convenţiilor pe care România le-a ratificat şi care fac astfel parte din dreptul intern.
România trebuie să îşi probeze capacitatea de a stopa migraţia ilegală, iar prezenţa, fără respectarea condiţiilor legale de intrare şi şedere, a pârâtului (ca şi a altor persoane aflate în situaţii similare) pe teritoriul unor state străine ar dovedi exact contrariul, cu repercursiunile negative de rigoare asupra tratamentului aplicat cetăţenilor români.
În declaraţia dată de pârât în punctul de trecere a frontierei, acesta susţine faptul că a fost reţinut de poliţia elveţiană pentru şedere ilegală, însă nu a fost judecat, singura măsură luată împotriva sa fiind returnarea în România la data de 27.01.2009.
Solicită admiterea acţiunii în sensul restrângerii exercitării dreptului la libera circulaţie în Elveţia privind pe N. M., pentru o perioadă de cel mult 3 ani.
În drept, art. 5, 38, 39 Legea nr. 248/2005 şi Cod procedură civilă.
Din examinarea actelor şi lucrărilor existente la dosar, instanţa reţine în fapt următoarele:
Reclamanta a solicitat restrângerea exercitării dreptului pârâtului la libera circulaţie în Elveţia, în temeiul art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Potrivit acestui text, restrângerea exercitării dreptului la liberă circulaţie poate fi dispusă cu privire la persoana care a fost returnată dintr-un stat în baza unui acord de readmisie încheiat între România şi acel stat.
Reclamanta nu a produs nici o probă în sprijinul susţinerilor sale, cererea de chemare în judecată nefiind însoţită de nici un act doveditor cu privire la faptul că pârâtul se află în situaţia prev. de art. 38 lit. a din Legea nr. 248/2005.
Pentru considerentele expuse, instanţa a respins ca neîntemeiată acţiunea reclamantei.
