Prin sentinţa civilă nr.6357/24.11.2003 a Judecătoriei Galaţi au fost respinse ca nefondate contestaţia la executare, precum şi cererea conexă. A fost admisă în parte cererea de despăgubire formulată de intimatul M.I., contestatorii fiind obligaţi să-i plătească acestuia 3.200.000 lei despăgubiri.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut M.R. şi M.E. (contestatorii) au împrumutat de la Banca Populară Dunărea suma de 33.000.000 lei, restituirea sumei fiind garantată prin constituirea unei ipoteci asupra apartamentului bun comun.
Deoarece contestatorii nu şi-au îndeplinit obligaţiile asumate, creditoarea a procedat la executarea silită a contractului de garanţie imobiliară.
Contestatorul M.R. nu a dovedit că nu a cunoscut şi nu a semnat contractul de garanţie imobiliară.
Prin decizia civilă nr.20/2004 a Tribunalului Galaţi s-a admis apelul declarat de intimatul debitor M.R. , s-a admis contestaţia la executare şi s-a dispus anularea formelor de executare din dosarul nr.1569/2002 al executorului judecătoresc M.C.
S-a dispus repunerea în situaţia anterioară, în sensul întoarcerii apartamentului în patrimoniul contestatorilor.
S-a dispus, de asemenea, restituirea către adjudecatoare a preţului adjudecării.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut, în esenţă, că s-a făcut dovada în apel că obligaţia iniţială a fost stinsă prin plată, astfel încât nu se justifică executarea silită a contractului de împrumut.
Este adevărat că în aceeaşi zi în care au achitat primul împrumut (credit şi dobânzi în total 43.457.334 lei), 27.02.1999, contestatorii au contractat un nou împrumut de 44 milioane lei, însă executarea silită nu a fost începută în temeiul acestui nou contract de credit nr.8.300.000.167, titlul executoriu constituindu-l contractul încheiat în anul 1998.
Prin decizia civilă nr. 561/16.09.2005 a Curţii de Apel Galaţi s-a admis recursul şi s-a modificat în tot decizia civilă, în sensul că a fost respins ca nefondat apelul.
Pentru a decide astfel, instanţa a reţinut că la data de 16.09.1998 s-a încheiat un prim contract de împrumut cu garanţie imobiliară în formă autentică, pentru suma de 30.000.000 lei, instituindu-se o ipotecă convenţională asupra apartamentului, bun comun al contestatorilor.
Ulterior s-a încheiat un al doilea contract de credit cu garanţie imobiliară, la data de 27.02.1999 pentru suma de 44.000.000 lei, ce este utilizat pentru achitarea primului împrumut şi a dobânzilor aferente, situaţie ce rezultă neîndoielnic din succesiunea cronologică a actelor. A avut loc astfel o novaţie obiectivă care nu a dus la stingerea vechii obligaţii, ci la înlocuirea cu una nouă.
Ca regulă, prin stingerea primei obligaţii, se sting şi garanţiile ce o însoţeau.
Există şi o excepţie, aplicabilă în speţă, prevăzută de dispoziţiile art. 1134 C.civ. Părţile pot stabili ca ipoteca ce garanta vechea obligaţie novată să continue a garanta obligaţia nouă.
Din aceste considerente, în mod corect contractul iniţial de garanţie imobiliară, investit cu formulă executorie a stat la baza executării silite.
Apreciind că instanţa de apel a interpretat greşit actul dedus judecăţii, ceea ce a determinat schimbarea naturii sau înţelesului neîndoielnic al acestuia, fiind aplicabile dispoziţiile art. 304 pct. 8 C.proc.civ. Curtea de Apel Galaţi a admis recursul şi a modificat decizia tribunalului respingând ca nefondat apelul.
