ACTIUNE ÎN GRANITUIRE. Art.584 Cod civil
Potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate obliga pe vecinul sau la granituirea proprietatii lipite de a sa, cheltuielile granituirii fiind suportate pe jumatate.
Prin actiunea în granituire, reclamantul solicita instantei sa determine prin semne exterioare linia despartitoare dintre cele doua fonduri vecine.
În cauza au fost administrate ca probe doua expertize de specialitate, care au concluzionat ca exista diferente minime între suprafetele de teren înscrise în CF si cele din masuratori, diferentele datorându-se inexactitatilor mici la stabilirea mejdelor exterioare ale parcelelor puse în posesie de comisiile locale de aplicare a Legii nr.18/1991. În atare situatie, linia de hotar se poate stabili corect doar în baza schitei de parcelare care a stat la baza hotarârii anterioare din anul 1975 prin care antecesorii reclamantului au obtinut o posesie faptica asupra unora din numerele topografice.
Pe de alta parte, existenta gospodariei clar delimitata a partilor rezulta si din înscrisurile de la dosar, neexistând indicii ca folosinta faptica a celor doua gospodarii ar fi fost modificata dupa 1975.
DECIZIA CIVILA NR.135/R/20 ianuarie 2014
pronuntata în dosar nr.1786/296/2009
Prin sentinta civila nr.8068/20.12.2011 pronuntata de J.S.M., s-a admis în parte actiunea formulata de reclamantii E.T. si E.I. în contradictoriu cu pârâta P.V. si s-a stabilit linia de hotar între imobilele aflate în proprietatea reclamantilor înscrise în CF 1454 N B. nr.cadastral 100 si 101 si imobilele proprietatea pârâtei înscrise în CF 850 N B. nr. cadastral 104,103 si 102, conform planului de situatie – Anexa 2, între punctele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K din raportul de expertiza si a completarii la acesta, efectuat de inginer L.F., ce face parte integranta din hotarâre, fiind obligata pârâta la plata sumei de 600 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta hotarâre, instanta de fond a retinut ca, din perspectiva dispozitiilor art.584 din Codul civil vechi, granituirea constituie o operatiune de determinare prin semne exterioare si vizibile, a limitelor dintre doua proprietati limitrofe, pentru a se cunoaste limitele fondului asupra caruia poarta dreptul de folosinta al proprietarilor celor doua fonduri.
Conform extrasului de carte funciara nr.1454 N B., proprietari tabulari asupra nr. cadastral 101, în natura arabil intravilan si asupra nr. cadastral 100, în natura curti, constructii, apartin reclamantilor, iar dreptul de proprietate asupra nr. cadastral 104, în natura arabil intravilan în suprafata de 3803 m.p., cadastral 103, în natura livezi intravilan în suprafata de 660 m.p. si cadastral 102, în natura curti, constructii în suprafata de 447 m.p., apartin pârâtei P.V., conform extrasului de carte funciara nr.850 N B.
În cauza s-a efectuat lucrare tehnica de specialitate si completarea la aceasta, iar expertul inginer L.F., a stabilit linia de hotar dintre proprietatile partilor, pe limita marcata pe planul de situatie “Anexa 2”, prin literele A-B-C-D-E-F-G-H-I-J-K.
S-a retinut, în concluziile raportului de expertiza ca exista diferente minime între suprafetele de teren înscrise în CF si cele rezultate din masuratori, în sensul ca ambele parti detin efectiv suprafete de teren mai mici decât cele înscrise în cartea funciara, diferente care se datoreaza inexactitatilor mici în stabilirea mejdelor exterioare ale parcelelor puse în posesie de catre Comisiile locale de aplicare a Legii nr.18/1991, prin urmare, linia de hotar între cele doua proprietati se poate stabili în mod corect numai dupa schita de parcelare întocmita de expertul inginer V.L. si care a stat la baza Deciziei civile nr.471/1975 pronuntata de T.S.M. în dosar civil nr.444/1975.
Criticile reclamantilor sunt nefondate, expertul raspunzând la obiectiunile acestora.
Cu privire la solicitarea reclamantilor de obligare a pârâtei la demolarea gardului despartitor, instanta a retinut ca, în cuprinsul raportului de expertiza s-a retinut ca între punctele B-C si D-E, gardul se va demola, dar aceasta obligatie nu a putut fi stabilita în sarcina exclusiva a pârâtei.
Instanta a compensat cheltuielile de judecata reprezentate de onorariu avocatial, suportate de parti, iar în temeiul dispozitiilor art.584 din vechiul Cod civil, instanta a obligat pârâta sa achite reclamantilor suma de 600 lei reprezentând 1/2 din cuantumul onorar expert.
Împotriva acestei sentinte au declarat recurs în termenul legal recurentii E.T., decedat în timpul procesului si E.I., solicitând admiterea recursului, casarea sentintei recurate si trimiterea cauzei spre rejudecare la instanta de fond.
Prin decizia civila nr.140/Ap din 27 iunie 2013 pronuntata de T.S.M., s-a respins apelul declarat de apelantii B.E. si E.I. împotriva sentintei civile nr.8068 din 20 decembrie 2011 pronuntata de J.S.M., în contradictoriu cu intimata P.V., având ca obiect granituire. Au fost obligati apelantii sa plateasca intimatei 1000 lei cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta astfel, tribunalul a retinut urmatoarele :
Granituirea a fost dispusa de instanta de fond conform concluziilor raportului de expertiza întocmit de expertul L.F., în cadrul raportului de expertiza s-a retinut ca între proprietatile partilor linia de hotar a fost stabilita prin schita de dezmembrare întocmita de inginer V.L. în cadrul schitei de parcelare nr. 79/1975 care a stat la baza pronuntarii decizie civile nr. 471/1975 a T.S.M., prin care antecesorii apelantului reclamant au obtinut o posesie faptica asupra imobilelor cu nr. top 37/1, 36/1, 35/2, 34/2 si 32/1, în suprafata totala de 802 mp, imobile înscrise în CF vechi nr.123 B., CF nr.129 B. si CF nr.479 B.
O suprafata de 3032 mp din terenurile aratate mai sus este înscrisa si în CF nr.123 B., având nr. top 35/3, 36/2.37/2, precum si suprafetele de 2525 mp, 205 mp, si 302 mp apartinând intimatei pârâte prin fiul sau .
Aceste numere top au rezultat în urma dezmembrarii terenurilor, efectuata de inginer V.L. în anul 1975, ocazie cu care a fost stabilita si linia de hotar.
Aceste terenuri au fost restituite în baza legilor fondului funciar, fiind emise titluri de proprietate T.P nr.31-49766 pentru E.I. si T.P nr.31-20452, si în urma acestor reconstituiri partile detin faptic suprafete în minus fata de reconstituirile din cele doua titluri de proprietate, astfel reclamantii au cu 150 mp în minus, iar pârâta cu 61 mp mai putin, expertul a concluzionat în sensul ca exista diferente minime între suprafetele de teren înscrise în CF si între cele rezultate din masuratori, astfel reclamantii vor detine o suprafata de 4004 mp cu 135 mp mai putin decât suprafata înscrisa în CF, pârâta va detine o suprafata de 4834 mp cu 76 mp mai putin decât suprafata din CF, linia de hotar a fost propusa tinând cont de decizia T.S.M. nr.471/1995 pronuntata în dosar nr.444/1975, gardul existent se va demola pe portiunile marcate prin literele B-C de 1,37 m si D-E de 5,28 mp, iar pe portiunea marcata prin literele C-D în lungime de 16,62 mp gardul ramâne pe pozitia actuala .
Prin completarea la expertiza, expertul L.F. a precizat ca linia de hotar între cele doua proprietati se poate stabili corect dupa schita de parcelare întocmita de inginer V.L., documentatie care a stat la baza deciziei civile nr.471/1975 pronuntata de T.S.M., schita de parcelare nu cuprinde casa intimatei P.V., iar pozitia mejdei a fost reconstituita dupa schita de parcelare mai sus amintita.
În baza motivelor de apel formulate de reclamanti instanta de control judiciar a dispus o noua expertiza efectuata de expertul K.Z.A. si a fost numit un expert asistent din partea apelantilor, H.M.G..
Expertul K.Z.A., în cadrul raportului de expertiza a stabilit ca linia de hotar între cele doua proprietati trebuie sa respecte limitele stabilite prin schita de dezmembrare avizata sub nr.79/1975 de catre expert V.L., linia ce va trece prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9 având coordonatele prezentate în planul anexa nr.1 la aceasta expertiza, linia de hotar respectând limita stabilita în schita de dezmembrare din anul 1975 nu corespunde liniei de hotar actuala materializata în teren, gardul din plasa de sârma si stâlpii de fier pe o distanta de 23,3 pe portiunea dintre punctele 2-3-4 din planul anexa se afla pe proprietatea apelantilor, care folosesc 27 mp din terenul intimatei, intimata a folosit suprafata de 89 mp din terenul apelantilor.
În cadrul memoriului tehnic expertul asistent a aratat ca linia de hotar respectând limitele stabilite prin schita de dezmembrare nr.79/1975 ar trebui sa treaca prin punctele 1-2-3-4-5-6-7-8-9, limita stabilita de expertul K.Z.A.
Diferenta apare în zona punctelor A si B unde diferenta dintre gardul existent si limita propusa în 1975 este de 0,75 m.
Comparând cele doua propuneri privind linia de hotar, propuse de expertul K.Z. si L.F., s-a constatat ca ambii experti s-au raportat la schita de dezmembrare întocmita în anul 1975 în baza careia s-a pronuntat decizia civila nr. 471/1975, ambii experti au stabilit diferente minime de teren cu întindere diferita, între suprafetele înscrise în CF si cele masurate, existând propuneri diferite în privinta plasarii liniei de hotar, având în vedere ca expertul L.F. a propus demolarea gardului pe o portiune 1,37 limita B-C si 5,28 m limita D-E din anexa 2 din expertiza, în schimb expertul K.Z.A. a propus demolarea gardului pe o distanta de 23,3 m pe portiunea dintre punctele 2-3-4 din planul anexa nr.2, tribunalul a retinut ca linia de hotar stabilita de instanta de fond e corecta retinând în acest sens si lamuririle solicitate de cei doi experti privind diferentele de masuratori efectuate în teren, astfel :
În completarea efectuata, expert K.Z.A. si-a mentinut propunerea privind linia de hotar, retinând ca masuratorile în opina sa sunt corecte, coordonatele conturului parcelelor au fost determinate de teledetectie satelitara, iar expert L.F., în cadrul completarii, a retinut ca schita de parcelare a fost întocmita în anul 1975 prin metoda grafica preluarea elementelor topografice are o precizie de 0,1-0,2 mm.
Acest fapt a însemnat o toleranta de 29.58 cm în preluarea datelor liniare în acest plan parcelar, tinând cont de scara planului la care a fost întocmita de 1:2880. Diferenta în stabilirea pozitiei corecte al gardului existent s-a încadrat în aceasta toleranta.
Cu privire la demolarea gardului, instanta de fond corect a retinut ca aceasta obligatie nu a putut fi stabilita în sarcina exclusiva a pârâtei.
În timpul procesului, reclamantul apelant E.T. a decedat si a fost introdusa în proces fiica apelantilor B.E..
Împotriva acestor hotarâri, în termen legal au declarat recurs reclamantele B.E. si E.I. solicitând modificarea deciziei în sensul admiterii apelului si stabilirii liniei de hotar potrivit lucrarii de expertiza efectuata K.Z.A. la solicitarea T.S.M..
În criticile recurentelor, desi întemeiate pe prevederile art.304 pct.9 Cod procedura civila – în conditiile în care cauza a avut deschisa si calea de atac a apelului, s-au regasit mai multe aspecte de temeinicie, deoarece au vizat motivele pentru care, în opinia lor, instanta de apel avea obligatia sa înlature expertiza întocmita de L.F. si sa tina cont de expertiza inginerului K.Z.A..
Mandatarul intimatei reclamante P.V., prin întâmpinarea depusa a solicitat respingerea recursului, invocând faptul ca gardul despartitor, al carui desfiintare l-au solicitat recurentele, a fost ridicat în anul 1988, existând acordul vecinilor de la acea data, si ca el a respectat schita de dezmembrare întocmita în anul 1975. Mai mult, acesta a apreciat ca recurentii s-au aflat în eroare, deoarece parcela lor nu trebuia sa depaseasca suprafata de 3976 mp, adica jumatate dintr-o parcela totala de 7935 mp, partajata în momentul aplicarii Legii nr.18/1991 în favoarea familiilor E. si M., acestia detinând terenul anterior în folosinta de la CAP si nu în urma unui contract translativ de proprietate.
Analizând actele si lucrarile dosarului, instanta a retinut ca prin sentinta civila nr.1115/2010 a J.S.M. s-a constatat ca fosta proprietara de carte funciara A.V., ce a detinut un total de 7933 mp în B., a vândut jumatate din imobil familiei E. si jumatate din imobil familiei M., aspect confirmat si în litigiul având ca obiect sistarea indiviziunii purtat în anul 1975 între cele doua familii cumparatoare si CAP .
Prin hotarârea din 2010 s-a retinut în considerente ca însumând suprafete din titlul de proprietate emis în favoarea familiei E. si cel emis în favoarea familiei M., se depaseste cu 192 mp suprafata detinuta de antecesoarea vânzatoare.
Fata de aceste explicatii, critica recurentelor în sensul ca acestora li s-a asigurat prin hotarârile atacate doar 3976 mp este nejustificata, aceasta fiind suprafata care rezulta în materialitatea sa din înscrisurile anterioare anului 1990 ca apartinând familiei E.
Nu este mai putin important nici faptul ca recurentele nu au dovedit pe parcursul procesului starea de fapt detaliata prin actiunea introductiva si anume aceea ca pârâta intimata ar fi modificat linia de hotar de curând, nefiind administrate probe în sensul ca gardul a carui demolare se solicita ar fi fost edificat dupa anul 1990.
Existenta gospodariei clar delimitate ce apartine pârâtei intimate rezulta si din procesul verbal încheiat la 18 iunie 1974, iar titlurile de proprietate au fost emise în favoarea lui P.V. la 01 aprilie 1996, iar lui E.M. în data de 05 septembrie 1994, nefiind niciun fel de indicii ca folosinta faptica a celor doua gospodarii, asa cum rezulta din înscrisurile întocmite în anii 1974, 1975 ar fi suferit modificari.
S-a mentionat de altfel ca antecesoarea recurentelor, care a fost titulara dreptului de proprietate asupra terenului si cea care a cumparat împreuna cu sotul ei de la proprietara de carte funciara A.V., nici nu a formulat obiectiuni în legatura cu folosinta imobilelor din anul 1974 si pâna în 2006, când a transmis cu titlu de întretinere imobilul înscris în CF 1454 nedefinitiv B. în favoarea fiului si a nurorii sale.
Raportat la toate cele retinute, instanta a apreciat ca hotarârile pronuntate în cauza sunt legale si temeinice, sens în care a respins recursul ca neîntemeiat, în temeiul art.312 al.1 Cod procedura civila, constatând ca nu s-au solicitat cheltuieli de judecata.