Acţiune în grăniţuire. Stabilirea hotarului dintre proprietăţi, fără a exista modificare a liniei de hotar.


Curtea de Apel Ploieşti prin decizia nr. 16 din 21 ianuarie 2004, a confirmat soluţiile pronunţate în fond şi apel, prin care s-a respins ca nefondat capătul de cerere privind grăniţuirea proprietăţilor părţilor şi s-a admis acţiunea în sensul că  a fost obligat pârâtul să-şi monteze jgheaburi la construcţiile edificate, astfel că apele pluviale, să se scurgă pe proprietatea sa.

Potrivit art.584 Cod civil, orice proprietar poate cere obligarea vecinului său la grăniţuirea proprietăţilor, lipite cu a sa.

Grăniţuirea este un atribut al dreptului de proprietate care este imprescriptibil, iar exercitarea acestui drept, constituie o facultate ce nu se stinge prin neuz, grăniţuirea reprezintă o operaţiune de delimitare, prin semne exterioare a limitelor dintre două proprietăţi distincte.

În speţă, instanţele au reţinut că proprietăţile părţilor se învecinează fiind delimitate în urmă cu mai mulţi ani, astfel cum rezultă din  probele administrate în cauză, inclusiv din cercetarea locală efectuată de instanţă.

Existând o delimitare a proprietăţilor, fără să apară ulterior modificări ale liniilor de hotar, nu se justifică o altă grăniţuire, deoarece există gardul construit încă din anul 1987, iar construcţiile au fost edificate mult mai înainte, ceea ce denotă faptul că suprafeţele de teren cuprinse în titlul de proprietate au fost stabilite fără o măsurătoare prealabilă prin aproximare, apărând astfel diferenţe faţă de suprafeţele existente în realitate, la acoperişul acestor construcţii se impune montarea de jgheaburi şi burlane.