Deliberând asupra cauzei civile, constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Tîrgu-Mureş, sub nr. 4093/320/2008, la data de 14.05.2008, reclamanţii RAM şi AY au chemat în judecată pe pârâţii BS, BE şi intervenienţii RM şi S.C. SALAH IMPEX S.R.L., şi au solicitat instanţei ca, prin hotărârea pe care o va pronunţa, să se dispună grăniţuire proprietăţilor învecinate ale părţilor prin stabilirea întinderii limitelor teritoriale ale proprietăţilor acestora şi obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat că în fapt, solicită stabilirea liniei de hotardintre proprietăţi si mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeţei deţinute fără drept din terenul limitrof al proprietăţilor acestora.
De asemenea, au mai arătat că sunt proprietari tabulari ai porţiunii de teren pe care îl revendică înscrise în C.F. nr. 2789/N/ Livezeni, respectiv în C.F. nr. 2309/N/ Livezeni, în suprafaţă de 1000 mp fiecare proprietar, iar pârâtul BS este proprietarul tabular al terenului învecinat care formează obiectul litigiului.
În continuare, reclamanţii au învederat că traseul real intre proprietăţi este altul decât cel existent, lipsind din proprietăţile reclamanţilor cca 4000 mp.
În drept, reclamanţii şi-au întemeiat acţiunea pe dispoziţiile art. 584 C.civ., şi art. 480 C.civ.
În dovedirea afirmaţiilor sale, reclamanţii au solicitat încuviinţarea administrării probei cu înscrisuri, fiind depuse la dosar extras CF nr. 2789/N, Cf nr. 2309/n Livezeni Livezeni.
La data de 10.10.2009, reclamantul RAM şi intervenienţii RM şi S.C. Salah Impex S.R.L. au depus la dosar precizare de acţiune, solicitând instanţei:
Grăniţuirea fondurilor reclamanţilor faţă de fondul învecinat al pârâtului, prin mutarea liniei de hotar, cu obligarea pârâtului la restituirea suprafeţei deţinute fără drept din terenurile acestora, şi anume pentru reclamanţii RAM şi RM E, suprafaţa de 190 metri pătraţi, iar pentru reclamanta S. C. Salah Impex S.R.L, suprafaţa 215metri pătraţi, obligarea pârâtuIui la plata cheltuielilor de judecată.
În motivare a arătat că datorită unei documentaţii cadastrale întocmite greşit de expertul Carbunaru Gheorghe, s-a ajuns la un litigiu judiciar între proprietarii terenurilor situate la nordul terenurilor acestora, şi anume Simon Eugen, Bums Petru şi Bums Mariana Monica, Coman Teodor şi Coman Minodora.
Acest litigiu a făcut obiectul dosarului nr. 5212/2005 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, în care s-a ajuns la administrarea unui raport de expertiza topografică.
Reclamanţii susţin că vecinii din nord având dreptul la o suprafaţă considerabilă din terenul acestora, sunt grav prejudiciaţi şi sunt obligaţi să ceară vecinilor de la sud, să se conformeze şi aceştia situaţiei cadastrale reale, constând în mutarea mai la sud a limitei dintre terenurile reclamanţilor şi terenul pârâţilor, cu 190 metri pătraţi în cazul terenului proprietatea lui RAM şi RM E, şi 215 metri pătraţi în cazul terenului reclamantei S. C. Salah Impex S.R.L., însă pârâţii dau dovada de rea-credinţă şi refuză efectuarea grăniţuirii printr-o convenţie, de comun acord şi ocupă în mod abuziv diferenţa de teren al cărui proprietari sunt reclamanţii.
În drept au invocat prevederile art. 584 şi 480 Cod Civil, respectiv art. 274 Cod procedura civilă.
Probe: înscrisuri: raportul de expertiza întocmit în dos. nr. 5212/2005 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş inclusiv cu plan de situaţie; hotărârile pronunţate în dos. nr. 5212/2005 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş; extrase C.F. ale proprietăţilor învecinate ale părţilor din proces; schiţa plan de situaţie a amplasamentelor proprietăţilor părţilor, executate explicativ de reclamanţi, au solicitat interogatoriul pârâţilor.
În apărare, pârâtul, BS a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea cererii ca fiind neîntemeiată şi nelegală.
În motivarea întâmpinării, pârâtul a arătat că fiind primul cumpărător al terenului în prezenţa autorităţilor comunei Livezeni a bătut ţăruşii fără să-şi împrejmuiesc proprietatea. După ce au venit ceilalţi doi vecini, reclamanţii tot în prezenţa autoritarilor şi-au bătut şi ei la rândul lor ţăruşi.
De asemenea a mai arătat că nici unul dintre cei doi proprietari nu s-au gândit să lase cel puţin un metru fiecare din proprietăţile lor, în vederea construirii drumului comun de trecere.
Pârâtul fiind constructor de meserie a întocmit o documentaţie către autorităţile comunei Livezeni în vederea eliberării unei autorizaţii de construcţie pentru un grup de case pe terenul cumpărat de acesta înscris în cartea funciară nr. 2308/n Livezeni. Primarul i-a cerut să construiască pe terenul său si pe cheltuiala sa un drum de acces spre acele căsuţe, drum care să devină de fapt bun al comunei, public.
De asemenea, pârâtul a mai arătat că, conform planului de situaţie s-a conformat şi a construit acel drum de trecere neluând din proprietatea nimănui nici un metru de teren.
În drept, pârâtul nu şi-a întemeiat întâmpinarea.
Pârâtul BS a formulat cerere reconvenţională împotriva reclamanţilor solicitând obligarea acestora la plata cheltuielilor de judecată şi daune morale şi materiale, motivând faptul că existenta pe rol a acestui proces însemnează pentru acesta o stagnare în lucrări, o pierdere atât financiară cât şi morală. cumpărătorii caselor aflate în construcţie au devenit suspicioşi si o parte sau retras. Prejudiciul cauzat de pierderea a doi clienţi se ridică la suma de 300.000 euro. Astfel, suma pe care o pretinde de la cei doi reclamanţii este de 300.000 euro, precum şi 50.000 euro daune morale. Cererea reconvenţională a fost disjunsă şi formează obiectul altei judecăţi.
În drept şi-a întemeiat cererea pe dispoziţiile art. 119-120 C.pr. civ.
Reclamantul AY a depus la dosar o cerere de renunţare la judecată, motivând faptul că a vândut terenul în litigiu. prin urmare nu mai are calitate procesuală în cauză.
În cauză, instanţa a încuviinţat, atât pentru reclamanţi cât şi pentru pârâţi, administrarea probei cu înscrisuri: extras CF nr. 2789/N Livezeni, extras F nr. 2309/N Livezeni (f. 2 şi 3), plan de situaţie (f. 35-37), autorizaţie de construire nr. 28/21.05.2007 (f. 38), extras CF nr. 2308/n Livezeni (f. 39), schiţă (f. 54), copii file CEC Bank (f. 98-99), nota de evaluare (f. 124-127), cerere (f. 150-151).
De asemenea s-a administrat proba cu expertiza topografică fiind depus raportul de expertiză filele 24-31, 127-134.
A fost ataşat dosarul 5212/2005 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş.
La data de 02.10.2010, interveninta S.C. Salah Impex S.R.L. a depus la dosar o precizare de acţiune prin care arată că îşi micşorează câtimea obiectului cererii formulate, în baza art.,.132 alin. (2) pct. 2 din C.pr. civ., în sensul revendicării unei suprafeţe de 197 mp., din suprafaţa de teren deţinută de pârâţii BS şi BE.
Reclamantul RAM şi intervenienta RM E au depus la data de 02.10.2010 o precizare de acţiune prin are arată că îşi micşorează câtimea obiectului cererii formulate, în baza art.,.132 alin. (2) pct. 2 din C.pr. civ., în sensul revendicării unei suprafeţe de 88 mp, din suprafaţa de teren deţinută de pârâţii BS şi BE.
La data de 06.12.2010 şi 28.03.2011 reclamantul Rus Adrian-Marcel şi intervenienta în nume propriu RM-E au formulat concluzii scrise solicitând respingerea excepţiei invocată din oficiu de către instanţă, în continuare reiterând în totalitate susţinerile din acţiunea introductivă.
Analizând ansamblul probelor administrate în cauză, instanţa reţine următoarele:
Instanţa constată că reclamantul AY a depus la dosar, pentru termenul de judecată din 21.03.2011, o cerere cuprinsă într-un înscris autentic prin care declară că renunţă la judecată (f. 176).
În consecinţă, ţinând cont voinţa procesuală exprimată a reclamantului şi în respectarea principiului disponibilităţii desfăşurării procedurilor judiciare civile, în baza dispoziţiilor art. 246 Cod procedură civilă, instanţa va constata că reclamantul a renunţat la judecată.
În cauză, în temeiul dispoziţiilor art. 137 Cod procedură civilă, instanţa se va pronunţa mai întâi asupra excepţiilor de procedură, precum şi asupra celor de fond care fac de prisos, în totul sau în parte, cercetarea în fond a pricinii.
În ce priveşte excepţia lipsei de interes, invocată din oficiu, instanţa reţine că reclamantul şi intervenienţii sunt proprietarii suprafeţelor de teren înscrise în cărţile funciare ale bunurilor imobile respective, aşa încât aceştia au interesul ca, în situaţia în care au pierdut posesia unei suprafeţe de teren determinate din obiectul dreptului lor de proprietate, să poată să revendice suprafaţa respectivă şi să solicite grăniţuirea, potrivit dreptului de proprietate astfel stabilit. În consecinţă, instanţa va respinge excepţia lipsei de interes ca fiind neîntemeiată.
În ce priveşte fondul cauzei, instanţa reţine că reclamantul, Rus Adrian-Marcel, şi intervenienta în interes propriu, RM-E, precum şi intervenienta S.C. Salah Impex S.R.L., prin cererea de chemare în judecată, respectiv prin cererile de intervenţie în interes propriu, aşa cum au fost precizate ulterior (f. 145, 146), au revendicat o suprafaţă de teren de 88 mp, respectiv de 197 mp, de la pârâţii BS şi BE, motivând, în esenţă, că sunt titularii dreptului de proprietate asupra a câte unei suprafeţe de teren de 1000 mp, însă, datorită unei lucrări tehnice cadastrale viciate, intrarea în posesie s-a făcut pe alte amplasamente decât cele fireşti.
Astfel, reclamantul şi intervenienta Rus Adrian-Marcel şi RM-E au cumpărat terenul înscris în CF nr. 2789/N Livezeni, nr. cadastral A+1 = 421/1/1A/1/2/3/2/6/2 (507/6/2) în anul 2005 de la numitul Anebtawi Mohamed, care, la rândul lui, l-a cumpărat de la moştenitorii lui Szabo Miklos, prin contract de vânzare-cumpărare în formă autentică, iar intervenienta S.C. Salah Impex S.R.L. a cumpărat trenul înscris în CF nr. 1309/N Livezeni, nr. cadastral A+2 = 421/1/1/A/1/2/3/2/6/1 (507/6/1), tot de la AY, care l-a cumpărat de la Anebtawi Mohamed, care l-a cumpărat tot de la moştenitorii lui Szabo Miklos.
Aşa cum afirmă înşişi reclamanţii şi intervenienţii, a luat naştere un litigiu judecătoresc între proprietarii terenurilor situate la nordul terenurilor părţilor cauzate de documentaţia cadastrală întocmită greşit de expertul Cărbunaru Gheorghe, care a delimitat greşit terenurile în raport cu menţiunile din cartea funciară. Astfel, în raportul de expertiză întocmit în litigiu menţionat, care a făcut obiectul dosarului nr. 5215/2005 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, s-a stabilit că terenul vecinului reclamantului de la nord trebuie delimitat în sensul coborârii liniei de demarcaţie spre sud, peste terenul deţinut de reclamant şi de soţia acestuia, intervenienta în cauză, cu o suprafaţă de 405 mp.
Instanţa constată că cererea de chemare în judecată şi cererile de intervenţie cuprind două capete de cerere, unul privitor la revendicarea unei suprafeţe de teren, altul privitor la grăniţuirea proprietăţilor, ca urmare a admiterii primului capăt de cerere.
În ce priveşte primul capăt de cerere, instanţa reţine că acţiunea în revendicare a fost definită sintetic de jurisprudenţă ca fiind acea acţiune în justiţie prin care reclamantul, care pretinde că este proprietarul unui bun individual determinat cu privire la care a pierdut posesia, solicită obligarea pârâtului, care stăpâneşte bunul respectiv, să îi recunoască dreptul de proprietate şi să îi restituie bunul.
În cauză, instanţa reţine că atât cei care revendică, cât şi cei care exercită stăpânirea asupra suprafeţei de teren revendicate, au dobândit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de teren delimitate şi au fost de la bun început posesori fiecare pe suprafaţa de teren delimitată, aşa încât nu se pune problema ca reclamantul şi intervenienţii să fi avut vreodată posesia asupra suprafeţei de teren revendicate de la pârâţi şi să o fi pierdut ulterior. Aşadar, instanţa constată că în realitate reclamanţii şi intervenienţii nu au cumpărat ceea ce au intenţionat şi ceea ce a constituit, scriptic, obiectul contractelor de vânzare-cumpărare pe care le-au încheiat cu Anebtawi Mohamed. Acest lucru se datorează, aparent, culpei profesionale a specialistului care a întocmit documentaţia cadastrală în baza care a constituit documentaţia tehnică anexată contractelor de vânzare-cumpărare. Se poate lesne observa faptul că pârâtului nu i se poate imputa nici cea mai uşoară culpă pentru faptul că reclamantul şi intimaţii au ajuns în situaţia de fapt şi juridică actuală.
Instanţa reţine că reclamantul şi intervenţienţii nu au făcut dovada faptului că pârâtul stăpâneşte o suprafaţă de teren la care nu are dreptul. Nici concluziile raportului de expertiză nu sunt concludente, deoarece nu s-a stabilit că şi dacă măsurătorile ar fi început din sud, de la limita terenului cu drumul public, pârâţii ar fi stăpânit o zonă de teren alta decât cea la care face referire cartea funciară. Astfel, este evident că situaţia a fost creată de o eroare de tehnică cadastrală, nu de o înstăpânire fără drept a pârâtului pe o suprafaţă de teren care nu i-ar aparţine. Prejudiciul suferit de reclamant şi intimaţi ca urmare a acestei erori, mai ales şi în urma soluţionării dosarului nr. 5215/2005 al Judecătoriei Tîrgu-Mureş, este de natură a fi reparat pe alte căi prevăzute de lege (răspundere civilă contractuală izvorâtă din contractul de vânzare-cumpărare, răspunderea pentru evicţiune, răspundere civilă delictuală, şamd.), iar nu prin obligarea pârâtului, căruia nu i se poate imputa vreo culpă, de a suferi o restrângere imprevizibilă a dreptului său de proprietate.
Oricum, la o analiză succintă a titlurilor se observă faptul că atât reclamanţii şi intervenienţii, pe de o parte, cât şi pârâţii, pe de altă parte, sunt proprietari ai bunurilor imobile, cu drepturile înscrise în cartea funciară, şi că stăpânesc o suprafaţă de teren care depăşeşte suprafaţa cu care sunt înscrise în cartea funciară a imobilului, aşa cum rezultă din raportul de expertiză. În concluzie, nu se poate pune problema unei lipsiri a reclamantului şi intervenienţilor, din partea pârâtului, de posesia unei părţi din terenul care face obiectul lor de proprietate.
Instanţa reţine că regula înscrisă în art. 1169 Cod civil, referitoare la sarcina probei, îşi găseşte aplicare şi în materia acţiunii în revendicare, deci cel care pretinde că este proprietar trebuie să facă dovada dreptului său de proprietate. Posesorul chemat în judecată are o situaţie pur pasivă, de aşteptare, în favoarea lui operând o prezumţie de proprietate dedusă din simplul fapt al posesiei. Atunci când ambele părţi, atât reclamantul ce se pretinde proprietar, cât şi pârâtul ce exercită posesia asupra imobilului, prezintă fiecare câte un titlu de proprietate privitor la imobilul în litigiu, se va avea în vedere provenienţa acestora. Aşadar, instanţa reţine că este o procedură confirmată de o jurisprudenţă îndelungată şi constantă aceea a comparaţiei titlurilor de proprietate în cadrul acţiunii în revendicare, fiind un element probatoriu specific al acesteia. Astfel, dacă ambele titluri provin de la acelaşi autor, iar ambii dobânditori şi-au înscris titlurile în documentele de publicitate imobiliară, atunci are câştig de cauză cel care şi-a înscris mai întâi titlul (qui prior tempore, potior iure). În cauză, procedând la analiza extraselor de carte funciară a imobilelor, instanţa reţine că, dintre toate părţile, pârâţii au fost cei care şi-au transcris mai întâi titlul, la data de 05.04.2005 (f. 29). În concluzie, acţiunea în revendicare este paralizată de dreptul de proprietate al pârâtului.
Instanţa reţine că între reclamant şi intervenienţi, ca fiind cei care tind să realizeze un câştig (certat de lucro captando) şi pârâţi, ca fiind cei care încearcă să evite o pagubă (certat de damno vitando), cei din urmă trebuie preferaţi.
Instanţa reţine ca o consecinţă a soluţiei asupra capătului principal de cerere, soluţionarea capătului accesoriu, privind grăniţuirea, care va fi de asemenea respins ca fiind neîntemeiat.
În consecinţă, instanţa va respinge cererea de chemare în judecată şi cererile de intervenţie în interes propriu ca fiind neîntemeiate.
