GRĂNIŢUIRE – ADMISĂ.
Judecătoria Bistriţa – secţia civilă, Sentinţa civilă nr. 7382/2012, pronunţată în dosarul nr. 4428/190/2008
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe sub numărul de mai sus, reclamanţii C.I. şi soţia C.R. şi SC G.P. SRL au solicitat să se dispună stabilirea mejdei dintre imobilele înscrise în CF 2856 B.B., nr. top. 2483/2/2, construcţii şi teren în suprafaţă de 3.181 mp, proprietatea reclamanţilor C şi în CF 2833 B.B., nr. top. 2483/2/1, construcţii şi teren în suprafaţă de 1.611 mp, proprietatea reclamantei SC G.P. SRL B, pe de-o parte, şi cele ale pârâţilor C.P. şi soţia, C.I., înscrise în CF 619 B.B., nr. top. 2477/4 şi CF 52 B.B., nr. top. 2484, construcţii şi teren în suprafaţă totală de 24.379 mp, proprietatea pârâţilor; obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate, predarea în posesie şi folosinţă a eventualei suprafeţe ce o deţin din proprietatea reclamanţilor şi abţinerea, pe viitor, de la orice acte ce aduc atingere dreptului acestora de proprietate; şi rectificarea suprafeţelor înscrise în CF şi/sau a înscrierilor din CF privind nr. top. sub care se identifică imobilele părţilor, dacă acest lucru se va impune în urma probatoriului administrat în cauză; cu cheltuieli de judecată în caz de opoziţie.
În motivare se arată că reclamanţii soţii C şi SC G.P. SRL, sunt proprietari tabulari ai imobilelor descrise mai sus, conform extraselor CF 2856 B.B. şi CF 2833 B.B..
Pârâţii au formulat o acţiune civilă în dobândirea dreptului de proprietate prin uzucapiune, formând obiectul dosarului nr. 2142/2003 al Judecătoriei Bistriţa, însă nici reclamanţii şi nici antecesorii lor nu au fost citaţi în cauză, astfel că aceştia nu consideră că le-ar fi opozabilă sentinţa civilă nr. 1602/31.05.2006 a Judecătoriei B, prin care pârâţilor li s-a recunoscut dreptul de proprietate prin uzucapiune asupra imobilului înscris în CF 619 B.B., nr. top. 2477/4, şi CF 52 B.B., nr. top. 2484, teren în suprafaţă totală de 24.379 mp, pe care au edificat şi construcţii.
Reclamanţii susţin că o parte din terenul soţilor C şi întreg terenul societăţii reclamante pare a fi cuprins în suprafaţa uzucapată, deşi pârâţii nu au folosit niciodată terenul lor. În schimb, acesta, împreună cu construcţiile edificate pe el, au aparţinut SC R.F. SA B care le-a vândut reclamanţilor sau antecesorilor lor prin lichidatorul SC C.E. SRL B.
În drept s-au invocat prevederile art. 480 şi urm., 584 Cod civil, Decretul-lege 115/1938, Legea 7/1996 şi art. 274 Cod procedură civilă.
În probaţiune s-au anexat copia colii CF 2856 B.B., extras CF 2833 B.B., sentinţa civilă nr. 1602/31.05.2006, Decizia civilă nr. 53/R/2008, plan de ansamblu, s-a solicitat acvirarea dosarului nr. 17/190/2003 al Judecătoriei B, efectuarea unei expertize topo şi admiterea interogatoriului pârâţilor şi a probei testimoniale.
Legal citaţi, pârâţii C.P. şi soţia, C.I., au formulat întâmpinare prin care au solicitat să se respingă acţiunea introductivă ca neîntemeiată; cu cheltuieli de judecată.
În motivare se arată că din lucrările de expertiză întocmite în dosarul de intabulare a pârâţilor rezultă că aceşti nu se învecinează cu terenul intabulat pe numele reclamanţilor, astfel că nu se poate dispune mejduirea şi nici nu poate fi vorba de ocuparea de către pârâţi a vreunei porţiuni de teren din cel în cauză. Situaţia ar putea fi clarificată pe baza documentaţiei care a stat la baza intabulării iniţiale sub B1 în CF 2856 B.B. nr. top. 2483/2/2 a SC L SRL, precum şi din coala evolutivă şi documentaţia de intabulare a reclamantei SC G.P. SRL B în CF 2833 B.B.. În plus, pârâţii menţionează că intabularea dreptului lor de proprietate s-a făcut în baza unei hotărâri judecătoreşti şi că litigiul s-ar putea soluţiona prin bună înţelegere, dacă şi reclamanţii ar dori astfel.
Cererea nu a fost motivată în drept.
În probaţiune s-a depus procesul verbal întocmit în dosarul execuţional 271/ex/2007.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din 15.04.2009, precizată la termenele din 20.05.2009 şi 16.09.2009, pârâţii şi-au prezentat obiecţiunile la raportul de expertiză efectuat în cauză, solicitând refacerea lui integrală pentru identificarea în concret a terenului pretins de reclamanţi cu date de CF. Din raportul de contraexpertiză dispus în dosarul nr. 2142/2003 al Judecătoriei B reiese că terenul pârâţilor se învecinează la nord cu drumul comunal, şi nu cu cel de exploatare, şi că întabularea reclamanţilor este făcută pe alte nr. topo. decât cele înglobate în terenul pârâţilor. De altfel, reclamanţii, prin actele de dobândire a dreptului de proprietate asupra construcţiilor, au cumpărat doar supraedificatele, nu şi terenul, astfel că intabularea lor nu le este opozabilă pârâţilor. În fapt, reclamanţii folosesc o porţiune de teren de 165 mp + 1.593 mp din terenul pârâţilor, deşi sunt întabulaţi ca şi proprietari pe alt teren, în mod voit şi conştient, deoarece actele care au stat la baza întabulării lor nu le confereau un asemenea drept iar terenul deţinut era întabulat pe soţii Colniţă. În probaţiune s-au anexat înscrisuri.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din 20.01.2010, pârâţii au solicitat instanţei să dispună obligarea expertului să răspundă obiecţiunilor ridicate de ei la raportul de expertiză sau să dispună o contraexpertizare a terenului în cauză.
Prin cererea depusă la dosarul cauzei la termenul din 19.04.2011, avocatul pârâţilor a solicitat instanţei să dispună suspendarea cauzei în baza art. 243 pct. 1 Cod procedură civilă întrucât ambii pârâţi, soţi Colniţă, au decedat – C.P. la data de 27.01.2011 iar C.I. la data de 03.04.2011.
La termenul din 17.05.2011 a fost solicitată introducerea în cauză a moştenitorilor pârâţilor, respectiv C.P. jr. şi C.V..
Prin notele de şedinţă depuse la dosarul cauzei la termenul din 03.04.2012, pârâţii C.P. jr. şi C.V. au arătat că terenul în litigiu provine din CF 564 nr. top. 2483, conform dezmembrărilor efectuate pornind de la parcela iniţială, deţinută în proprietate de familia Ţ. În 1927 corpul de avere se dezmembrează şi se înfiinţează nr. top. 2483/1 şi 2483/2 care trece în proprietatea societăţii R de exploatare a pădurilor grănicereşti. Această coală de carte funciară se sistează şi se înfiinţează coala CF 748, unde se transcrie terenul 2483/2, la poziţia A+99, „cale ferată”, transcris ca proprietar la poziţia B+54, în anul 1929, societatea R. Este astfel imposibil ca nr. top. 2483/2 să fie localizat în altă parte decât acolo unde este topograficul iniţial, din care s-a desprins. În anul 2005, expertul P.V. a parcelat nr.top. 2483/2 şi în baza unei note de constatare a intabulat construcţiile SC R.F. FOREST.
Ulterior, 2483/1 trece în proprietatea lui B.G., în baza Sentinţei civile 7256/1999.
Nr. top. 2484 din CF 52 a fost proprietatea lui Ţ., antecesorul pârâţilor. Acest nr.top. se află pe schiţa topo lângă nr.top. 2483 şi 2483/2.
Societatea R a edificat în mod abuziv o serie de construcţii pe terenul antecesorilor pârâţilor. În plus, pârâţii susţin că nu au pretins faptul că au uzucapat topo 2483/2, acest teren fiind în posesia numitului B.G..
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, reclamanţii au solicitat instanţei să dispună admiterea acţiunii introductive ca fiind întemeiată, şi, în consecinţă: să se stabilească mejdia dintre imobilele părţilor, înscrise în CF 2856 B.B., nr. top. 2483/2/2, construcţii şi teren în suprafaţă de 3.181 mp, proprietatea lui C.I. şi soţia R, şi CF 2833 B.B., nr. top. 2483/2/1, construcţii şi teren în suprafaţă de 1.611 mp, proprietatea reclamantei SC G.P. SRL B, pe de-o parte, şi imobilul înscris în CF 619 B.B., nr. top. 2477/4 şi CF 52 B.B., nr. top. 2484, construcţii şi teren în suprafaţă totală de 24.379 mp, reînscris în CF 3087 B.B., nr. top. nou 2477/4/2, 2484/2, proprietatea pârâţilor iniţiali C.P. şi soţia Irina, bun comun cu titlu de uzucapiune şi edificare; obligarea pârâţilor la recunoaşterea dreptului de proprietate asupra imobilelor menţionate, astfel: imobilul înscris în CF 25000, conversie a CF 2856 B.B., nr. top. 2483/2/2, respectiv nr. cadastral 25000, constând din curţi – construcţii în suprafaţă de 3.181 mp -, nr. cad. 25000-C1 casă de locuit, nr. cad. 25000-C2 şopron şi nr. cad. 25000-C3 grajd, în favoarea reclamanţilor, bun comun cu titlu de cumpărare la licitaţie; imobilul înscris în CF 25023, conversie a CF 2833 B.B., nr. top. 2483/2/1, respectiv nr. cadastral 25023, constând din curţi – construcţii în suprafaţă de 1.651 mp -, nr. cad. 25023-C1 magazin forestier Miţa, nr. cad. 25023-C2 beci, în favoarea societăţii reclamante, bun propriu cu titlu de cumpărare la licitaţie, şi să i se predea în posesie şi folosinţă şi să se abţină în viitor de la orice acte ce aduc atingere dreptului de proprietate; rectificarea suprafeţelor înscrise în CF şi a înscrierilor din CF privind nr. top., respectiv nr. cad., sub care se identifică imobilele părţilor, conform raportului de expertiză, astfel: diminuarea suprafeţei terenului cuvenit pârâţilor de la 24.379 mp la 21.213 mp, suprafaţa reală folosită şi uzucapată; rectificarea înscrierilor din CF, în sensul că: imobilul cu nr. top. 2483/2/2, respectiv nr. cadastral 25000, constând din curţi – construcţii în suprafaţă de 3.181 mp , nr. cad. 25000-C1 casă de locuit, nr. cad. 25000-C2 şopron şi nr. cad. 25000-C3 grajd, să se înscrie în favoarea reclamanţilor ca bun comun cu titlu de cumpărare la licitaţie; imobilul cu nr. top. 2483/2/1, respectiv nr. cadastral 25023, constând din curţi – construcţii în suprafaţă de 1.651 mp -, nr. cad. 25023-C1 magazin forestier Miţa, nr. cad. 25023-C2 beci, să se înscrie în favoarea societăţii reclamante ca bun propriu cu titlu de cumpărare la licitaţie; imobilul cu nr. top. 2477/4/2, constând din casă, grajd şi fâneţe, situat în Gura Izvoarelor, în suprafaţă de 21.213 mp, să se înscrie în CF 3087 B.B. pe numele proprietarilor actuali, respectiv C.P. şi soţia, cu titlu de uzucapiune şi edificare; cu obligarea pârâţilor la plata în solidar a cheltuielilor de judecată.
Prin concluziile scrise depuse separat la dosarul cauzei, reclamanta a solicitat instanţei să dispună admiterea acţiunii introductive astfel cum a fost ea formulată, reiterând motivele susţinute, cu completarea că, din rapoartele de expertiză efectuate în cauză, reiese faptul că acţiunea este întemeiată având în vedere că imobilele reclamanţilor se suprapun peste proprietăţile întabulate anterior, conform tabelelor de mişcare parcelară.
Prin concluziile scrise depuse la dosarul cauzei, pârâţii au solicitat instanţei să respingă acţiunea reclamanţilor ca neîntemeiată, întrucât aceasta a fost făcută în ideea de a intra în legalitate cu clădirile cumpărate care nu se aflau înscrise pe amplasamentul corect. De asemenea, concluziile experţilor în ceea ce priveşte identificarea terenului reclamanţilor sunt eronate. Pârâţii nu au susţinut niciun moment că au uzucapat topo 2483/2 iar, conform propunerilor de rectificare ale experţilor, topo 2484 se află lângă terenul reclamanţilor, iar nu deasupra, aşa cum a fost localizat de aceştia, apărând o contradicţie flagrantă între propriile lor susţineri. S-a mai arătat că terenul reclamanţilor este la Ţ.V., iar clădirile pe terenul pârâţilor.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Pârâţilor C.P. şi C.I., decedaţi pe parcursul procesului, li s-a recunoscut, prin Sentinţa civilă nr.1602/31.05.2006 (f. 9-11), pronunţată de Judecătoria B în dosarul nr. 2142/2003, dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 24.379 mp situat în Colibiţa-Miţa, având ca vecini la nord- est Ţ.V., la sud- drumul comunal şi B.G. şi I, la vest-H.R., la nord-vest H.R. şi V.T., înscris în CF nr. 619 B.B., nr.top. 2477/4 şi în CF nr. 52 B.B., nr.top. 2484 şi dobândirea dreptului de proprietate asupra unei case de locuit compusă din două camere, bucătărie, cămară şi hol, precum şi asupra unor anexe gospodăreşti, constând în şură şi grajd, edificate pe terenul menţionat. Prin aceeaşi sentinţă s-a dispus localizarea construcţiilor în cartea funciară, ieşirea din indiviziune cu privire la terenul menţionat şi intabularea dreptului de proprietate asupra terenului (cu titlu de uzucapiune) şi construcţiilor (cu titlu de edificare), conform raportului de expertiză şi a tabelului de mişcare parcelară întocmit în cauză de experţii C.C., H.F. şi P.I.. Înscrierea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 24.379 mp s-a făcut în CF 3087 B.B., sub nr.top. 2477/4/2 şi 2484/2.
Pentru a statua astfel, prima instanţă a reţinut că terenul în litigiu avea o suprafaţă de 24.379 mp şi era situat în intravilanul localităţii Colibiţa-Miţa având ca vecinătăţi la nord- est Ţ.V., la sud – drumul comunal şi B.G. şi I, la vest-H.R., la nord-vest H.R. şi V.T.. De asemenea, s-a reţinut că terenul era înscris în CF nr. 619 B.B., nr.top. 2477/4, având ca proprietari tabulari pe defunctul V.I. şi în CF nr. 52 B.B., nr.top 2484 având ca proprietari tabulari pe defuncţii T.P., Ţ.N., Ţ.G., Ţ.M., Ţ.N., Ţ.M. şi Ţ.I., din Nota de constatare nr.1660/04.06.2003 eliberată de Primăria Comunei P.B. rezultând că în evidenţele acestora nu sunt înregistraţi moştenitori ai proprietarilor tabulari.
S-a mai reţinut folosinţa în condiţiile unei posesii utile şi netulburate a terenului de 24.379 mp, situat în localitatea Colibiţa-Miţa, începând cu anul 1969 de către reclamanţii C.P. şi C.I., deci după decesul proprietarilor tabulari, fiind întrunite astfel condiţiile prevăzute de art. 28 din DL nr.115/1938.
În ceea ce-i priveşte pe reclamanţi, aceştia au devenit proprietari asupra terenurilor şi construcţiilor cu nr.top. 2483/2/2 şi nr.top. 2483/2/1, prin cumpărarea acestor imobile de la proprietarii tabulari.
Aşa cum rezultă din Încheierea de carte funciară nr. 2187/2005, imobilul cu nr.top. 2483/2, înscris sub A+99 în CF nr. 748 B.B., s-a dezmembrat în trei parcele. Reclamanta SC G.P. SRL a dobândit dreptul de proprietate asupra celei cu nr.top. 2483/2/1, magazin forestier Miţa, beci şi fânaţ în suprafaţă de 1651 mp, în baza contractului de vânzare cumpărare din 24.11.2004 (f. 243-244), autentificat de judecătorul sindic nominalizat în dosarul nr. 26/F/2000 al Tribunalului BN, imobilele fiind transcrise în CF nr. 2833 B.B., în timp ce parcela cu nr.top. 2483/2/2, teren în suprafaţă de 3181 mp, grajd, remiză utilaje şi magazie cereale în Miţa, a fost dobândită, în cadrul aceluiaşi dosar, de SC L SRL, în baza contractului de vânzare cumpărare din 29.11.2004, imobilele fiind transcrise în CF nr. 2856 B.B.. În urma unor vânzări succesive, imobilele înscrise în CF nr. 2856 B.B., nr.top. 2483/2/2 ajung în proprietatea reclamanţilor C.I. şi C.R. .
Potrivit dispoziţiilor art. 584 Cod civil orice proprietar poate îndatora pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite cu a sa, iar cheltuielile grăniţuirii se vor face pe jumătate, premisa de la care pleacă textul de lege fiind cea a două proprietăţi învecinate negrăniţuite sau cu hotarul contestat de unul sau toţi proprietarii învecinaţi.
În primul raport de expertiză tehnică topografică efectuat în prezenta cauză, expertul S.C. a concluzionat că, datorită unor erori de identificare survenite cu ocazia intabulării în CF 3087 B.B. a dreptului de proprietate al pârâţilor C.P. şi C.I. asupra parcelei în suprafaţă de 24.379 mp, nr.top. 2477/4/2 şi 2484/2, aceasta înglobează în mod nejustificat suprafeţele de 1651 mp, identificată în CF 2833 B.B., nr. top. 2483/2/1, proprietatea tabulară a reclamantei SC G.P. SRL şi 1593 mp, identificată în CF 2856 B.B., nr. top. 2483/2/2, motiv pentru care a propus rectificarea CF 3087 B.B., prin diminuarea suprafeţei nr.top. 2484/2 corespunzător suprafeţelor deja intabulate pe reclamanţi în CF 2833 B.B. şi CF 2856 B.B..
Contraexpertiza dispusă în cauză, efectuată de experţii B, F şi C a confirmat susţinerile expertului S.C., în sensul că terenul aparţinând pârâţilor C.P. şi C.I., ce a făcut obiectul dosarului nr. 2142/2003 al Judecătoriei B, având ca obiect uzucapiune, a fost identificat eronat, prin suprapunere cu o suprafaţa de 1515 mp din terenul reclamanţilor C.I. şi C.R., din CF 2856 B.B., nr.top. 2483/2/2 şi cu întreaga suprafaţă de 1651 mp aparţinând reclamantei SC G.P. SRL, înscrisă în CF 2833 B.B., nr.top. 2483/2/1.
Susţinerile pârâţilor în sensul că nu există nicio suprapunere între terenul lor şi proprietăţile reclamanţilor sunt infirmate şi de concluziile uneia din expertizele efectuate în dosarul nr. 2142/2003 al Judecătoriei B. Astfel, motivând refuzul de a formula propuneri de intabulare a dreptului de proprietate al reclamanţilor C.P. şi C.I. (pârâţi în prezentul dosar) asupra terenului de 3522 mp, pe care sunt edificate o serie de construcţii, expertul P.V. a precizat că acest teren, având nr.top. 2483/2, în formă de triunghi, colorat cu portocaliu pe schiţa de la fila 99 din dosarul menţionat, situat între drumul de exploatare colorat cu albastru şi drumul comunal, este proprietatea tabulară a societăţii de exploatare a lemnului SC R.F. SA, fost IFET B, iar posesorii faptici sunt persoanele care au cumpărat construcţiile de la proprietarul tabular, în dosarul de faliment aflat pe rolul Tribunalului BN, adică autorii reclamanţilor din prezenta cauză.
Existenţa unor construcţii pe terenul menţionat anterior, situat între drumul de exploatare şi drumul comunal, este confirmată şi în cuprinsul contraexpertizei dispuse în dosarul nr. 2142/2003, specificându-se că acestea ar fi proprietatea tabulară a numitului G.C.G. Însă, aşa cum rezultă din lucrările de specialitate topografică efectuate în prezenta cauză, aceste construcţii, înscrise în CF 2833 B.B., nr.top. 2483/2/1 şi CF 2856 B.B., nr.top. 2483/2/2, erau, la aceea dată, proprietatea reclamantei SC G.P. SRL şi respectiv a numiţilor G.A. şi G.I.R. (care au vândut ulterior imobilele către reclamanţii C), persoane care însă nu au fost părţi în dosarul nr. 2142/2003.
Din probatoriul testimonial administrat în cauză, coroborat cu înscrierile de sub B54 şi B67 din CF 748 B.B. rezultă că terenul revendicat de reclamanţi a aparţinut din 1927 societăţii pentru exploatarea pădurilor grănicereşti „R”, iar ulterior, din 1954, Intreprinderii pentru exploatări şi transporturi forestiere B, devenită după 1990 SC R.F. SA.
Astfel, martorii P.L.G., M.I. şi P.S., audiat în camera de consiliu, la termenul din data de 28.10.2010, în conformitate cu prevederile art. 235 C.pr.civ., au arătat că familia pârâţilor nu a folosit niciodată terenul în litigiu, situat între drumul de coastă şi calea ferată distrusă în anul 1970 (actualul traseu al drumului comunal care vine din C), astfel cum se poate observa pe schiţe. Martorul M.I. a precizat că terenul situat mai jos de drumul de coastă (acelaşi cu drumul de acces de pe schiţe) a fost utilizat încă din 1912 pentru desfăşurarea activităţilor conexe transportului şi depozitării materialului lemnos, acolo fiind construite şi clădiri de birouri, hale şi depozite.
Martorii C.N., O.T. şi V.S., propuşi de pârâţi, deşi au susţinut că terenul a fost folosit de familia C atât înainte cât şi după 1990, au relatat şi faptul că pe acest teren au existat încă din anii 1950-1960 construcţii care au aparţinut şi au fost utilizate de întreprinderea pentru exploatări şi transporturi forestiere, iar după anul 1990 clădirile au fost folosite şi de alte persoane.
Instanţa reţine astfel că pârâţii C nu au stăpânit terenul în litigiu, delimitat de drumul de acces şi drumul comunal, în mod neîntrerupt, paşnic, public şi sub nume de proprietar, condiţii necesare pentru dobândirea prin uzucapiune a dreptului de proprietate asupra imobilului. Terenul în cauză, proprietatea tabulară a Intreprinderii pentru exploatări şi transporturi forestiere B (devenită după 1990 SC R.F. SA), iar ulterior a reclamanţilor, a fost afectat din anul 1927 până în decembrie 1989 activităţilor conexe exploatării lemnului, desfăşurate de persoana juridică menţionată anterior, iar apoi a fost vândut reclamanţilor în cadrul procesului de lichidare a SC R.F. SA.
Având în vedere materialul probatoriu administrat în cauză, instanţa va admite acţiunea reclamanţilor şi va stabili mejdia dintre imobilele înscrise în C.F. 2856 B.B., nr.top.2483/2/2, construcţii şi teren în suprafaţă de 3181 mp, proprietatea reclamanţilor C.I. şi soţia C.R. şi C.F. 2833 B.B., nr.top.2483/2/1, construcţii şi teren în suprafaţă de 1651 mp, proprietatea reclamantei S.C.”G.P.” S.R.L. şi imobilul înscris în C.F. 3087 B.B., nr.top.nou 2477/4/2, 2484/2 proprietatea pârâţilor C.P. şi soţia C.V., pe linia descrisă de punctele 43, 42, 35, 34, 33, 41, 40, 51, 61 din Anexa nr. 7 la raportul de expertiză întocmit de experţii B.I., F.F. şi C.G..
De asemenea, ţinând seama de faptul că reclamanţii au dovedit dobândirea în mod licit a dreptului de proprietate asupra imobilelor înscrise în C.F. nr. 25.000 B.B. (provenit din conversia C.F. 2856), nr.cadastral 25.000, nr.top. 2483/2/2, construcţii şi teren în suprafaţă de 3181 mp şi imobilelor înscrise în C.F. nr. 25.023 B.B. (provenit din conversia C.F. 2833), nr.cadastral 25023, nr.top.2483/2/1, curţi-construcţii în suprafaţă de 1651 mp, instanţa va obliga pârâţii să recunoască dreptul de proprietate al reclamanţilor C.I. şi C.R. şi respectiv S.C. G.P. S.R.L. asupra acestor imobile, să predea reclamanţilor C.I. şi C.R. terenul în suprafaţa de 1515 mp, iar reclamantei S.C. G.P. S.R.L. terenul în suprafaţa de 1651 mp, conform Anexei nr. 7 din raportul de expertiză întocmit de experţii B.I., F.F. şi C.G. şi să se abţină pe viitor de la orice acte ce aduc atingere dreptului de proprietate al reclamanţilor asupra acestor imobile.
Raportat la prevederile art. 33 din Legea nr. 7/1996, instanţa va dispune rectificarea înscrierii din CF nr. 25.049 (provenind din C.F. vechi 3087) B.B., nr.top. 2477/4/2, 2484/2, reprezentând casă, grajd şi fâneţe în G.I., prin diminuarea corelativă a suprafeţei numerelor topografice comasate menţionate, de la 24.379 mp la 21.213 mp.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată, instanţa reţine că, potrivit art. 584 Cod civil, în procesele de grăniţuire cheltuielile de judecată sunt împărţite în mod egal de părţi. Coroborând dispoziţiile articolului menţionat cu prevederile art. 274 C.pr.civ., instanţa nu va acorda reclamanţilor cheltuielile de judecată constând în onorariile experţilor, urmând a-i obliga pe pârâţii Colniţă doar la plata sumei de 1.325 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxă de timbru, conform chitanţei nr. 5651775 şi onorariu avocaţial, justificat cu chitanţa nr.0675652/10.06.2008. În ceea ce priveşte cheltuielile reprezentând onorariu avocat ,solicitate de reclamanta S.C. G.P. S.R.L., instanţa va respinge cererea, având în vedere că la dosarul cauzei a fost depusă doar copia facturii fiscale, fără a se face dovada plăţii efective a sumei solicitate, de 12.697,30 lei.
Împotriva sentinţei expuse au declarat apel, în termen legal, pârâţii C.P. junior şi C.V., prin care au solicitat admiterea acestuia, anularea hotărârii şi respingerea acţiunii introductive ca neîntemeiată, pentru motivele ce urmează.
Instanţa îi obligă să recunoască dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3181 mp, top 2483/2/2, proprietatea lui C.I. şi C.R., greşit în opinia apelanţilor, deoarece din raportul de expertiză al celor trei experţi rezultă la punctul 6.1.3 Cod procedură civilă „terenul … a fost identificat eronat prin suprapunere parţială în suprafaţă de 1515 mp peste top 2483/2/2 proprietatea reclamanţilor C.I. şi C.R.”. Prin urmare nu se ocupă o suprafaţă decât de 1515 şi nu 3181 mp cum a reţinut instanţa.
Apoi, numărul topo 2483/2/2 provine din dezmembrarea topograficului 2483, care a fost împărţit în 2483/1 şi 2483/2 aşa cum rezultă din schiţa topografică. Evident că noul număr format, 2483/2, se situează dedesubtul topograficului 2483/1 localizat pe schiţa topo. Dacă se observă proprietarul topograficului 2483/1 se vede că este proprietatea lui B.G. şi B.I.. Ori, din punctul de vedere al folosinţei lui B.G., acesta foloseşte terenul până în stradă nestingherit de nimeni.
Analizând schiţa topografică din anexa 7 de la completarea la raportul de expertiză se vede cu uşurinţă că experţii localizează numărul topo 2483/2/1 şi 2483/2/2 dedesubtul numărului topografic 2484/2 haşurat pe schiţă ceea ce reprezintă o contrazicere evidentă a localizărilor topografice raportat la schiţa topografică existentă la OCPI şi depusă la dosar. Este greşită localizarea topograficelor 2483/2/1 şi 2483/2/2 sub topo 2484/2. Mai mult, dacă se observă aceeaşi anexă 7, localizarea terenului lui B.G., nr. top 2483/1 şi 2480/1, raportat la schiţa topografică OCPI, se va observa cu uşurinţă artificiul de compromis făcut de experţii topografi.
Terenul cu nr. cf 564 topo 2483 a fost proprietatea antecesorilor apelanţilor, respectiv familia Ţ, aşa cum rezultă şi din coala cf. În anul 1927, din acest corp de avere, o parte din terenul familiei Ţ se dezmembrează şi se înfiinţează top 2483/1 în favoarea vechilor proprietari şi 2483/2, teren care trece la Societatea R de exploatare a pădurilor grănicereşti. Această coală de cf se sistează şi se înfiinţează coala de cf 748 unde se transcrie terenul 2483/2 la poziţia A+99 „cale ferată” transcris ca proprietar la poziţia B+54 în anul 1929 societatea R. În coala de cf 748 sunt trecute toate terenurile care au fost folosite de R pentru calea ferată. De aceea pe harta topografică numărul topo 2483/2 apare ca o fâşie care se învecinează de deasupra cu topo 2483, deoarece de acolo s-a dezmembrat. Nu poate numărul topo 2483/2 să fie localizat în altă parte decât acolo unde este topograficul iniţial din care s-a dezmembrat.
Ulterior, numărul topo 2483/1 trece în proprietatea lui B.G. şi I în baza sentinţei civile nr. 7265/1999. Aceştia sunt vecini cu apelanţii, aşa cum au scris şi experţii pe schiţă. Dacă numărul 2483/1 este alături de topograficul 2484 (proprietatea apelantului şi localizat de cei trei experţi), atunci se întreabă cum au putut muta experţii numărul topo 2483/2 în altă parte, adică sub numărul topo 2484 şi nu alături, cum este pe schiţa topografică. Identificarea numerelor topografice se fac în baza schiţei topografice şi nu după ureche sau după anumite interes plătite. Schiţa topografică este cea care atestă localizarea în teren a numerelor topo, altfel fiecare ar localiza numerele topo după ureche.
Pe schiţa topografică numărul topografic 2483/2 nu merge până în drum. Drumul se află prin mijlocul numărului topografic 2485/1, iar experţii au localizat pe schiţă că topograficul în litigiu ar merge până în stradă.
În anul 1954, în baza Decretului 199/1949, se întabulează Intreprinderea R în CF 748 sub numărul topo, ordine A+3-9 şi 11-56, 58-124 la B+67. Toată şmecheria începe în anul 2005, când expertul Pop Viorel la A+99 cf 748 parcelează numărul top 2483/2 în top 2483/2/1, 2483/2/2, la B+94-96 şi în baza notei de constatare întabulează construcţiile la S.C. R.F.. Din raportul de expertiză topografică din dosarul 2142/2003 se poate vedea cu uşurinţă că obiect al uzucapiunii nu a făcut decât terenul până la construcţii şi nu până la stradă cum au reţinut experţii.
În aceeaşi anexă 7, experţii arată greşit că topograficele 2483/2/1 şi 2483/2/2 se învecinează cu drumul comunal. Pe schiţa topo OCPI, topograficul 2483/2, din care au rezultat numerele 2483/2/1 şi 2483/2/2, nu merge până la drumul comunal. Acestea se învecinează cu numărul topo 2781.
Mai mult, experţii menţionează că pe anexa 4 din completarea la raport au colorat cu albastru Valea Bistriţei Ardelene, fapt ce demonstrează cele susţinute de ei (susţineri ale experţilor din prima pagină ultima frază din completarea la raport), identificare de la care pornesc toate greşelile lor intenţionate.
Ceea ce experţilor le scapă este că apelanţii pot dovedi în mod concret că au identificat greşit şi valea Bistriţei Ardelene, conform ortofotoplanului topografic al locului, din avion, care se găseşte şi la OCPI şi depus de ei la dosar, anexă la concluzii, unde se vede cu ochiul liber amplasarea văii ardelene şi a drumului judeţean, precum şi imobilul în litigiu.
Apreciază că acţiunea reclamanţilor a fost făcută în ideea de a intra în legalitate cu nişte clădiri cumpărate, care nu se află pe amplasamentul corect.
Concluziile experţilor în ceea ce priveşte identificarea terenului reclamanţilor sunt eronate şi se solicită a fi înlăturate. Este de evidenţă, nu este necesar să ai cunoştinţe topografice ca să realizezi că identificarea experţilor este făcută cu intenţie greşit.
Intimaţii reclamanţi C.I., C.R. şi S.C. „G.P.” S.R.L. B prin întâmpinarea de la filele 17-19 s-au opus admiterii apelului şi au cerut obligarea apelanţilor la plata cheltuielilor de judecată suportate de reclamanţi în calea de atac.
În apărare s-au invocat cele ce succed.
Prima critică se referă la faptul că, prin sentinţa atacată, apelanţii au fost obligaţi în mod greşit să recunoască reclamanţilor C.I. şi C.R. dreptul de proprietate asupra suprafeţei de 3181 mp, în loc de 1515 mp.
Terenul reclamanţilor intimaţi C.I. şi C.R. este în suprafaţă totală de 3181 mp, identificat printr-un singur număr topo şi anume 2483/2/2. Pe tot parcursul procesului, apelanţii pârâţi, respectiv antecesorii lor, au contestat întreg dreptul de proprietate, susţinând că terenul reclamanţilor ar fi în altă parte.
Aşa fiind, în mod temeinic, prima instanţă a obligat pe pârâţi să le recunoască dreptul de proprietate asupra întregului imobil.
Când este vorba de predarea în posesie, instanţa reţine corect faptul că apelanţii s-au întabulat şi pretind doar 1515 mp din terenul reclamanţilor C.I. şi C.R., obligându-i să predea în posesie şi folosinţă doar această suprafaţă, dar s-au întabulat şi pretind întreg terenul de 1651 mp proprietatea reclamantei S.C. G.P. S.R.L., astfel că au fost obligaţi să predea în posesie şi folosinţă această suprafaţă de 1651 mp.
O altă critică se referă la poziţionarea numerelor topografice.
Aici, apelanţii fac pure speculaţii, ignorând un lucru esenţial şi anume faptul că harta (schiţa) cărţii funciare în zonă este concretuală.
În raportul de expertiză, anexa 4 reprezintă copia hărţii c.f., pe care se menţionează „scara concretuală”. Ce înseamnă aceasta şi consecinţe are, explică experţii în completarea la raportul de expertiză judiciară depus pentru termenul din 19.06.2012. Pe scurt, harta (schiţa) de c.f. nu are dimensiuni, nu este întocmită la scară. Acesta este motivul pentru care nici nu s-a putut efectua o suprapunere exactă a unui plan la scară peste o schiţă de c.f. concretuală (pct. 3 din completarea la raportul de expertiză), aşa cum au solicitat apelanţii la fond.
Din întreg probatoriu administrat în cauză, dar şi din cel administrat în dosarele acvirate, analizat detaliat la paginile 4 şi 5 din sentinţă, rezultă cu certitudine faptul că terenul reclamanţilor, în suprafaţă de 3181 mp şi respectiv 1651 mp a fost dobândit legal de aceştia, iar pârâţii nu l-au folosit în condiţiile posesiunii utile cerute pentru uzucapiune şi deci a fost întabulat greşit pe numele acestora. Precizează totuşi faptul că din declaraţiile martorilor propuşi de pârâţi: C.N., O.T. şi V.S. rezultă doar faptul că pârâţii ar fi folosit terenul în litigiu „prin păşunare cu vitele”, ceea ce nu echivalează cu o posesie utilă, sub nume de proprietar, mai ales că aceeaşi martori recunosc, atestă faptul că pe acest teren au existat şi există construcţiile ce au aparţinut de R sau IFET. Pe acest teren a trecut calea ferată forestieră, iar păşunatul pe terenurile vecine este un obiect local notoriu.
Pe o hartă concretuală, nici poziţionarea numerelor topografice nu poate fi exactă.
Cu toate acestea, criticile formulate de pârâţi în apel sunt evident nefondate. în schiţa întocmită de experţi (anexa 7 şi 8) se observă că terenul familiei B.G. şi B.I., identificat sub nr. top 2483/1 şi 2480/1 se află parţial deasupra terenului în litigiu, respectiv deasupra terenului în suprafaţă de 1651 mp, proprietatea reclamantei S.C. G.P. S.R.L. Terenul familiei B se întinde până la actualul drum (fosta cale ferată forestieră), logic, corect, pentru că aici R a avut doar calea ferată. Pe terenul intimaţilor au existat şi există clădiri cu destinaţia de dormitoare pentru muncitori, grajduri pentru cai, magazin forestier, etc., astfel că acest teren este mai lat, mai larg … întinzându-se, conform depoziţiilor martorilor, între calea ferată forestieră (pe care se află actualul drum) şi fostul drum, care era dincolo de clădiri, pe sub râpă şi care a fost desfiinţat.
Aşa se explică şi confuzia creată de martori în dosarul iniţial, privind uzucapiunea, aceştia arătând doar că familia C a folosit „până în drum”, fără a menţiona faptul că se referă la drumul vechi, nu la cel nou, construit pe terasamentul fostei căi ferate forestiere.
Nr. top 2483/2 nu este situat în altă parte, ci lângă nr. top 2483/1, ambele fiind provenite din nr. top iniţial 2483. În nicio lege şi nici în practică, nr. top „/2” nu se poziţionează obligatoriu sub nr. top „/1”, cum susţin apelanţii. Poziţionarea poate fi deasupra, dedesubt, la stânga ori la dreapta.
În logica apelanţilor, ar trebui să se accepte că toată schiţa este greşită (cea de la c.f. şi apoi cea întocmită de toţi experţii), din moment ce deasupra nr. top 2483/1 şi 2480/1 ce identifică proprietatea familiei B, apare nr. top 2477/4/2 şi nu nr. top 2481 sau 2482, din moment ce „sub” este nr. top 2483, iar la dreapta este nr. top 2484.
Tot în legătură cu poziţionarea numerelor topografice se susţine în apel că experţii localizează greşit nr. top 2483/2/1 şi 2483/2/2 ca fiind limitrofe cu drumul comunal, deşi între drum şi imobilul intimaţilor ar exista nr. top 2781.
Explicaţiile de mai sus sunt valabile şi aici. Nu se ţine cont de faptul că schiţa f. 168 (anexa 4 la expertiză) este concretuală, nu la scară, că drumul comunal actual este mult mai larg decât a fost calea ferată forestieră, etc.
Concluzionând, apelanţii susţin că toţi experţii au greşit, soluţia corectă fiind dată de ei, deşi nu sunt experţi.
De observat faptul că, prin motivele de apel, nu se critică decât localizarea numerelor topografice fără a se contesta direct, concret dreptul de proprietate al intimaţilor asupra terenului şi construcţiilor cumpărate, grăniţuirea, revendicarea şi rectificarea întabulării şi aceasta tocmai pentru că apelanţii rămân în proprietate cu ceea ce au folosit şi uzucapat, fără a fi afectaţi prin sentinţa atacată şi fără a mai afecta dreptul de proprietate al intimaţilor.
Apelul nu este fondat şi se va respinge ca atare.
