Dosar nr. 1498/228/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA FĂUREI- JUDEŢUL BRĂILA
SENTINŢA CIVILĂ NR. 392
Şedinţa publică de la 19 Iunie 2014
Pe rol fiind soluţionarea cauzei civile având ca obiect grăniţuire şi revendicare formulată de reclamanţii IR şi IV în contradictoriu cu pârâţii MN şi MV.
INSTANŢA,
Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 16.09.2013 reclamanţii IR şi IV au solicitat în contradictoriu cu pârâţii MN, MV stabilirea liniei de hotar ce desparte imobilele învecinate, situate în oraşul Făurei, proprietatea reclamanţilor, respectiv oraşul Făurei, proprietatea pârâţilor, iar pe cale de consecinţă, revendicarea suprafeţei de teren de aproximativ 50 mp de la pârâţi şi obligarea acestora să lase reclamanţii în deplină şi liniştită posesie această suprafaţă de teren, precum şi obligarea pârâţilor la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea cererii reclamanţii au arătat, în esenţă, că au dobândit prin cumpărare suprafaţa de teren de 400 mp, ce face parte din terenul în suprafaţa totală de 835 mp, situată în intravilanul oraşului Făurei.
Reclamanţii au mai arătat că diferenţa de 435 mp teren aparţine pârâţilor în calitate de moştenitori ai defunctei MV.
Reclamanţii mai arată că în lotul pârâţilor există un surplus de 50 mp teren, existând astfel o neclaritate cu privire la linia de hotar a celor două proprietăţi învecinate.
Cererea este legal timbrată cu taxa judiciară de timbru în sumă de 180 lei.
În drept au fost invocate prevederile art. 560 din C.civ., art. 865 din C.civ. şi art. 453 din C.proc.civ.
În dovedirea cererii reclamanţii au solicitat proba cu înscrisuri, ce au fost depuse la dosarul cauzei şi proba cu expertiză în specialitate cadastru-topografie-geodezie.
La termenul din 27.03.2014 instanţa a încuviinţat proba cu expertiza în specialitate cadastru-topografie-geodezie solicitată de reclamanţi, raportul de expertiză întocmit de expert SI a fost depus la DOSAR.
Pârâţii, legali citaţi, s-a prezentat în instanţă doar pârâtul MN, formulând apărări.
—————————————————————–
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
Din înscrisurile de la dosar rezultă că, prin contractul de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr.xxx, reclamantul IR (căsătorit cu reclamanta IV) a cumpărat, de la numiţii RC şi RF, terenul în suprafaţă de 400 mp (ce provine din terenul în suprafaţă totală de 835 mp), situat în intravilanul or. Făurei, (lotul 2), identificat cu numărul provizoriu xxx pe planul cadastral al or. Făurei, delimitat prin planul de situaţie al terenului, anexat contractului.
La rândul lor, RC şi RF dobândiseră acest teren, prin cumpărare de la numiţii MDşi MV, în baza contractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. xxx, rectificat.
Acest teren al reclamanţilor este înscris în cartea funciară nr. xxx şi se învecinează la est cu terenul stăpânit de pârâţi (care are numărul cadastral provizoriu xxx), în calitate de succesori (fii) ai defuncţilor MD şi MV, care deveniseră proprietarii întregului imobil (din care provine şi terenul reclamanţilor) în baza certificatului de moştenitor nr. xxxx, emis în dosarul nr. xxx de fostul Notariat de stat Făurei.
Aşadar, cele două terenuri învecinate au format un întreg până la data de xxx.
Potrivit raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul SI, la momentul întocmirii acestui raport, terenul stăpânit în fapt de reclamanţi are o suprafaţă real măsurată de 365 mp, iar cel al pârâţilor – 495 mp. Între acestea se află edificat un gard din lemn.
Urmare a operaţiunilor specifice efectuate de către expertul tehnic (respectiv compararea elementelor liniare rezultate în urma măsurătorilor efectuate, cu elementele liniare din schiţa anexă a contractului de vânzare-cumpărare, autentificat cu nr. xxxx), a fost individualizat terenul ce revine reclamanţilor ca având suprafaţa de 408 mp, real măsuraţi, iar cel al pârâţilor – 452 mp.
În aceste condiţii, rezultă că s-a făcut dovada că reclamanţii au dreptul asupra unei suprafeţe mai mari decât cea pe care o stăpânesc.
Conform art. 555 C.civ., dreptul de proprietate este un drept absolut, exclusiv şi perpetuu care conferă titularului exerciţiul liber şi nestingherit al tuturor prerogativelor sale – posesia, folosinţa şi dispoziţia.
Prin urmare, instanţa reţine că pârâţii ocupă fără drept o suprafaţă de teren de 43 mp aparţinând reclamanţilor (delimitată de linia de contur determinată de punctele: A, B, 4, 15, 14, 13, 12 şi 11, conform planului de situaţie – Anexa 2 la raportul de expertiză întocmit în cauză) şi va dispune admiterea capătului de cerere privind revendicarea,urmând a obliga pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie această suprafaţă de teren.
Referitor la capătul de cerere privind grăniţuirea, instanţa, fundamentându-se pe acelaşi raport de expertiză tehnică judiciară în specialitatea topografie, şi reţinând că părţile sunt vecini, în baza art. 560 C.civ., va dispune grăniţuirea celor două proprietăţi (adică trasarea liniei de hotar), conform aliniamentului A-B trasat prin acelaşi raport de expertiză (plan de situaţie – Anexa 2).
Pentru a reţine acestea, instanţa are în vedere constatările personale ale expertului, măsurătorile efectuate de acesta, raportat la înscrisurile depuse la dosar.
În plus, se reţine că atât reclamanţii cât şi pârâtul MN au fost de acord cu constatările şi concluziile raportului de expertiză, solicitând instanţei admiterea acţiunii conform acestei expertize. Pârâtul MV nu a formulat apărări în cauză şi nu s-a prezentat nici în instanţă şi nici la efectuarea expertizei.
În ceea ce priveşte cheltuielile de judecată solicitate de reclamanţi, instanţa reţine că nu este aplicabilă teza a II-a din art. 560 C.civ. Acest text de lege nu are în vedere cheltuielile de judecată, ci costurile pentru grăniţuirea efectivă, adică ridicarea gardului despărţitor, pentru că este un text de drept material, iar nu de procedură.
Pentru procesul civil, regimul juridic al cheltuielilor de judecată este dat de art. 453 C.proc.civ., care fixează regula simplă potrivit căreia cine pierde procesul plăteşte cheltuielile. Este logic şi echitabil aceasta deoarece declanşarea şi derularea pe atâta perioadă şi atâtea termene a procesului civil înseamnă culpă procesuală, iar prima vinovată pentru că a fost necesar procesul este evident partea care îl pierde. În aceste condiţii, acest capăt de cerere accesoriu formulat de reclamanţi urmează a fi admis, iar faţă de culpa procesuală comună şi egală a pârâţilor, ţinând cont şi de art. 455 C.proc.civ., pârâţii urmează a fi obligaţi, în solidar şi în aceeaşi proporţie, la plata către reclamanţi a sumei totale de 1680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 180 lei – taxă judiciară de timbru, 800 lei – onorariu avocat şi 700 lei – onorariu expert (plătit de reclamanţi).
Pentru toate considerentele expuse, cererea reclamanţilor, astfel cum a fost precizată (în ceea ce priveşte pârâţii), urmează a fi admisă, conform celor arătate anterior.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂTĂŞTE:
Admite cererea precizată, formulată de reclamanţii IR şi IV, în contradictoriu cu pârâţii MN şi MV.
Obligă pârâţii să lase reclamanţilor în deplină proprietate şi liniştită posesie terenul în suprafaţă de 43 mp, delimitat de linia de contur determinată de punctele: A, B, 4, 15,14,13,12 şi 11, conform raportului de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul SI.
Dispune grăniţuirea terenului reclamanţilor faţă de terenul pârâţilor, conform aliniamentului A-B trasat prin raportul de expertiză tehnică judiciară întocmit în cauză de către expertul SI(Anexa 2).
Obligă pârâţii, în solidar şi în aceeaşi proporţie, la plata către reclamanţi a sumei de 1680 lei cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând: 180 lei – taxă judiciară de timbru, 800 lei – onorariu avocat şi 700 lei – onorariu expert.
Cu apel în termen de 30 zile de la comunicare.
Apelul se depune la Judecătoria Făurei.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.06.2014.
