Grăniţuire Art 584 Cod civil – întinderea şi aplicabilitatea sa. Înscrierea în cartea funciară garantează existenţa dreptului real, dar nu şi întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există.
Prin sentinţa civilă nr. 4545/31.10.2006 pronunţată de Judecătoria Giurgiu a fost respinsă acţiunea formulată de reclamantele C.S. şi C.M. împotriva pârâtului N.P.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel C.S. şi C.M. solicitând admiterea apelului lor şi schimbarea în tot a sentinţei atacate şi pe fond admiterea cererii lor.
În motivarea apelului lor apelantele-reclamante au arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat asupra capătului de cerere privind obligarea intimatului-pârât N.P. să îndepărteze construcţia care se sprijină pe imobilul proprietatea lor invocând disp.art.599 C.civ, că instanţa de fond nu a stabilit dacă această construcţie este ilegală, că intimatul nu a făcut dovada că este moştenitor de drept al imobilului din Giurgiu, şi că actul de vânzare al intimatului este nul. Apelul este neîntemeiat pentru următoarele considerente:
Art.599 C.civ. invocat de apelante cât şi de intimat prevede că : ”Unul din vecini nu poate găuri zidul comun, nici să alăture sau să sprijine pe dânsul vreo lucrare, fără consimţământul celuilalt”.
Din probele administrate la fond acte, interogatorii, declaraţii martori reiese că acel aplecător a fost construit cu acordul fostului proprietar , iar martorul M. G. declară că a construit personal temelia casei în anii 1973-1974 şi că aceasta a fost fixată chiar pe beton şi nu a mai lăsat în spatele casei nici o porţiune de teren, iar martorul G. D. susţine că există o porţiune de teren în spatele casei apelantelor şi că acel teren este al intimatului, acolo se juca martorul cu copii acestuia.
Se constată că hotarul despărţitor este format de zidul casei reclamantelor şi datează de peste 30 de ani, iar fostul proprietar de la care au cumpărat apelantele-reclamante a fost pus în posesie prin Ordinul Prefectului Giurgiu cu suprafaţa de 84 mp, acest teren regăsindu-se în totalitate în curtea apelantelor, astfel că intimatul nu a ridicat construcţii în curtea apelantelor.
Cum din ambele rapoarte de expertiză reiese că intimatul are teren mai puţin decât în actul său de proprietate cu 14,9 mp după al doilea raport de expertiză şi cu 15,1 mp după primul expert, iar cu ambele rapoarte de expertiză reiese că apelante au 85,76 mp (expertiza G. G.) şi 84,02 mp (expertiza P. C.) nu rezultă că intimatul ar fi construit acel aplecător pe proprietatea apelantelor.
Chiar dacă apelantele s-au înscris la cartea funciară cu 92 mp actul lor de proprietate este contractul de vânzare cumpărare de 84 mp, teren pe care-l deţin deja.
Înscrierea în cartea funciară este un act declarativ şi nu un titlu de proprietate, astfel că apelantele nu pot pretinde mai mult decât au.
Instanţa de fond s-a pronunţat pe capătul de cerere privind obligarea pârâtului N. P. să îndepărteze construcţia prin respingerea în totalitate a acţiunii apelantelor reclamante, motivând şi acest capăt de cerere, construcţia intimatului fiind pe terenul acestuia şi anterioară dobândirii dreptului de proprietate de către apelantele reclamante.
Hotarul există deja între proprietăţile părţilor şi este determinat de zidul construcţiei proprietatea apelantelor.
Tribunalul consideră că, în sistemul de publicitate imobiliară a cărţilor funciare, nu este garantată suprafaţa.
Din studiul actelor de la dosar inclusiv schiţe carte funciară, nu rezultă nici o modificare a configuraţiei imobilelor.
Linia de hotar există şi în mod corect, faţă de petitul acţiunii a fost respinsă cererea în întregul ei întrucât atunci când grăniţuirea se complică cu o chestiune de proprietate nu se mai poate aplica regula art.584 Cod civil.
În acest din urmă caz trebuia făcută dovada uzucapiunii unei suprafeţe de teren prin mutarea hotarului, lucru care nu s-a realizat.
Din motivarea acţiunii reiese că apelantele reclamante susţin că intimatul ocupă abuziv suprafaţa de teren ce le aparţine, dar nu au făcut dovada (fila 2 dosar fond).
De altfel înscrierea în cartea funciară garantează existenţa dreptului real, dar nu şi întinderea obiectului material asupra căruia acel drept există.
