TRIBUNALUL ARGEŞ
SECŢIA CIVILĂ
DECIZIE Nr. 1842/2014
Şedinţa publică de la 03 Iulie 2014
Obiectul cauzei:grăniţuire rejudecare
INSTANŢA
Deliberând asupra recursului , constată următoarele:
Prin cererea înregistrată sub nr. 3004/216/04 decembrie 2009 la Judecătoria Curtea de Argeş, reclamantul (…) l-a chemat în judecată pe pârâtul (…) , solicitând instanţei să dispună: grăniţuirea terenurilor de 1.075 mp din pct. „Plantaţie” şi 925,86 mp arabil, situate în intravilanul mun. Curtea de Argeş, str. (…), proprietatea reclamantului, de terenul în suprafaţă de 1.500 mp proprietatea pârâtului (…) ; stabilirea aliniamentului pe vechea linie de hotar dintre proprietăţile învecinate ale părţilor; obligarea pârâtului să îl despăgubească pe reclamant cu suma de 5.000 de lei reprezentând contravaloarea degradării aduse terenului reclamantului, pe care pârâtul a construit un gard din stâlpi de metal şi plasă de sârmă, precum şi reamenajarea terenului pentru a-i reda folosinţa iniţială; obligarea pârâtului de a-şi ridica toate construcţiile edificate în mod abuziv pe proprietatea reclamantului, sau să fie autorizat reclamantul să execute această lucrare pe cheltuiala pârâtului; cu cheltuieli de judecată.
În motivarea cererii, reclamantul a arătat că este proprietarul suprafeţelor de 1.075 mp şi 925,86 mp menţionate, pe care le-a dobândit în baza contractelor de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. (…) la BNP (…) şi nr. (…) la BNP (…) ; aceste terenuri se învecinează pe latura de nord cu terenul proprietatea pârâtului (…). Acesta din urmă l-a chemat în judecată pe (…) în anul 2004, revendicând o suprafaţă de 1500 mp teren situat în intravilanul mun. Curtea de Argeş, pct. „Plantaţie”. Prin decizia civilă nr. 550/11 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş s-a respins acţiunea în revendicare, ca neîntemeiată, reţinându-se că (…) nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra terenului revendicat, iar (…) nu ocupă acest teren. Decizia Tribunalului a fost menţinută prin decizia civilă nr. 1470/R/31 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti. Reclamantul a mai arătat că în urmă cu puţin timp pârâtul (…) a construit în mod abuziv, pe proprietatea reclamantului, un gard din stâlpi metalici cu plasă de sârmă, cu încălcarea semnelor de hotar existente, ocupându-i reclamantului un teren cu o lăţime de 4 metri şi blocându-i căile de acces spre restul proprietăţii sale. Acesta din urmă a stăpânit terenurile aşa cum i-au fost predate de către vânzători, între aceleaşi limite de hotar. Reclamantul solicită să fie obligat pârâtul să ridice gardul edificat pe proprietatea sa.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 584-585 C.civ., art. 1073-1075 C.civ.
În dovedire, s-au solicitat probele cu înscrisuri, interogatoriu, expertiză, declaraţii de martori. În susţinerea cererii au fost ataşate înscrisuri, în copie (f.8-40).
La data de 11 decembrie 2009 reclamantul a depus la dosar o cerere completatoare de acţiune (f.42), prin care a solicitat obligarea pârâtului să îi elibereze o suprafaţă de circa 250 mp teren ocupată de acesta, prin edificarea gardului pe proprietatea reclamantului. A solicitat ca pârâtul să îi respecte reclamantului posesia şi proprietatea asupra acestei suprafeţe de teren.
În drept, cererea a fost întemeiată pe art. 480 C.civ.
S-a formulat în acel dosar o cerere de abţinere a judecătorului, cerere admisă prin încheierea de şedinţă din 18 iunie 2010, dosarul primind apoi numărul unic 774/216/2010 şi fiindu-i repartizat altui judecător.
În primul ciclu procesual de fond instanţa a administrat probele cu interogatoriu, martori şi o expertiză tehnică judiciară.
În baza acestor probe administrate, instanţa, prin sentinţa civilă nr. 324/18 martie 2011, a respins acţiunea reclamantului, aşa cum aceasta a fost completată şi l-a obligat pe acesta la plata cheltuielilor de judecată făcute de pârât. S-a reţinut că pârâtul stăpâneşte terenul ce i-a revenit în proprietate prin partaj, nu a ocupat vreo suprafaţă din terenul reclamantului, iar gardul din plasă de sârmă edificat de pârât pentru împrejmuirea terenului său coincide, pe latura de nord, cu linia de hotar dintre terenurile părţilor. Nefiind deci vorba despre vreo ocupare fără drept a terenului, reclamantul nu poate beneficia nici de despăgubirile pentru pretinsul prejudiciu produs ca urmare a degradării terenului şi pârâtul nici nu poate fi obligat să-şi ridice construcţiile pretins efectuate pe terenul reclamantului. În legătură cu acel litigiu anterior dintre părţi cu privire la revendicarea suprafeţei de 1.500 mp. teren de către pârâtul (…) de la reclamant, litigiu soluţionat irevocabil prin decizia civilă nr. 1470/R/11 mai 2005 de către Curtea de Apel Piteşti, instanţa a reţinut că în acel proces a fost revendicată de pârât o suprafaţă de teren distinctă de cea care face obiectul prezentei cauze, deci litigiul anterior nu are legătură cu litigiul de faţă.
În urma formulării recursului împotriva sentinţei primei instanţe de către reclamantul (…) , Tribunalul Argeş, prin decizia civilă nr. 1050/04 aprilie 2012, a admis recursul, a casat sentinţa şi a trimis cauza spre rejudecare la aceeaşi instanţă de fond. Tribunalul Argeş a reţinut că este necesar a se mai efectua o expertiză care să transpună în schiţă terenul revendicat în dosarul nr. 1749/CV/2005, fiindcă (…) a invocat autoritatea de lucru judecat. De asemenea, trebuie lămurite aspectele privind vecinătăţile terenurilor deţinute de părţi, precum şi punctele de reper. Expertul trebuie să mai lămurească şi de ce reclamantul deţine mai puţin teren decât în actele sale de proprietate, urmând să se suplimenteze probatoriul şi cu privire la ,, posesia părţilor”.
Pricina a fost înregistrată în rejudecare la Judecătoria Curtea de Argeş sub nr. 774/216/2010*, în data de 30 mai 2012.
Prin încheierea de şedinţă din 09 iulie 2012, în rejudecare, instanţa a încuviinţat proba cu o expertiză tehnică în specialitatea topo, precum şi proba cu un martor pentru reclamant, pentru a se face dovada posesiei terenurilor deţinute de părţi. S-au stabilit atunci şi obiectivele expertizei, raportat la dispoziţiile deciziei de casare.
A fost audiat martorul (…) şi s-a întocmit raportul de expertiză tehnică de către expertul (…) , raport care a fost ulterior completat, în urma admiterii obiecţiunilor formulate de către reclamant.
Prin sentinţa civilă nr. 971 /15.10.2013,Judecătoria Curtea de Argeş a respins ca nefondată acţiunea,astfel cum a fost completată.
Pentru a dispune în acest sens,în considerentele acestei sentinţe,prima instanţă a arătat că în baza contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (…) de către notarul public (…) , reclamantul (…) a dobândit de la numitul (…) dreptul de proprietate asupra unui teren livadă în suprafaţă de 1.075 m.p. situat în pct. ,,Plantaţie” din intravilanul municipiului Curtea de Argeş, str. (…) . De asemenea, prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (…) de către notarul public (…) , acelaşi reclamant a dobândit de la numiţii (…) şi (…) dreptul de proprietate asupra unui teren arabil în suprafaţă de 925,86 mp situat în pct. ,,Plantaţie” din intravilanul municipiului Curtea de Argeş, strada (…) , având nr. cadastral 213 şi identificat prin planul/schiţă de amplasament şi delimitare înregistrat sub nr. (…) la OSCGC Argeş.
Aşa cum a recunoscut reclamantul la interogatoriul care i-a fost luat în primul ciclu procesual de fond, numiţii (…) , respectiv (…) şi (…) cumpăraseră aceste două terenuri de la (…) , sora pârâtului (…) , tot prin contracte de vânzare-cumpărare autentificate în anul 1996.
Prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. (…) la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeş (f.67-68 dos. nr. 3004/216/2009), astfel cum a fost rectificat prin încheierea de îndreptare nr. (…) emisă de BNP (…) (a cărei legalitate a fost reţinută prin considerentele deciziei civile nr. 1470/R/31 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dosarul nr. 2372/CIV/2005, având ca obiect recursul formulat de (…) într-un proces privind revendicarea unei suprafeţe de teren de la (…) ), moştenitorii numiţilor (…) şi (…) (între care şi (…) şi sora sa (…)) au convenit cu privire la împărţirea bunurilor aflate în masa succesorală a acestora. Între bunurile partajate figura şi o suprafaţă de 6.500 mp teren livezi, situată în pct. „Plantaţie” din intravilanul mun. Curtea de Argeş, pentru care li s-a reconstituit autorilor (…) şi (…) dreptul de proprietate în baza dispoziţiilor Legii nr. 18/1991. Conform actului de partaj rectificat, numitei (…) i-au revenit 5.000 mp teren livadă în pct. „Plantaţie”, iar pârâtului (…) i-au revenit 1.500 mp teren livadă în acelaşi punct, cu vecinătăţile menţionate în actul rectificat.
La dosar au fost depuse două copii de pe procesul-verbal de punere în posesie încheiat la 2 iunie 1994 de Comisia locală de fond funciar Curtea de Argeş, cu privire la punerea în posesie a numiţilor (…) şi (…) pentru suprafaţa de 6.500 mp situată în intravilanul mun. Curtea de Argeş, str. (…) , tarlaua 67 (f.28, 66 dos. 3004/216/2009); pe schiţele aferente procesului-verbal au fost evidenţiate cele două loturi revenite lui (…) , respectiv (…) , din suprafaţa totală de 6.500 mp.
În primul ciclu procesual de fond s-a efectuat o expertiză care este lămuritoare în cauză, reţinându-se acolo că pârâtul nu ocupă nimic din terenul reclamantului. Instanţa de judecată a arătat pe larg în cuprinsul considerentelor sentinţei casate că nu există autoritate de lucru judecat în cauză, reţinând că terenul revendicat acum de către reclamant este cu totul altul decât terenul revendicat anterior de către (…) şi cu privire la care s-a statuat în mod irevocabil prin decizia civilă nr. 1470/R/31 octombrie 2005 de către Curtea de Apel Piteşti.
Şi în rejudecare, prin expertiza efectuată, care a respectat obiectivele trasate de instanţă în urma dispoziţiilor deciziei de casare, s-a desprins concluzia certă că terenurile părţilor nu se suprapun şi terenul revendicat acum de către reclamant este distinct de terenul revendicat anterior de către pârât, respectiv cei 1500 mp.
Expertul (…) a stabilit că reclamantul deţine două suprafeţe de teren învecinate, care, măsurate, dau 1737 mp ( S7+S8). Conform schiţelor de punere în posesie, suprafaţa totală a terenului reclamantului este de 1.997 mp, însă diferenţa de 260 mp. (S9 şi S10) nu este deţinută de pârâtul (…) . Diferenţa de 260 mp. reprezintă, aşa cum a constatat expertul (…) (f.30-31), teren în afara proprietăţii măsurate a lui (…) , respectiv în afara limitei 18-11 pe schiţă, limită indicată clar de reclamant şi de expertul său consilier (…) ca delimitând hotarul, cu ocazia cercetărilor la faţa locului. S-a mai constatat de către expert că pentru suprafaţa de 1.075 mp. livadă deţinută în baza primului contract de vânzare-cumpărare, reclamantul nu are documentaţie cadastrală.
În aceeaşi expertiză s-a identificat şi terenul pârâtului de 1500 mp. deţinut de acesta în baza partajului voluntar, constatându-se că (…) stăpâneşte 1.476 mp, pentru care a şi fost pus în posesie. Acest teren de 1.500 mp. a făcut şi obiectul dosarului finalizat cu decizia civilă irevocabilă a Curţii de Apel Piteşti în anul 2005 şi s-a stabilit atunci că părţile posedă suprafeţele conform actelor lor de proprietate, acte care se invocă şi în litigiul de faţă. Deci nu se poate spune că acum pârâtul ocupă din terenul reclamantului.
S-a concluzionat de către acelaşi expert că gardul făcut de pârât a fost pe terenul său de 1.500 mp. pe care l-a posedat dintotdeauna.
Martorii reclamantului din primul ciclu procesual au declarat că în anul 2008 au fost la sapă la terenul reclamantului, când nu exista gard între acesta şi terenul pârâtului, iar în 2010, trecând pe acolo, au observat edificarea unui gard din sârmă şi au apreciat că acel gard fusese amplasat pe o porţiune unde ei lucraseră anterior pământul. Martorii au declarat că nu au cunoscut însă hotarul dintre terenurile părţilor şi că au observat acel gard în timp ce se aflau într-o maşină în mişcare. Astfel, ţinând seama de timpul lung scurs de la momentul prestării lucrului la câmp de către martori şi până la momentul când ei au văzut gardul, precum şi condiţiile în care
l-au văzut, este evident că acele declaraţii nu pot fi obiective şi nu pot face dovada acaparării de către pârât a unei suprafeţe din terenul lui (…) , prin edificarea acelui gard.
Martorul reclamantului audiat în rejudecare a declarat că a fost la sapă la terenul reclamantului în 2004-2006 şi că mai de curând a văzut acolo un gard edificat, dar nu ştie de către cine. Martorul a mai declarat că nu cunoaşte limita terenului reclamantului, ori al pârâtului, ci doar că acel gard s-a făcut în interiorul terenului pe care el l-a muncit înainte.
În raport de toate aceste aspecte, luând în considerare şi raportul de expertiză tehnică întocmit în primul ciclu procesual de către experta (…) , cât şi noul raport de expertiză tehnică, instanţa a reţinut că aspectele constatate de expertul (…) corespund realităţii, în sensul că pârâtul stăpâneşte terenul ce i-a revenit prin partaj, nu a ocupat vreo suprafaţă din terenul reclamantului, iar gardul din plasă de sârmă edificat de (…) în baza acelei autorizaţii nr. 77/23 februarie 2009 de Primăria Curtea de Argeş coincide pe latura de nord a terenului pârâtului cu linia de hotar dintre acest teren şi terenul reclamantului.
Reclamantul (…) a invocat în sprijinul acţiunii sale decizia civilă nr. 550/11 mai 2005 pronunţată de Tribunalul Argeş – Secţia civilă în dosarul nr. 1749/CV/2005, rămasă irevocabilă prin decizia civilă nr. 1470/R/31 octombrie 2005 pronunţată de Curtea de Apel Piteşti în dos. nr. 2372/CIV/2005, prin care a fost respinsă acţiunea în revendicare formulată în contradictoriu cu el de către (…) , pentru o suprafaţă de 1.500 mp teren situată în pct. „Plantaţie” din mun. Curtea de Argeş. Studiind conţinutul acestor decizii şi al raportului de expertiză întocmit de expert (…) în dosarul de fond privind acţiunea în revendicare (filele 13-19 dos. 3004/216/2009 ataşat), se constată că în litigiul respectiv a fost revendicată de către (…) o suprafaţă de teren distinctă de cea care este în prezent stăpânită de pârâtul (…) şi faţă de care reclamantul solicită prin prezenta acţiune grăniţuirea şi revendicarea. Conform schiţei întocmite de experta (…) , se observă că (…) revendica o suprafaţă care de fapt este inclusă în terenul reclamantului (…) . În consecinţă, litigiul respectiv nu are legătură cu prezenta cauză.
Instanţa reţine că potrivit dispoziţiilor art. 584 C.civ., grăniţuirea constă în delimitarea prin semne exterioare a liniei de hotar dintre două imobile învecinate, care aparţin unor titulari diferiţi. Prin acţiunea formulată, reclamantul a solicitat delimitarea terenurilor învecinate ale părţilor, „pe vechea linie de hotar” dintre acestea, de unde reiese dorinţa reclamantului ca linia de hotar, pe direcţia est-vest, să fie stabilită cu 4 metri mai spre sud, înspre terenul pârâtului (pentru a recupera astfel fâşia de 4 metri lăţime pretins ocupată de către pârât prin construirea gardului). Se constată însă că gardul de sârmă a fost amplasat de către pârât pe linia reală a hotarului dintre terenurile părţilor, astfel acestea fiind corect delimitate, potrivit actelor de proprietate ale părţilor.
Pentru acest motiv, acţiunea reclamantului, privind grăniţuirea proprietăţilor învecinate pe un alt traseu decât cel real, este neîntemeiată, astfel că va fi respinsă. Întrucât pârâtul nu a acaparat din terenul reclamantului, gardul fiind edificat pe hotarul dintre proprietăţi, capătul de cerere având ca obiect revendicarea terenului pretins ocupat de către pârât, întemeiat pe art. 480 C.civ., este neîntemeiat şi va fi de asemenea respins. În consecinţă, vor fi respinse ca neîntemeiate şi capetele de cerere accesorii privind obligarea pârâtului la plata de despăgubiri pentru pretinsul prejudiciu produs reclamantului ca urmare a degradării terenului acestuia, respectiv reamenajarea terenului reclamantului pentru a-i da folosinţa iniţială, precum şi acela de obligare a pârâtului de a-şi ridica construcţiile pretins efectuate pe terenul reclamantului.
De menţionat şi că prin decizia de apel a Tribunalului Argeş nr. 550/11 mai 2005 pronunţată în dosarul nr. 1749/Cv/2005, menţinută de Curtea de Apel Piteşti prin decizia de recurs pronunţată la 31 octombrie 2005 şi pe care reclamantul o aminteşte ca având autoritate de lucru judecat, s-a reţinut că între terenurile reclamantului dovedite cu aceleaşi titluri de proprietate ca şi azi şi terenul pârâtului de 1.500 mp nu există suprapuneri (f. 23-pag.10 dosar 3004/216/2009), deci părţile posedau terenurile aşa cum le aveau atunci. Acest considerent are şi el autoritate de lucru judecat în cauză şi nu se poate susţine acum contrariul, neintervenind elemente noi. S-a constatat şi în cauza de faţă, prin expertizele efectuate, că pârâtul posedă cei 1.476 mp. şi aceştia sunt şi cei din vechiul dosar în care s-au judecat părţile, iar gardul s-a edificat exact pe hotarul existent al proprietăţilor părţilor, neacaparându-se nimic din terenul lui (…) .
Referitor la împrejurarea că reclamantul ar deţine mai puţin teren decât are în actele de proprietate, instanţa reţine că nu prezintă relevanţă, pentru acţiunea în revendicare, faptul că o parte are trecut într-un contract de vânzare-cumpărare o anumită suprafaţă de teren atâta vreme cât ea nu a măsurat acel teren la cumpărare în prezenţa tuturor proprietarilor vecini, pentru a se stabili limitele de hotar. Ceea ce contează este dacă a existat o acaparare de teren ulterior de către pârât, care însă în speţă nu s-a dovedit. Posesia pârâtului este anterioară titlului reclamantului şi aşa a fost exercitată dintotdeauna, gardul edificat de acesta nefăcând altceva decât să stabilească linia de hotar deja existentă, dar care nu era trasată până atunci prin semne exterioare de această natură. După cum a concluzionat expertul (…) în lucrarea sa, reclamantul şi expertul său consilier au fost cei care i-au indicat ca reper al liniei de hotar de nord aliniamentul 11-18 ( o ţeavă), iar la faţa locului a mai fost găsită o împrejmuire pe aliniamentul 9-20, acestea fiind limitele terenului reclamantului, care a fost măsurat apoi de expert.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs reclamantul (…) , solicitând, în principal, casarea acesteia, reţinerea cauzei spre rejudecare şi pe fond admiterea acţiunii,aşa cum a fost formulată ,în temeiul art. 312 alin. 2,3 şi 4 C.pr.civ. şi în subsidiar,casarea sentinţei,trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa care a pronunţat hotărârea ,în temeiul art. 312 alin. 2 şi 5 C.pr.civ.
În motivarea recursului,recurentul a arătat faptul că hotărârea recurată cuprinde motive contradictorii şi străine de natura pricinii ,fiind dată cu aplicarea greşită a legii. Instanţa de fond a reţinut o situaţie de fapt eronată,necorespunzătoare realităţii în privinţa amplasamentului terenului ce se învecinează cu proprietatea intimatului,precum şi a vecinătăţilor cardinale. Faţă de obiectul cererii,această instanţă trebuia să procedeze ,pe de o parte,la compararea titlurilor de proprietate, iar pe de altă parte la stabilirea unei linii de hotar în condiţiile în care nu au existat semne vizibile până la momentul gardului despărţitor între cele două terenuri,linia de hotar urmând a fi stabilită în funcţie de circuitul civil al terenurilor ,pornind de la actul de partaj voluntar autentificat sub nr. 2788/07.06.1994,rectificat prin încheierea de îndreptare nr. (…) de BNP (…) şi modalităţile de menţinere şi respectare a liniei de hotar în evoluţia circuitului civil.
Instanţa de fond nu a lămurit aspectele semnalate de instanţa de casare şi nici nu a admis probatoriul necesar ,respectiv în clarificarea joncţiunilor posesiilor celor două terenuri pe parcursul circuitului civil şi al delimitărilor de vecinătate preluate prin actele transferurilor succesive de proprietate,preluând în considerentele hotărârii considerentele de fapt şi de drept din circuitul procesului anterior.
De asemenea,recurentul a criticat considerentele sentinţei recurate .
Cererea de recurs a fost legal timbrată conform chitanţei depuse la fila 7 cu taxă judiciară de timbru în valoare de 662 lei .
Prin întâmpinarea depusă la data de 12.05.2014, intimatul a solicitat respingerea recursului ca nefondat.
Analizând sentinţa recurată,prin prisma criticilor formulate de recurent , ce se circumscriu disp. art. 304 pct. 7 şi 9 C.pr.civ. ,precum şi a disp. art. 304 indice 1 C.pr.civ., tribunalul constată că recursul este nefondat, pentru următoarele considerente:
Recurentul este proprietarul suprafeţelor de 1.075 mp şi 925,86 mp menţionate, pe care le-a dobândit prin contractele de vânzare-cumpărare autentificate sub nr. (…) la BNP (…) şi nr. (…) la BNP (…) (filele 8 şi 9 dosar fond prim ciclu procesual). Conform menţiunilor inserate în contractul de vânzare-cumpărare nr. (…) ,vânzătorul (…) a dobândit terenul în suprafaţă de 1075 mp prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (…) de Biroul Notarilor Publici Asociaţi, cu sediul în Curtea de Argeş. Cealaltă suprafaţă de teren dobândită de recurent de la vânzătorii (…) şi (…) a intrat în proprietatea acestora în temeiul contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. (…) de acelaşi birou notarial. La rândul lor, vânzătorii (…) , respectiv (…) şi (…) au cumpărat cele terenurile pe care le-au înstrăinat de la (…) , sora intimatului (…) .
Acesta a dobândit prin actul de partaj voluntar autentificat sub nr. (…) la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeş, rectificat prin încheierea de îndreptare nr. (…) emisă de BNP (…) (fila 67-68 dosar nr. 3004/216/2009) terenul în suprafaţă de 1500 mp ,situat în punctul ,,Plantaţie,,. Conform acestui înscris , moştenitorii numiţilor (…) şi (…) , calitate pe care au avut-o şi intimatul , precum şi numita (…) au convenit partajarea terenurilor care au aparţinut celor doi autori,printre care şi suprafaţa de 6.500 mp teren livezi, situată în pct. „Plantaţie” din intravilanul mun. Curtea de Argeş ,numitei (…) revenindu-i din această suprafaţă 5.000 mp ,iar intimatului (…) 1.500 mp, cu vecinătăţile N şi S- (…) , E-str.(…) ,V-rezervă primărie.
La dosar au fost depuse două copii de pe procesul-verbal de punere în posesie încheiat la 2 iunie 1994 de Comisia locală de fond funciar Curtea de Argeş, cu privire la punerea în posesie a moştenitorilor defuncţilor (…) şi (…) pentru suprafaţa de 6.500 mp situată în intravilanul mun. Curtea de Argeş, str. (…) , tarlaua 67 (fila 28, 66 dos. 3004/216/2009),iar pe verso se află schiţele prin care au fost evidenţiate cele două loturi revenite intimatului (…) , respectiv numitei (…) , din suprafaţa totală de 6.500 mp.
Potrivit raportului de expertiză întocmit de expert (…) ,astfel cum a fost completat (filele86-95 şi 171-173),acesta a transpus atât suprafaţa de 6500 mp din punctul ,,Plantaţie,, în raport de schiţa anexă la procesul verbal de punere în posesie şi de actul de partaj voluntar autentificat sub nr. (…) la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeş,rectificat,între coordonatele D-R-H-19-20-21-22-26-7-C-D ,colorat cu verde pe anexa A (fila 94),cât şi suprafeţele de teren ale părţilor. Identificând terenurile recurentului în raport reperele indicate expertului de acesta şi de expertul consilier (…) , expertul cauzei a găsit suprafaţa de 1737 mp ,compusă din S7 +S8 . Aceste repere nu corespund schiţelor de punere în posesie în baza cărora ,suprafeţele cumpărate de recurent prin cele două contracte de vânzare-cumpărare ar trebui să cuprindă suprafeţele S7 +S8+S9+S10 =1997mp.La obiectivul nr.2, expertul a explicat şi neconcordanţele dintre suprafeţele identificate şi cele înscrise în titlurile de proprietate , menţionând că diferenţa de suprafaţă apare ca urmare a delimitării greşite a hotarului de nord, linia D-R-18-19, care este linia liberă , neîmprejmuită. În completarea la raport de la fila 172, expertul a menţionat că diferenţa de 3,86 mp dintre suprafaţa de 2000,86 mp, din contractele de vânzare-cumpărare şi 1997 mp , din schiţele de punere în posesie şi actul de partaj voluntar este infimă şi în toleranţe.
În ceea ce priveşte terenul intimatului, la măsurători a rezultat suprafaţa de 1476 mp (S2+S3+S4+S5+S6 ), faţă de 1500 mp din act, însă terenul identificat respectă poziţionarea din ambele schiţe de punere în posesie,fiind delimitat în aceste schiţe prin dimensiunile pe cele trei hotare :vest -14 m,sud-102 m ,nord -113 m .
De asemenea, expertul a identificat şi terenul revendicat de recurent,în suprafaţă de 487 mp ,compus din suprafeţele S4,S5 şi S6 ,dar a concluzionat că acestea sunt ocupate de intimat în baza actului de partaj voluntar autentificat sub nr. (…) la Notariatul de Stat Local Curtea de Argeş,rectificat prin încheierea de îndreptare nr. (…) emisă de BNP (…) şi schiţelor de punere în posesie.
În privinţa gardului construit de intimat ,proba cu expertiză a stabilit că acesta a fost realizat în baza unei autorizaţii de construcţie, pe limita de proprietate a intimatului ,în conformitate cu schiţele de punere în posesie şi a documentaţiei cadastrale actualizate .Prin construirea acestui gard ,intimatul a ocupat suprafaţa S5 de 349 mp revendicată de recurent,însă ,în urma măsurătorilor efectuate,această suprafaţă face parte din suprafaţa de 1500 mp proprietatea intimatului.
Aşadar,cum proba cu expertiză nu a relevat suprapuneri între actele părţilor,nu se putea pune problema comparării acestora,din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert (…) reieşind că intimatul nu ocupă vreo suprafaţă de teren din terenul recurentului . Pornind de la caracterul acţiunii în revendicare de a fi un mijloc de apărare a dreptului de proprietate pus la îndemâna proprietarului neposesor împotriva posesorului neproprietar,întrucât recurentul nu a făcut dovada dreptului de proprietate asupra suprafeţei de teren pe care o pretinde de la intimat,capătul de cerere având ca obiect revendicarea a fost în mod corect respins.
Referitor la grăniţuirea proprietăţilor ,tribunalul reţine că prin promovarea unei acţiuni în grăniţuire, se urmăreşte fixarea limitelor fondurilor învecinate,prin semne externe şi vizibile. De asemenea, grăniţuirea se poate dispune atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi , cât şi în situaţia în care există semne exterioare în acest sens, dar acestea sunt contestate de părţi. În speţa de faţă,pornind de la concluziile raportului de expertiză, îşi găseşte aplicare cea de-a doua ipoteză ,în cuprinsul acestui raport (fila 93 ) ,expertul (…) afirmând că la data efectuării expertizei, exista linie de hotar între proprietăţile părţilor , dată de linia gardului existent, sprijinit pe punctele 9-20. În condiţiile în care ,astfel cum s-a arătat mai sus, nu se pune problema stabilirii unor graniţe necontestate,dar necunoscute de părţi ,ci a contestării graniţelor existente,recurentul solicitând prin cererea introductivă de instanţă stabilirea aliniamentului pe vechea linie de hotar dintre proprietatea sa şi cea a intimatului,iar acesta din urmă nu a promovat o cerere reconvenţională în sensul grăniţuirii ,în mod corect,prima instanţă a respins şi acest capăt de cerere.
În ceea ce priveşte susţinerile recurentului privind nerespectarea de către instanţa de fond a îndrumărilor obligatorii cuprinse în decizia nr. 1050 /04.04.2012 a Tribunalului Argeş, din cuprinsul raportului de expertiză întocmit de expert (…) rezultă că au fost lămurite prin această probă aspectele menţionate în această decizie de casare. Astfel, a fost identificat terenul în suprafaţă de 1500 mp care a făcut obiectul dosarului nr. 860/2004 al Judecătoriei Curtea de Argeş (obiectiv nr. 5 fila 92), au fost lămurite aspectele referitoare la vecinătăţile şi punctele de reper,fiind explicată şi cauza pentru care recurentul deţine mai puţin teren decât are înscris în actele de proprietate. De asemenea, a fost suplimentat probatoriul privind posesia prin audierea martorului (…) (fila 19 ).
Pentru toate aceste considerente,având în vedere că proba cu expertiză administrată de instanţa de fond a lămurit toate împrejurările de fapt esenţiale pentru soluţionarea cauzei ,sentinţa recurată nefiind afectată de vreunul dintre motivele de nelegalitate invocate de recurent, în temeiul art. 312 alin. 1 C.pr.civ, tribunalul va respinge recursul ca nefondat.
În conformitate cu prevederile art. 274 C.pr.civ., având în vedere culpa procesuală a recurentului ,acesta va fi obligat la plata sumei de 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat ,reprezentând contravaloare onorariu de avocat conform chitanţei depuse la dosar.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge recursul formulat de recurentul (…) , împotriva sentinţei civile nr. 971/2013 pronunţată de Judecătoria Curtea de Argeş ,intimat fiind (…) , ca nefondat. Obligă recurentul la 1000 lei cheltuieli de judecată către intimat.
Irevocabilă. Pronunţată în şedinţă publică azi 03.07.2014.
