grăniţuire , revendicare şi obligaţia de a face
SENTINŢA CIVILĂ NR.3298
Şedinţa publică de la 14 decembrie 2011
INSTANŢA
Asupra cauzei civile de faţă, constată următoarele :
Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţe la data de 29.06.2010, reclamanţii B. A. şi G. I., domiciliaţi în Călimăneşti, au chemat în judecată pe pârâta D. M., solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunţa instanţa să dispună grăniţuirea proprietăţilor, să oblige pârâta să lase în deplină posesie şi proprietate suprafaţa de 42,00 mp şi să autorizeze reclamanţii să demoleze clădirea (bucătărie de vară) pe cheltuiala pârâtei.
În motivarea cererii, reclamanţii au susţinut că sunt proprietarii imobilului şi ai terenului în suprafaţă de 662,25 mp, conform contractului de vânzare-cumpărare şi că, încă de la început, au existat neînţelegeri cu pârâta care a ridicat pe acesta o bucătărie de vară (magazie) care îi prejudiciază pe reclamanţi întrucât îi împiedică să-şi renoveze imobilul ce necesită reparaţii urgente pentru infiltraţii care afectează structura casei.
În drept, reclamanţii şi-au motivat cererea pe dispoziţiile art. 40 şi art. 1075 Cod civil.
În dovedirea cererii, s-au depus în copie înscrisuri (filele 4-11).
Legal citată, pârâta D. M. a formulat întâmpinare (filele 18-19), solicitând să se respingă acţiunea ca nefondată, pentru următoarele motive:
Reclamantul G. I. nu are calitatea de moştenitor al lui B. A., ci provine dintr-o căsătorie anterioară a reclamantei B. A., prin urmare nici nu ar avea calitate procesuală activă în cauza de faţă, a susţinut pârâta.
Cu privire la primul capăt de cerere care priveşte grăniţuirea proprietăţilor, pârâta a arătat că are calitatea de moştenitor al autorilor U. G. şi U. I. şi de proprietar al terenului pe care se găsesc edificate construcţiile casă de locuit (construită în 1950) şi anexe gospodăreşti, conform Titlului de proprietate emis de Comisia Judeţeană pentru Stabilirea Dreptului de proprietate asupra Terenurilor Vâlcea la data de 13.11.1998 în baza legii 18/1991. Între terenul său şi terenul reclamanţilor au existat întotdeauna semne vizibile de hotar, fiind construit un gard cu bordură din beton, stâlpi metalici şi plasă de sârmă.
Cât priveşte cel de-al doilea capăt al cererii formulată de reclamanţi, pârâta a arătat că nu a ocupat niciodată această suprafaţă de teren a reclamanţilor, iar în ce priveşte cel de-al treilea petit, construcţia la care se referă reclamanţii a fost edificată pe terenul proprietatea sa aproximativ în anii 1960 ca şi bucătărie de vară ale cărei ziduri au cedat odată cu trecerea timpului, din această construcţie rămânând în prezent doar stâlpii de susţinere şi acoperişul din lemn şi plăci de azbociment.
În fine, a mai susţinut pârâta în apărare că adevăratul motiv al acţiunii promovată de reclamanţi îl constituie imposibilitatea acestora de a finaliza legal o construcţie începută cu încălcarea prevederilor legale în materie, respectiv fără să se solicite şi să se obţină în prealabil autorizaţie de construire.
La data de 13.11.2010 reclamanţii au depus la dosar cerere de precizare a acţiunii principale, prin care au arătat că solicită grăniţuirea, respectiv stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăţi şi obligarea pârâtei să-şi demoleze bucătăria de vară alipită locuinţei lor sau, în caz contrar, autorizarea reclamanţilor să o demoleze pe cheltuiala pârâtei.
Reclamanţii au completat şi motivarea cererii lor, arătând că sunt proprietarii unui teren în suprafaţă de 662,25 mp situat în Călimăneşti, iar între terenul lor şi cel al pârâtei nu există o linie de hotar fixată prin semne vizibile, iar dacă acestea au existat sunt totuşi îndoieli că ar fi fost amplasate pe traseul hotarului dintre cele două proprietăţi limitrofe, ceea ce generează neînţelegeri şi impune să se stabilească linia de hotar de către instanţă.
Cu privire la al doilea petit, reclamanţii au susţinut în cererea precizatoare că poziţionarea construcţiei pârâtei lângă peretele casei lor, lipită practic de acesta, dă naştere la infiltraţii de apă în peretele casei lor astfel că se formează igrasie.
S-a indicat de către reclamanţi drept temei de drept dispoziţiile art. 584 şi art. 1073 Cod civil.
La termenul de judecată din 17.11.2010, reclamanţii şi-au precizat din nou acţiunea arătând că numele corect al pârâtei este D. M. şi nu D. Ma. şi că renunţă la calitatea de reclamant numitul G. I., motiv pentru care excepţia lipsei calităţii procesuale active a acestuia din urmă nu se mai impune a fi analizată, astfel cum s-a consemnat în încheierea de şedinţă de la acea dată (fila 28).
Apoi, la data de 31.01.2011, numitul G. I. a depus la dosar cererea (fila 40) prin care solicita introducerea sa din nou în cauză în calitate de reclamant în calitate de succesor al reclamantei B. A., mama sa, decedată la data de 15.01.2011. Cererea a fost însoţită de copie de pe certificatul de deces al reclamantei şi de pe actele de stare civilă care atestă filiaţia (filele 42-44).
În cauză s-au administrat probele cu înscrisuri, interogatorii şi cu expertiză tehnică. A fost depus la dosar Raportul de expertiză întocmit de expert tehnic (filele 89-90), precum şi răspunsul acestuia la Obiecţiunile formulate de reclamant (fila 106).
Instanţa, analizând cererea formulată, astfel cum a fost precizată, în raport de apărările formulate şi de probatoriul administrat, constată şi reţine următoarele:
În fapt, astfel cum rezultă din conţinutul Raportului de expertiză, terenul reclamantului G. I. (succesor al reclamantei B. A., decedată pe parcursul soluţionării cauzei), conform titlului de proprietate 12366/12.03.1009 emis pe numele autorilor B. A. şi B. A., se învecinează atât cu terenul pârâtei D. M. (după autorii U. G. şi U. I.), cât şi cu alţi proprietari care nu sunt parte în prezentul dosar.
Cât priveşte linia de hotar actuală între cele două proprietăţi aparţinând părţilor din prezentul dosar, ea a fost materializată de expert în planul de situaţie din anexa 2 (fila 94 din dosar) prin punctele 32, 22, 56, 13, 14, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 99, 94, 95 scrise cu roşu.
Ambele părţi stăpânesc suprafeţe mai mari decât justifică cu actele de proprietate şi ambele terenuri sunt împrejmuite cu garduri.
În ce priveşte construcţia pârâtului „bucătărie de vară” aceasta este „lipită” de construcţiile reclamantului, însă nu încalcă linia de hotar actuală a suprafeţelor stăpânite de părţi, a mai arătat expertul în conţinutul raportului de expertiză tehnică judiciară (filele 89-94).
De asemenea, mai reţine instanţa din conţinutul probatoriului administrat, respectiv din procesul-verbal de control nr. 10435/30.06.2010 (fila 63) şi din adresa 11714 din 26.08.2011 (fila 103) ce provin de la Primăria oraşului Călimăneşti că prin procesul-verbal de contravenţie nr. 1/2011 din data de 07.02.2011 reclamantul G. I. a fost sancţionat cu amendă în sumă de 1000 lei pentru executarea fără autorizaţie a unei clădiri pe limita de proprietate şi, de asemenea, că i s-a impus acestuia să desfiinţeze lucrările executate fără autorizaţie.
În drept, In conformitate cu prevederile art. 584 din Codul civil în vigoare la data sesizării instanţei, “orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa”.
Astfel, prin acţiunea în grăniţuire reclamantul solicită instanţei de judecată ca în cadrul unui proces să determine, prin semne exterioare, linia despărţitoare dintre cele două fonduri vecine.
În situaţia în care părtile nu ajung la un acord, prin deschiderea unei acţiuni în grăniţuire se urmăreşte determinarea, prin hotarâre judecătorească, a limitelor dintre proprietăţi şi stabilirea traseului real pe care trebuie să îl urmeze titularul. Aceasta acţiune îşi găseşte raţiunea atât în cazul inexistenţei unei delimitări între proprietăţi, cât şi în situaţia în care astfel de semne există, dar nu au fost stabilite prin înţelegerea părţilor sau prin hotărâre judecătorească şi sunt contestate de către părţi.
În ce priveşte cel de-al doilea petit al cererii (obligaţia de a face), care priveşte obligarea pârâtei să demoleze construcţia ridicată pe linia de hotar şi care ar afecta imobilul-construcţie proprietatea reclamantei, premisa pentru admisibilitatea sa o constituie împrejurarea că o astfel de construcţie există şi se găseşte pe linia de hotar şi că ea este de natură să aducă atingere integrităţii proprietăţii vecine, legal edificată.
Or, în speţă, din conţinutul probatoriului administrat a rezultat faptul că linia de hotar actuală între cele două proprietăţi aparţinând părţilor din prezentul dosar este cea materializată de expert în planul de situaţie din anexa 2 (fila 94 din dosar) prin punctele 32, 22, 56, 13, 14, 73, 74, 75, 76, 77, 78, 99, 94, 95 scrise cu roşu şi că între cele două proprietăţi au existat şi există semne vizibile de hotar, ambele terenuri fiind împrejmuite cu garduri.
Astfel fiind şi constatându-se existenţa semnelor exterioare de delimitare a celor două proprietăţi, semne despre care nu s-a dovedit să fi suferit vreo modificare efectuată de pârâtă, instanţa va reţine că primul petit al cererii nu este întemeiat, urmând a-l respinge.
Cât priveşte capătul de cerere având ca obiect obligaţia de a face, instanţa reţine faptul că reclamantul, solicitând să se dispună obligarea pârâtei la demolarea „bucătăriei de vară”, urmăreşte să-şi consolideze o construcţie edificată fără autorizaţie de construire chiar pe linia de hotar între cele două proprietăţi, construcţie pentru care a fost sancţionat contravenţional şi a cărei desfiinţare i-a fost pusă în vedere de autoritatea publică locală cu astfel de atribuţii.
Pe de altă parte, construcţia pârâtei (a cărei demolare este cerută de reclamant) este edificată pe terenul său cu mulţi ani înainte şi, aşa cum se reţine prin raportul de expertiză, nu încalcă linia de hotar actuală.
Pentru aceste motive instanţa va reţine că şi cel de-al doilea petit este neîntemeiat, astfel urmând să se respingă cererea reclamantului în întregul său.
La cererea pârâtei, în baza dispoziţiilor art. 274 Cod proc.civilă, instanţa va dispune obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 1000 lei, reprezentând onorariu de avocat, conform dovezii aflată la fila 109 din dosar.
Având în vedere cele mai sus arătate şi temeiurile de fapt şi de drept invocate, instanţa respinge cererea , ca neîntemeiată.
1
