Grăniţuire şi Revendicare imobiliară


Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei la data de 10.12.2012 sub nr. /198/2012 reclamanţii CLşi CPîn contradictoriu cu pârâtul SSa solicitat instanţei ca prin hotărârea ce o va pronunţa să dispună stabilirea liniei de hotar care desparte cele două proprietăţi, pârâtul să fie obligat să respecte dreptul de proprietate şi posesie asupra fâşiilor de teren in suprafaţă de aproximativ 20 mp (10 m.l. în lungime şi 2 m.l.în lăţime) pe latura de sud şi de aproximativ 14 mp (17 m.l. lungime şi 0.8 m.l.lăţime) pe latura de est, pe care le-a acaparat din proprietatea reclamanţilor, precum şi obligarea paratului la plata cheltuielilor de judecată.

În motivare, reclamanţii au arătat că sunt proprietarii terenului în suprafaţă de 484 mp teren, situat în oraşul Călimăneşti, str. …., judeţul Vâlcea, dobândit prin Ordinul Prefectului nr. 175/26.11.1996, iar pârâtul care este vecinul pe latura de est a terenului, le-a acaparat in mod abuziv suprafeţele menţionate.

În dovedire a solicitat proba cu interogatoriul pârâtului, înscrisuri, martori şi expertiza tehnică de specialitate.

Acţiunea nu a fost întemeiată în drept.

Acţiunea au fost legal timbrată cu taxă judiciară de timbru în cuantum de 15 lei, fila nr. 11.

La data de 16.01.2013, pârâtul a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea acţiunii ca neîntemeiată şi obligarea reclamanţilor la plata de cheltuieli de judecată.

În motivare a arătat că acţiunea reclamanţilor este neîntemeiată pentru următoarele motive: părinţii paratului au dobândit in proprietate un teren in suprafaţă de 700 mp, printr-un înscris sub semnătură privată de la numita S. M.. De la decesul părinţilor acestuia, paratul stăpâneşte o suprafaţă mai mică aproximativ 300 mp din acest teren, restul fiind dat spre folosinţă fratelui paratului. Prin împărţirea acestui teren de 700 mp, de către părinţii paratului, a ajuns să se învecineze cu reclamanţii pe latura de vest a acestei proprietăţi. De asemenea a mai arătat că şi reclamanţii au cumpărat tot printr-un înscris sub semnătură privată terenul pe care îl deţin în acest punct de la numita VA, iar pentru aceasta deţine un Ordin al Prefectului Vâlcea. Cu privire la capătul de cerere referitor la stabilirea liniei de hotar dintre cele două proprietăţi, învederează că din anul 1975, an in care terenul a fost cumpărat de părinţii acestuia, hotarele nu au fost modificate, intre proprietăţi existând un gard, ce a fost edificat de comun acord pe vechiul amplasament încă din anul 1991, folosindu-se chiar materiale de la un stâlp de energie electrică din lemn ce a fost înlocuit de către Electrica SA cu unul din beton pe acelaşi amplasament, şi care se află în drum în exteriorul proprietăţii reclamanţilor pe latura de sud a acestora (la cca 10 cm).

Mai mult pe această linie de hotar , există şi un arbore crescut cu o vechime de peste 50 de ani şi care în acest moment se află în proprietatea paratului, arbore care a constituit de foarte mult timp graniţa între cele două proprietăţi, pe care iniţial a fost construit gardul despărţitor.

Pentru toate aceste motive a solicitat uzucapiunea de lungă durată, deoarece stăpâneşte acest teren de peste 45 de ani, fără să fie tulburaţi în vreun fel de către reclamanţi, iar cu privire la suprafaţa de 20 mp pe latura de sud a proprietăţii, a arătat faptul că pe acea latură există un drum, ce nu face parte din proprietatea paratului şi pe care nu îl ocupă în niciun fel.

În drept a invocat dispoziţiile art.115-118 Cod procedură civilă.

În dovedire a solicitat proba cu interogatoriu, acte, martori şi orice alte probe ce vor fi necesare soluţionării cauzei.

În probaţiune au fost încuviinţate şi s-au administrat proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba testimonială cu martori, interogatoriile părţilor, expertiză tehnică topografică.

Analizând actele şi lucrările dosarului, reţine următoarele:

În fapt, se reţine că reclamanţii sunt proprietarii imobilului compus din casă, anexe gospodăreşti şi curte, situat în oraşul Călimăneşti, ……, judeţul Vâlcea, în suprafaţă totală de 548 m.p., având ca vecini, la Vest – str. …….., la Nord – proprietatea deţinută de numitul G. G., la Sud – un drum sătesc, iar la Est – proprietate deţinută de pârâtul S. S., compusă din casă, anexe gospodăreşti şi curte în suprafaţă de 556 m.p., astfel cum rezultă din anexa nr. 1 a raportului de expertiză topografică întocmit în cauză, fila nr. 53.

Reclamanţii au făcut dovada calităţii lor de proprietari asupra imobilului mai sus amintit, cu Ordinul Prefectului nr. 175/26.11.1996, ce conţine şi o schiţă anexă a amplasamentului terenului deţinut de reclamanţi (în care se menţionează dimensiunile laturilor terenului, precum şi suprafaţa totală de teren de 486 m.p.), dosar filele nr.  4-5.

Pârâtul a invocat dobândirea dreptului de proprietate asupra imobilului învecinat cu cel al reclamaţilor, urmare a unui înscris sub semnătură privată încheiat de părinţii săi cu vânzătoarea Stoica Maria, privind un teren în suprafaţă de 700 mp., ce ulterior a fost împărţit cu fratele său. De asemenea a invocat şi faptul că stăpâneşte acest teren de peste 45 de ani, astfel că a dobândit dreptul de proprietate prin uzucapiune. 

În drept, potrivit art. 560 Cod Civil, se reţine că proprietarii terenurilor învecinate sunt obligaţi să contribuie la grăniţuire prin reconstituirea hotarului şi fixarea semnelor corespunzătoare, suportând, în mod egal, cheltuielile ocazionate de aceasta, iar potrivit art. 563 alin.1 Cod Civil, proprietarul unui bun are dreptul de a-l revendica de la posesor sau de la o altă persoană care îl deţine fără drept.

Prin prezenta acţiune reclamanţii, odată cu cererea de grăniţuire a celor proprietăţi, revendică de la pârât o suprafaţă de aproximativ 20 mp. (10 m.l. în lungime şi 2 m.l.în lăţime) pe latura de sud şi de aproximativ 14 mp. (17 m.l. lungime şi 0.8 m.l.lăţime) pe latura de est a proprietăţii lor.

Astfel, prin modul de redactare a acţiunii şi pretenţiile invocate, reclamanţii formulează în contradictoriu cu pârâtul, mai întâi o acţiune în revendicare a unor suprafeţe de teren, iar mai apoi, cu titlu accesoriu, o acţiune în grăniţuire.

Cu alte cuvinte în speţă, este fără îndoială că petitul cererii având ca obiect grăniţuirea proprietăţilor (înţeleasă ca o operaţiune de determinare, prin semne exterioare, a liniei de hotar între imobilele învecinate), se află în strânsă legătură şi interdependentă cu cererea de revendicare imobiliară formulată de reclamanţi, prin care pun în discuţie însăşi existenţa şi întinderea dreptului de proprietate al părţilor asupra terenurilor în litigiu.

Litigiile legate de întinderea dreptului fiecărui proprietar presupun compararea de titluri, procedură care permite atât valorificarea actelor translative, cât şi a apărărilor legate de exerciţiul dreptului real cu determinarea graniţei stabilite prin acţiunea în revendicare.

Împletirea, de cele mai multe ori în jurisprudenţă, a petitului acţiunii în grăniţuire cu cel al acţiunii în revendicare ţine de scopul aparent identic al celor două demersuri procesuale, anume determinarea limitelor şi întinderii proprietăţilor limitrofe şi delimitarea prin semne vizibile, care corespund situaţiei juridice exhibate prin titluri.

Cu privire la terenul revendicat de reclamanţi, pe latura de Sud a proprietăţii lor, respectiv aproximativ 20 mp. (10 m.l. în lungime şi 2 m.l.în lăţime), aşa cum rezultă din cuprinsul raportului de expertiză (anexa nr. 1 fila nr. 53), dar şi din răspunsul la interogatoriul administrat reclamanţilor, fila nr. 35, instanţa reţine că terenul reclamanţilor (pe latura de sud) nu se învecinează cu terenul deţinut de pârât, pe această latură, în realitate fiind un drum sătesc.

În consecinţă acţiunea formulată de reclamanţi, în contradictoriu cu pârâtul, cu privire la terenul aflat pe latura de Sud a proprietăţii reclamanţilor apare ca fiind nefondată şi consecinţă se impune a fi respinsă.

În ceea ce priveşte terenul revendicat de reclamanţi de pe latura de Est a proprietăţii lor, respectiv suprafaţa de aproximativ 14 mp. (17 m.l. lungime şi 0.8 m.l.lăţime), instanţa următoarele:

 Potrivit schiţei anexe a titlului de proprietate al reclamaţilor, dosar fila nr. 5, pe latura de Nord, terenul proprietatea reclamanţilor se învecinează cu terenul deţinut de numitul G. G., latura de nord a proprietăţii reclamanţilor fiind întinsă pe o suprafaţă liniară de 27,80 m.p., între strada Nicolae Bălcescu şi  o altă suprafaţă de teren (deţinută în prezent de pârât).

Tot din schiţa anexă sus amintită, instanţa reţine că latura de Est a proprietăţii reclamanţilor este perpendiculară atât pe latura de Nord, cât şi pe latura de Sud, astfel că expertul judiciar, cu ocazia completării raportului de expertiză efectuat în cauză, prin Anexa grafică nr. 3, de la dosar fila nr. 83, a procedat la transpunerea întocmai a terenului proprietatea reclamanţilor, măsurând latura de Nord a proprietăţii reclamanţilor, de 27,80 m.p. (ce se întinde de la str. Nicolae Bălcescu până la limita cu proprietatea deţinută de pârât), după care expertul a trasat linia de graniţă (dintre cele două proprietăţi) perpendiculară atât pe latura de Nord, cât şi pe latura de Sud a terenului proprietatea reclamanţilor.

Raportat la gardul de sârmă găsit la faţa locului de expert, ce delimitează proprietăţile părţilor, a rezultat astfel că pârâtul deţine, în plus, o suprafaţă de 6 m.p., ce a fost identificată şi haşurată prin punctele menţionate în anexa grafică nr.3 a raportului de expertiză, de la fila nr. 83.

În consecinţă, având în vedere titlul de proprietate al reclamanţilor şi schiţa anexă, din care rezultă că latura de Est a proprietăţii reclamanţilor este perpendiculară atât pe latura de Nord (în suprafaţă liniară de 27,80 m.p.), cât şi pe latura de Sud, iar în teren nu se respectă întocmai această delimitare, rezultând din expertiză o suprafaţă de 6 m.p., ce este deţinută de pârât, raportat la gardul existent la faţa locului, instanţa va admite în parte acţiunea în revendicare, dispunând obligarea pârâtului să lase reclamaţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 6 m.p. identificat de expert ca fiind suprafaţă suprapusă, conform anexei 3 la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de către expert tehnic R. I., de la dosar fila nr. 83.

Totodată, pentru aceleaşi considerente, instanţa va admite şi acţiunea în grăniţuire şi va stabili linia de graniţă dintre imobilele deţinute de părţi, conform aliniamentului identificat în anexa 3 la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de către expert tehnic R. I., prin punctele 68-22.

Apărările pârâtului în sensul că imobilele deţinute de părţi sunt clar delimitate de un gard existent între cele două proprietăţi, ce este edificat încă din anul 1975 nu pot fi primite, întrucât chiar din întâmpinare rezultă că gardul vechi din anul 1975 a fost modificat ulterior, fiind edificat un alt gard de către pârât, astfel cum rezultă din susţinerile acestuia din întâmpinare, coroborate cu declaraţiile martorului L.. M., dosar fila nr. 125 şi răspunsul reclamanţilor la interogatoriu (întrebarea nr.6), fila nr. 36.

De asemenea, se mai reţine că pentru terenul de 6 m.p. identificat de expert în condiţiile mai sus amintite, spre deosebire de reclamanţi care fac dovada dreptului lor de proprietate asupra acestui teren, printr-un titlu de proprietate emis la data de 20.11.1996, pârâtul nu deţine nici un înscris din care să rezulte că este titularul dreptului de proprietate asupra acestuia şi nici nu a făcut dovada că a exercitat o posesie utilă asupra sa, astfel că nu sunt întrunite condiţiile prevazute de dispozitiile art. 1837, art. 1847 şi urmatoarele din Vechiul Codul Civil pentru dobândirea de către pârât a dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani, cu privire la terenul de 6 m.p.

În ceea ce privesc cheltuielile de judecată solicitate de părţi, instanţa reţine că reclamanţii au achitat o taxă judiciară de timbru în cuantum de 15 lei, conform chitanţei de la fila nr. 11, onorariu provizoriu cuvenit expertului, în cuantum de 600 lei, conform chitanţei de la fila nr. 30, de asemenea au depus două chitanţe privind plata onorariu avocat, în cuantum de 1.000 lei, filele nr. 127-128. De cealaltă parte, pârâtul nu a făcut dovada faptul că a efectuat cheltuieli în legătură cu prezentul litigiu, astfel că pretenţiile acestuia, cu titlu de cheltuieli de judecată sunt nefondate.

Se mai reţine că reclamanţii, în mod culpabil, nu au achitat integral onorariul definitiv cuvenit expertului R. I., astfel a rămas de plată în sarcina acestora şi în favoarea expertului o diferenţă de onorariu în sumă de 978 lei, încheierea de şedinţă de la termenul de judecată din data de ..12.2014, prin care s-a încuviinţat onorariu definitiv în cuantum de 1.578 lei, fiind executorie, în ceea ce priveşte plata onorariului de către reclamanţi, în favoarea expertului.

Astfel, având în vedere şi că acţiunea în grăniţuire profită ambelor părţi litigante precum şi faptul că acţiunea principală a fost admisă doar în parte, în temeiul art. 276 Cod procedură civilă, instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând parte din onorariu provizoriu cuvenit expertului, achitat de reclamanţi, parte din onorariu avocat şi taxă judiciară de timbru, respingând în rest celelalte pretenţii ale reclamanţilor, cu titlu de cheltuieli de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE,

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE:

Admite în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanţii  CLşi C. P., domiciliaţi în Călimăneşti, ……, jud.Vâlcea, în contradictoriu cu pârâtul S. S., domiciliat în Călimăneşti, ….., jud.Vâlcea, şi în consecinţă:

Stabileşte linia de graniţă dintre imobilele deţinute de părţi, conform aliniamentului identificat în anexa 3 la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de către expert tehnic R. I., prin punctele 68-22.

Obligă pârâtul să lase reclamaţilor în deplină proprietate şi posesie terenul în suprafaţă de 6 m.p. identificat de expert ca fiind suprafaţă suprapusă, conform anexei 3 la raportul de expertiză judiciară întocmit în cauză de către expert tehnic R. I..

Respinge în rest cererea de chemare în judecată ca fiind nefondată.

Obligă pârâtul la plata către reclamanţi a sumei de 1.300 lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Cu drept de recurs în termen de 15 zile de la comunicare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 11.03.2015.

Preşedinte,Grefier,

Red.C.C./tehn.M.L.C.

Ex.5/23.04.2015