Grăniţuirea a două imobile pentru care titularii deţin titluri de proprietate emise în temeiul Legii nr. 18/1991. nerespectarea liniei de graniţă stabilită cu ocazia punerii în posesie echivalează cu încălcarea dreptului de proprietate garantat de art. 480 Cod civil.
Grăniţuirea este fixarea hotarului, adică fixarea prin semne exterioare şi vizibile, a liniei de separaţie dintre două proprietăţi vecine. Grăniţuirea poate comporta o serie de operaţiuni: examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina întinderea fondurilor, măsurătoarea şi întocmirea planului, apoi însemnarea şi tragerea hotarului pe teren.
Grăniţuirea este fixarea hotarului, adică fixarea prin semne exterioare şi vizibile, a liniei de separaţie dintre două proprietăţi vecine. Grăniţuirea poate comporta o serie de operaţiuni: examinarea titlurilor de proprietate pentru a determina întinderea fondurilor, măsurătoarea şi întocmirea planului, apoi însemnarea şi tragerea hotarului pe teren.
Secţia I civilă – Decizia civilă nr. 72/07 februarie 2013
Prin sentinţa civilă 523/2011 dată de Judecătoria Brad în dosar nr. 1201/195/2008 s-a admis în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de reclamanta BD, în contradictoriu cu pârâţii FV, BA, şi pârâţii formali TI căs. B, TA lui Gh, TN lui Gh, TN, necunoscuţi, reprezentaţi de curatorul litis AP, şi în consecinţă:
S-a stabilit linia de graniţă dintre imobilul proprietatea reclamantei, înscris în titlul de proprietate nr. 87745/751/20.11.2006 şi imobilul proprietatea pârâţilor înscris în CF nr. 96/a Baia de Criş, ca fiind materializată prin punctele topografice 62-2-1, pe anexa grafică nr.1, a raportului de expertiză topografică şi completării la acesta, efectuat de expert tehnic judiciar CA, raport care face parte integrantă din hotărâre.
Pentru a pronunţa această soluţie instanţa a reţinut următoarele:
Reclamanta este proprietară asupra terenului situat în comuna Baia de Criş, conform titlului de proprietate nr. 87745/751/20.11.2006, eliberat în baza Legii 18/1991.
Pârâta FV este proprietară asupra terenului în suprafaţă de 77 mp. situat în comuna Baia de Criş, cu profilul curţi, construcţii, parcela 465, conform titlului de proprietate nr. 20/1188/26.10.2007 emis în baza L. nr. 18/1991.
De asemenea, pârâta FV şi pârâţii BLM, TA lui Ghe, TN lui Ghe şi BA, născută D sunt coproprietari asupra imobilului înscris în CF. nr. 60125.
Pârâta FV a dobândit imobilul care face obiectul litigiului de grăniţuire, prin cumpărare în anul 1971 de la TP.
Este evident în atare împrejurare că, comisia judeţeană de fond funciar a eliberat titlu de proprietate pentru un imobil, pentru care mai exista un titlu, respectiv contract de vânzare cumpărare şi care era întabulat în CF, astfel că suprafaţa de 77 mp., atribuită prin titlu face parte din suprafaţa de 221 mp din CF nr. 96/a.
Cum în prezenta cauză nu s-a dovedit cu certitudine că suprafaţa de 77 mp. este localizată sub anexele pârâtei, ci doar experta a menţionat acestea, fără a aduce însă nici un argument, nu se poate reţine că linia de graniţă este cea stabilită ulterior de expertă.
Apelul declarat de pârâta FV împotriva acestei sentinţe a fost respins prin decizia civilă nr. 96/A/2012 pronunţată de Tribunalul Hunedoara.
În considerentele deciziei s-a reţinut că din titlul de proprietate nr. 20/1188 din 26.10.2007 rezultă că suprafaţa de 77 mp. atribuită pârâtei FV vizează o parcelă situată în intravilan şi aferentă curţii şi construcţiilor acesteia şi nu o suprafaţă situată separat de gospodăria ei aşa cum susţine în apel.
Raportul de expertiză a propus evidenţierea liniei de graniţă pe aliniamentul punctelor 62-2-1 ( anexa grafică 1 ) ţinând seama de situaţia de cf şi de situaţia din teren, respectiv de traseul unei văi canalizate.
Faţă de aceste considerente apelul pârâtei a fost respins ca nefondat reţinându-se că soluţia primei instanţe este legală şi temeinică, stabilind ca linie de graniţă un traseu vechi preexistent obţinerii de către pârâtă prin titlul de proprietate a 77 mp.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta, solicitând admiterea recursului, modificarea sentinţei civile nr. 523/2011 a Judecătoriei Brad, şi a deciziei civile nr. 96/2012 a Tribunalului Hunedoara, în sensul stabilirii liniei de graniţă pe actualul amplasament, respectiv pe aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1 din expertiza topografică efectuată de către experta CA.
În motivarea recursului, pârâta susţine că instanţa a ţinut seama la stabilirea acesteia doar de faptul că pe vechiul aliniament a existat o vale canalizată care despărţea cele două nr. topografice, însă această carte funciară nu mai prezintă relevanţă juridică în condiţiile în care nu mai constituie actul de proprietate a părţilor. Raportat la faptul că atât reclamantei cât şi pârâtei le-a fost reconstituit dreptul de proprietate în temeiul Legii 18/1991, instanţa trebuia să stabilească linia de graniţă având în vedere modalitatea în care părţile au fost puse în posesie în temeiul Legii 18/1991. Raportat la aceste înscrisuri, linia de graniţă dintre cele două imobile este aliniamentul punctelor 25-10-9-2-1, respectiv amplasamentul actual al gardului. Recurenta mai arată că actuala linie de garniţă există de zeci de ani şi nu a fost modificată în timp.
Analizând legalitatea deciziei atacate, prin prisma motivelor de recurs, raportat la art. 304 cod procedură civilă, Curtea a constatat următoarele:
Dreptul de proprietate al părţilor a fost supus prevederilor Legii 18/1991, în sensul că reclamantei i s-a reconstituit dreptul de proprietate asupra unei suprafeţe de 2550 mp conform TP 87745/751/2006, şi ocupă în realitate 2620 mp, potrivit completării la expertiza întocmită în cauză.
Recurenta pârâtă are două categorii de titluri de proprietate: un drept de proprietate dobândit în baza unui contract de vânzare cumpărare pentru suprafaţa de 595 mp şi un TP nr. 20/1188/2007 parcela 465 mp pentru suprafaţa de 77 mp.
Experta CA a menţionat că faţă de fişele de punere în posesie întocmite de Comisia locală de fond funciar, linia de graniţă între cele două proprietăţi învecinate este pe actualul amplasament al gardului, conform folosinţei.
Se constată că dreptul de proprietate asupra terenurilor părţilor (în totalitate al reclamantei şi parţial al pârâtei) sunt guvernate de Legea 18/1991, ceea ce înseamnă că la punerea în posesie s-au făcut măsurători exacte şi s-au stabilit limitele de proprietate ale părţilor. Ca urmare, s-a şi ridicat un gard între cele două proprietăţi. A nu avea în vedere limitele de proprietate şi reconstituirea acestui drept, înseamnă a încălca dreptul de proprietate a uneia dintre coproprietare, drept garantat de art. 480 cod civil.
Cartea funciară garantează dreptul de proprietate, nu şi întinderea acestuia, însă sub incidenţa Legii 18/1991 reconstituirea dreptului de proprietate se face pe suprafeţe măsurate şi menţionate în planuri cadastrale şi planuri de situaţie, care indică şi limitele fiecărei proprietăţi.
În consecinţă, având în vedere că linia de graniţă dintre cele două proprietăţi a fost stabilită pe linia actualului gard şi că nu s-a făcut dovada că acest gard ar fi fost mutat, precum şi limitele de proprietate stabilite cu ocazia punerii în posesie, Curtea a constatat că tribunalul a aplicat greşit prevederile legale, art. 584 cod civil, cu încălcarea dreptului de proprietate, astfel că este incident art. 304 punctul 9 cod procedură civilă. Ca urmare, în temeiul art. 312 cod procedură civilă, a admis recursul pârâtei, şi a modificat decizia atacată, ca şi sentinţa nr. 523/2011 a Judecătoriei Brad, în ceea ce priveşte amplasamentul liniei de graniţă pe care o stabileşte pe linia actualului gard.
