Prin cererea formulata la data de 17 august 2004, condamnatul J.I. a solicitat sa se recunoasca sentinta penala nr. 3845/29.03.2003 pronuntata de Tribunalul Trieste din Italia si ramasa definitiva la data de 21.11.2003, sentinta prin care a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare, pe care a executat-o integral in aceasta tara.
A mai solicitat ca aceasta pedeapsa sa fie contopita cu pedeapsa de 4 ani inchisoare pronuntata prin sentinta penala nr. 1202/06.12.2002 a Judecatoriei Radauti, motivat de faptul ca infractiunile sunt concurente, iar din pedeapsa rezultanta sa fie scazuta pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare ce a fost executata in Italia.
Judecatoria Botosani, prin sentinta penala nr. 1869/07.07.2005, si-a declinat competenta de solutionare a cererii privind recunoasterea hotararilor penale straine si „contestatia la executare” formulata de petentul-condamnat, in favoarea Curtii de Apel Suceava – sectia penala, iar, prin disjungerea capatului de cerere privind contopirea pedepselor, a infiintat un nou dosar.
Hotarand astfel, judecatoria a retinut ca, in urma abrogarii art. 519-521 Cod procedura penala prin Legea nr. 302/2004, competenta de a judeca cererile de recunoastere pe cale principala a hotararilor penale straine revine curtilor de apel, asa cum prevad dispozitiile art. 120 din Legea nr. 302/2004, in speta Curtii de Apel Suceava, careia ii revine competenta de a judeca si „contestatia la executare”, Judecatoria Botosani ramanand sa judece doar cererea pentru contopirea pedepselor.
Investita cu solutionarea cauzei, Curtea de Apel Suceava, prin sentinta penala nr. 27 din 26.09.2005, a admis cererea de recunoastere si a recunoscut sentinta penala nr. 3485/2005, inregistrata cu nr. 1143/2003, emisa la data de 29.09.2003 de catre Tribunalul Trieste din Italia si ramasa definitiva la data de 21.11.2003, prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare si 1200 Euro, pedeapsa a carei executare a luat sfarsit la data de 08.01.2003, retinand urmatoarele:
Prin art. 188 lit. d) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala in materie penala, au fost abrogate dispozitiile art. 519 – 521 din Codul de procedura penala care reglementeaza recunoasterea hotararilor penale sau a altor acte judiciare straine.
Prin acelasi act normativ, a fost introdus titlul V care reglementeaza recunoasterea si executarea hotararilor penale straine insa dispozitiile din cadrul acestui titlu se refera la cazul hotararilor penale straine care nu au fost executate sau au fost executate doar partial si care urmeaza a fi executate in Romania.
Procedura de recunoastere a unor astfel de hotarari este reglementata de dispozitiile art. 119 si urmatoarele din lege, care prevad o procedura prealabila ce se desfasoara la nivelul Ministerului Justitiei, faza de judecata desfasurandu-se intr-adevar la curtile de apel competente teritorial.
In ce priveste cazul de fata, fiind in prezenta unei hotarari penale straine ce a fost integral executata in tara de condamnare, nu pot fi incidente dispozitiile din titlul V al Legii nr. 302/2004, care priveste, asa cum s-a aratat mai sus, hotararile penale straine ce urmeaza a fi recunoscute in vederea executarii lor in Romania.
Fiind in prezenta unui vid legislativ in ce priveste legislatia interna in materia recunoasterii hotararilor penale pronuntate in strainatate si care au fost executate, si cum solutionarea cererii petentului condamnat nu poate fi refuzata din acest motiv, instanta a procedat la solutionarea cererii de fata, in baza Conventiei din 11.11.1972, intre R.S.R. si Republica Italiana privind asistenta juridica in materie civila si penala, ratificata prin Decretul nr. 288/1973, precum si a Conventiei Europene privind recunoasterea internationala a hotararilor judecatoresti in materie penala, ratificata de Consiliul Europei la data de 28 mai 1970 si intrata in vigoare la data de 26 iulie 1974, conventie ratificata atat de Italia cat si de Romania, data ratificarii de catre Romania fiind 08.06.2000, iar intrarea in vigoare la 09.09.2000.
Investita, asadar, cu cererea de fata, a carei solutionare este intr-adevar de competenta Curtii de Apel Suceava, competenta stabilita prin analogie cu disp. art. 120 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciara internationala, instanta o constata intemeiata.
Astfel, din lucrarile dosarului, rezulta ca, prin sentinta penala nr. 3845/2003, inregistrata cu nr. 1143/2003, emisa la data de 29.09.2003 de catre Tribunalul Trieste si ramasa definitiva la data de 21.11.2003 (f. 107 – 110 dosar), petentul a fost condamnat la pedeapsa de 1 an si o luna inchisoare si 1200 Euro amenda, retinandu-se in sarcina sa ca, incepand din luna noiembrie 1999, a savarsit in mod repetat actiuni directe pentru favorizarea intrarii ilegale in Italia a numerosi cetateni clandestini romani, in grupuri de 10 – 20 odata: ii aducea pe jos din Romania pana la granita sloveno-italiana, unde le facilita intrarea ilegala in Italia prin padurile provinciei Trieste.
Prin Ordinul de Executare a pedepsei cu inchisoarea nr. 679/2003 dat de Procuratura Republicii de pe langa Tribunalul Trieste, biroul executari penale, s-a dispus ca pedeapsa de mai sus sa fie „savarsita” incepand cu 08.01.2004, data la care Prefectul Provinciei Viterho a decretat expulzarea condamnatului din Italia, acesta executand in totalitate pedeapsa la care a fost condamnat.
Constatand ca in cauza sunt intrunite conditiile impuse pentru recunoasterea hotararii penale pronuntata in strainatate, respectiv ca:
– hotararea de condamnare a fost pronuntata pentru o fapta penala de o autoritate judiciara competenta, respectiv Tribunalul Trieste din Republica Italia;
– hotararea nu contine nici o dispozitie care sa aduca atingere suveranitatii, securitatii ori ordinii publice din Romania;
– fapta pentru care petentul a fost condamnat nu a facut obiectul urmaririi penale in Romania;
– fapta constituie infractiune, potrivit legii penale romane, respectiv Legea nr. 56/1992 republicata in 2000, privind frontiera de stat a Romaniei, care, prin art. 71 incrimineaza fapta persoanei care racoleaza, indruma sau calauzeste o alta persoana in scopul trecerii frauduloase a frontierei de stat, precum si a celei care organizeaza aceasta activitate;
– condamnatul este cetatean roman,
instanta, in baza dispozitiilor celor doua conventii aratate mai sus, a admis cererea petentului si a recunoscut sentinta penala nr. 3845/29.03.2003, pronuntata de Tribunalul Trieste din Republica Italia si ramasa definitiva la data de 21.11.2003, sentinta prin care petentul a fost condamnat la pedeapsa inchisorii de 1 an si o luna, pedeapsa pe care a executat-o integral in aceasta tara.
Referitor la asa-zisa „contestatie la executare” pe care petentul ar fi formulat-o prin aceeasi cerere de recunoastere a hotararii penale straine, instanta a constatat ca, desi petentul i-a dat cererii aceasta denumire, indicand si dispozitiile legale care reglementeaza aceasta materie, in mod gresit Judecatoria Botosani a calificat-o ca fiind o contestatie la executare cand, in realitate este vorba despre o cerere de contopire a pedepsei pronuntata in Italia cu pedeapsa la care a fost condamnat in Romania pentru alte fapte savarsite in tara noastra, cerere care se solutioneaza in baza disp. art. 449 Cod procedura penala si pe care, de altfel, judecatoria si-a retinut-o spre solutionare.
Pe de alta parte, chiar daca ar fi fost vorba despre o contestatie la executare, competenta de solutionare ar fi revenit aceleiasi judecatorii, potrivit disp. art. 461 al. 2 Cod procedura penala.
