Recurs. Actiune in granituire. Aplicabilitatea prevederilor art. 129 alin. 5 Cod proc. civ. la judecata in prima instanta.
Prin sentinta civila nr. 5628/15.06.2007 pronuntata de Judecatoria Brasov in dos. nr. 204/197/2005 s-a admis in parte actiunea formulata si precizata de reclamanta L.W.-E., in contradictoriu cu paratii S.L. si S.E. si s-a stabilit linia reala de hotar intre imobilele partilor pe punctele 13-6a-4-3 din Raportul de expertiza nr.1700/2.04.2007 intocmit de expert Bedreaga Marius, parte integranta din prezenta hotarare.
S-au respins restul pretentiilor reclamantei, privind revendicarea si obligarea paratilor la mutarea gardului, ca nefondate si s-a respins actiunea formulata si precizata de reclamantul L.G. in contradictoriu cu paratii S.L. si S.E., ca urmare a admiterii exceptiei lipsei calitatii procesuale active, paratii fiind obligati sa-i plateasca reclamantei suma de 9,3 lei reprezentand cheltuieli de judecata.
Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:
Reclamanta L.W.-E. este proprietara imobilului situat in B. str. A.I. nr. X, inscris in CF nr. 14068 B. nr. top 1869/1/2, conform extrasului cf depus la dosar, iar paratii S.L. si S.E. sunt vecinii acesteia, care detin in proprietate imobilul de la nr. 28, inscris in CF 13092 nr. top 1871, conform extrasului cf depus la dosar.
Reclamanta a formulat prezenta actiune in granituire si revendicare, impreuna cu sotul sau, L.G., invocand faptul ca prin gardul construit in urma cu cativa ani de parati i-au fost luati abuziv aproximativ 100 mp de teren.
In solutionarea acesteia instanta a avut in vedere ca, in principiu, granituirea reprezinta o operatiune de determinare prin semne exterioare a limitelor dintre doua proprietati vecine, actiune exercitata cu scopul stabilirii traseului real pe care trebuie sa-l urmeze hotarul, fiind intemeiata pe dispozitiile art. 584 C.civ. Rezulta ca granituirea, menita sa apere dreptul de proprietate, se poate dispune atat in cazul inexistentei unei delimitari intre proprietati, cat si in situatia in care astfel de semne exterioare exista, dar sunt contestate de parti.
Totodata este necesar ca o granituire, dispusa prin hotarare judecatoreasca, sa rezolve contestatiile si pretentiile partilor cu caracter revendicativ, dar si sa tina seama de transformarile produse in configuratia terenurilor din cauze care nu le sunt imputabile, pentru a se asigura o folosinta utila a proprietatilor.
Din raportul de expertiza tehnica topografica nr. 1700/2.04.2007 efectuat de expertul B.M. rezulta ca terenul reclamantei are un minus de 38,93 mp iar terenul paratilor un minus de 18,67 mp, fiind stabilita granita pe punctele 13-6a-4-3 conform Anexei nr. 4 a raportului. Acelasi expert a concluzionat ca paratii nu ocupa nici o suprafata din terenul reclamantei, iar gardul edificat nu incalca linia de hotar.
Pentru a ajunge la aceste concluzii expertul a aratat ca in Anexa 7 a realizat o suprapunere a masuratorilor cu planul cadastral al Mun. B. la scara 1:1000 (care este obtinut prin aerofotografierea executata in anul 1974) si astfel se observa ca limitele terenului proprietatea reclamantei se suprapun cu limitele existente pe plan.
Fata de aceste considerente si vazand ca din inscrisurile depuse de parti la dosar si din raspunsurile acestora la interogatorii nu rezulta alta situatie de fapt, instanta a apreciat intemeiata cererea de stabilire a liniei de hotar dintre cele doua proprietati si nefondate cererea in revendicare si cea de obligare a paratilor la mutarea gardului.
Fata de faptul ca la termenul din 24.11.2005 instanta a admis exceptia lipsei calitatii procesuale active a reclamantului L.G., actiunea acestuia a fost respinsa ca fiind formulata de o persoana fara calitate procesuala activa.
Impotriva acestei sentinte a declarat apel reclamanta L.V.E., solicitand admiterea apelului si schimbarea sentintei civile in sensul admiterii in intregime a actiunii astfel cum a fost formulata.
In dezvoltarea motivelor de apel reclamanta sustine ca prima instanta a stabilit linia de granita intre proprietatea sa si cea a paratilor iar nu intre proprietatea sa si a familiei C. cu nr. top 1870, desi paratii s-au interpus intre cele doua proprietati si au granituit si acaparat 200 mp. conform schitei anexate apelului.
Concluziile expertului retinute de prima instanta nu sunt corecte, motivat de faptul ca expertul nu stabileste linia de granita intre terenul proprietatea sa si cel de sub nr. top 1870. Aliniamentul intre punctele 3 si 1 nu este corect amplasat de expert, prin aceasta diminuandu-i-se proprietatea cu cca. 200 mp.
Apelanta a sustinut in continuare ca paratii au ocupat intreaga suprafata de teren aflata sub nr. top 1870 pentru care nu poseda acte de proprietate si care apartine familiei C., membrii acesteia fiind decedati fara mostenitori si ca expertul a constatat in mod eronat ca potrivit masuratorilor aceasta suprafata are 859,95 mp in loc de numai 638,97 mp., diferenta de 220 mp gasita in plus de expert apartinand apelantei.
In consecinta, apelanta reclamanta a solicitat stabilirea corecta a liniei de granita intre proprietatea sa si cea a familiei C., ocupata abuziv de parati.
Prin precizarea motivelor de apel, apelanta reclamanta a sustinut ca prima instanta a respins cererea sa de intocmire a unei noi expertize tehnice, cu incalcarea prevederilor art. 129 alin. 5 coroborate cu art. 212 Cod proc. civ.
Expertiza intocmita la fondul cauzei de expertul B.M. nu este in concordanta cu actele de proprietate si inscrierile in cartea funciara si nu se bazeaza pe situatia legala a imobilelor. Expertiza este lacunara deoarece nu se explica neconcordantele constatate intre situatia de la fata locului si cea din schitele C.F., nu se justifica de unde provine lipsa de teren de 38,93 mp, fata de constatarea ca suprafata masurata si folosita de reclamanta este mai mica decat cea din C.F. iar paratii folosesc o suprafata mult mai mare decat cea inscrisa in C.F., fara nicio justificare legala.
Apelanta reclamanta a aratat in continuare ca expertul a stabilit faptul ca paratii folosesc o suprafata care include, pe langa suprafetele din litigiu, si terenul cu nr. top 1870, care nu este proprietatea acestora, fara a oferi o explicatie a acestei situatii si ca linia de hotar stabilita de expert intre pct. 1-2-3 nu corespunde datelor de carte funciara ci situatiei de pe teren.
Recursul este nefondat, pentru urmatoarele considerente:
Obiectul actiunii introductive il constituie granituirea proprietatii reclamantei L.V.–E., inscrisa in C.F. nr. 14068 B. sub nr. top 1869/1 totul /2 – curte si gradina de 416,80 mp, de proprietatea vecinilor parati S.L. si S.E., inscrisa in C.F. 13092 B., sub nr. top 1871 – casa de piatra si curte de 349,20 mp si nr. top 1872 – gradina de 615,6 mp.
Din studiul schitei de carte funciara si a planului cadastral, anexe ale raportului de expertiza – filele nr. 108-109 dos. fond – rezulta ca parcelele din litigiu, cu nr. top mentionate si cu nr. administrative 30 si 28 au aceeasi configuratie, expertul, in lipsa unor alte elemente, raportandu-se in stabilirea liniei de hotar la aceste schite. Expertul a stabilit linia de granita dintre cele doua proprietati prin suprapunerea masuratorilor cu planul cadastral al mun. B., executat in 1974 si tinand cont si de schita de carte funciara anexata raportului de expertiza. Schita de dezmembrare a nr. top 1869/1 in nr. top noi 1869/1/1 si 1869/1/2 (acesta din urma fiind proprietatea reclamantei), releva acelasi aliniament intre parcelele in litigiu, respectiv aliniamentul dintre zidurile caselor partilor de la nr. 30 si 28, constructii alipite, care continua in prelungirea dintre zidurile celor doua case, paralel cu aliniamentul exterior al proprietatii paratilor de la nr. 28. De altfel, fata de dimensiunile pe lungime a constructiilor partilor, alipite pe o portiune mare a liniei de hotar, restul liniei de hotar in continuare, pana la pct. 3, indicat de expert in anexa 4, nici nu putea avea, in mod obiectiv, un alt traseu decat in continuarea liniei de hotar amplasata intre case.
Drept urmare, instanta de recurs a apreciat ca expertul a avut in vedere toate elementele de identificare a imobilelor din litigiu pentru a stabili linia de hotar.
Atat in obiectiunile formulate de catre reclamanta in fata primei instante la expertiza efectuata de expertul B.M. cat si in motivele initiale de recurs redactate personal de reclamanta, aceasta se refera la granituirea pe un alt aliniament iar nu pe cel comun cu proprietatea paratilor. Astfel, reclamanta este nemultumita de linia de hotar stabilita de expert pe aliniamentul punctelor 1 – 2 – 3, aliniament care nu face obiectul litigiului deoarece separa proprietatea reclamantei de proprietatea cu nr. top 1870 care nu apartine paratilor si fata de care nu se solicitase granituirea. In motivele de recurs si in schita anexata acestora, reclamanta sustine ca suprafata de teren revendicata de cca 200 mp se regaseste pe acest nr. top pe care expertul nu l-a masurat corect. Se arata in schita ca „hotarul revendicat” este inspre interiorul parcelei cu nr. top 1870, reclamanta amplasand aliniamentul punctelor 1-2-3 in acest sens, in timp ce aliniamentul stabilit de prima instanta intre punctele 13-6a-4-3 nu este contestat de reclamanta. Or, acest teren de la nr. top 1870, chiar daca este folosit de parati, dupa cum a sustinut reclamanta si dupa cum a constatat si expertul la fata locului, nu face obiectul cauzei iar paratii nu sunt proprietarii tabulari ai acestuia. Drept urmare, expertul nu avea obligatia de a-l masura si de a stabili linia de hotar intre proprietatea reclamantei si cea cu nr. top 1870 iar masurarea acestui teren nu putea influenta stabilirea liniei de hotar intre proprietatile partilor cu nr. top 1869/1 totul /2 (reclamanta) si nr. top 1871, 1872 (paratii).
De altfel expertul mentioneaza in raportul de expertiza ca linia dintre punctele 2 – 3 constituita din gard nu se invecineaza cu paratii, desi terenul din C.F. 1174 cu nr. top 1870 este folosit de catre acestia. Drept urmare, nu intereseaza in speta titlul in baza caruia paratii folosesc aceasta suprafata de teren sau lipsa unui asemenea titlu.
Faptul ca prin raportul de expertiza intocmit de catre expertul P.R. intr-un alt dosar – nr. 7258/2004 al Judecatoriei Brasov, avand ca obiect stabilirea unei servituti de trecere asupra imobilului reclamantei in favoarea unui alt imobil – acesta a identificat in urma masuratorilor o suprafata mai mica a terenului proprietatea reclamantei decat suprafata masurata de expertul B. nu are releventa in cauza. Nu are relevanta nici faptul ca expetul nu a justificat diferentele de suprafete de teren identificate. Aceasta deoarece, potrivit art. 32 din Decretul – lege nr. 112/1938, cartea funciara garanteaza doar proprietatea nu si intinderea suprafatei de teren ocupata de proprietar. In actiunea in granituire suprafetele de teren nu sunt criterii determinante in stabilirea liniei de hotar. Determinante sunt semnele exterioare, daca au existat, schitele de carte funciara, planurile cadastrale si numai in lipsa unor alte elemente in functie de care sa se aprecieze amplasamentul hotarului, ar putea fi luat in considerare ca si un criteriu orientativ suprafetele de teren pe care le au partile in proprietate. In speta existand suficiente elemente tehnice care sa conduca la stabilirea hotarului, nu se impune raportarea la intinderea suprafetelor de teren aflate in proprietatea partilor. In plus expertul a constatat, in urma masuratorilor efectuate, suprafete de teren in minus fata de suprafetele inscrise in cartea funciara, nu numai cu privire la terenul proprietatea reclamantei ci si cu privire la terenul proprietatea paratilor.
De altfel, in expertiza tehnica efectuata de P.R. expertul a retinut ca suprafata de C.F. a nr. top 1869/1/1 vecina cu terenul reclamantei este de 415 mp desi suprafata acestuia fusese rectificata la suprafata de 297,4 mp, conform mentiunii de la A+3 si de la B+19 din C.F. 13092 B. In consecinta, nici aceasta expertiza nu este la adapost de critici si nu se cunoaste ce obiectiuni s-au formulat de catre parti cu privire la constatarile expertului. De asemenea, aceasta expertiza a vizat un alt litigiu si a fost intocmita intr-un alt context juridic.
Dispozitiile art. 212 Cod proc. civ. relative la intregirea expertizei sau efectuarea unei noi expertize, invocate de recurenta, se aplica in ipoteza in care expertiza intocmita nu a lamurit instanta de judecata. Or, raportul de expertiza intocmit de expertul B.M. a raspuns obiectivelor stabilite si a lamurit toate aspectele care interesau pentru stabilirea liniei de granita, nefiind necesare alte clarificari sau intocmirea unei noi lucrari de expertiza.
Avand in vedere toate aceste argumente, precum si faptul ca prin motivele de recurs redactate personal de reclamanta aceasta isi exprima convingerea ca linia de granita si suprafata de teren revendicata se regasesc pe terenul cu nr. top 1870 folosit de parati dar care nu se afla in proprietatea acestora si care nu face obietul cauzei, instanta apreciaza ca prima instanta nu a incalcat prevederile art. 129 alin. 5 si 212 Cod proc. civ. expertiza efectuata in cauza si sentinta civila care s-a intemeiat pe aceasta fiind la adapost de orice critici.
(Tribunalul Brasov, Decizia civila nr. 257/R/4 martie 2008, dosar nr. 204/197/2005)
1
