Dosar nr. 7552/288/2013
R O M Â N I A
JUDECĂTORIA RÂMNICU VALCEA
CIVILA
Operator de date cu caracter personal nr.4246
SENTINŢA CIVILA Nr. 4077/2014
Şedinţa publică de la 19 Septembrie 2014
Instanţa constituită din:
PREŞEDINTE: Marius Alexandru Lumineanu
Grefier: Claudia Manea
?
?
Pe rol fiind pronunţarea asupra acţiunii civile formulate de reclamanta DE în contradictoriu cu pârâtul SM, având ca obiect grăniţuire.
La apelul nominal făcut în şedinţa publică, cu ocazia pronunţării, lipsesc părţile.
Procedura legal îndeplinită. Fără citare.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă care învederează instanţei că a fost depusă la dosar dovada achitării diferenţei de onorariu pentru expertul Pătrulescu Liviu, iar părţile au depus concluzii scrise.
Instanţa constată că dezbaterile asupra fondului cauzei au avut loc în şedinţa publică din data de 12.09.2014, fiind consemnate pe larg în încheierea de şedinţă din acea dată, ce face parte integrantă din prezenta hotărâre, ocazie cu care, în vederea deliberării, a fost amânată pronunţarea pentru data de 19 septembrie 2014.
INSTANŢA
Deliberând constată următoarele:
Prin cererea înregistrată pe rolul instanţei sub nr. 7552/288/2013 reclamanta DE în contradictoriu cu pârâtul SM a solicitat instanţei ca, prin hotărârea ce se va pronunţa, să se dispună obligarea pârâtului: 1. să-i respecte reclamantului dreptul de proprietate şi posesie asupra terenului cu suprafaţa de 24 mp (36,2 ml), situat în punctul La Gioadă; 2. să fie stabilită linia de hotar dintre părţi; 3. să fie obligat pârâtul să mute gardul construit din scândură de lemn cu bordură din beton, pe amplasamentul liniei de hotar ce se va stabili; 4. obligarea pârâtului să respecte servitutea de vedere prin montarea de geamuri din sticlă opacă. A mai solicitat obligarea pârâtului la plata cheltuielilor de judecată.
În motivarea acţiunii reclamanta a arătat că este proprietara terenului în suprafaţă de 3100 mp situat în punctul La Gioadă, conform titlului de proprietate nr. 572/1997 şi sentinţei civile de partaj nr. 8245/06/12.2002. A mai arătat că în partea de sud se învecinează cu pârâtul, care a dobândit terenul de la Lazăr Maria prin contractul de vânzare cumpărare nr. 744/25.07.2005. A susţinut că pârâtul a demolat gardul din plasă de sârmă care delimita proprietăţile părţilor şi a edificat gardul construit din scândură de lemn cu bordură din beton, ocupând din terenul reclamantei. A mai arătat că pârâtul nu a respectat autorizaţia de construire şi a construit ferestre care nu respectă distanţa prevăzută de lege pentru servitutea de vedere. Reclamanta a concluzionat că, din cauza faptului că pârâtul i-a ocupat din teren prin modificarea gardului nu a mai putut înscrie terenul la OCPI, deoarece s-a constatat suprapunere de terenuri.
În drept au fost invocate dispoziţiile art. 560, 563, 614, 615, 1528 din Codul civil.
Cererea a fost legal timbrată.
În susţinerea cererii reclamantul a depus la dosar înscrisuri şi a solicitat încuviinţarea probei testimoniale şi a probei cu expertiză.
Pârâtul a depus întâmpinare (fila 27) prin care au solicitat respingerea acţiunii, arătând că linia de hotar a fost delimitată dintotdeauna de foştii proprietari prin gard din lemn şi plasă de sârmă. A mai arătat că la construirea noului gard s-a ţinut cont de fostul amplasament, linia noului gard fiind stabilită de comun acord cu ginerele reclamantei şi în prezenţa viceprimarului. A precizat că gardul a fost construit în totalitate pe terenul pârâtului, fapt constatat de toate organele de control. Pârâtul a mai arătat că, în urma anchetei efectuate de Inspectoratul de Stat în Construcţii, a montat geamuri opace în partea superioară a construcţiei, iar la parter sunt geamuri de baie, la înălţimea interioară de 1,5 m şi au paravan gardul, care are înălţimea de 2,5 m.
În cauză au fost încuviinţate şi administrate proba cu înscrisurile depuse la dosar, proba cu interogatoriul pârâtului, proba testimonială şi a fost întocmit un raport de expertiză specialitatea topografie şi unul specialitatea construcţii.
Analizând materialul probator administrat în cauză, asupra fondului cauzei, instanţa reţine următoarele:
Reclamanta a dobândit dreptul de proprietate asupra terenului cu suprafaţa de 3100 mp situat în punctul La Gioadă, comuna Bujoreni, judeţul Vâlcea, conform titlului de proprietate nr. 572/1997 (fila 8) şi conform sentinţei civile de partaj nr. 8245/06/12.2002 (fila 9).
Pârâtul este proprietarul terenului vecin cu cel menţionat anterior, cu suprafaţa de 2872,52 mp, dobândit prin contract de vânzare cumpărare nr. 744/25.07.2005 (filele 21 – 22).
Prin raportul de expertiză efectuat de expertul specialitatea topografie, Pătrulescu Liviu, au fost identificate terenurile părţilor şi a fost propusă linia de hotar (filele 143 – 149).
Expertul a arătat că reclamanta stăpâneşte în fapt suprafaţa de 3045 mp faţă de 3100 mp din acte (cu 55 mp mai puţin), iar pârâtul stăpâneşte efectiv 2987 mp, faţă de 2873 mp din acte (astfel, cu 114 mp mai mult). Expertul a concluzionat că pârâtul ocupă o suprafaţă de 55 mp din terenul reclamantei, că este vorba despre o ocupare în fapt a terenului, şi nu de o suprapunere din punct de vedere juridic şi că gardul actul care desparte proprietăţile părţilor este construit pe terenul reclamantei de 55 mp, iar nu pe linia de hotar (situaţie faţă de care este cu atât mai inutilă deplasarea la faţa locului pentru a constata lăţimea temeliei, conform cererii pârâtului).
Declaraţia martorului Spârleanu Victor referitoarea la edificarea noului gard pe amplasamentul vechiul gard nu este susceptibilă să conducă la o altă concluzie. În primul rând, poate fi reţinută subiectivitatea acestui martor în condiţiile în care pretinde că este vânzătorul terenului către pârât (sau cel puţin succesor al autoarei Spârleanu Maria), şi îşi poate vedea angajată răspunderea pentru evicţiune în situaţia în care pârâtul este deposedat de o porţiune din teren. Pe de altă parte, din nicio probă administrată în cauză nu rezultă că vechiul amplasament respecta linia de hotar dintre părţi, astfel încât şi noul gard să respecte această limită de proprietate.
Dimpotrivă, concluzia expertului este întărită chiar de situaţia de fapt identificată de expert şi anume că reclamanta stăpâneşte teren cu 55 mp mai puţin, iar pârâtul stăpâneşte în fapt mai multe teren decât în acte (cu 114 mp mai mult).
Astfel, instanţa constată că pârâtul posedă o porţiune din terenul reclamantei, cu suprafaţa de 55 mp, haşurat cu albastru, cuprins în conturul poligonal 13-63-18 din anexele raportului de expertiză de la filele 148 – 149, că pe acest teren pârâtul a edificat gardul şi că reclamantul nu se poate bucura de dreptul său de proprietate în condiţiile prevăzute de art. 480 Cod civil, astfel încât sunt întemeiate atât capătul de cerere având ca obiect revendicarea acestui teren, cât şi capătul de cerere având ca obiect obligarea pârâtului să mute gardul construit din scândură de lemn cu bordură din beton, pe amplasamentul liniei de hotar dintre părţi, motive pentru care vor fi admise aceste capete de cerere.
Prin raportul de expertiză efectuat în cauză au fost stabilite şi limitele de hotar ale terenurilor părţilor, stabilindu-se linia de hotar pe aliniamentul delimitat de punctele 63-18 din anexele raportului de expertiză de la filele 148 – 149. Având în vedere această situaţie de fapt, concluziile raportului de expertiză efectuat în cauză şi dispoziţiile art. 584 din vechiul Cod civil, aplicabil în speţă prin raportare la data ocupării şi a edificării gardului, lege invocată şi de pârât la termenul din 13.06.2014, instanţa urmează să admită şi capătul de cerere având ca obiect grăniţuirea şi să stabilească linia de hotar pe aliniamentul propus de expert.
În ceea ce capătul de cerere referitor la servitutea de vedere, prin raportul de expertiză specialitatea topografie şi prin raportul de expertiză specialitatea construcţii s-a reţinut că distanţa de la ferestrele pârâtului şi limita spre nord, până la gardul edificat spre terenul reclamantei este de 0,84 m în punctul 25 şi 1,09 m în punctul 24, iar distanţa de la ferestrele pârâtului şi linia de hotar care desparte proprietăţile părţilor şi care se va stabili pe aliniamentul 63-18 din anexele raportului de expertiză de la filele 148 – 149 este de 0,54 m în punctul 25 şi 0,70 m în punctul 24.
Din cuprinsul rapoartelor de expertiză, al anexei la raportul de expertiză specialitatea topografie şi din înscrisurile foto depuse la dosar de părţi şi de expert, referitor la ferestrele construcţiei pârâtului, rezultă că vederea este directă, şi nu oblică.
Dispoziţiile art. 612-613 din C.civ., obligă proprietarii să nu deschidă ferestre sau balcoane la o distanţă mai mică de 1,90 , dacă vederea este directă asupra fondului vecin, îngrădit sau neîngrădit (sau de 0,60 m, dacă vederea este obligă – ceea ce nu este cazul în speţă).
În speţă, pârâtul nu a respectat distanţa prevăzută de aceste dispoziţii legale.
Expertul specialitatea construcţii a arătat la obiectivul al patrulea că ferestrele de la construcţia pârâtului sunt realizate din material PVC cu geam termorezistent, cu geamul cu model prin care nu se poate vedea afară, dacă ferestrele sunt închise, iar deschiderea ferestrelor este în sistem rotobatant.
La al cincilea obiectiv, expertul constructor a arătat că, pentru a elimina posibilitatea de vedere spre terenul reclamantului, pentru ferestrele din partea de nord a construcţiei pârâtului, pentru etaj şi mansardă, se impune folosirea unor panouri din policarbonat difuz de 12 mm montate pe perete, la exteriorul ferestrei sau folosirea de geamuri mate cu sistem de închidere numai pe verticală, numai pentru aerisire.
Din cele menţionate anterior, instanţa reţine că geamurile construcţiei pârâtului sunt edificate dintr-un material care împiedică vederea, însă sistemul de închidere al acestora nu este doar pe verticală, pentru aerisire, ci pot fi deschise şi pe orizontală, astfel încât este încălcată servitutea de vedere.
Expertul a mai susţinut că la parter nu se impune niciuna dintre aceste soluţii, deoarece un geam a fost zidit, iar prin celelalte geamuri se vede gardul care desparte cele două proprietăţi, acesta fiind înalt, având o înălţime de 1,70 m, iar pentru a se vedea este necesar a se urca pe un scaun.
Instanţa constată că această din urmă concluzie este una eronată, având în vedere că măsurile care trebuie luate pentru a împiedica vederea fondului dominant trebuie să fie unele efective şi permanente. Or, dacă situaţia din prezent ar rămâne aceeaşi în urma prezentei hotărâri, pârâtul ar putea oricând să folosească un scaun, astfel încât să poată observa fondul dominant. Mai mult, expertul nici nu a arătat ce înălţime are persoana care trebuie să folosească un scaun pentru a vedea terenul reclamantului (existând astfel posibilitatea ca o persoană foarte înaltă, spre exemplu, cu o înălţime de 2 m, să nu aibă nevoie de folosirea unui scaun pentru a observa terenul vecin).
Instanţa mai reţine că, deşi dispoziţiile art. 612, 613 din C.civ. reglementează imperativ doar distanţa care trebuie respectată reciproc de vecini atunci când îşi edifică balcoane sau ferestre, fără a reglementa şi situaţii de excepţie, jurisprudenţa sub imperiul vechiului cod civil a fost constantă în sensul că deschiderile care să folosească doar pentru aerisire şi iluminat natural sunt permise la orice distanţă sau înălţime. Raţiunea a constat în aceea că răspunderea ce poate fi angajată pentru nerespectarea dispoziţiilor art. 612, 613 din C.civ. este răspunderea civilă delictuală, iar deschiderile care folosesc doar pentru aerisire şi iluminat natural nu îl prejudiciază pe proprietarul vecin, raportat la protecţia oferită de dispoziţiile legale menţionate anterior.
Având în vedere situaţia de fapt de mai sus, dispoziţiile art. 612, 613 din C.civ., faptul că pârâtul nu a susţinut şi, cu atât mai mult, nu a dovedit că ar fi dobândit o servitute contrară, instanţa va obliga pârâtul să respecte servitutea de vedere prin folosirea unor panouri din policarbonat difuz de 12 mm montate pe perete, la exteriorul ferestrei pentru toate ferestrele din partea de nord a construcţiei, parte vecină cu reclamanta, sau prin folosirea de geamuri mate cu sistem de închidere numai pe verticală, numai pentru aerisire, pentru toate aceste ferestre.
Având în vedere culpa procesuală a pârâtului şi văzând dispoziţiile art. 453 din C.p.c., instanţa va obliga pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2546 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând taxa de timbru, onorariile avocatului şi ale experţilor.
PENTRU ACESTE MOTIVE,
ÎN NUMELE LEGII
HOTĂRĂŞTE
Admite acţiunea formulată de reclamanta DE în contradictoriu cu pârâtul SM.
Obligă pârâtul să respecte reclamantei proprietatea şi posesia terenului cu suprafaţa de 55 mp, haşurat cu albastru, cuprins în conturul poligonal 13-63-18 din anexele raportului de expertiză de la filele 148 – 149.
Stabileşte linia de hotar dintre terenurile părţilor pe aliniamentul delimitat de punctele 63-18 din anexele raportului de expertiză de la filele 148 – 149.
Obligă pârâtul să mute gardul construit din scândură de lemn cu bordură din beton, pe amplasamentul liniei de hotar dintre părţi.
Obligă pârâtul să respecte servitutea de vedere prin folosirea unor panouri din policarbonat difuz de 12 mm montate pe perete, la exteriorul ferestrei pentru toate ferestrele din partea de nord a construcţiei, parte vecină cu reclamanta, sau prin folosirea de geamuri mate cu sistem de închidere numai pe verticală, numai pentru aerisire, pentru toate aceste ferestre.
Obligă pârâtul la plata către reclamantă a sumei de 2546 de lei, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu apel în termen de 30 de zile de la comunicare, care se depune la judecătoria Rm. Vâlcea.
Pronunţată în şedinţă publică, azi, 19.09.2014.
Preşedinte,
Marius Alexandru Lumineanu
Grefier,
Claudia Manea
Red. M.L./Tehnored. C.M./4ex/30.09.2014
Comunicat părţilor câte un exemplar astăzi,
1
