Asupra apelurilor de faţă, instanţa reţine următoarele:
Prin sentinţa civilă nr.1040/2010 a Judecătoriei Sibiu, s-a admis acţiunea reclamantului Statul Român prin comuna O. reprezentat de Primar, în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Sibiu, Drumuri şi Poduri SA, Statul Român prin comuna C., reprezentată de Primar, Agenţia Domeniilor Statului şi
– s-a constatat nulitatea încheierii de CF nr.4056/94, s-a rectificat înscrierea din CF 4309, în sensul nulităţii înscrierilor de sub B3, 4, 5 şi radierea dreptului de proprietate a pârâtei SC „Drumuri şi Poduri” SA;
– s-a dispus radierea înscrierilor de sub B1, 2,3 privitoare la comasarea terenurilor de sub A1+41 din CF 1024, 71, 795, 2752, 652, 3416, 440, 3106, 3025, 2592, 827, 1983, 1124, 302, 2836, 231, 52, 3901, 2461, 2453, 1981, 3171, 1502, 2187, 2122, 3618, 2791, 2080, 532, 2543, 1774, 22a, 1883, 3105, 1514, 2283, 3296, 1960, 322, 2826, 2864 şi readucerea cărţilor funciare în situaţia anterioară;
– s-a sistat CF 4309;
– s-a dispus rectificarea CF 4916 prin constatarea nulităţii notării de sub B3 privitoare la modificarea de suprafaţă de sub top 3757/1-A+46, concomitent cu schimbarea ramului de cultură din fânaţ sau arător, în teren de construcţii;
– s-a stabilit linia de graniţă dintre domeniile publice sau private ale comuna O. şi comuna C., dar şi cu privire la celelalte părţi, conform raportului de expertiză efectuat de dl. expert P. Gh., pe varianta B, planşa nr.5;
– s-a constatat nulitatea parţială a certificatului de atestare a dreptului de proprietate a pârâtei 1 cu nr. 0033 seria SB, emis de Consiliul Jud. Sibiu din 9.01.2002 în privinţa terenurilor litigioase care fac parte din domeniul public al comunei O.;
– s-a constatat calitatea de proprietar a reclamantei asupra lacului piscicol şi balastierei care aparţin domeniului public al comuna O., precum şi a celorlalte terenuri.
Pârâta SC „Drumuri şi Poduri” SA a fost obligată la 500 lei diferenţă onorar expert.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că, prin hotărârea Consiliului Local al comunei O., emisă conf. legii nr.213/98 şi art. 18 din Legea nr.18/91, terenurile comasate în CF 4309, au intrat în domeniul privat al comunei O.
Cu ocazia solicitării de întabulare a hotărârii, s-a constatat că terenurile erau întabulate pe SC „Drumuri şi Poduri” SA în mod nelegal deoarece erau înscrise anterior pe unele persoane fizice.
Cu această întabulare, s-a desprins din domeniul comunei O., o suprafaţă de aprox. 11.000 mp, căreia i-a fost schimbat ramul de cultură din arător, în teren de construcţii.
Instanţa de fond a apreciat că prin aceste operaţiuni de CF, s-au încălcat prev. art. 17. 19, 45 pct.3, 131, 134, Decretul Lege nr.115/38, iar imobilele cu parcelele nr. L98, Nns 99, Dg100, De 101, St 102, Ce 103, Nns 104, Dg 104 şi De 106 fac parte din domeniul public al comunei O. conf. HG 978/2002 Anexa nr.42 , motiv pentru care s-a admis acţiunea reclamantei.
Împotriva sentinţei au declarat, în termen, recurs, Consiliul judeţean Sibiu şi apel, SC „Drumuri şi Poduri” SA. Având în vedere valoarea obiectului pricinii, 120.000 lei şi obiectul acesteia, grăniţuire, în baza art. 2821 C. p. civ., prin încheierea de şedinţă din 24.06.2010 s-a calificat calea de atac ca fiind apelul.
Apelantul Consiliul judeţean Sibiu, a solicitat admiterea acestuia şi respingerea acţiunii reclamantei comuna O.
1.- S-a invocat nelegalitatea sentinţei deoarece reclamantul a formulat, în mod greşit, acţiunea în numele Statului Român ca şi pentru pârâtul comuna C., deoarece s-au încălcat prev. art. 25 din decizia nr.31/54, care statuează că statul participă în nume propriu ca subiect de drepturi, însă numai dacă legea nu stabileşte alte organe în acest scop.
Astfel, conf. Legii nr.215/2001, calitate procesuală trebuie să aibă comuna, ca unitate administrativ teritorială şi ea trebuie reprezentată de primar, deoarece imobilele au fost incluse în patrimoniul acestora şi nu în patrimoniul Statului Român.
2.- S-a arătat, de asemenea, că reclamanta nu a chemat în judecată şi judeţul Sibiu, care este proprietarul capitalului social al SC „Drumuri şi Poduri” SA.
3.- Apelantul a invocat nelegalitatea sentinţei deoarece Consiliul judeţean Sibiu nu a dispus, cu titlu gratuit, asupra domeniului public şi privat al comunei O. în favoarea unui agent comercial.
Terenurile în litigiu au fost deţinute de antecesoarea SC „Drumuri şi Poduri” SA încă din 1980, astfel că, la evaluarea acestora, conf. HG 834/91 s-a ţinut cont că ele sunt necesare societăţii pentru desfăşurarea activităţii sale, iar la întocmirea documentaţiei pentru operaţiunile de CF (unificare, rectificare suprafeţe), reclamanta comuna O. şi-a dat acordul prin reprezentanţii săi, sens în care, au semnat procesul verbal de vecinătate.
Includerea ulterioară a terenurilor în domeniul public al comunei O., nu poate afecta validitatea dreptului de proprietate al SC „Drumuri şi Poduri” SA.
4.- S-a arătat de asemenea că, hotărârea atacată contravine principiului securităţii şi stabilităţii raporturilor juridice deoarece certificatul de atestare a dreptului de proprietate anulat, a fost aprobat prin Hotărârea Consiliului Judeţean Sibiu nr. 63/2001 şi a fost întabulat în anul 2001, astfel că, anularea acestuia în anul 2010 contravine jurisprudenţei CEDO.
În drept, s-au invocat prev. art. 304 pct. 8 şi 9 C. p. civ.
Apelanta SC „Drumuri şi Poduri” SA a solicitat, în principal, anularea sentinţei şi reţinerea spre rejudecare la Tribunalul Sibiu ca instanţă de fond sau trimiterea spre rejudecare la Judecătoria Sibiu iar în subsidiar s-a solicitat modificarea sentinţei şi respingerea acţiunii reclamantei.
1.S-a invocat faptul că prin decizia civilă nr.104/A/2006 a Curţii de Apel Alba Iulia s-a verificat natura cauzei şi s-a statuat că este una civilă conform art.1 pct.1 C. pr. civ. şi nu una comercială însă nu s-a pronunţat pe criteriul valoric al competenţei materiale.
Ori în speţă valoarea lacului piscicol şi al balastierei este de 12.922.556,764 ROL astfel că Tribunalul Sibiu – secţia civilă este instanţa competentă să soluţioneze în fond acţiunea.
2.S-a arătat că instanţa de fond nu s-a pronunţat pe excepţia necompetenţei materiale a Judecătoriei Sibiu în constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate această nulitate putând fi constatată doar de instanţa de contencios administrativ.
Nepronunţându-se pe excepţia invocată se impune trimiterea spre rejudecare.
3.S-a invocat nelegalitatea sentinţei deoarece acţiunea trebuia promovată direct de Comuna O. şi nu de Statul Român iar reprezentarea Comunei O. în cazul domenialităţii publice se face de Consiliul local conform art.3,1 Lg.213/98.
4.Apelanta a arătat că dispozitivul hotărârii este echivoc pentru că nu a lămurit situaţia construcţiilor din CF 4309 O. şi CF 6916 O. urmare a constatării nulităţii integrale a încheierii de carte funciară 4056/94 în condiţiile în care titlul decizia 208/91 nu a fost atacată.
S-a sistat CF 4309 deşi încheierea de carte funciară 1266/97 nu a fost atacată.
S-a constatat calitatea de proprietar a reclamantei asupra unor terenuri neidentificate topografic şi cadastral iar linia de graniţă stabilită de instanţa de fond nu individualizează toate părţile vecine în condiţiile în care planşa nr.5 arată că imobilul în litigiu al comunei O. nu se învecinează cu cel al comunei C .
5. S-a invocat şi nulitatea sentinţei deoarece nu este motivată.
În drept s-au invocat prevederile art.261,295,296 C.pr.civ.
Intimata Comuna O. prin întâmpinare a solicitat respingerea apelurilor deoarece Statul Român figurează în cartea funciară de aceea a fost indicat în acţiune, titularul capitalului social al SC Drumuri şi Poduri SA este Consiliul Judeţean Sibiu şi nu judeţul Sibiu cum eronat se susţine.
Competenţa materială a fost stabilită în favoarea Judeţului Sibiu de către instanţa de apel iar nulitatea certificatului de atestare a dreptului de proprietate este de competenţa instanţei civile în condiţiile în care a intrat în circuitul civil.
Analizând apelurile în limita motivelor invocate instanţa va statua asupra acestora astfel:
Raportul juridic dedus judecăţii vizează cererea reclamantului Statul Român prin comuna O. în contradictoriu cu pârâţii SC Drumuri şi Poduri SA, Statul Român prin Comuna C. , consiliul Judeţean Sibiu şi Agenţia Domeniilor Statului de constatare a nulităţii absolute a încheierii de carte funciară nr.4056/94 şi rectificarea în sensul constatării nulităţii absolute a dreptului de proprietate al SC Dumuri şi Poduri SA din CF 4309 O. urmare a comasărilor efectuate şi rectificării suprafeţei de la 78.454 mp la 99.000 mp precum şi stabilirea liniei de graniţă dintre domeniul privat al comunei O. şi terenurile proprietatea pârâţilor.
Reclamanta invocă faptul că prin operaţiunile efectuate de comasare, rectificare de suprafaţă efectuate de pârâta SC Drumuri şi Poduri SA i s-au luat 11.000 mp aceasta fără a exista un titlu legal de intrare a terenului în proprietatea sa conform art.34 pct.1, art.45 pct.3, art.127, 131 DL 115/38, art.1,2,4,5,25 Lg.213/98.
Prin încheierea de carte funciară 4056/94 (fila 8 dosar) s-au comasat imobilele terenuri din mai multe cărţi funciare printre care şi 4305 conform art.34 Lg.18/91 şi s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea Statului Român. S-a rectificat suprafaţa terenului din CF 4309 nr.top.2997 de la 67.258 mp la 104.400 mp şi s-a schimbat ramul de cultură în teren de construcţii.
Asupra construcţiilor a fost întabulat dreptul de proprietate în favoarea SC Drumuri şi Poduri SA conform Lg.15/90 iar asupra terenului s-a întabulat Statul Român.
S-au comasat şi unificat imobilele din CF 6916 C. nr.top.3757/1 teren de fânaţ şi s-a rectificat suprafaţa de 678.454 mp la 99.000 mp , s-a schimbat ramul de cultură în teren de construcţii iar asupra construcţiilor s-a întabulat dreptul de proprietate în favoarea SC Drumuri şi Poduri SA conform Lg.15/90.
Imobilul disputat este în prezent înscris în CF 6916 nr.top.3757/1 iar construcţia reprezintă de fapt o balastieră suprafaţa imobilului este conform înscrierii de 99.000 mp. Proprietar fiind SC Drumuri şi Poduri SA iar titlul în baza căruia şi-a întabulat dreptul de proprietate asupra terenului şi construcţiilor îl reprezintă Hotărârea 14/94 a Consiliului Judeţean Sibiu şi certificatul de atestare a dreptului de proprietate seria SB nr.0033/9.01.2022 ( f.40 dosar fond).
Terenul în litigiu a fost expropriat de la CAP O. în 1.11.1987 iar acesta şi-a dat acordul în acest sens prin procesul-verbal din 3 mai 1987 (fila 37 dosar) .
Prin precizare de acţiune reclamantul a solicitat constatarea nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate şi constatarea calităţii ei de proprietar asupra balastierei şi lacului piscicol ce reprezintă domeniu public al comunei O. conform HG 978/2002 anexa 42.
Actele existente la dosar atestă că imobilul teren a aparţinut G.AG O. şi G.AG C. iar urmare a faptului că fosta Întreprindere de drumuri judeţene avea nevoie de balast pentru desfăşurarea activităţii s-a procedat la exproprierea acestui imobil cu acordul CAP O. şi s-a dat în administrarea întreprinderii în anul 1987 iar CAP O. urma să primească teren pe teritoriul CAP O.
De la acea dată actuala SC Drumuri şi Poduri SA a achitat impozit pe clădiri şi teren în baza declaraţiilor de impunere depuse de ea la Primăria O. ( filele 102-105).
Balastiera cu staţia de sortare până în 1968 era situată pe două teritorii administrative respectiv staţia de sortare şi o parte din loc era amplasată pe teritoriul Comunei O. iar cealaltă parte de lor pe teritoriul administrativ al comunei C. Ulterior odată cu noua împărţire administrativă balastiera şi lacul au fost incluse în teritoriul administrativ al comunei O. iar în 1987 cu acordul membrilor CAP O. imobilul a fost expropriat.
Pentru exproprierea efectuată, CAP O. a primit teren la IIEP Sibiu respectiv pe teritoriul comunei Sălişte conform procesului-verbal de recepţie din 2.11.1988 vizat de OCOTA Sibiu (fila 153).
Toate operaţiunile de comasare, schimbarea ramului de cultură s-au făcut cu acordul comunei O. şi comune C. în acest sens existând la dosar lucrarea de dezmembrare, comasare vizat de cele două entităţi administrativ-teritoriale şi de OCOT fila 219 dosar 4945/02.
În atare situaţie, faţă de prevederile art.5 Lg.15/90, se apreciază că pârâta SC Drumuri şi Poduri SA deţine titlu valabil iar întabularea s-a făcut cu respectarea dispoziţiilor legale în CF 4309 O. nr.top.2997 şi CF 6916 C. nr.top.3757/1.
Pârâta deţine titlu anterior HG 978/02 prin care s-a atestat domenialitatea publică a bunurilor imobile revendicate însă cu toate acestea a încasat impozitul pe teren de la SC Drumuri şi Poduri SA încă din 1980.
Conform art.34 pct.1 DL 115/38 rectificarea unei întabulări se poate cere de orice persoană interesată dacă înscrierea sau titlul în temeiul căruia s-a săvârşit nu au fost valabile.
În speţă, titlul pârâtei SC Drumuri şi Poduri SA este valabil fiind emis cu respectarea prevederilor Lg.18/91 şi Lg.15/90 art.5 astfel că nu există motive de constatarea nulităţii certificatului de atestare a dreptului de proprietate a acesteia.
Mai mult decât atât, în vederea obţinerii titlului de către pârâta SC Drumuri şi Poduri SA, reclamanta, comuna O., şi-a dat acordul pentru efectuarea operaţiunilor de comasare, dezmembrare şi schimbarea ramului de cultură fila 219 dosar 4945/02 astfel că nu poate invoca în prezent nevalabilitatea titlului pârâtei cu atât mai mult cu cât din acte rezultă că terenul a fost în patrimoniul societăţii conform HG 834/91 fiindu-i necesar pentru desfăşurarea activităţii şi nu s-au încălcat prevederile art.45 pct.3 DL 115/38 iar terenurile aflate în patrimoniul societăţilor comerciale cu capital de stat la data înfiinţării lor, necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate devin proprietatea acestora prin decizia organului administraţiei publice locale de stat de către autoritatea publică judeţeană conform art.19, 20 Lg.15/90.
Rezultă că începând cu momentul transformării fiecăreia dintre fostele unităţi economice de stat în societăţi comerciale dreptul de proprietate asupra bunurilor aflate cu titlu de administrare directă în patrimoniul lor a încetat şi concomitent s-a născut dreptul de proprietate privată al societăţilor comerciale respective.
Ca atare, bunurile în materialitatea lor, privite ca valori de întrebuinţare, sunt în prezent proprietatea, ex lege, a societăţilor comerciale, chiar dacă este acţionat unic sau acţionar majoritar. El are în proprietate numai capitalul societăţii adică o valoare, sub formă de acţiuni sau părţi sociale asupra cărora poate dispune.
În atare situaţie pentru considerente arătate se va respinge motivul de apel vizând nechemarea în judecată a judeţului Sibiu, proprietarul capitalului societăţii fiind Consiliul Judeţean Sibiu.
În ce priveşte susţinerea vizând nelegalitatea sentinţei deoarece acţiunea nu a fost promovată direct în numele comunei şi nu a Statului Român acest motiv nu subzistă . Faţă de înscrierile de carte funciară titularul dreptului înscris este Statul Român iar faţă de amplasarea imobilului el este reprezentat în cauză de comuna O.
Motivul de apel vizând încălcarea competenţei materiale a instanţei de fond faţă de criteriul valoric raportat la art.2 pct.1 lit.b C.pr.civ. valoarea bunului litigios fiind de 12.922.556,764 ROL astfel că competenţa în prima instanţă ar aparţine tribunalului şi nu judecătoriei nu subzistă faţă de decizia de casare a Curţii de Apel Alba Iulia nr.104/A/06 care a statuat asupra competenţei materiale în primă instanţă respectiv a judecătoriei dar şi asupra naturii cauzei respectiv că aceasta este una civilă.
Motivul de apel vizând necompetenţa materială a judecătoriei asupra statuării nulităţii absolute a certificatului de atestare a dreptului de proprietate care ar fi aparţinut instanţei de contencios administrativ apare ca nefondată.
Odată intrat în circuitul civil certificatul de atestare a dreptului de proprietate a produs efecte juridice respectiv prin întabulare a devenit opozabil terţilor astfel că instanţa civilă va statua dacă există motive de nulitate absolută aşa cum sunt reglementate de Codul civil.
În ce priveşte excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu de instanţă faţă de prevederile art.23 Lg.213/98 care statuează că litigiile vizând delimitarea domeniului public sunt de competenţa instanţei de contencios administrativ instanţa de apel o va respinge.
Delimitarea domeniului public astfel cum este reglementată în Lg.213/98, art.3,19-23 vizează criteriile de stabilire a bunurilor ce intră în domeniul public al statului de cele ce intră în domeniul public al unităţilor administrativ teritoriale.
În speţă nu se solicită statuarea asupra delimitării domeniului public al statului faţă de unitatea administrativ teritorială ci se solicită grăniţuirea domeniului public al unităţii administrativ teritoriale faţă de imobilul unei societăţi comerciale prin verificarea valabilităţii titlului acesteia.
Ca atare, litigiile despre care face vorbire Lg.213/98 art.23 vizează strict delimitarea bunurilor domeniului public al statului de cele ale unităţilor administrativ teritoriale .
Instanţa apreciază că faţă de prevederile art.261 pct.5 C.pr.civ. hotărârea instanţei de fond este nemotivată astfel că faţă de prevederile art.295 C.pr.civ. se va statua asupra situaţiei faptice şi a legii aplicabile fondului cauzei.
Din verificarea actelor care au stat la baza emiterii certificatului de atestare a dreptului de proprietate al pârâtei SC Drumuri şi Poduri SA aşa cum s-a arătat anterior în considerentele sentinţei nu se poate reţine incidenţa cauzelor de nulitate absolută a acestuia.
Nulitatea absolută este acea nulitate care intervine în cazul încălcării, la încheierea actului juridic a unei dispoziţii legale.
În speţă instanţa de apel a verificat modalitatea în care s-a emis certificatul acesta respectând prevederile art.19,20 Lg.15/90 , HG 834/91 iar actele anterioare emiterii certificatului conţin consimţământul valabil al unităţii administrativ teritoriale astfel nu s-au încălcat prevederile art.34 pct.1,3 şi 45 DL115/38 titlul societăţii fiind valid la întabulare.
Includerea ulterioară a imobilelor în domeniul public al comunei O. la opt ani după efectuarea operaţiunilor de publicitate imobiliară a certificatului de atestare a dreptului de proprietate nu pot afecta valabilitatea dreptului atâta timp cât reclamanta comuna O. a consimţit la efectuarea tuturor operaţiunilor de carte funciară în acest sens existând lucrarea de dezmembrare şi comasare la fila 219 dos 4945/02.
Menţinându-se titlul pârâtei – certificatul de atestare a dreptului de proprietate – nu devin incidente prevederile art.34 DL 115/38 astfel că se vor respinge capetele de cerere privitoare la nulitatea încheierii de carte funciară nr.4056/94 şi rectificărilor ulterioare din Cf 4916 şi CF 4309.
În ce priveşte capătul de cerere vizând grăniţuirea terenului domeniu privat al comunei O. de cele ce formează proprietatea tabulară a pârâţilor în perimetrul în care s-a realizat operaţiunea de comasare instanţa va statua astfel:
Potrivit art.584 Cod civil orice proprietar poate obliga pe vecinul său la grăniţuirea proprietăţii lipite de a sa deci grăniţuirea este o operaţiune de determinare prin semne exterioare a limitei dintre două fonduri vecine.
Aşa cum s-a reţinut titlu de pârâtei fiind valid şi nefiind anulate încheierile de întabulare precum nici rectificările şi comasările ulterioare faţă de expertizele tehnice judiciare efectuate în cauză instanţa va aprecia dacă există fonduri vecine pentru a fi supuse grăniţuirii respectiv între domeniul privat la comunei O. şi imobilul proprietatea SC Drumuri şi Poduri SA din CF 4309 şi Cf 6916 şi comune C. Conform schiţei efectuate de expert tehnic P. Gh. fila 92 anexa nr.4 linia de graniţă dintre reclamantă şi pârâta SC Drumuri şi Poduri SA ar fi pe aliniamentul AB pe o latură şi pe aliniamentul CDE pe altă latură.
Pe celelalte două latură linia de graniţă nu se învecinează cu domeniul privat al comunei O. ci alţi doi proprietari care nu au fost părţi în proces respectiv cu SC H. H. şi cu A.J.D.P. Sibiu.
În atare situaţie existând fonduri învecinate doar pe două laturi cu comuna O. în baza art.584 Cod civil se va stabili linia de graniţă conform expertizei tehnice efectuate de expertul P. Gh. varianta A planşa anexă nr.4 între imobilele domeniul privat al comunei O. şi CF 4309 O. nr.top.2997 proprietatea SC Drumuri şi Poduri SA pe două laturi AB ( râul Cibin) şi pe aliniamentul CDE (teritoriu agricol).
Pentru toate aceste considerente în baza art.295,296 C.pr.civ. coroborat cu art.43,45 DL 115/38, art.3, 19-23 Lg.213/98; art.19,20 Lg.215/90, HG 834/91 s-a respins excepţia necompetenţei materiale invocată din oficiu conform art.23 Lg.213/98 şi s-au admis apelurile declarate de apelanţii pârâţi Consiliul Judeţean Sibiu şi SC Drumuri şi Poduri SA împotriva sentinţei civile nr.1040/2010 a Judecătoriei Sibiu pe care o va schimba în parte în sensul că:
Admite în parte acţiunea civilă formulată şi precizată de Statul Român prin comuna O. – prin Primar în contradictoriu cu pârâţii Consiliul Judeţean Sibiu , SC Drumuri şi Poduri SA, Statul Român prin comuna C. prin Primar şi Agenţia Domeniilor Statului Român şi în consecinţă:
Stabileşte linia de graniţă între imobilul reclamantei comuna O. domeniu privat şi imobilul pârâtei SC Drumuri şi Poduri SA înscris în CF 4309 O. nr.top.2997 conform expertizei tehnice efectuate de expert P. Gh. varianta A planşa anexa nr.4 care face parte integrantă din prezenta sentinţă pe două laturi respectiv pe aliniamentul AB (râul Cibin) şi pe aliniamentul CDE ( teren agricol)
Respinge celelalte capete din cererea principală.
În baza art.274 C.pr.civ. obligă intimata comuna O. la cheltuieli de judecată în apel de 9027 lei către SC Drumuri şi Poduri SA şi 1887 către Consiliul Judeţean Sibiu.
