Lipsa acordului de vointa. Lipsa cauza


ROMÂNIA

JUDECĂTORIA INEU, JUDEŢUL ARAD Operator 2826

Dosar nr. ….

SENTINŢA CIVILĂ NR…..

Şedinţa publică din data de ….

Preşedinte ….

Grefier….

Deliberând asupra cauzei civile de faţă, constată:

Prin cererea înregistrată pe rolul acestei instanţa sub nr…., la data de…., astfel cum a fost precizată la data de…., reclamanta P.M.D. a solicitat instanţei, în contradictoriu cu pârâta C.M., obligarea acesteia la restituirea sumei de …. lei cu titlu de împrumut.

În motivare, reclamanta a arătat că la, rugămintea pârâtei, a contractat un împrumut la bancă în sumă de …. lei, sumă pe care a dat-o pârâtei pentru achitarea unor datorii mai vechi. În schimb, pârâta s-a obligat la plata ratelor la bancă. După despărţirea în fapt de fiul pârâtei, acesta a refuzat restituirea sumei de bani. Prin cererea precizatoare de la fila …dosar a arătat că, solicită micşorarea câtimii obiectului cererii de la suma de ….lei la suma de ….. lei.

În drept au fost invocate prevederile art. 998 şi urm. C.civ şi art. 274 C.proc.civ.

Prin întâmpinarea depusă la data de …. prin serviciul registratură, pârâta a solicitat respingerea cererii ca netemeinică. În motivare, a arătat că reclamanta este cea care a solicitat în luna martie un împrumut de la numita G.D., fiind căsătorită legitim cu fiul pârâtei şi intenţionând să organizeze cununia religioasă. După ce au luat un împrumut de ….lei, reclamanta s-a despărţit de soţul ei. Pentru achitarea datoriei reclamanta a luat un împrumut de la bancă, din care … lei au fost folosiţi pentru plata datoriei, iar cu restul de …. lei s-a cumpărat o drujbă şi o motocositoare, bunuri care au fost împărţite între cei doi soţi în momentul despărţirii. La momentul contractării împrumutului de la bancă, pârâta s-a oferit a-i sprijini prin plata ratelor la bancă timp de 1 an. 

În drept au fost invocate prevederile art. 115-118 C.proc.civ.

În probaţiune au fost administrate următoarele mijloace de probă: interogatoriul pârâtei C.M. f.19, înscrisuri, interogatoriul reclamantei P.M.D. – fila 20, declaraţiile martorilor G.D – fila 21 şi P.M. – fila 22, copie extras de cont  perioada …. f.23-29, copie factură  din data de … f.30.

Analizând actele şi lucrările din dosarul cauzei, instanţa reţine următoarea situaţie de fapt:

La sfârşitul lunii februarie-începutul lunii martie …., reclamanta, împreună cu martorul P.M., soţul ei şi fiul pârâtei, au luat un împrumut de la martora G.D. în vederea organizării cununiei religioase (declaraţiile martorilor G.D.- fila 21şi P.M.– fila 22, interogatoriul pârâtei răspuns la întrebarea nr. 7 şi nr. 8 – fila 19). Din aceleaşi probe rezultă că banii luaţi de către cei doi soţi au fost cheltuiţi de către aceştia cu pregătirea nunţii, respectiv … euro avans pentru muzică,… lei pentru bucătăreasă, iar restul pentru alimente. Pentru restituirea acestui împrumut, în vara anului …, reclamanta a încercat să contracteze un împrumut la bancă pentru achitarea acestei datorii (declaraţie martor G.D. – fila 21). După mai multe demersuri acesta a luat un împrumut de la banca ….., în suma de …. lei  (înscrisuri privind credit bancar – filele f.23-29). Din această sumă a fost restituit împrumutul de …. lei, banii fiind înmânaţi personal de către reclamantă soţului martorei G.D. (declaraţie martorilor G.D.- fila 21şi P.M.– fila 22, interogatoriul pârâtei răspuns la întrebarea nr. 15). Pentru a veni în sprijinul fiului său, dar şi al reclamantei, pârâta a fost de acord cu plata ratelor la bancă pentru acest împrumut timp de un an, respectiv … de lei lunar (declaraţie martorului P.M.– fila 22 verso, interogatoriul pârâtei răspuns la întrebarea nr. 11 – fila 19, interogatoriul reclamantei răspuns la întrebarea nr. 10 – fila 20).

Faţă de probatoriul administrat în cauză, instanţa apreciază că afirmaţiile reclamantei, anume privind existenţa unui împrumut între aceasta şi pârâtă, precum şi cheltuirea banilor solicitaţi martorei G.D. exclusiv de către pârâtă cu renovarea casei, nu sunt susţinute, chiar martorii propuşi de către aceasta arătând expres că nu au existat relaţii contractuale între cele două părţi, cum ar fi un împrumut bănesc. Mai mult, chiar reclamanta susţine prin răspunsul formulat la întrebarea nr. 12 din interogatoriu (fila 20) că nu a intenţionat să acorde un împrumut a reclamantei, ci între părţi a existat o relaţie de întrajutorare reciprocă. 

În drept, instanţa arată că cererea a fost în mod greşit întemeiată pe art. 998 şi urm. C.civ, aceasta reglementând o instituţie de drept diferită, anume răspunderea civilă delictuală. Instanţa reţine, fără urmă de îndoială, atât din cuprinsul celor afirmate de către părţi, cât şi din situaţia de fapt prezentată mai sus, că este vorba de un contract de împrumut, reglementat de art. 1576 C.civ. care prevede că „împrumutul este un contract prin care una din părţi dă celeilalte oarecare câtime de lucruri, cu îndatorire pentru dânsa de-a restitui tot atâtea lucruri, de aceeaşi specie şi calitate.” În jurisprudenţă şi doctrină s-a arătat că acest tip de contract este unul real, adică pentru încheierea sa este necesară atât realizarea acordului de voinţă, cât şi predarea efectivă a bunului împrumutat, în cazul de faţă suma de …  lei. Prin urmare, esenţial pentru existenţa acestui contract este predarea efectivă a lucrului împrumutat.

Din probele administrate în prezenta cauză nu rezultă îndeplinirea nici uneia dintre aceste două condiţii esenţiale.

Astfel, cu privire la prima condiţie, anume existenţa unui acord de voinţă între părţi pentru încheierea unui contract, aceasta lipseşte cu desăvârşire. Art. 942 C.civ defineşte contractul ca fiind „acordul între două sau mai multe persoane pentru a constitui sau stinge între dânşii raporturi juridice.” Din moment ce nu s-a putut reţine existenţa manifestării  voinţei a nici uneia dintre părţi în sensul încheierii unui contract de împrumut, nici contractul nu poate exista. Mai mult, voinţa juridică necesară încheierii contractului cuprinde atât manifestarea unui consimţământ exteriorizat şi materializat astfel încât să fie cunoscut de cealaltă parte, cât şi cauza actului, în cazul contractelor reale constând în prefigurarea remiterii bunului.

Astfel, cea de a doua condiţie, a tradiţiunii bunului, din moment ce nu s-a făcut dovada, care de altfel incumbă reclamantului, de predare efectivă a sumei de bani către pârâtă, nu este îndeplinită pentru încheierea valabilă a contractului şi pentru existenţa unei cauze valabile care să fundamenteze solicitarea de restituire a banilor.

Faţă de toate cele menţionate, conform art. 966 C.civ care prevede că obligaţia fără cauză nu poate avea nici un efect, precum şi faţă de art. 1576 C.civ rap. la art. 948 C.civ, instanţa va respinge cererea reclamantei ca neîntemeiate.

În baza art. 274 C.proc.civ instanţa va respinge cererea reclamatei privind acordarea cheltuielilor de judecată constând în taxă de timbru şi onorariu avocat.