Citeste şi

  • Nu am gasit decizii asemanatoare!

Proba contractului de imprumut. Inscris recognitiv. Dobanda legala.


 Proba contractului de imprumut. Inscris recognitiv. Dobanda legala.

 

 Prin sentinta civila nr. 132/04.04.2007 pronuntata de Judecatoria Rupea in dos. nr. 346/2006 s-a admis in parte actiunea civila formulata si precizata de reclamantii P.H.A. si P.C. impotriva paratului A.I. in nume propriu si ca mostenitor al defunctei A.M., paratul fiind obligat sa plateasca reclamantilor suma de 5.457.584 lei ROL (546 RON) cu titlu de imprumut nerestituit.

 Restul pretentiilor reclamantilor au fost respinse iar paratul a fost obligat sa achite reclamantilor suma de 496.400 lei ROL ( 49,64 RON) reprezentand cheltuieli de judecata in limita pretentiilor admise.

 In final, reclamantii au fost obligati in solidar sa achite paratului suma de 1.000.000 lei (100 RON) cu titlu de cheltuieli de judecata in limita pretentiilor admise.

 Pentru a pronunta aceasta sentinta, prima instanta a retinut urmatoarele:

 Intre reclamanti si sotii A. a existat o intelegere in sensul ca reclamantii sa achite ratele contractului nr. 50/1997 incheiat in baza Legii nr. 112/1995, taxele si impozitele aferente imobilului, urmand ca paratii sa le lase lor casa, sens in care s-au intocmit si cele doua testamente autentificate sub nr. 1481 si 1482/10.08.1998 prin care paratii ii instituiau ca legatari universali pe reclamanti.

 Paratii s-au razgandit si au revocat testamentele, astfel ca la data de 11.02.2003 s-a intocmit actul sub semnatura privata intitulat „contract de imprumut”, scris in totalitate de martora G.A.V. (declaratia acesteia si a celorlalti martori) din care reiese ca paratii au fost beneficiarii sumei de 1.200 USD reprezentand contravaloarea ratelor, taxelor si impozitelor datorate Statului incepand cu februarie 1997 si pana in „prezent”, pe care P.H. le-a achitat „in vederea cumpararii” imobilului situat in R., str. C., nr. X.

 Paratii s-au obligat sa restituie banii in termen de 3 ani, in caz contrar urmand a ceda folosinta imobilului dobandit in baza contractului de vanzare – cumparare nr. 50/1997.

 Contractul este semnat de parati si de 4 martori.

 Contractul avand ca obiect o suma de bani este unilateral iar inscrisul doveditor, pentru a avea forta probanta deplina ca inscris sub semnatura privata, trebuie sa fie scris in intregime de catre imprumutat sau cel putin acesta sa adauge, la finele actului, cuvintele „bun si aprobat” ori o formula similara, aratand in litere suma imprumutata si sa semneze.

 In cauza nu au fost respectate aceste dispozitii legale stabilite prin art. 1180 Cod civil, inscrisul depus in cauza fiind nul ca inscris sub semnatura privata, neavand forta probanta a unui astfel de inscris, ci valorand numai ca inceput de dovada scrisa.

 Din probele administrate rezulta ca actul a fost intocmit ulterior achitarii sumelor cu titlu de rate, taxe si impozite, ca atare nu i se poate recunoaste caracterul de inscris recognitiv, nefiind intrunite conditiile prevazute de art. 1189 alin. 1 Cod civil. Aparenta unui act recognitiv a conventiei incheiate este determinata de mentiunea ca „paratii sunt beneficiari ai imprumutului de 1.200 USD”, ceea ce tinde la a dovedi ca au imprumutat aceasta suma la o data anterioara fara a se incheia un inscris.

 Pentru a putea constitui o proba, acest inscris de care se prevaleaza reclamantii trebuie sa cuprinda, pe langa obiectul datoriei, si titlul primordial, ceea ce nu s-a facut in cauza, ca atare el nu poate fi avut in vedere ca dovedind un imprumut al sumei de 1.200 USD.

 Paratul a recunoscut la interogatoriu ca reclamantii au achitat ratele pentru locuinta cumparata in baza Legii nr. 112/1995, insa nu si avansul si celelalte taxe aferente, precum si taxele si impozitele pentru casa, el fiind de acord sa restituie acesti bani, precizand totodata ca i-ar fi „imprumutat” (f. 46 – 47).

 Recunoasterea facuta de parat reprezinta o marturisire judiciara menita sa produca consecinte juridice impotriva sa.

 Instanta a retinut ca reclamantii au achitat cu titlu de rate, taxe si impozite suma totala de 14.549.164 lei ROL din care au primit deja suma de 9.091.640 lei ROL, ramanand o diferenta de 5.457.584 lei ROL, in limita actelor doveditoare depuse (chitante f. 57 – 90).

 In ceea ce priveste dobanda adaugata de reclamanti la aceasta suma, prima instanta a apreciat ca nu poate fi avuta in vedere deoarece nu a fost stipulata printr-o clauza expresa in contractul de imprumut.

 Dispozitiile O.G. nr. 9/2000 ar putea fi aplicate numai de la data introducerii cererii de chemare in judecata, potrivit art. 1586 Cod civil, iar nu calculate pentru o perioada anterioara introducerii cererii de chemare in judecata.

 In consecinta, instanta a apreciat ca pretentiile reclamantilor sunt intemeiate numai in parte, cu privire la suma de 5.457.584 lei ROL.

 Capatul de cerere privitor la obligarea paratului sa predea reclamantilor folosinta imobilului a fost apreciat nefondat intrucat in cauza nu s-a facut dovada existentei unui raport juridic translativ sau constitutiv al vreunui drept real de proprietate sau dezmembramant al dreptului de proprietate referitor la imobil. De asemenea, imobilul este supus interdictiei de instrainare pe o perioada de 10 ani, fiind cumparat de parati in conditiile prevederilor Legii nr. 112/1995.

 Impotriva acestei sentinte au declarat recurs reclamantii P.H.A. si P.C., criticand-o pentru nelegalitate si netemeinicie.

 Recursul este intemeiat.

 Partile au incheiat la data de 11.02.2003 un inscris sub semnatura privata intitulat „contract de imprumut” in continutul caruia s-a stipulat ca paratii A.I. si A.M. – decedata pe parcursul solutionarii cauzei – sunt beneficiarii imprumutului de 1.200 USD, reprezentand contravaloarea ratelor, taxelor si impozitelor datorate statului incepand cu luna februarie 1997 si pana in prezent, sume achitate de reclamantul P.H., pentru imobilul situat in loc. R., str. C., nr. X. Prin acelasi inscris, paratii au recunoscut ca reclamantul a achitat integral ratele, taxele si impozitele mentionate, aferente imobilului, in vederea achizitionarii acestuia de la parati si s-au angajat sa restituie suma de 1.200 USD in termen de trei ani, in caz contrar obligandu-se sa cedeze folosinta asupra imobilului reclamantilor.

 Din probele administrate in cauza (declaratiile martorilor P.M., G.A. V. si S.D. – filele 49, 50 si 120 dos. fond)  precum si din recunoasterile reclamantilor, continute inclusiv in motivele de recurs, rezulta ca actul sub semnatura privata intitulat „contract de imprumut” a fost incheiat ulterior achitarii de catre reclamanti a ratelor, taxelor si impozitelor aferente imobilului in litigiu, datorita neintelegerilor aparute intre parti.

 Astfel, scopul achitarii de catre reclamanti a darilor aferente imobilului proprietatea paratilor l-a reprezentat dobandirea in viitor de catre acestia a dreptului de proprietate asupra imobilului, conform testamentelor autentificate sub nr. 1481 si 1482/10.08.1998 (filele 92 – 93 dos. fond).

 Paratul A.I. a recunoscut la interogatoriu ca dupa achitarea de catre reclamanti a ratelor, taxelor si impozitelor aferente imobilului nu a mai fost de acord ca acesta sa devina proprietatea reclamantilor deoarece acestia nu au mai avut grija de el si de sotia sa, paratii intentionand sa lase imobilul unor rude, respectiv martorilor G.A.V. si S.D., martorii confirmand aceste imprejurari. In consecinta, pentru a se asigura ca isi vor recupera sumele de bani achitate pentru imobilul paratilor, s-a incheiat intre parti actul sub semnatura privata intitulat „contract de imprumut”.

 Martora G.A.V., propusa de parat, semnatara a actului de imprumut in aceasta calitate, a declarat ca partile s-au inteles asupra sumei de 1.200 USD, suma ce reprezinta taxele achitate de reclamanti (rate pentru casa si impozit pentru gradina si casa paratilor), calculata la cursul dolarului. 

 Recurentii reclamanti nu au sustinut niciodata existenta unui inscris originar, pierdut ori distrus, pe care inscrisul sub semnatura privata invocat in cauza sa il fi recunoscut. Drept urmare, argumentele relative la inscrisurile recognitive, prezentate de prima instanta, nu au relevanta in cauza si sunt de prisos deoarece, inscrisul sub semnatura privata invocat de reclamanti nu este un inscris recognitiv si nici nu s-a sustinut acest lucru de catre partile litigiului.

 Paratul A.I. a sustinut prin intampinarea depusa la dosarul de fond ca este nestiutor de carte si ca a semnat actul de imprumut ca urmare a inducerii sale in eroare de catre reclamanti.

 Martora G.A.V., propusa de parat, a declarat ca ea a redactat inscrisul sub semnatura privata intitulat „contract de imprumut”, ca paratului A.I. i s-a citit continutul inscrisului si ca acesta l-a semnat, ajutand-o si pe sotia sa sa il semneze.

 Cata vreme paratul A.I. a sustinut ca este analfabet, este explicabila imposibilitatea acestuia de a redacta inscrisul sub semnatura privata si lipsa formulei „bun si aprobat”, urmata de aratarea in litere a sumei, inainte de semnare.

 Sanctiunea nerespectarii formalitatii cerute de art. 1180 Cod civil este aceea ca inscrisul este lipsit de putere probatorie, ceea ce nu afecteaza conventia ca act juridic, ce se poate dovedi prin alte mijloace de proba, chiar prin proba cu martori si prezumtii, pentru ca, desi nul ca inscris, acesta constituie totusi un inceput de dovada scrisa.

 Desi prima instanta a retinut in mod corect aceste aspecte iar nulitatea la care s-a referit in considerente viza inscrisul iar nicidecum conventia in sine, (astfel ca nu se pune problema pronuntarii plus petita, dupa cum au sustinut eronat recurentii), a omis sa dea eficienta inscrisului, ca inceput de dovada scrisa, prin coroborarea acestuia cu celelalte probe administrate in cauza.

 Prin raspunsurile la interogatoriu, paratul A.I. nu a recunoscut primirea sumei de 1.200 USD, cu toate ca insasi martora propusa de el a sustinut ca partile au convenit cu privire la aceasta suma, pretinzand ca a primit de la reclamanti numai suma de 7.000.000 lei ROL – raspunsul de la pct. 1 si 3, fila 46 dos. fond.

 In consecinta, inscrisul reprezentand inceput de dovada scrisa se completeaza cu raspunsurile la interogatoriu ale partilor si cu declaratiile martorilor. Instanta apreciaza ca reclamantii au dovedit existenta conventiei de imprumut pe care au incheiat-o cu paratii, precum si clauzele acesteia relative la cuantumul sumei imprumutate si obligatia de restituire a acesteia. 

 Drept urmare, sustinerile paratului relative la cuantumul redus la 7.000.000 lei ROL al sumei imprumutate de reclamant, nu sunt probate.

 Desi a sustinut ca a fost in eroare cand a semnat actul, paratul nu a formulat cerere reconventionala prin care sa solicite desfiintarea acestuia. Simpla sa aparare in acest sens nu a fost probata cata vreme martorul pe care l-a propus a declarat ca actul i-a fost citit inainte de a-l semna. Oricum, in lipsa unei cereri reconventionale, o astfel de aparare nu produce consecinte cu privire la valabilitatea inscrisului. 

 Aspectele relative la suma care in realitate ar fi fost imprumutata si la scopul pentru care actul s-a incheiat, nu au relevanta in cauza in lipsa unei cereri reconventionale care sa puna in discutie valabilitatea acestuia sau eventual a unei cereri in constatarea simulatiei actului public.

 Cata vreme a fost probata existenta conventiei de imprumut si clauzele acesteia, toate elementele invocate de parat in aparare nu au relevanta, singurul aspect important fiind platile efectuate de acesta.

 Astfel paratul a sustinut si a probat ca a restituit reclamantilor suma de 9.855.000 lei ROL (mandatele postale de expediere a sumei de la filele 13 – 19 si 54 dos. fond), imprejurare recunoscuta si de reclamanti, care, prin precizarea de actiune au indicat suma pretinsa de la parati, cu excluderea celei restituite. Prima instanta a retinut in mod eronat ca paratul ar fi restituit suma de 9.091.640 lei ROL in loc de suma de 9.855.000 lei ROL care a fost precizata de ambele parti si care rezulta din totalizarea sumelor expediate cu mandatele postale mai sus mentionate.

 Considerentele primei instante sunt contradictorii. Astfel, desi instanta retine ca inscrisul invocat de reclamanti nu are forta probanta a unui inscris sub semnatura privata si nu probeaza conventia de imprumut incheiata de parti, obliga totusi paratul sa plateasca reclamantilor parte din suma pretinsa de acestia in temeiul respectivului inscris si anume suma de 5.457.584 lei ROL cu titlu de imprumut nerestituit. Or, in aceste conditii, instanta nu este consecventa. Fie trebuia sa coroboreze inceputul de dovada scrisa cu celelalte probe administrate si sa aprecieze ca fiind probata conventia cu toate clauzele prevazute in continutul sau, fie sa inlature in intregime inscrisul si sa aprecieze ca nu s-a probat raportul juridic dedus judecatii de reclamanti.

 Cata vreme prima instanta a obligat paratul la plata unei sume de bani cu titlu de imprumut nerestituit, a pornit de la premisa ca intre parti s-a incheiat conventia de imprumut, astfel ca instanta nu putea aprecia ca suma imprumutata ar fi fost alta decat cea stipulata de parti in contract, cu atit mai mult cu cat nici din celelalte probe nu a rezultat o alta suma. Recunoasterea facuta de parat in sensul ca suma imprumutata a fost de 7.000.000 lei ROL iar nu de 1.200 USD nu este confirmata de celelale probe administrate in cauza astfel ca aceasta marturisire nu putea avea valoare probatorie absoluta.

 Recunoasterea paratului nu este una sincera, cata vreme chiar prima instanta a retinut ca reclamantii au achitat cu titlu de rate, taxe si impozite suma totala de 14.549.164 lei ROL, conform chitantelor depuse la dosarul cauzei. In plus daca intr-adevar paratul ar fi imprumutat numai suma de 7.000.000 lei, astfel cum a pretins, nu se explica de ce ar fi restituit reclamantilor, in mod voluntar, o suma mai mare, de 9.855.000 lei ROL.

 Ceea ce nu a inteles prima instanta este ca reclamantii au exprimat in moneda USD raportat la cursul mediu de schimb al pietei valutare din anul in care s-a efectuat plata, sumele achitate de acestia in lei cu titlu de rate, impozite si taxe aferente imobilului proprietatea paratilor conform chitantelor depuse la filele nr. 57 – 90 dos. fond. Calculul s-a realizat in urma comunicarii cursului mediu de schimb al pietei valutare pentru perioada in care reclamantii au efectuat platile, de catre B.N.R. – Sucursala B. 

 Potrivit precizarii pretentiilor la fond, valoarea in moneda americana a acestor sume este de 1.069 USD (desi suma pretinsa initial si rezultata din conventia probata era de 1.200 USD), din care reclamantii au scazut suma de 9.855.000 lei ROL restituita de parati si care in moneda americana de la momentul platii este de 296 USD. Drept urmare reclamantii au pretins suma de 19.979.731 lei ROL reprezentand 773 USD, o suma mai mica decat cea solicitata initial si probata ca fiind imprumutata (1.200 USD – 296 USD = 904 USD). Despre aceeasi suma mai mica la care au adaugat si dobanda (suma totala solicitata prin precizarea de la fila nr. 124 dos. fond), au facut vorbire recurentii si prin motivele de recurs, relativ la aceasta imprejurare, instanta urmand a face aplicarea principiului disponibilitatii.

 Dobanda de referinta a B.N.R. aferenta anului 2006 si care aplicata la suma pretinsa ar reprezenta 1.685.290 lei ROL, nu poate fi acordata reclamantilor deoarece o astfel de dobanda nu a fost stipulata prin conventia partilor, potrivit art. 1587 Cod civil.

 In consecinta, reclamantii sunt in drept doar la plata de catre parat a dobanzii legale, calculata de la data introducerii actiunii, potrivit art. 1586 Cod civil, ca urmare a nerestituirii sumei imprumutate la termenul stipulat.

 Desi prima instanta retine acest aspect, nu acorda dobanda legala motivat de faptul ca reclamantii au solicitat-o de la o data anterioara introducerii cererii de chemare in judecata. Considerentele instantei nu sunt intemeiate deoarece, cata vreme dobanzile au fost solicitate, faptul ca reclamantii au indicat o perioada mai mare de acordare a acestora nu ar fi impiedicat instanta sa o restranga la perioada prevazuta de lege.

 Avand in vedere toate aceste considerente, tribunalul a apreciat ca recursul reclamantilor este intemeiat, fiind admis, potrivit art. 312 alin. 2 si 3 Cod proc. civ., raportat la art. 304/1 si 304 pct. 9 Cod proc. civ.  iar sentinta civila recurata a fost modificata in parte in sensul ca piritul A.I. va fi obligat sa plateasca reclamantilor P.H.A. si P.C. suma de 1.997,97 lei RON ( 19.979.731 lei ROL), reprezentand contravaloarea a 773 USD, la cursul B.N.R. de 2,5847 lei RON/USD, conform precizarii pretentiilor depuse de reclamanti la fila nr. 124 din dos. de fond, cu titlu de imprumut nerestituit.

 In continuare, paratul a fost obligat sa plateasca reclamantilor si dobanda legala potrivit O.G. nr. 9/2000, aplicata la suma mentionata mai sus, incepand cu data introducerii actiunii – 20.03.2006 – si pana la plata efectiva a sumei.

 Celelalte dispozitii ale sentintei civile relative la admiterea in parte a actiunii introductive astfel cum a fost precizata de reclamanti si la respingerea celorlalte pretentii ale reclamantilor ca neintemeiate, au fost mentinute.

 Astfel, pretentiile relative la dobanda B.N.R. nu sunt intemeiate, dupa cum s-a argumentat mai sus, iar pretentiile relative la predarea folosintei imobilului au fost respinse de prima instanta, fara ca acest aspect sa fi fost criticat de catre reclamanti prin recursul declarat.

 Faptul ca recurentii reclamanti au solicitat casarea sentintei civile cu trimiterea cauzei spre rejudecare iar instanta de recurs a apreciat ca nu sunt incidente in cauza motive de casare a hotararii ci doar de modificare a acesteia, nu poate conduce la respingerea recursului ca inadmisibil, astfel cum a sustinut intimatul parat prin intampinarea depusa. Aceasta deoarece sentinta civila este susceptibila de a fi atacata cu recurs, fata de dispozitiile art 282/1 Cod proc. civ. iar indicarea gresita a motivelor de recurs nu produce consecinte juridice, dupa cum dispune art. 306 alin. 3 Cod proc. civ., daca este posibila incadrarea lor intr-unul din motivele prevazute de art. 304. In plus, recursul fiind declarat impotriva unei sentinte civile care nu poate fi atacata cu apel, nu este limitat la motivele de casare prevazute de art. 304 Cod proc. civ., instanta putand sa examineze cauza sub toate aspectele (art. 304/1 Cod proc. civ.). 

 (Tribunalul Brasov, Decizia civila nr. 798/R/30.10.2007, dos. nr. 4904/62/2007)