Prin sentinta penala nr.166/20.01.2009, Judecatoria Iasi, în baza dispozitiilor art. 334 Cod Procedura Penala, a schimbat încadrarea juridica data faptelor inculpatului prin rechizitoriu din art. 208 alin. 1,4 – art. 209 alin. 1, lit. e, g, i Cod Penal, art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. b Cod Penal în infractiunile prevazute de art. 213 Cod Penal, art. 87 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, art. 86 alin.1 din OUG 195/2002, republicata prin Legea 49/2006, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod Penal.
În baza dispozitiilor art. 11 pct.2, lit. b Cod Procedura Penala, raportat la art. 10 lit. f Cod Procedura Penala, a dispus încetarea procesului penal pornit fata de inculpat pentru infractiunea de „ abuz de încredere”, prev. si ped. de art. 213 Cod Penal si l-a condamnat pe acesta pentru celelalte doua infractiuni.
Prin actul de sesizare al instantei s-a retinut ca inculpatul în data de 09.11.2007, în jurul orelor 3.35 a sustras si a condus un autoturism pe bd. D. Mangeron din mun. Iasi, fara a avea în acest sens, acordul partii vatamate M. P., proprietarului masinii, având în sânge o îmbibatie alcoolica de 1,55 mg/l alcool si fara a poseda permis de conducere.
Prin rechizitoriul Parchetului, s-a retinut în sarcina inculpatului savârsirea infractiunii de furt de folosinta, prev. de art. 208 alin. 1,4 C. p.
Instanta a retinut ca între inculpat si partea vatamata a existat un raport juridic patrimonial, netranslativ de proprietate, în temeiul caruia inculpatul a primit în detentie autoturismul, apartinând partii vatamate, pentru a-l repara. Inculpatul avea obligatia restituirii bunului de îndata ce îsi îndeplinea obligatia, nefiind autorizat sa o foloseasca în vreun fel în scop personal. Cu toate acestea, inculpatul si-a intervertit în mod abuziv calitatea sa de detentor al bunului în aceea de pretins proprietar al acestuia. Totodata, instanta a avut în vedere si faptul ca între inculpat si partea vatamata exista o relatie bazata pe încredere, întrucât partea vatamata mai apelase la inculpat si cu alte ocazii în vederea repararii autoturismului.
Tot prin actul de sesizare al instantei s-a retinut ca faptele savârsite de inculpat se circumscriu concursului ideal de infractiuni, prev. de art. 33 lit. b C.p.
Instanta a retinut ca faptele de dispunere pe nedrept de autoturism, conducere pe drumurile publice a unui autoturism fara a poseda permis de conducere si conducere pe drumurile publice a unui autoturism de catre o persoana având o alcoolemie peste limita legala savârsite de inculpat întrunesc elementele mai multor infractiuni, fara a fi rezultatul aceleiasi actiuni, ci al unor actiuni distincte, aspect care impune retinerea art. 33 lit.a Cod Penal.
Fata de infractiunea de abuz de încredere, fapta prev. de art. 213 C. p., instanta a dispus încetarea procesului penal, în baza art. 11 pct. 2, lit. b raportat la art. 10 lit. h Cod Procedura Penala, având în vedere ca, potrivit dispozitiilor legale anterior mentionate, plângerea penala prealabila a partii vatamate este o conditie de procedibilitate si pedepsibilitate, iar în cauza nu a fost formulata o astfel de plângere.
Atât în cursul urmaririi penale, cât si în cursul cercetarii judecatoresti, prin declaratiile date dar si prin declaratia autentificata depusa la dosar, alaturat concluziilor scrise, partea vatamata a precizat ca nu a formulat si nu formuleaza plângere penala împotriva inculpatului.
