Neformularea plângerii prealabile în cazul infracţiunilor pentru
care legea prevede că este necesară o astfel de plângere prevăzut de
lege atrage aplicarea dispoziţiilor art.11 pct.2 lit.”b” Cod procedură penală
în referire la art.10 lit.”f” Cod procedură penală şi art.284 Cod procedură
penală. Nelegalitate.
Conform dispoziţiilor art.284 Cod procedură penală
termenul de introduce a plângerii prealabile este de 2 luni, acesta
curgând din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este
făptuitorul.
Cum acest termen este un termen de decădere, prima
instanţă nu putea pune în mişcare acţiunea penală şi ca urmare nu
putea proceda la judecarea fondului cauzei decât cu înfrângerea
dispoziţiilor art.284 Cod procedură penală şi art.10 lit.”f” Cod
procedură penală.
Secţia penală – decizia nr.57/14.02.2005.
Prin sentinţa penală nr.419/26 octombrie 2004 – a
Judecătoriei Însurăţei s-a pronunţat următoarea hotărâre:
În baza art.11 pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.d Cod procedură
penală a fost achitat inculpatul I.T. pentru comiterea infracţiunii de
tulburare de posesie, prev. de art.220 Cod penal alin.1 Cod penal la
plângerea prealabilă a părţii vătămate B.V. pentru că faptei i-a lipsit unul
din elementele constitutive ale infracţiunii.
S-a admis acţiunea civilă, iar în baza art.14 Cod procedură
penală raportat la art.998 Cod civil a fost obligat inculpatul să lase în
deplină proprietate şi posesie părţii vătămate B.V. terenul arabil
extravilan ocupat pe nedrept în sola 107, precum şi să o despăgubească
cu cantitatea de 5.000 Kg porumb reprezentând producţia de porumb
ştiuleţi nerealizată pe timp de 2 ani.
În baza art.193 Cod procedură penală a fost obligat inculpatul
I.T. să plătească părţii vătămate B.V. suma de 500.000 lei cheltuieli
judiciare, iar în baza art.192 pct.1 lit.c a mai obligat pe inculpat la
1.000.000 lei cheltuieli judiciare către stat.
Prin decizia penală nr.57/14 februarie 2005 Tribunalul Brăila a
admis recursul declarat de inculpatul I.T. împotriva sentinţei penale nr. 419/26
oct. 2004 pronunţată de Judecătoria Însurăţei, în dosarul nr. 667/2004.
A casat sentinţa şi în rejudecare:
În baza art.11 pct.2 lit.b în ref. la art.10 lit.f Cod de procedură
penală şi art. 284 Cod de procedură penală:
A încetat procesul penal împotriva inculpatului I.T. pentru
săvârşirea infracţiunii de tulburare de posesie prev. de art.220 al.1 Cod
penal la cererea părţii vătămate B.V., pentru tardivitatea plângerii.
În baza art.346 al.4 Cod de procedură penală a lăsat
nesoluţionată acţiunea civilă.
A obligat pe partea vătămată B.V. la plata către stat a sumei
de 400.000 lei cheltuieli judiciare.
Pentru a pronunţa această decizie Tribunalul Brăila a reţinut
următoarele:
Elementul material al infracţiunii de tulburare de posesie se
realizează prin acţiunea făptuitorului în sensul ocupării fără drept, prin
violenţă sau ameninţare, şi prin desfiinţarea sau strămutarea semnelor de
hotar, a unui imobil aflat în posesia altuia.
Prin ocupare se înţelege intrarea într-un imobil şi
comportarea, erijarea făptuitorului ca posesor al acestuia, ceea ce
înseamnă că prin acţiunea ilicită de ocupare, posesia imobilului, în
totalitate sau în parte, trece de la posesor la făptuitor.
În cauza de faţă, atât din declaraţia părţii vătămate, cât şi din
actele depuse la dosar nu rezultă că proprietarii de drept au avut posesia
terenului, care să le fi fost tulburată prin una din formele prevăzute de
art.220 Cod penal. De altfel, chiar dacă inculpatul ar fi intrat pe terenul
părţii vătămate, în lipsa acesteia, şi l-ar fi însămânţat, întrucât această
activitate neîngăduită, nu a fost exercitată prin violenţă sau ameninţare,
desfiinţarea sau strămutarea semnelor de hotar.
În cazul în care cauza s-ar fi judecat la instanţa de control
judiciar, pe fond, soluţia ar fi fost de achitare a inculpatului conform art.11
pct.2 lit.a în referire la art.10 lit.b) Cod procedură penală, având în vedere
că răspunderea făptuitorului putea fi angajată numai pe cale civilă.
În cauza de faţă însă primează condiţia prevăzută de lege
necesară pentru punerea în mişcare a acţiunii penale respectiv disp.
art.284 Cod procedură penală.
În conformitate cu art.284 Cod procedură penală termenul de
introducere a plângerii penale este de 2 luni şi acesta curge din ziua în
care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul.
Or, din declaraţia părţii vătămate rezultă că avea cunoştinţă
de faptul că I.T. folosea terenul în discuţie din primăvara anului 2002, iar
plângerea a fost introdusă pe data de 20 mai 2004.
Cum termenul prev. de art.284 Cod procedură penală este un
termen de decădere instanţa nu putea pune în mişcare acţiunea penală
şi ca urmare nu putea proceda la judecarea fondului cauzei, considerând,
conform art.10 lit.f Cod procedură penală, că lipseşte o condiţie
prevăzută de lege.
Pentru aceste motive în conformitate cu art.385/15 pct.2 lit.d)
Cod procedură penală s-a admis recursul numitului I.T., s-a casat
hotărârea şi s-a dispus încetarea procesului penal conform art.11 pct.2
lit.h) în ref. la art.10 lit.f) Cod procedură penală şi art.284 Cod procedură
penală.
NOTA: – Opinie contrară celei emise de Tribunal şi în sensul
sentinţei casate – Revista” Dreptul” pag. 253
Modificările dispoziţiilor art.279 alin.1 lit.”a” Cod
procedură penală aflate în curs de adoptare exclud sesizarea instanţei la
plângere prealabilă pentru infracţiunea prevăzută. de art.220 Cod penal,
eliminând astfel echivocul asupra momentului în care persoana vătămată
se poate plânge şi implicit dacă infracţiunea de tulburare de posesie este
sau nu, o infracţiune continuă.
2
