Prin încheierea de şedinţă din 23.11.2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea – Secţia civilă în dosarul nr. 2796/91/2007, s-a dispus scoaterea cauzei de pe rol având ca obiect „anulare ordin” promovată de contestatorul C.M.A. în contradictoriu cu intimata I.P.J. Vrancea şi trimiterea dosarului la Secţia comercială şi de contencios administrativ a aceleiaşi instanţe.
Tribunalul, pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar, a reţinut următoarele:
Prin contestaţia completată, înregistrată sub nr. 2796/91/3.10.2007 pe rolul Tribunalului Vrancea – Secţia Civilă, contestatorul C.M.A. a solicitat în contradictoriu cu intimata I.P.J. Vrancea anularea Ordinului nr. 313/03.09.2007 privind eliberarea sa din funcţia de consilier la cancelaria prefectului, repunerea în drepturile salariale şi considerarea vechimii neîntrerupte cât şi daune morale în valoare de 20.000 lei RON.
S-a motivat măsura avându-se în vedere raportul juridic dintre părţi întemeiat pe dispoziţiile Legii nr. 340/12.07.2004, potrivit căruia personalul din cadrul cancelariei prefectului este numit sau eliberat din funcţie de către prefect, precum şi dispoziţiile art. 43 potrivit cărora acest act normativ se completează cu dispoziţiile Legii nr. 188/1999 privind statutul funcţionarilor publici şi ale Legii administraţiei publice locale nr.215/2001, tribunalul constatând că soluţionarea cauzei revine secţiei comerciale şi de contencios administrativ, dispunând scoaterea cauzei de pe rol şi înaintarea acestei secţii spre soluţionare.
Chiar dacă s-a încheiat între părţi un contract de muncă, acesta s-a încheiat în baza legii mai sus arătate, nefiind incidente dispoziţiile codului muncii, el materializând atribuţiile ce îi reveneau contestatorului în funcţia sa de consilier personal al prefectului.
Împotriva încheierii de şedinţă a declarat recurs la data de 27.11.2007 contestatorul C.M.A. menţionând faptul că obiectul cauzei îl reprezintă un litigiu de muncă intervenit între părţi.
A arătat că are calitatea de personal contractual angajat în baza dispoziţiilor Codului muncii, acestea fiind aplicabile raportului juridic litigios dedus judecăţii.
A considerat că instanţa a apreciat greşit actul dedus judecăţii prin declinarea competenţei către secţia comercială şi de contencios administrativ solicitând casarea încheierii şi trimiterea dosarului instanţei de fond pentru pronunţarea unei hotărâri temeinice şi legale.
A depus la dosarul cauzei înscrisuri referitoare la desfăşurarea raporturilor juridice dintre părţi, legislaţie în materie.
În drept a invocat dispoziţiile Codului muncii şi art. 304 Cod procedură civilă.
La termenul de judecată din data de 07.01.2008 instanţa de recurs a invocat din oficiu excepţia inadmisibilităţii căii de atac faţă de caracterul premergător al încheierii de şedinţă criticate.
Recurentul-contestator C.M.A. şi-a susţinut motivele de recurs, apreciind că încheierea de şedinţă vizează un conflict de competenţă.
Reprezentantul intimatei I.P.J. Vrancea a pus concluzii de admitere a excepţiei, încheierea de şedinţă trebuind atacată odată cu fondul.
Prin decizia civilă nr. 12 din 07.01.2008 a Curţii de Apel Galaţi a fost respins ca inadmisibil recursul declarat de contestatorul C.M.A. împotriva Încheierii din 23.11.2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea în dosarul nr. 2796/91/2007, pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 299 alin. 1 Cod procedură civilă incidente în materia recursului fac trimitere la dispoziţiile art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, care se aplică în mod corespunzător.
Potrivit art. 282 alin. 2 Cod procedură civilă, împotriva încheierilor premergătoare nu se poate face apel decât odată cu fondul, în afară de cazul când prin ele s-a întrerupt cursul judecăţii.
Denumite încheieri premergătoare întrucât preced hotărârea, încheierile de şedinţă având un asemenea caracter presupun luarea unor măsuri procesuale în vederea cercetării şi soluţionării cauzei, pregătind darea hotărârii.
Astfel de încheieri sunt susceptibile de a fi criticate cu ocazia exercitării căilor de atac doar odată cu fondul.
Este şi cazul încheierii de şedinţă din data de 23.11.2007 pronunţată în dosarul nr. 2796/91/2007 al Tribunalului Vrancea şi care cuprinde măsuri apreciate de instanţă ca fiind necesare pentru cercetarea şi soluţionarea cauzei.
Asemenea prevederi nu pot fi considerate de natură a aduce atingere dreptului la un proces echitabil, reglementat de prevederile art. 6 alin. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, fiind admise limitări ale dreptului de acces la justiţie, fără însă ca acestea să afecteze substanţa dreptului.
Trebuie ţinut cont de întregul proces aşa cum se desfăşoară acesta în ordinea internă şi, câtă vreme normele de procedură prevăd posibilitatea atacării încheierilor premergătoare odată cu fondul, este întrunită cerinţa privind dreptul de acces la justiţie.
Nu poate fi primită apărarea recurentului – contestator în sensul că ne aflăm în situaţia unui conflict de competenţă susceptibil de a fi rezolvat pe calea regulatorului de competenţă.
Prin conflict de competenţă se înţelege situaţia în care două sau mai multe instanţe judecătoreşti, ori alte organe cu activitate jurisdicţională, se consideră deopotrivă competente să soluţioneze o pricină sau, dimpotrivă, se consideră toate necompetente şi îşi declină reciproc competenţa.
Ori, în speţă, nu sunt întrunite condiţiile existenţei conflictului de competenţă, fiind vorba, în fapt şi în drept, de o aplicare a prevederilor art. 99 al. 2 din Regulamentul de ordine interioară al instanţelor judecătoreşti aprobat prin Hotărârea nr. 387/2005 a Consiliului Superior al Magistraturii, în sensul transpunerii cauzei de la o secţie la alta din cadrul aceleiaşi instanţe.
În consecinţă, a fost respins ca inadmisibil recursul declarat în cauză de contestatorul C.M.A. împotriva încheierii de şedinţă din data de 23.11.2007 pronunţată de Tribunalul Vrancea – Secţia civilă în dosarul nr. 2796/121/2007.
