Acordarea tichetelor de masă personalului auxiliar al instanţelor judecătoreşti. Lipsa unei dispoziţii legale imperative în acest sens. Inexistenţa unei discriminări în sensul dispoziţiilor art. 2 din O.U.G. nr. 137/2000
Decizia nr. 347 din 22 mai 2007
Prin sentinţa civilă nr. 298 din 1 martie 2007 pronunţată de Tribunalul Vaslui a fost respinsă acţiunea reclamanţilor – personal auxiliar de specialitate la Judecătoria Huşi, formulată în contradictoriu cu pârâţii M.J., M.F.P., Curtea de Apel Iaşi şi Tribunalul Vaslui privind obligarea acestora din urmă la plata actualizată a tichetelor de masă pentru perioada 1 februarie 2004 – 2 februarie 2007.
Au motivat reclamanţii că sunt îndreptăţiţi să primească drepturile băneşti cu acest titlu, chiar dacă în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinaţie, întrucât neacordarea lor ar însemna golirea de conţinut a dispoziţiilor art. 1 din Legea nr. 142/1998 şi ar constitui o discriminare în raport cu alte categorii de salariaţi.
Pârâtul M.J. a arătat în întâmpinarea formulată că legea instituie categoriile de personal care pot beneficia de alocaţie individuală de hrană sub forma tichetelor de masă şi stabileşte totodată condiţia respectării prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat.
Analizând prevederile din legile bugetului de stat, raportate la perioada pentru care reclamanţii solicită plata contravalorii tichetelor de masă şi având în vedere că aplicarea dispoziţiilor care reglementează acordarea lor este condiţionată de respectarea prevederilor cuprinse în legile bugetului de stat, se constată că pretenţiile afirmate de reclamanţi sunt neîntemeiate astfel cum în mod corect a reţinut instanţa de fond.
Astfel, potrivit art. 49 din Legea nr. 743/2001: „Instituţiile publice finanţate integral din bugetul de stat, bugetele locale şi din bugetul Fondului de asigurări sociale de sănătate sau din venituri extrabugetare şi alocaţii din bugetul de stat, bugetele locale şi bugetul Fondului de asigurări de sănătate nu pot să-şi prevadă în bugetele proprii, aprobate conform legii, sume pentru acordarea tichetelor de masă”, iar potrivit art. 39 alin. 4 din Legea bugetului de stat pe anul 2003, nr. 631/2002 „În bugetele instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv ale activităţilor de pe lângă unele instituţii publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinaţie”.
Aceste dispoziţii au fost reluate şi în Legea bugetului de stat pe anul 2004, nr. 507/2003, care la art. 46 alin. 4 a stabilit: „În bugetele instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare şi de subordonare, inclusiv ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe lângă unele instituţii publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinaţie”.
De asemenea, prin Legea bugetului de stat pe anul 2005, nr. 511/2004, s-a prevăzut la art. 40: „În bugetele instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţare subordonare, inclusiv ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii, înfiinţate pe unele instituţii publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu se pot aproba sume pentru acordarea tichetelor de masă, întrucât în buget nu sunt prevăzute sume cu această destinaţie”.
Aceste dispoziţii se menţin şi în anul 2006 prin Legea bugetului de stat pe anul 2006, nr. 379/2005, potrivit art. 24.
Pe de altă parte, în sens contrar susţinerilor făcute de recurenţi, care arată că s-a ajuns la o aplicare discriminatorie a Legii nr. 142/1998, încălcându-se dreptul fundamental al egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii, însuşi acest act normativ a stabilit categoriile de salariaţi care ar putea beneficia de tichete de masă, astfel că toţi angajaţii, indiferent de sectorul din care fac parte, sunt potenţiali beneficiari ai acestui drept.
Tribunalul a respins acţiunea reţinând că art. 1 din Legea nr. 142/1998 nu instituie o obligaţie a angajatorului de a acorda aceste sume de bani, ci doar o posibilitate, iar conform alin. 2 al aceluiaşi articol „tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetare” pentru salariaţii din sectorul bugetar, deci şi pentru cei din justiţie.
Împotriva hotărârii primei instanţe au declarat recurs reclamanţii, invocând aplicarea greşită a legii de către tribunal şi susţinând că există o aplicare discriminatorie a art. 1 din lege atât timp cât salariaţii societăţilor comerciale, ai regiilor autonome şi chiar unii salariaţi bugetari au beneficiat de tichete de masă.
Curtea, analizând recursul l-a constatat ca fiind nefondat reţinând următoarele:
Astfel, în conformitate cu art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 privind acordarea tichetelor de masă, salariaţii din cadrul societăţii comerciale, regiilor autonome şi din sectorul bugetar, precum şi din cadrul unităţilor cooperatiste şi al celorlalte persoane juridice sau fizice care încadrează personal prin încheierea unui contract individual de muncă, pot primi o alocaţie individuală de hrană, acordată sub forma tichetelor de masă, suportată integral pe costuri de angajator.
De asemenea, alin. 2 al art. 1 din Legea nr. 142/1998, stipulează că tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetare de stat sau, după caz, ale bugetelor locale pentru unităţile din sectorul bugetar şi în limita bugetelor de venituri şi cheltuieli aprobate, potrivit legii, pentru celelalte categorii de angajatori.
În acelaşi sens, la art. 5 din Norma din 14 ianuarie 1999 de aplicare a Legii nr. 142/1998, se prevede în mod expres că pentru instituţiile publice tichetele de masă pot fi acordate în limita sumelor prevăzute distinct cu această destinaţie în bugetele de venituri şi cheltuieli aprobate potrivit legii fiecărui ordonator de credite la articolul bugetar „tichete de masă”.
Articolul 1 din Legea nr. 193/2006 privind acordarea tichetelor cadou şi a tichetelor creşă stipulează că societăţile comerciale, regiile autonome, societăţile şi companiile naţionale, instituţiile din sectorul bugetar, unităţile cooperatiste, celelalte persoane juridice, precum şi persoanele fizice care încadrează personal pe bază de contract individual de muncă pot utiliza bilete de valoare sub forma tichetelor cadou şi a tichetelor de creşă, iar la articolul 2 din acelaşi act normativ se arată pentru ce anume se pot utiliza tichetele cadou, respectiv pentru campanii de marketing, studiul pieţei, promovarea pe pieţe existente sau noi, pentru protocol pentru cheltuieli de reclamă şi publicitate şi pentru cheltuieli sociale.
Din modul de redactare a dispoziţiilor art. 1 alin. 1 din Legea nr. 142/1998 şi ale art. 1 din Legea nr. 193/2006, rezultă că angajatorul nu are obligaţia de a acorda în orice condiţii tichete de masă, tichete cadou şi tichete de creşă, nefiind vorba de o normă imperativă.
Pentru unităţile din sectorul bugetar, tichetele de masă se acordă în limita prevederilor bugetului de stat, însă prin legile bugetare anuale, inclusiv prin art. 24 din Legea bugetului de stat pe anul 2006, având nr. 379/2005, s-a prevăzut în mod expres că în bugetele instituţiilor publice, indiferent de sistemul de finanţate şi de subordonare, inclusiv ale activităţilor finanţate integral din venituri proprii înfiinţate pe lângă unele instituţii publice, cu excepţia instituţiilor finanţate integral din venituri proprii, nu sunt cuprinse sume pentru acordarea tichetelor de masă, astfel că orice instituţie publică finanţată de la bugetul de stat este în imposibilitate de acordare a unor asemenea drepturi.
Or, activitatea instanţelor de judecată este finanţată de la bugetul de stat, aşa cum se stipulează în art. 131 din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară.
Este greşit argumentul invocat de recurenţi că prin neacordarea tichetelor de masă şi a tichetelor cadou reclamanţilor, aceştia ar fi discriminaţi în raport cu alte categorii de salariaţi din sectorul bugetar cărora li se acordă asemenea tichete aplicându-se în mod discriminatoriu legea şi încălcându-se în acest fel principiul egalităţii tuturor cetăţenilor în faţa legii, întrucât acest principiu impune aplicarea aceluiaşi regim juridic unor situaţii comparabile ceea ce, în speţă, nu se verifică, iar prevederile legilor bugetului de stat menţionate mai sus vizează toate instituţiile publice, cu excepţia celor finanţate integral din venituri proprii.
De menţionat că personalul din cadrul autorităţii judecătoreşti, inclusiv personalul auxiliar de specialitate, beneficiază de drepturi salariale stabilite prin legi speciale, de natură să le asigure protecţie socială, în care nu se regăseşte şi dreptul la acordarea tichetelor respective.
Nici contractul colectiv de muncă unic la nivel naţional pe perioada în discuţie în cauză nu stabileşte obligativitatea acordării tichetelor de masă, lăsând această problemă la înţelegerea dintre fiecare angajator şi reprezentaţii salariaţilor, acordarea tichetelor depinzând de veniturile realizate de angajator, astfel că nu există o normă imperativă care să stea la baza acordării acestora şi deşi pentru personalul auxiliar de specialitate s-a încheiat un asemenea contract, problema respectivă nu a fost reglementată, astfel că nu există temei legal pentru acordarea acestor tichete.
