Drepturi salariale . Neacordarea sporului de toxicitate
Sentinţa civilă nr. 955 din 2.08.2006 a Tribunalului Teleorman
Complet specializat pentru litigii de muncă şi asigurări sociale
Prin acţiunea civilă în pretenţii înregistrată la Tribunalul Teleorman la data de 4 aprilie 2006, reclamanta SA, domiciliată în Alexandria, str. Tudor Vladimirescu, bl. F12, sc. B, et.3, ap.27, judeţul Teleorman, în contradictoriu cu pârâta Direcţia de Pază a Judeţului Teleorman, cu sediul în Alexandria, str. Libertăţii nr.1,a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 96 Ron reprezentând sporul de 5% aplicat la salariul de bază şi plata sumei de 1000 RON reprezentând daune morale. Cu cheltuieli de judecată.
În motivarea acţiunii, reclamanta arată că este salariată la Direcţia de Pază a Judeţului Teleorman din anul 1994 cu funcţia de secretară. Din anul 1997 societatea a fost dotată cu un aparat xerox pentru care a fost emisă o decizia nr. 323/21.11.1997.Mai arată că în noiembrie 2001, s-a trecut la un alt sistem de salarizare şi s-au încheiat noi contracte de muncă, negociate individual, unde au fost cuprinse sporul de 5% precum şi 3 zile concediu de odihnă.
Reclamanta învederează faptul că salariul de bază a fost negociat în fiecare an prin act adiţional de fiecare dată sporul pentru lucrul cu xerox a fost menţinut.
Arată că începând cu 1.04.2002 salariul i-a fost diminuat, în sensul că nu i s-a mai acordat sporul de 5%, pentru toxicitate, deşi biroul personal recunoaşte valabilitatea deciziei, iar până în 2006 a acordat cele 3 zile de concediu de odihnă.
Văzând că acest spor nu i s-a mai acordat, învederează reclamanta, s-a adresat şefului instituţiei, care a precizat că acest spor nu s-a modificat şi rămâne valabil, însă contabilul ignoră acest aspect. Acest spor s-a acordat în baza H.G 281/1993, art.7 şi art.8 precum şi art.7 secţiunea D din anexa 3 la Regulament, a precizat reclamanta.
În drept îşi întemeiază acţiunea pe dispoziţiile art.281-282 Codul muncii, OUG 14/1998; HG 281/1993, art.7 şi art.8.
Analizând actele şi lucrările dosarului, prin prisma dispoziţiilor legale incidente cauzei, instanţa reţine următoarele:
Prin acţiunea civilă în pretenţii, aşa cum a fost completată şi modificată, reclamanta SA, a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 960 Ron drepturi salariale cuvenite şi neacordate pe perioada aprilie 2003-aprilie 2006, sumă reprezentând sporul de toxicitate -5% din salariul de bază 1000 Ron daune morale, cu cheltuieli de judecată.
În contractul individual de muncă nr. 24/21.11.2001-f.22- la capitolul privind salarizarea, s-a prevăzut şi un spor specific xerox – 5% conform HG 281/1993 spor care a fost preluat şi în actul adiţional încheiat şi înregistrat sub nr. 612/25.04.2003 – f.23 ,,numai pe perioada cât lucrează în astfel de condiţii vătămătoare”.
Potrivit Hotărârii Guvernului nr. 281/1993 cu privire la salarizarea personalului din unităţile bugetare, cap.3, art.8, ,,In raport cu condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea, pot fi acordate următoarele categorii de sporuri: a) pentru condiţii periculoase sau vătămătoare, un spor de până la 15% din salariul de bază, corespunzător timpului lucrat la locurile de muncă respective…
Locurile de muncă, categoriile de personal, mărirea concretă a sporului şi condiţiile de acordare se stabilesc prin regulament elaborat de Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale.”
Urmare reglementării legale precitate, Ministerul Sănătăţii şi Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale, au emis ,,Regulament de acordare a sporurilor la salariile de bază în conformitate cu prevederile art.8 lit. ,,a” din HG nr.281/1993” – f.13-15 – prevede stabilirea şi acordarea sporului pentru condiţii vătămătoare.
Astfel, la art.7 se prevede că ,,sporul se acordă în cazul în care sunt depăşite concentraţiile maxime admise de normele naţionale de protecţie a muncii. Sporul se acordă în baza determinărilor făcute de organele Ministerului Sănătăţii sau de laboratoarele de specialitate proprii ale unităţilor din care să rezulte că noxele depăşesc în atmosfera zonei de muncă, concentraţia maximă admisă. Buletinele de determinare trebuie confirmate de către inspectorii de stat teritoriali pentru protecţia muncii, care la data efectuării analizei constată că s-au aplicat toate măsurile posibile de normalizare a condiţiilor de muncă şi că toate instalaţiile de protecţie a muncii funcţionează normal.”
Prin buletinul de analiză nr.3/4.03.2003 întocmit de Direcţia de Sănătate Publică în prezenţa şi a reprezentantului Inspectoratului Teritorial de Muncă Teleorman – f-18, s-a constatat că biroul secretariat şi contabilitate, lângă xerox şi lângă masa operatorului, noxa cercetată – ozon – este nedozabil şi nu depăşeşte concentraţia maxim admisă, concluziile şi recomandările fiind prevăzute în adresa nr.3/4.03.2003 – f.19.
Prin urmare, pentru determinarea condiţiilor vătămătoare în conformitate cu HG nr.281/1993, au existat ,,buletine de determinare prin expertizare a locurilor de muncă”, fapt constatat şi de expertiza contabilă efectuată în cauză.
Faptul că din anul 2003 până în martie 2006 nu au mai efectuat alte determinări, la aceleaşi locuri de muncă, nu conduce la ipoteza că reclamantei i s-ar cuveni spor de toxicitate. Unitatea nu a mai solicitat alte determinări, având în vedere că nu au existat alte condiţii decât cele existente la data expertizării din anul 2003.
Potrivit art.7 alin.4 din Regulament – f.15, ,,unităţile au obligaţia să facă determinări ori de câte ori se vor aduce modificări tehnologice în procesul de producţie sau se vor aplica unele măsuri care conduc la îmbunătăţirea condiţiilor de muncă”.
Prin urmare, unităţile sunt obligate să elimine eventualele noxe, pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii salariaţilor.
Instanţa constată că la cererea nr. 3159/27.05.2005 – f.24 formulată de reclamantă, pârâta a răspuns cu adresa nr. 3529/22.06.2005 şi în detaliu a arătat motivele pentru care nu a mai fost acordat sporul de 5%, nominalizând actele normative în materie, nemaifiind îndeplinite condiţiile legale pentru acordare – f.25.
Faptul că reclamanta a beneficiat de 3 zile concediu suplimentar până în anul 2006, nu are nici o relevanţă, aceasta nu echivalează cu o recunoaştere a acordării sporului de toxicitate.
O altă probă din care rezultă că unitatea a respectat prevederile legale în domeniul relaţiilor de muncă o constituie şi procesul verbal de control nr. 4466/10.09.2003 – f. 26-30 întocmit de Inspecţia Muncii – Inspectoratul Teritorial de Muncă Teleorman controlul având ca obiectiv ,, modul de respectare a prevederilor legale în domeniul relaţiilor de muncă”. Potrivit anexei la procesul verbal de control –f.29 – se menţionează că se acordă angajaţilor următoarele sporuri: ,,…spor condiţii vătămătoare (pentru angajaţii care îşi desfăşoară activitatea la SC ,,Turnu”SA Turnu Măgurele şi UVCP SA Turnu Măgurele) -10% ”.
Faţă de aceste considerente instanţa constată că pârâta a respectat reglementările legale în domeniul relaţiilor de muncă, reclamanta nu a suferit un prejudiciu material şi moral şi în consecinţă va respinge ca nefondată acţiunea civilă în pretenţii, formulată împotriva pârâtei Direcţia de Pază a Judeţului Teleorman.
