Dosar nr. 122/83/2009
SENTINŢA CIVILĂ Nr. 326/D/02 Aprilie 2009
Pensii. Cumulul pensiei cu indemnizaţia de şedinţă cuvenită consilierului local.
Prin acţiunea înregistrată la 20.01.2009, reclamantul BI a solicitat instanţei, în
contradictoriu cu pârâta CASA JUDEŢEANĂ DE PENSII SATU MARE, anularea
Deciziei nr. 123237 emisă de pârâtă la 04.12.2008, precum şi obligarea acesteia la
plata pensiei lunare în sumă de 720 lei, începând cu luna decembrie 2008.
În motivarea în fapt a acţiunii, se arată că prin decizia contestată şi care
constituie titlu executoriu, s-a reţinut existenţa unui debit de 3243 lei reprezentând
sumă încasată necuvenit în perioada 01 iulie 2008 – 30 noiembrie 2008. Decizia s-a
fundamentat pe împrejurarea că reclamantul, pensionar de invaliditate gradul II a fost
salariat în această perioadă, iar salariul nu poate fi cumulat cu pensia de invaliditate.
Reclamantul arată că nu se regăseşte în nici una din situaţiile în care măsura
suspendării plăţii pensiei poate fi dispusă, singura activitate remunerată, desfăşurată
de reclamant în perioada precizată fiind cea de consilier în cadrul Consiliului Local
Beltiug, iar indemnizaţia de şedinţă nu poate fi asimilată veniturilor de natură
salarială.
Prin întâmpinare, pârâta se opune admiterii acţiunii invocând art. 55 alin. 2 lit.
a din Codul fiscal conform căruia sunt asimilate salariilor, indemnizaţiile din activităţi
desfăşurate ca urmare a unei funcţii de demnitate publică.
Analizând pretenţia dedusă judecăţii prin prisma motivelor de fapt şi de drept
invocate, precum şi a apărărilor formulate, instanţa constată că Decizia
123237/04.12.2008 emisă de pârâtă este vădit nelegală, aducând atingere dreptului
la pensie al reclamantului şi încălcând astfel dispoziţiile referitoare la respectarea
bunurilor unei persoane.
Astfel, reclamantul este pensionar, având stabilit dreptul la pensie de
invaliditate gradul II, iar în perioada 01 iulie 2008 – 30 noiembrie 2008 a fost ales
consilier local în cadrul Consiliului Local B, primind indemnizaţie de şedinţă conform
art. 34 din Legea nr. 393/2004.
Activitatea consilierului local nu este o activitate profesională în sensul art. 94
din Legea nr. 19/2000, neizvorând dintr-un contract de muncă, contract civil sau
contract de drept public. Activitatea consilierului local are la bază mandatul rezultat
din alegeri, iar indemnizaţia de şedinţă nu reprezintă un venit cu caracter permanent
şi nu poate fi asimilată nici salariului, nici indemnizaţiei demnitarilor publici.
În acest sens s-a pronunţat şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie prin Decizia
nr. 16/18.02.2008, hotărâre prin care a admis recursul în interesul legii statuând că
dispoziţiile art. 5 alin. 1 pct. II, art. 94 alin. 1 lit. d din Legea nr. 19/2000 raportate la
art. 36 din Legea nr. 393/2004 se interpretează în sensul că:
„Persoanele alese în funcţii de consilieri locali pot cumula pensia de
invaliditate de gradul cu indemnizaţia corespunzătoare funcţiei elective”.
Pârâta a emis decizia cu ignorarea prevederilor legale în vigoare. Prin
hotărârea pronunţată în recursul în interesul legii, instanţa supremă interpretează
legea şi nu o modifică, aşa cum cu totul eronat s-a susţinut prin concluziile orale.
În baza art. 274 C.proc.civ. pârâta va fi obligată să achite reclamantului
cheltuieli de judecată în cuantum de 700 lei, reprezentând onorariu de avocat.
Asistenţii judiciari, participând la constituirea completului de judecată în
condiţiile art. 55 alin. 1 din Legea nr. 304/2004, au exprimat aceeaşi opinie asupra
cererii reclamantului.
2
