Curtea a admis în parte recursurile declarate de inculpaţii: B. F. C. şi M. S. împotriva deciziei penale nr.93 din data de 21.03.2006 pronunţată de Tribunalul Buzău în dosarul nr.1370/2005 şi împotriva sentinţei penale nr.1738 din data de 22.09.2005 pronunţată de Judecătoria Buzău în dosarul nr.10637/2004, în latură penală şi a dispus înlăturarea pedepsei accesorii a prevederilor art.64 lit. d Cod penal. S-au menţinut restul dispoziţiilor hotărârilor. La pronunţarea acestei hotărâri s-au avut în vedere următoarele :
Prin sentinţa penală nr.1738 din 22 septembrie 2005 a Judecătoriei Buzău au fost condamnaţi inculpaţii:
1. B. F. C. la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, faptă prev. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, cu art.75 lit.c şi art.37 lit.a Cod penal.
S-a revocat beneficiul graţierii condiţionate pentru pedepsele de :
-3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.204/2002 a Judecătoriei Buzău;
-3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.46/2003 ;
-3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1263/2002 a aceleiaşi judecătorii; constatându-se că infracţiunile din aceste sentinţe sunt concurente, s-au descontopit pedepsele rezultante în componentele lor, fiind apoi recontopite, în baza art.33-34 Cod penal cu pedeapsa de 4 ani, stabilindu-se pedeapsa rezultantă de 4 ani închisoare. Din această pedeapsă rezultantă s-a dedus partea executată între 23.12.2001-22-12-2003, iar în temeiul art.7 din Legea nr.543/2002 s-a dispus ca inculpatul să execute restul de 2 ani închisoare alături de pedeapsa rezultantă, în total 6 ani închisoare, cu aplic.art.71 şi 64 Cod penal. S-a constatat că inculpatul este arestat în altă cauză.
2. M. S. la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru comiterea unei infracţiuni de furt calificat în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.208 al.1, 209 lit.a,,g,i Cod penal, cu aplic.art.41 al.2 Cod penal şi art.99 şi următ Cod penal, inculpatul fiind minor la data săvârşirii infracţiunii.
Totodată s-a revocat beneficiul graţierii pentru pedepsele de:
-1 an şi 8 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.46/2003;
-2 ani închisoare; 1 an şi 6 luni închisoare, aplicate prin sentinţa
penală nr.410/2004 – ambele ale Judecătoriei Buzău; s-a constatat că infracţiunile din sentinţele de mai sus sunt concurente cu cele pentru care acelaşi inculpat a fost condamnat la pedepsele de 1 an şi 8 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1040/2003 şi 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată prin sentinţa penală nr.1117/2003- ambele ale Judecătoriei Buzău, toate aceste pedepse fiind contopite conform art.33-34 Cod penal, pedeapsa rezultantă fiind de 2 ani închisoare.
Prin aceeaşi sentinţă, în temeiul art.7 din Legea nr.543/2002 s-a stabilit că inculpatul să execute şi restul de pedeapsă de 10 luni şi 25 zile închisoare, alături de pedeapsa rezultantă, în total pedeapsa de 2 ani şi 10 luni şi 25 zile închisoare. Au fost aplicate şi în privinţa acestui inculpat prevederile art.71 şi 64 Cod penal şi s-a dedus din pedeapsa stabilită spre executare, partea executată între 26.02.2003-31.03.2004.
Prima instanţă, în soluţionarea acţiunii civile a obligat pe inculpatul B., la despăgubiri civile către partea civilă N. F.- 500 RON şi către partea civilă I. A. C.-5000 RON; în solidar pe acest inculpat cu coinculpatul M. şi partea responsabilă civilmente M.N., la despăgubiri civile: C. N.-70 RON; N. C.-40 RON şi S. V. 15 RON, constatându-se că celelalte părţi vătămate nu s-au constituit părţi civile.
Inculpaţii, au fost obligaţi şi la cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarea situaţie de fapt:
1) La data de 26.03.2004, inculpatul B. F. C. a intrat cu o căruţă în cimitirul Dumbrava din municipiul Buzău şi de la un cavou aparţinând părţii vătămate R. M. a sustras 6 lanţuri din fier pe care ulterior le-a valorificat la un centru de colectare a fierului vechi.
2) Într-o zi din luna aprilie 2004, acelaşi inculpat a dislocat cu ajutorul unui cuţit, un geam de la biserica din oraşul Pogoanele şi pătrunzând în altar a sustras o evanghelie, două icoane ( din lemn pictate), precum şi suma de 1.000.000 lei ROL.
A doua zi, inculpatul a vândut martorului S. V. bunurile sustrase; acesta a sesizat că pe una din paginile evangheliei cumpărate de la făptuitor, exista menţiunea „parohia Pogoanele” şi a anunţat organele de poliţie.
3) În ziua de 9 mai 2004, inculpatul B. F.C. a forţat cu un levier uşa de acces a atelierului de ceasornicărie aparţinând S.C. „P. T.-T.” SRL Buzău şi a sustras din interior două ceasuri cu pendulă pe care le-a transportat la locuinţa coinculpatului minor M.S.. Aici cei doi făptuitori s-au înţeles să valorifice împreună bunurile sustrase, iar banii obţinuţi să-i împartă.
4) La data de 16 mai 2004, inculpatul Barbu Florin Costel a pătruns prin fereastra balconului în apartamentul aparţinând S.C. „E.I.S.” SRL din cartierul Obor -Buzău de unde a sustras un calculator, oferindu-l spre vânzare martorului N. C., unde l-a lăsat peste noapte. A doua zi, inculpatul Barbu însoţit de coinculpatul minor M. S., căruia i-a spus de furtul calculatorului, au luat bunul din locuinţa martorului şi l-au vândut cu suma de 700.000 lei lui C. T..
5) La 25 mai 2004, în jurul orelor 22,00, inculpatul B. F.-C., s-a deplasat pe strada Stadionului din oraşul Buzău şi cu ajutorul unui levier a forţat uşa de la intrarea magazinului aparţinând S.C. „R. M.” SRL Buzău de unde a sustras mai multe bunuri: detergenţi, vopsele, cosmetice, etc-toate evaluate la suma totală de 7.189.500 lei.
Apoi, împreună cu coinculpatul minor M. , au vândut bunurile sustrase, încasând sumele de: 400.000 lei de la martorul N. C. şi 200.000 lei de la martorul D. C.
6) În perioada 30 mai-1 iunie 2004, inculpatul B. F.-C., cunoscând că partea vătămată I. A. C. nu este acasă, a pătruns pe timp de noapte în locuinţa acestuia, în mod repetat şi a sustras din interior diferite bunuri (o icoană, o geantă, un rucsac cu haine, o geacă din piele, etc.) în valoarea de aproximativ 10.000.000 lei.
Bunurile sustrase au fost vândute împreună cu coinculpatul M. S. , căruia i-a adus la cunoştinţă provenienţa lor, martorilor S. V. şi N. C. , iar banii obţinuţi au fost împărţiţi.
7) La 23 iunie 2004 cei doi inculpaţi s-au deplasat pe strada Patriei din oraşul Buzău, au pătruns în scara blocului 1AB şi au sustras patru calorifere pe care le-au transportat la un centru de colectare a fierului vechi, unde le-au vândut pentru suma de 400.000 lei.
Reţinând că aceste acte materiale de sustragere au fost comise de inculpatul B. F.-C. într-o perioadă relativ scurtă, în mod repetat şi acţionând în baza unei hotărâri infracţionale unice, prima instanţă a stabilit vinovăţia lui penală pentru comiterea infracţiunii de furt calificat în formă continuată, faptă prev. şi ped. de art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,e,g,i Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal şi art.75 lit.c Cod penal deoarece a atras în activitatea infracţională şi pe făptuitorul minor M. S.
La încadrarea juridică a faptei, prima instanţă a reţinut şi agravanta prev. de art.37 lit. a Cod penal, respectiv starea de recidivă postcondamnatorie şi l-a condamnat pe inculpat la pedeapsa de 4 ani închisoare.
Totodată prima instanţă a revocat beneficiul graţierii condiţionate a altor trei pedepse la care inculpatul fusese condamnat şi constatând că infracţiunile pentru care respectivele pedepse au fost aplicate sunt concurente, a procedat după descontopire, conform art.33-34 Cod penal- la contopirea lor stabilind pedeapsa rezultantă cea mai grea, alături de care a dispus în temeiul art. 7 din Legea nr.543/2002 să se execute şi restul de pedeapsă de 2 ani închisoare, rezultând în final că inculpatul B. F.-C. are de executat pedeapsa de 6 ani închisoare.
Reţinând şi vinovăţia inculpatului minor M. S., în temeiul art.208 al.1, 209 al.1 lit.a,g,i Cod penal cu aplic.art.41 al.2 Cod penal, prima instanţă l-a condamnat la pedeapsa de 2 ani închisoare, individualizată în raport de prevederile art.109 Cod penal dar şi de persoana făptuitorului, care a mai suferit condamnări anterioare.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul minor a mai comis alte fapte concurente pentru care i-au fost aplicate pedepsele de 2 ani închisoare, 1 an şi 6 luni închisoare, (sentinţa penală nr.410/2004 a Judecătoriei Buzău ),1 an şi 8 luni închisoare( sentinţa penală 46/2003 a Judecătoriei Buzău), 1 an şi 8 luni închisoare (sentinţa penală 1040/2003 a Judecătoriei Buzău) şi 1 an şi 6 luni închisoare (sentinţa penală 1117/2003 a Judecătoriei Buzău).
Aceste pedepse au fost contopite conform art.33,34 Cod penal-după revocarea beneficiului graţierii, rezultând pedeapsa cea mai grea la care prima instanţă a adăugat în temeiul art.7 din Legea nr.543/2002 – restul de pedeapsă de 10 luni şi 25 zile închisoare, stabilind ca în final inculpatul minor M.S. să execute pedeapsa totală de 2 ani, 10 luni şi 25 zile închisoare.
Celor doi inculpaţi le-au fost interzis exerciţiul drepturilor civile prev. de art.64 Cod penal ca pedepse accesorii pe durata executării pedepselor principale.
Împotriva acestei sentinţe au declarat în termen legal, apel ambii inculpaţi.
Inculpatul B. F. C. a susţinut că pedeapsa rezultantă stabilită de prima instanţă este prea grea având în vedere că a recunoscut faptele şi provine dintr-o familie săracă.
Inculpatul M. S. a criticat sentinţa pentru nelegalitate şi netemeinicie în sensul că nu este vinovat deoarece nu a participat în nici un fel la săvârşirea furturilor, ci doar la valorificarea acestora fără să le cunoască provenienţa.
În subsidiar, a el a solicitat instanţei de control judiciar să examineze dacă infracţiunile din cauza dedusă judecăţii sunt concurente cu pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.1697/2004 a Tribunalului Buzău.
Tribunalul Buzău , prin decizia penală nr.93 din 21 martie 2006 a respins ca nefondate apelurile declarate de ambii inculpaţi.
La pronunţarea deciziei, instanţa de control judiciar a avut în vedere că situaţia de fapt a fost corect reţinută de prima instanţă pe baza tuturor mijloacelor de probă care au fost administrate în cauză.
S-a mai reţinut că inculpatul M. S., în declaraţia datată 28 iulie 2004 a recunoscut că a intrat în scara mai multor blocuri pentru a identifica calorifere pentru a fi sustrase şi apoi valorificate la un centru de colectare a fierului vechi – împrejurare care a fost confirmată şi de coinculpatul B., aşa încât vinovăţia celor doi făptuitori a fost în mod corect stabilită.
Tribunalul a mai constatat că prima instanţă a făcut o justă apreciere a criteriilor generale de individualizare a pedepselor reţinând că ambii inculpaţi au antecedente penale, suferind multiple condamnări la pedepse cu închisoarea, astfel că pedepsele aplicate au fost dozate corespunzător, fiind de natură a asigura scopul preventiv şi educativ la care se referă art.52 Cod penal.
Împotriva ambelor hotărâri cei doi inculpaţi au declarat în termen legal recurs, criticându-le pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Reiterând criticile formulate în apel, ambii inculpaţi au susţinut că pedepsele stabilite spre executare sunt prea aspre şi se impune reindividualizarea acestora, în raport de circumstanţele personale, constând în conduita sinceră şi de regret manifestate pe parcursul procesului penal şi de starea de minoritate a inculpatului M. S..
Curtea, examinând hotărârile pronunţate în raport de criticile invocate, pe baza mijloacelor de probă administrate şi în limita cazurilor de casare prevăzute de art.3859C.pr.pen., constată că recursurile sunt în parte fondate, pentru considerentele care succed.
Pe baza tuturor mijloacelor de probă administrate în timpul urmăririi penale şi pe parcursul cercetării judecătoreşti, instanţele au reţinut în mod corect şi complet situaţia de fapt, aşa cum a fost expusă anterior şi din care rezultă atât existenţa infracţiunilor pentru care cei doi inculpaţi au fost trimişi în judecată, cât şi vinovăţia acestora.
Sub aspectul individualizării pedepselor, instanţa de fond a făcut o justă interpretare şi aplicare a dispoziţiilor art.72 Cod penal ţinând seama de numărul actelor materiale de sustragere, de cuantumul prejudiciilor dar şi de situaţia personală a celor doi inculpaţi, constând în multiple condamnări anterioare suferite pentru infracţiuni similare şi în acelaşi timp concurente cu cele din prezenta cauză.
Sub acest aspect ce constată că în mod corect prima instanţă a revocat beneficiul graţierii pentru pedepsele anterioare, a constatat că infracţiunile pentru care inculpaţii-recurenţi au fost condamnaţi sunt concurente şi le-a contopit pentru fiecare dintre ei, în temeiul art.33, 34 Cod penal, iar în baza art.7 din Legea 543/2002, a adăugat la pedepsele rezultante, restul de pedeapsă rămas neexecutat, prin aplicarea întocmai a dispoziţiilor privind revocarea graţierii condiţionate.
Totodată, în mod legal şi temeinic s-a apreciat că singura modalitate prin care se poate asigura reeducarea celor doi inculpaţi, este executarea pedepselor în regim privativ de libertate, faţă de împrejurarea de necontestat că inculpatul major B. F.-C. este recidivist- şi arestat în altă cauză, iar inculpatul (minor la data comiterii faptelor) M. S. a fost condamnat anterior, astfel cum rezulta din cazierul său judiciar (f.171-172 dosar urmărire penală) .
În aceste condiţii, nici una din criticile aduse de recurenţii-inculpaţi hotărârile anterioare nu se justifică.
Cu toate acestea, Curtea constată că în mod nelegal prin hotărârile pronunţate, celor doi inculpaţi li s-a interzis exerciţiul tuturor drepturilor civile enumerate în art.64 lit.a-e Cod penal, ca pedepse accesorii, pe durata executării pedepselor principale.
O asemenea interdicţie aplicabilă în dreptul român automat oricărei persoane condamnate la pedeapsa închisorii, indiferent de infracţiunea pentru care se aplică sancţiunea principală şi fără a fi efectiv supusă controlului instanţei sub aspectul necesităţii ei (art.71 al 2 Cod penal) nu este adecvată şi nu se justifică în raport de dispoziţiile art.8 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, ratificată de România în anul 1994.
Interdicţia totală şi absolută impusă celor doi inculpaţi de a-şi exercita drepturile părinteşti în perioada detenţiei, constituie o ingerinţă gravă în dreptul lor la respectarea vieţii familiale câtă vreme infracţiunile care au determinat condamnarea lor sunt absolut independente de aspectele vieţii familiale.
Pentru aceste motive, Curtea va admite în parte recursurile celor doi inculpaţi, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.2 lit.c C.pr.pen., fiind incident cazul de casare prev. de art. 385 pct.171 C.pr.pen., în latură penală şi va dispune înlăturarea din hotărârile atacate a pedepsei accesorii prevăzute de art.64 lit. d Cod penal referitoare la drepturile părinteşti, menţinând în rest ca legale şi temeinice sentinţa penală nr.1738/2005 a Judecătoriei Buzău şi decizia penală nr.93/2006 a Tribunalului Buzău.
Se va constata că recurentul-inculpat B. F.-C. este arestat în altă cauză, iar cheltuielile judiciare avansate de stat vor rămâne în sarcina acestuia, conform art.192 al.3 C.pe.pen.
