Dosar nr. 5616/4/2011
TRIBUNALUL BUCURESTI – SECTIA A II-A PENALA
DECIZIA PENALĂ NR. 580/R
Şedinţa publică din data de 19 04 2011
Tribunalul constituit din :
PRESEDINTE – TERCEANU GEANINA
JUDECĂTOR – BOMBOS ANA OTILIA
JUDECĂTOR – CONSTANTIN GRATIELA
GREFIER – POPESCU VLAD-ROBERT
Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, a fost reprezentat prin procuror PETRESCU PETRONELA.
Pe rol se află soluţionarea recursului formulat de condamnatul SI, împotriva sentinţei penale nr. 662/17 03 2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. 5616/4/2011.
La apelul nominal făcut în şedinţă publică se prezinta recurentul SI, personal, aflat in stare de arest şi asistat de apărător din oficiu, cu delegaţie avocatială depusă la dosar, fila 8.
Procedura de citare este legal îndeplinită.
S-a făcut referatul cauzei de către grefierul de şedinţă, care invedereaza instantei procedura de citare legal îndeplinită.
Nemaifiind cereri de formulat sau excepţii de invocat, Tribunalul acorda cuvântul în dezbateri asupra fondului cauzei.
Apărătorul din oficiu al recurentului, având cuvantul, solicita admiterea recursului formulat de condamnat împotriva sentinţei penale nr. 662/17 03 2011, pronuntata de Judecatoria Sectorului 4 Bucureşti, în dosarul nr. 5616/4/2011, apreciind ca sentinta penala nu este legala si temeinica. Totodata apreciază faptul că recurentul a recunoscut fapta şi a regretat-o sens in care apreciaza ca fiind oportuna aplicarea art. 320 ind.1 Cpp, in sensul reducerii pedepsei cu o treime.
Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul, solicită respingerea recursului formulat de recurentul condamnat, ca nefondat, învederând faptul că dispoziţiile art. 320 ind. 1 Cpp, nu sunt incidente decat cauzelor aflat pe rol şi in care nu s-a inceput cercetarea judecatoreasca, iar in cazul recurentului hotararea este deja definitivă.
Recurentul, având ultimul cuvânt, învedereaza faptul ca lasa la aprecierea instantei solutia ce va fi pronuntata.
TRIBUNALUL,
Prin sentinţa penală nr. 662 din 17 martie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în dosar nr. 5616/4/2011, în baza art. 461 alin. 1 lit. d C.pr.pen.a respins ca neîntemeiată, contestaţia la executare formulată de petentul condamnat SI, deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava.
În baza art. 192 alin. 2 C.pr.pen. a obligat petentul la plata sumei de 350 de lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul apărătorului din oficiu care a asigurat asistenţa juridică a petentului condamnat s-a virat din fondul MJLC către Baroul Bucureşti.
Pentru a pronunţa această sentinţă instanţa de fond a reţinut că prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 4 Bucureşti sub nr. 5616/4/2011, petentul condamnat SI, deţinut în Penitenciarul Bucureşti Jilava, a formulat contestaţie la executarea deciziei penale nr. 96/11.02.2008 a Judecătoriei Sectorului 2 Bucureşti, solicitând să i se aplice dispoziţiile Legii nr. 202/2010, în sensul reducerii cu 1/3 a limitelor de pedeapsă, întrucât a recunoscut săvârşirea infracţiunii pentru care s-a dispus condamnarea sa.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a constatat următoarele:
În prezent petentul se află în executarea unei pedepse de 5 ani şi 6 luni închisoare pentru săvarşirea infracţiunii de talhărie.
Raportând situaţia prezentată la motivele invocate de petent în contestaţia la executare, instanţa a constatat faptul că prin Legea nr. 202/2010, în vigoare cu începere de la data de 25.11.2010, a fost introdus în Codul de procedură penală art. 3201, care prevede posibilitatea soluţionării cauzei în baza acordului inculpatului de recunoaştere a vinovăţiei intervenit înainte de începerea cercetării judecătoreşti, caz în care limitele de pedeapsă se reduc cu 1/3 în cazul pedepsei închisorii.
Instanţa a apreciat că norma menţionată este o normă de procedură cu consecinţe pe planul dreptului material, fără a îndeplini însă condiţiile pentru a fi considerată o lege penală mai favorabilă. Consecinţele în planul dreptului material sunt condiţionate de aplicarea procedurii prevăzute de art. 3201 C.pr.pen., condiţie care evident nu este îndeplinită în cazul cauzelor penale definitiv soluţionate înainte de intrarea în vigoare a Legii nr. 202/2010.În cazul in care se caută să se determine o norma căreia i s-ar putea aplica principiul legii mai favorabile (mitior lex), trebuie căutate criteriile de deosebire a normelor cărora li se aplica principiul mitior lex, respectiv obiectul de reglementare al acestora, scopul in realizarea caruia au fost create şi în mod obligatoriu natura ori caracterul acestora, nu doar rezultatul la care conduc cu privire la raspunderea penala. Instanţa a considerat că nu se poate face aplicarea art. 3201 alin. 7 C. pr. pen. in cauzele aflate pe rolul instantelor la intrarea in vigoare a acestui text de lege si in care s-a inceput cercetarea judecatoreasca, de vreme ce nu s-a urmat procedura simplificata de judecata doar pe baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, prevazuta de acest articol.
Altfel ar insemna ca legea noua de procedura sa se aplice tuturor persoanelor aflate in aceeasi situatie, inclusiv persoanelor condamnate definitiv sau proceselor ce se află în căile de atac, ceea ce este absurd. Intentia legiuitorului a fost aceea de a acorda inculpatului care a recunoscut savarsirea faptelor si a facilitat o desfasurare mai eficace a procesului penal prin solicitarea ca judecata sa se faca in baza probelor administrate in cursul urmaririi penale, o compensatie constand in reducerea cuantumului pedepsei aplicate, dar simpla recunoastere a vinovatiei, fara ca judecata sa se faca in baza actelor de la urmarirea penala, exact în condiţiile art. 3201 alin. 1 – 6, nu poate duce la reducerea cuantumului pedepselor aplicabile inculpatului.Totodată, chiar în ipoteza în care s-ar considera că dispoziţiile art. 3201 C.pr.pen. reprezintă o normă de drept material, susceptibilă de a fi considerată o lege penală mai favorabilă, datorită prevederii unei cauze de reducere a pedepsei, instanţa constată că prevederile menţionate nu atrag aplicarea dispoziţiilor art. 14-15 C.pen.
Astfel, dacă art. 13 C.pen., aplicabil în cazul unei succesiuni de legi intervenite înainte de soluţionarea definitivă a unei cauze penale, face referire la noţiunea de „lege penală mai favorabilă” – noţiune care include şi intervenţia unor cauze de reducere a pedepsei, art. 14 şi art. 15 C.pen., aplicabile în cazul pedepselor definitive, fac referire doar la intervenţia unei legi penale care prevede o pedeapsă mai uşoară.
Or, prin introducerea art. 3201 C.pr.pen. nu s-a produs o modificare a pedepsei prevăzute de Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat petentul în sensul prevederii unor pedepse mai uşoare, pedeapsa pentru infracţiunea pentru care s-a dispus condamnarea petentului rămânând tot închisoarea şi avand aceleaşi limite speciale, astfel încât nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 14 sau 15 C.pen.
Impotriva acestei sentinţe a declarat recurs petentul SI criticând sentinţa pentru nelegalitate si netemeinicie. Se învederează că a recunoscut fapta şi a regretat-o sens in care, solicită aplicarea art. dispoziţiilor 320 ind.1 Cpp, in sensul reducerii pedepsei cu o treime.
Examinând legalitatea si temeinicia sentinţei penale atacate, prin prisma motivelor invocate cât si din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, potrivit disp art. 385/6 teza finală C.p.p., Tribunalul constată că recursul este nefondat urmând a fi respins, în considerarea următoarelor argumente:
Conform art. 320/1 C.p.p. astfel cum a fost introdus prin art. XVIII pct. 43 din Legea nr. 202/2010, pînă la începerea cercetării judecătoreşti, inculpatul poate declara personal, sau prin înscris autentic că recunoaşte săvârşirea faptelor reţinute în actul de sesizare a instanţei si solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.
Potrivit alin.7 al art. 320/1 C.p.p. in situaţia mai sus-arătată, instanţa pronunţă o hotărîre de condamnare a inculpatului care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege în cazul pedepsei închisorii.
Din analiza coroborată a acestor texte de lege rezultă că inculpatul poate beneficia de reducerea pedepsei în limitele arătate de lege în situaţia în care mai înainte de începerea cercetării judecăreşti, recunoaşte fapta săvârşită.
Cercetarea judecătorească este momentul de început al procesului penal iar în speţă, contestatorul care solicită reducerea pedepsei, susţinând că poate fi aplicată legea penală mai favorabilă a fost condamnat în anul 2008, prin sentinţa penală nr. 96 a Judecătoriei sectorului 2 Bucureşti , modificată si definitivă prin decizia penală nr. 405/27.06. 2008 a TB Sectia I Penală şi respective, prin decizia penală nr.1147 din 15. 09. 2008 a CAB.
Prin urmare, la data intrării în vigoare a dispoz. art. 320/1 C.p.p. la care petentul face referire acesta se afla deja în executarea pedepsei de 5 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală mai sus-menţionată si rămasă definitivă în anul 2008.
Instanţa de fond a apreciat în mod corect, că nu se poate face aplicarea disp. art. 320/1 alin. 7 C.p.p. întrucât petentul se afla in executarea unei pedepse aplicate prin sentinţa penală nr. 96/11. 02. 2008 , cu mult timp înainte de intrarea in vigoare a legii nr. 202/2010.
Scopul acestui text de lege constă în accelerarea judecării cauzelor ce are ca efect diminuarea cheltuielilor efectuate de stat cu desfăşurarea unui proces penal.
Prin introducerea art. 320/1 C.p.p. nu s-a produs o modificare a pedepsei prevăzută de Codul penal pentru săvârşirea infracţiunii în raport cu care a fost condamnat petentul , în sensul prevederii unei pedepse mai uşoare, ci dimpotrivă, limitele de pedeapsă pentru infracţiunea pentru care a acesta fost condamnat la pedeapsa închisorii în a cărei executare se află au rămas neschimbate.
Prin urmare, în opinia instanţei, dispoziţiile art. 320/1 C.p.p. nu constituie : “ legea penală mai favorabilă” pentru a putea fi aplicată petentului în contestaţia formulată ci dimpotrivă, voinţa legiuitorului a fost clară în sensul că acesta se aplică numai în cazul unui proces penal care se află în faza de debut, respectiv, în faza începerii cercetării judecătoreşti.
In consecinţă, Tribunalul, în baza art. 385/15 pct 1 lit b C.p.p. va respinge ca nefondat, recursul declarat de petentul SI împotriva sentinţei penale nr. 662 din 17 martie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în dosar nr. 5616/4/2011.
In baza art. 192 alin. 2 C.p.p. va obliga recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat.
Onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
Onorariul avocat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
IN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca nefondat, recursul declarat de petentul S I împotriva sentinţei penale nr. 662 din 17 martie 2011 pronunţată de Judecătoria sectorului 4 Bucureşti, în dosar nr. 5616/4/2011.
Obliga recurentul la plata sumei de 150 lei cheltuieli judiciare către stat cont IBAN …; cod fiscal 4340633, deschis la Trezoreria sector 4 Bucuresti , beneficiar Tribunalul Bucuresti.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19.04. 2011.
PREŞEDINTE, JUDECATOR, JUDECATOR,
Terceanu Geanina Bomboş Ana-OtiliaConstantin Graţiela
Grefier,
Popescu Vlad- Robert
