I. Prezentarea sesizării:
Prin cererile înregistrate pe rolul Judecătoriei Târgu-Mureş, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, partea civilă Xx şi inculpatul Xx, au declarat apel împotriva sentinţei penale nr.867 din 24.06.2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în dosarul nr.74/320/2008.
I.Prin memoriul depus Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş a solicitata admiterea apelului şi agravarea pedepsei aplicate inculpatului în legătură cu săvârşirea infracţiunii de şantaj, prin înlăturarea circumstanţei atenuante reţinute de instanţa de fond.
În susţinerea apelului, Parchetul de pe lângă Judecătoria Târgu-Mureş, prin memoriul depus (fila 4dosar) a arătat că soluţia instanţei de fond este nelegală şi netemeinică întrucât, în mod greşit s-a reţinut ca circumstanţă atenuantă prevederile art.74 alin.1 lit.c cod penal în legătură cu săvârşirea infracţiunii de şantaj pe motiv că inculpatul a recunoscut şi regretat această faptă.
În susţinerea acestui punct de vedere s-a invocat următoarele elemente legate de atitudinea inculpatului şi de împrejurările reţinute în starea de fapt:
1. În ceea ce priveşte comportamentul inculpatului parchetul a considerat că sunt de remarcat mai multe aspecte care pun în evidenţă o conduită mai degrabă obstrucţionistă decât cooperantă care pot fi considerate mai mult ca circumstanţe agravante, astfel:
– inculpatul a recunoscut existenţa unor înregistrări cu partea vătămată, de natură erotică, însă nu a arătat locul unde se află şi a refuzat să le pună la dispoziţia organelor de urmărire penale sau a instanţei de judecată;
– inculpatul a mai fost implicat în săvârşirea unor astfel de infracţiuni aşa după cum rezultă din probele aflate la dosarul cauzei, însă a refuzat să ofere relaţii, de exemplu în cazul numitei Xx;
– inculpatul a urmărit să câştige încrederea victimelor sale prin prezentarea sub altă identitate şi a unei calităţi false, de exemplu procuror în cazul părţii vătămate Xx;
– inculpatul a dovedit o perseverenţă infracţională continuă în vederea asigurării unor venituri ilicite, iar pe de altă parte, nu a făcut niciun demers în vederea despăgubirii părţii civile pentru prejudiciul produs.
S-a apreciat că aceste împrejurări conferă faptei săvârşite şi persoanei inculpatului un pericol social accentuat, care a fost ignorat de instanţă.
2.În ceea ce priveşte poziţia de recunoaştere de către inculpat a vinovăţiei sale în legătură cu săvârşirea infracţiunii de şantaj în cursul procesului penal, dat fiind faptul că infracţiunea era flagrantă, s-a arătat că recunoaşterea faptei este lipsită de semnificaţia sincerităţii, astfel că nu poate fi reţinută de drept circumstanţă atenuantă.
În acest sens, s-a invocat Decizia Curţii Supreme de Justiţie nr.2673 din 4 iunie 2003.
II.Prin apelul promovat de partea civilă Xx-Xx, aceasta a solicitat admiterea apelului, în temeiul art.378 Cod procedură penală, raportat la dispoziţiile art.379 pct.2 lit.a Cod procedură penală şi rejudecând cauza a se pronunţa o hotărâre legală şi temeinică.
În susţinerea apelului, prin memoriul depus (fila 15-21) partea civilă a solicitat în baza art.334 Cod procedură penală schimbarea încadrării juridice din infracţiunea de şantaj, prevăzut de art.194 alin.1, 2 Cod penal cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal şi art.37 lit.a Cod penal şi abuz de încredere, prevăzut de art.213 alin.1 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, în şantaj, prevăzut de art.194 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal, art.37 lit.a Cod penal şi înşelăciune, prevăzut de art.215 alin.1, 2 Cod penal, cu aplicarea art.37 lit.a Cod penal, ambele cu aplicarea art.33 lit.a Cod penal, având în vedere că în cauză sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni, aşa cum reiese din întreg materialul probator administrat în cauză, cât şi din motivarea sentinţei penale atacate.
În opinia părţii civile, modalitatea concretă în care a fost comisă fapta, respectiv prin prezentarea inculpatului sub o identitate falsă, respectiv Xx, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti, denotă un caracter premeditat al comiterii acestuia.
Această premeditare a faptei conduce la două concluzii, şi anume:
– inculpatul nu a vrut să-şi divulge adevărata identitate întrucât faptele sale anterioare au ţinut ocupată pagina ziarelor, fapt care ar fi condus la identificarea lui imediată;
– crearea unui climat de linişte, de siguranţă al viitoarelor victime, care s-ar putea considera protejate de o persoană cu funcţia de procuror care se ocupă exclusiv de apărarea victimelor infracţiunilor.
Faptul că inculpatul s-a prezentat cu numele de Xx, declinându-şi funcţia de procuror, este confirmat de declaraţiile martorei Xx(o viitoare victimă a inculpatului), precum şi de înregistrările audio ale convorbirilor telefonice, a căror transcriere a fost anexată prezentei cauze.
De asemenea, s-a stabilit că inculpatul avea un mod de operare similar, prestabilit, şi că se prezenta tuturor persoanelor de sex feminin pe care le ademenea prin intermediul internetului, cu numele de Xx şi cu funcţia de procuror, şi cu povestioare identice despre pierderea soţiei şi copilului într-un accident rutier, pretinzând că este de provenienţă din Cluj.
Astfel, elementul material al infracţiunii comise de inculpat se referă la un climat de minciună, de inducere în eroare a viitoarelor victime, prin prezentarea ca adevărată a unei situaţii false, respectiv identităţii şi a profesiei acestuia, cu scopul de a obţine un folos material.
Totodată, se poate observa că inculpatul a avut un plan de acţiune bine pus la punct, pe care îl aplicau cu regularitate şi în alte situaţii cu scopul de a obţine suma importante de pe urma acţiunilor sale.
În procesul-verbal de transcriere a convorbirilor telefonice la pagina 31, reiese neîndoielnic prezentarea inculpatului sub o identitate falsă, probă care emană exclusiv de la inculpat.
Din acelaşi proces-verbal, la pagina 10, din înregistrarea audio a convorbirii telefonice cu partea vătămată, se poate observa că aceasta i se adresează cu apelativul Darius, nume pe care ea îl cunoştea, iar la aceeaşi pagină, în ultimele rânduri, inculpatul face referire la profesia pe care pretinde că o exercită.
Într-una din înregistrările audio a convorbirilor telefonice inculpatul afirmă că a pus la cale tot acest demers infracţional pentru a obţine în mod injust foloase necuvenite. (procesul-verbal de transcriere a înregistrării audio a convorbirilor telefonice fila 35).
Consideră că nu este necesar ca inculpatul să recunoască această atitudine premeditată a comiterii faptelor şi inducerea în eroare a victimelor, fiind suficientă recunoaşterea cu ocazia înregistrării audio a convorbirilor telefonice.
Este evident că în cauză nu poate fi vorba de infracţiunea de abuz de încredere întrucât elementul material al acestei infracţiuni aceasta presupune un caracter spontan, un refuz spontan de restituire a unui bun încredinţat cu orice titlu.
Partea vătămată arată că a încredinţat laptop-ul marca Acer ASPI, lui Xx, procuror la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti şi nu lui Xx, recidivist din Giurgiu, pe baza unor relatări mincinoase, în urma insistenţelor persuasive ale acestuia care pretindea că are de învăţat. Toate aceste aspecte s-au dovedit în mod neîndoielnic a fi nereale, inculpatul fiind persoana care pretindea a fi şi nici intenţiile sale nu erau unele oneste.
Instanţele anterioare care au condamnat faptele inculpatului, respectiv sentinţa penală nr.336/2207 a Judecătoriei Petroşani, stabileşte pentru acelaşi mod de operare, că faptele comise întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în concurs cu infracţiunea de furt.
Lucrurile pot fi interpretate şi din alt punct de vedere: Atitudinea inculpatului, ca prin folosirea unei calităţi mincinoase şi a unei identităţi false, precum şi prin crearea unei false impresii de prietenie şi a unor sentimente de dragoste în scopul de a o atrage pe partea vătămată şi a o filma în posturi intime şi compromiţătoare, în vederea obţinerii unor sume de bani din şantajarea acesteia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune.
În declaraţia dată în faţa instanţei, inculpatul nu a negat că a filmat-o pe ea într-o postură intimă, ci a precizat că a distrus înregistrarea. Tocmai din această afirmaţie se poate deduce din nou caracterul premeditat, precum şi o pregătire anterioară săvârşirii faptei, prin procurarea de aparatură necesară punerii în practică a demersului infracţional.
În acelaşi sens, s-a arătat că Parchetul de pe lângă Judecătoria Constanţa, a început urmărirea penală, împotriva inculpatului –în dosarul nr.11990/P/2007- pentru comiterea infracţiunii de înşelăciune în concurs cu alte infracţiuni, având în vedere că la data de 16.10.2007, folosind acelaşi mod de operare, acelaşi nume şi pretinzând că este procuror inspector la CSM, a sustras din casa părţii vătămate, o mare cantitate de bijuterii şi alte bunuri, pe care le-a folosit în interes personal.
Având în vedere deciziile CEDO, care recomandă aplicarea unei practici unitare pe întreg teritoriul ţării, precum şi împrejurarea că Statul Român a fost sancţionat în repetate rânduri de Curtea Europeană a Drepturilor Omului, pentru neaplicarea unor practici unitare, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice în sensul arătat anterior.
De asemenea, partea vătămată a apreciat că pedeapsa aplicată inculpatului încalcă Decizia – Cadul a Consiliului Europei, nr.2001/220/JAI din 15 martie 2001 publicată în Jurnalul Oficial L82/22.03.2001, în care art.1 defineşte noţiunea de victimă, iar la art.8 arată că fiecare stat membru garantează un nivel corespunzător de protecţie a victimelor şi, după caz, a familiilor acestora sau persoanelor asimilate membrilor familiilor acestora, în special ceea ce priveşte siguranţa şi protecţia vieţii private a acestora, în cazul în care autorităţile competente consideră că există un risc grav de acte de represalii sau indicii de perturbare serioasă şi în mod intenţionat a vieţii private a acestora”.
S-a menţionat că toate deciziile Consiliului Europei adoptate în spiritul aplicării Convenţiei Europene a Drepturilor Omului, au fost adoptate şi de Statul Român odată cu aderarea acestuia la Uniunea Europeană, precum şi adoptarea lor în mod expres prin Legea 302/2004 completată prin Legea 543/2006.
Astfel, în lumina celor invocate, s-a arătat că pedeapsa simbolică aplicată inculpatului, nu este de natură să asigure protecţia victimei infracţiunii, având în vedere că acesta îşi poate continua agresiunile fizice şi psihice asupra părţii vătămate după numai 10 luni de zile de la comiterea faptei.
În cazul în care instanţa de control judiciar va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice, s-a solicitat să se dispună asupra individualizării pedepsei şi asupra criteriilor avute în vedere.
Astfel, instanţa de fond a dat eficienţă dispoziţiilor art.74 lit.c Cod penal, cu referire la infracţiunea de şantaj. Acest articol se referă la atitudinea infractorului după săvârşirea infracţiunii ş.a.
Probabil, instanţa de fond a considerat că inculpatul a avut o poziţie procesuală sinceră deoarece a recunoscut săvârşirea infracţiunii de şantaj.
Textul de lege menţionat se referă la atitudinea infractorului pe întreg cursul procesului penal, respectiv urmărirea penală şi cercetarea judecătorească. Este lesne de observat că inculpatul a avut o poziţie procesuală oscilantă, iniţial recunoscând prezentarea sub o identitate falsă, iar ulterior a negat acest lucru.
Inculpatul a recunoscut numai acele aspecte pentru care existau probe zdrobitoare, şi suficient cât poziţia sa procesuală să pară a fi una reală.
În declaraţia sa, inculpatul a negat aspectele privitoare la inducerea în eroare a părţii vătămate sub o identitate falsă şi faptul că a pretins că exercită profesia de magistrat la Parchetul de pe lângă Tribunalul Bucureşti. Aceste aspecte odată confirmate de inculpat, ar fi atras o altă încadrare juridică a faptelor, respectiv una mult mai gravă. Cu toate acestea, nu este necesară recunoaşterea inculpatului, deoarece există probe ce nu pot fi puse la îndoială.
În opinia apelantei, în mod greşit instanţa de fond a fracţionat poziţia procesuală faţă de fiecare infracţiune în parte, respectiv de recunoaştere faţă de şantaj şi o poziţie de nerecunoaştere faţă de abuz de încredere.
Poziţia procesuală a inculpatului este unitară, ea întinzându-se pe tot parcursul procesului penal, de la primul act de urmărire penală până la recus, şi pentru toate faptele.
Pedeapsa aplicată inculpatului este una foarte blândă, de fapt sinonimă cu achitarea, întrucât deşi acesta a săvârşit o infracţiune de mare cruzime, îndemnând-o partea vătămată şi pe familia acesteia să se spânzure.
De asemenea, în mod nelegal instanţa de fond a reţinut ca circumstanţe atenuante dispoziţiile art.74 pct.1 lit.c.
Având în vedere modul în care au fost comise infracţiunile, gravitatea ameninţărilor proferate, precum şi scopul comiterii acestora, respectiv realizarea unor mijloace materiale injuste, ar fi trebuit să conducă instanţa de fond la aprecierea şi reţinerea unor circumstanţe agravante, prevăzute de art.75 alin.1 lit.d Cod penal.
Totodată, instanţa ar fi putut reţine, în temeiul dispoziţiilor art.75 alin.2 Cod penal ca circumstanţe agravante şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav, cum ar fi: ameninţarea cu tulburarea climatului psiho-social şi emoţional al unui minor; ameninţarea distrugerii carierei profesionale a părţii vătămate prin divulgarea unor imagini compromiţătoare către partenerii de afaceri şi instigarea la sinucidere a întregii familii.
De asemenea, având în vedere împrejurarea că inculpatului i s-au contopit nu mai puţin de 3 pedepse, acestuia trebuia să i se aplice măcar un spor de pedeapsă conform art.38 lit.b Cod procedură penală.
III. Inculpatul Xx prin apelul promovat a arătat că sentinţa atacată este netemeinică şi nelegală.
2.Prezentarea hotărârii atacate:
Prin sentinţa penală nr.867 din 24 iunie 2008 pronunţată de Judecătoria Târgu-Mureş, în dosarul nr.74/320/2008, s-a dispus următoarele:
– în baza art. 194 alin. 1 şi 2 din Codul penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, a art. 37 litera a din Codul penal, a art. 74 alin. 1 litera c şi art. 76 alin. 1 litera d din Codul penal, a fost condamnat inculpatul XX, la pedeapsa de 1 an şi 2 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în formă continuată.
– în temeiul art. 61 din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi s-a contopit restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 439 zile închisoare.
– în temeiul art. 61 din Codul penal s-a revocat beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr. 744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi s-a contopit restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 439 zile închisoare.
– în baza art. 213 din Codul penal, cu aplicarea art. 37 litera a din Codul penal a fost condamnat acelaşi inculpat XX la pedeapsa de 3 luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de abuz de încredere.
– în baza art. 33 litera a şi a art. 34 litera b din Codul penal s-au contopit cele două pedepse rezultante menţionate mai sus, inculpatul XX urmând a executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 439 zile închisoare.
– în temeiul art. 88 Cod penal s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi a arestării preventive din data de 12.11.2007 până la zi.
– în temeiul art.350 din Codul de procedură penală s-a menţinut arestarea preventivă dispusă faţă de inculpat.
– în temeiul şi condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 2 din Codul penal s-a interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a şi b ca pedeapsă accesorie.
– în temeiul art. 14 şi art. 346 din Codul de procedură penală raportate la art. 998 şi următoarele din Codul civil s-a admis acţiunea civilă a părţii civile Xx Xx şi a fost obligat inculpatul la restituirea către partea civilă Xx Xx, reprezentant legal al S.C. FLORADIS COMPANY S.R.L. Tg-Mureş, a laptop-ului marca ACER ASPI, iar în caz contrar, la plata către aceeaşi parte civilă a contravalorii laptop-ului în sumă de 1.764,26 lei, sumă ce va fi actualizată potrivit dispoziţiilor legale în domeniu.
– restituirea către partea civilă Xx Xx a telefonului mobil marca Nokia N 95 Silver cu seria IMEI 356962018565581 şi a încărcătorului aferent (aflate la grefa instanţei).
– restituirea către partea civilă Xx Xx a sumei de 2.000 euro (sumă aflată la grefa instanţei).
– restituirea către inculpatul Xx a telefonului mobil marca SAMSUNG fără clapetă, cu cartela cu nr. 0743319664, ridicat de la acesta cu ocazia realizării flagrantului, precum şi a cartelei SIM cu seria 707256646677, ridicată în aceleaşi condiţii (aflate la grefa instanţei).
– celelalte bunuri, la care s-a făcut referire în adresa de înaintare a dosarului către instanţă, respectiv CD-urile conţinând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat şi partea vătămată precum şi înregistrarea imaginilor filmate cu ocazia flagrantului din data de 12.11.2007, mini DVD-ul predat de inculpat părţii vătămate la data de 12.11.2007 şi notele cuprinzând înregistrarea convorbirilor telefonice dintre inculpat şi partea vătămată au rămas ataşate la dosarul de fond, făcând parte din acesta.
– în temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală a fost obligat inculpatul la plata sumei de 470 lei reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat, din care suma de 170 lei provine din faza de urmărire penală.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de prim grad a reţinut în esenţă că, la sfârşitul lunii septembrie 2007, în urma unui anunţ postat pe un site de matrimoniale de pe Internet, partea vătămată Xx Xx a cunoscut un cetăţean care s-a recomandat sub numele de Xx.
În realitate era vorba de inculpatul Xx, domiciliat în municipiul xx, care s-a recomandat sub numele menţionat mai sus.
Iniţial partea vătămată a corespondat cu acesta prin intermediul serviciului „messenger”, având posibilitatea să se şi vadă, cu ajutorul camerelor web.
În urma conversaţiilor purtate, cei doi au hotărât să se întâlnească.
Pentru aceasta, la data de 19.10.2007, inculpatul Xx s-a deplasat la Tg-Mureş şi a închiriat o cameră la hotelul VOIAJOR, pe numele său real, în condiţiile în care nu era de faţă partea vătămată.
Ulterior s-a întâlnit direct cu partea vătămată Xx Xx recomandându-se din nou sub numele de Xx şi spunând că este procuror în Bucureşti.
În perioada de circa o săptămână ce a urmat, perioadă în care inculpatul a rămas cazat la hotelul Voiajor din Tg-Mureş, a fost vizitat la hotel în repetate rânduri de partea vătămată Xx Xx, întreţinând cu aceasta raporturi sexuale şi petrecând mult timp împreună.
În aceeaşi perioadă, inculpatul a susţinut că are nevoie de un laptop pentru a se conecta la Internet, manifestându-şi chiar intenţia de a se deplasa la Cluj, unde susţinea că locuiesc părinţii săi, pentru a-şi aduce laptop-ul.
În această situaţie, partea vătămată Xx Xx, care avea calitatea de administrator al S.C. FLORADIS COMPANY S.R.L. Tg-Mureş, s-a oferit să-l ajute pe inculpat şi, astfel, a achiziţionat în numele firmei menţionate un laptop marca Acer-Aspi, aparat pe care l-a încredinţat spre folosire inculpatului.
Tot în perioada respectivă, în urma discuţiilor purtate, inculpatul s-a oferit să ducă la reparat un telefon mobil marca NOKIA N95, aparţinând fiului părţii vătămate, motiv pentru care partea vătămată a predat inculpatului şi telefonul mobil indicat.
În cursul cercetărilor efectuate, partea vătămată Xx Xx a mai afirmat că, cu prilejul unei deplasări efectuate împreună cu inculpatul Xx la Bazna, jud. Sibiu, acesta din urmă şi-ar fi însuşit suma de 5.000 RON, bani pe care inculpatul i-ar fi solicitat de la partea vătămată pentru a achitat o rată de leasing, urmând să îi restituie ulterior.
La data de 26.10.2007, partea vătămată Xx Xx l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat însă acesta nu a răspuns.
Pentru aceasta, partea vătămată s-a deplasat la hotelul VOIAJOR din Tg-Mureş şi acolo a aflat, de la recepţie, că inculpatul a părăsit hotelul.
Mai mult, partea vătămată a aflat atunci că inculpatul închiriase camera pe numele său real, adică Xx.
În continuare, partea vătămată l-a sunat pe telefonul mobil pe inculpat, însă acesta nu i-a răspuns.
La un moment dat, inculpatul i-a trimis părţii vătămate un mesaj prin care a anunţat-o că a filmat-o şi o va face vedetă porno, urmând să ia mulţi bani. Inculpatul a precizat în mesaj că a filmat-o pe partea vătămată în timp ce întreţineau raporturi sexuale, la solicitarea unei persoane, urmând ca imaginile respective să fie vândute. Apoi i-a comunicat părţii vătămate că ar prefera să-i vândă acesteia imaginile respective.
Ulterior, prin intermediul unor mesaje transmise pe telefonul mobil sau cu ocazia convorbirilor telefonice purtate, inculpatul a ameninţat-o pe partea vătămată, în mod repetat, că va posta acele imagini pe Internet, că va prezenta imaginile respective fiului părţii vătămate şi mamei acesteia, precum şi că va afişa fotografii compromiţătoare la adresa părţii vătămate, fie la locuinţa acesteia, fie la şcoala unde învăţa fiul părţii vătămate, toate acestea dacă partea vătămată nu-i plătea o sumă de bani.
La solicitarea părţii vătămate Xx Xx, prin ordonanţa din data de 30.10.2007 emisă de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg-Mureş s-a dispus interceptarea tuturor convorbirilor telefonice ale părţii vătămate, măsură confirmată prin încheierea penală nr. 53 din data de 01.11.2007 a Judecătoriei Tg-Mureş.
S-a procedat la fotografierea mesajelor scrise expediate de inculpat către partea vătămată, pe telefonul mobil, fiind întocmit proces verbal în acest sens.
Din conţinutul unor convorbiri telefonice purtate de inculpat cu partea vătămată Xx Xx sau cu alte femei, rezultă că inculpatul se recomanda cu numele de Xx şi se prezenta ca având funcţie de procuror.
La data de 12.11.2007, în urma unor convorbiri purtate cu partea vătămată, care s-a declarat de acord să-i înmâneze o sumă de bani inculpatului pentru ca acesta să nu posteze imaginile compromiţătoare pe Internet sau în alte locuri, inculpatul s-a deplasat la Tg-Mureş şi s-a cazat, în baza unei rezervări efectuate de partea vătămată, la pensiunea „ANA”, din apropierea Spitalului Judeţean Mureş.
După alte convorbiri telefonice, interceptate, inculpatul a acceptat să se întâlnească cu partea vătămată la pensiunea „Ana”, iar cu ocazia întâlnirii, în restaurantul pensiunii, inculpatul i-a predat părţii vătămate un mini DVD, iar aceasta i-a predat inculpatului, conform înţelegerilor telefonice anterioare, suma de 2.000 euro.
La ieşirea din restaurant, inculpat a fost abordat de organele de cercetare penală care au supravegheat operativ şi interceptat întreaga operaţiune şi convorbirile purtate.
Cu ocazia percheziţiei efectuate asupra inculpatului au fost identificate mai multe bunuri, printre care şi suma de 2.000 euro, compusă din 5 bancnote de 100 euro şi 30 de bancnote de 50 euro, pe care au fost aplicate anterior începerii acţiunii capcane criminalistice, cu praf galben fluorescent.
Pe mâinile inculpatului au fost descoperit acelaşi praf galben fluorescent.
Cu ocazia prinderii în flagrant inculpatul a declarat că nu ştie de ce i-a înmânat partea vătămată Xx Xx suma de 2.000 euro, însă, ulterior, a recunoscut că, la hotelul Voiajor, a filmat, cu ajutorul unei camere foto personale, unele acte sexuale întreţinute cu partea vătămată, iar după copierea acelor imagini pe un CD, i-a trimis părţii vătămate mai multe mesaje prin care îi cerea o anumită sumă de bani în schimbul imaginilor. Şi în cadrul convorbirilor telefonice pe care le-a purtat ulterior cu partea vătămată i-a solicitat acesteia acelaşi lucru. Inculpatul a mai precizat că i-a comunicat părţii vătămate despre faptul că urma să plece din Tg-Mureş, iar ideea şantajării acesteia i-a venit după ce însăşi partea vătămată i-a spus că a mai fost astfel şantajată de un bărbat care a filmat-o în timpul întreţinerii unor raporturi sexuale.
Referitor la laptop şi telefonul mobil marca NOKIA N 95, inculpatul a afirmat că le-a primit sub formă de cadou de la partea vătămată, aşa cum a primit şi un trening şi un tricou marca „Lotto” precum şi o pereche de adidaşi marca „Nike”.
A recunoscut că s-a prezentat părţii vătămate sub numele de „Darius”, nu însă şi sub acela de Xx sau că ar avea calitatea de procuror ori magistrat.
Din declaraţia martorei Xxrezultă că şi aceasta l-a cunoscut pe inculpat, tot prin intermediul Internet-ului, aproximativ în aceeaşi perioadă, şi în faţa acesteia inculpatul s-a recomandat tot sub numele de Xx, având calitatea de procuror la Parchetul Bucureşti.
Din analiza înregistrărilor convorbirilor telefonice purtate de partea vătămată cu inculpatul Xx în opinia instanţei de fond rezultă că acesta i-a solicitat în schimbul imaginilor diferite sume de bani, respectiv 20.000 RON, 15.000 RON, 3.000 euro, iar despre laptop şi telefon mobil i-a comunicat părţii vătămate că i-l va restitui doar pe ultimul, laptop-ul considerând că l-a primit cadou.
În urma verificărilor efectuate s-a stabilit că inculpatul a amanetat telefonul mobil marca NOKIA N 95, primit, în condiţiile arătate, de la partea vătămată, la o casă de amanet din Cluj Napoca, încă din data de 03.11.2007, deşi susţinea, telefonic, şi la data de 12.11.2007 că are acel telefon mobil asupra sa şi-l va restitui persoanei vătămate.
Analizând probele administrate, instanţa de fond a constatat că vinovăţia inculpatului cu privire la comiterea faptei de şantaj este dovedită cu certitudine, declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului coroborându-se cu toate celelalte probe.
În schimb, în privinţa infracţiunii de abuz de încredere, aşa cum s-a arătat anterior, inculpatul nu a recunoscut comiterea acestei fapte nici în cursul urmăririi penale şi nici al judecăţii.
Cu toate acestea, instanţa de fond a apreciat că din probele administrate rezultă cu certitudine vinovăţia inculpatului şi cu privire la această faptă.
În acest sens, declaraţiile părţii vătămate sunt întărite de concluzia logică ce se poate trage din faptul că laptop-ul a fost cumpărat în numele firmei administrate de partea vătămată şi este de notorietate că donarea unui bun al unei societăţi comerciale în anumite condiţii constituie infracţiune potrivit Legii nr. 31/1990, aspect care nu avea cum să nu fie cunoscut de partea vătămată. Şi cu privire la telefonul mobil se poate trage concluzia că, fiind al fiului părţii vătămate şi fiind defect, este mai plauzibilă varianta prezentată de partea vătămată în sensul că a încredinţat telefonul inculpatului pentru a-l duce la reparat decât cea a deposedării fiului său de telefon şi donarea acestui telefon inculpatului.
Concluziile de mai sus nu pot fi combătute cu justificarea că partea vătămată a făcut cadou inculpatului şi alte bunuri, precum un trening, adidaşi etc., dat fiind caracterul de bunuri personale al acestora din urmă.
Referitor la suma de bani aparţinând părţii vătămate pretins însuşită de către inculpat, s-a precizat că acest aspect nu face obiectul al acuzării.
3.Desfăşurarea cercetării judecătoreşti în apel:
Inculpatul, iniţial, a fost asistat de apărător ales, av.Xx, iar ulterior având în vedere înscrisul depus la fila 108 dosar de către dl.av.Xx, prin care a adus la cunoştinţa instanţei că şi-a reziliat contractul de asistenţă juridică cu inculpatul, s-a dispus desemnarea unui apărător din oficiu pe seama inculpatului, în persoana d-nei av.Grinea Rodica.
Inculpatul Xx a fost prezent la termenul de judecată din 21.11.2008, termen la care unul din membrii completului a formulat declaraţie de abţinere, situaţie în care apărătorul inculpatului s-a opus ca acesta să fie chestionat asupra poziţiei sale relativ la drepturile prevăzute de art. 70 Cod procedură penală, şi a precizat totodată că inculpatul se va prezenta la următoarele termene de judecată.
Ulterior însă, inculpatul (care avea termen în cunoştinţă) nu s-a mai prezentat, astfel că pe numele său au fost emise mandate de aducere, fiind încunoştinţat din nou, şi pe această cale, despre posibilitatea de a da declaraţii în faţa instanţei de control judiciar.
Din procesul – verbal întocmit (fila 94), a rezultat că inculpatul a plecat de la domiciliul de o lună de zile fără a se cunoaşte noua adresă (fila 94), situaţie în care s-a dispus citarea sa şi prin afişare la consiliul local şi la sediul instanţei (fila 103).
Instanţa a verificat şi dacă inculpatul nu a fost între timp încarcerat, emiţând în acest sens o adresă şi ANP-ului, însă răspunsul a fost negativ (fila 117).
Faţă de cele anterior expuse, este evident că inculpatul apelant Vrabie Viorel, fie nu doreşte să participe la judecarea cauzei sale în apel, fie se sustrage de la judecată.
4. Opinia instanţei de control judiciar:
Analizând apelurile declarate prin prisma motivelor invocate a actelor şi lucrărilor dosarului nr. 74/320/2008, a susţinerilor părţilor şi ale reprezentantului Ministerului Public, dar şi din oficiu, în limitele efectului devolutiv, instanţa reţine următoarele:
Criticile aduse atât de parchet cât şi de partea civilă cu privire la modalitatea de individualizare a pedepselor aplicate inculpatului sunt fondate.
Şi în opinia instanţei de control, nu se justifică reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal (în ceea ce priveşte infracţiunea de şantaj) şi cu atât mai puţin a reducerii pedepsei sub minimul special prevăzut de lege, în condiţiile în care acestea veneau în concurs şi cu o săvârşire a faptei în forma continuată, ceea ce reprezintă o cauză de agravare.
Cu privire la circumstanţe atenuante prevăzute de art. 74 alin. 1 lit. a, aceasta nu poate fi reţinută, urmând a fi înlăturată de instanţa de apel, fiind evident că inculpatul nu a avut o „conduită bună” anterior săvârşirii faptei pentru care este cercetat înm prezenta cauză.
Acest lucru rezultă din fişa de cazier judiciar a acestuia, condamnările anterioare, inclusiv cea care a determinat şi starea de recidivă post- condamnatorie, demonstrând cu prisosinţă că inculpatul nu are o atitudine de respect faţă de normele şi relaţiile sociale ocrotite de legea penală, conduita sa fiind reproprabilă din toate punctele de vedere.
De asemenea, apreciem că este nejustificată şi reţinerea circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 alin. 1 lit. c Cod penal, deoarece inculpatul nu a avut o poziţie sinceră, de recunoaştere a întregii sale activităţi infracţionale şi de colaborare cu organele de anchetă şi instanţele judecătoreşti, ci a recunoscut doar infracţiunea cu privire la care a fost prins în flagrant.
Pus în faţa evidenţei, fiind prins în flagrant cu suma de 2000 de Euro pe care era inscripţionat cuvântul „şantaj”, inculpatul nu a avut practic altă opţiune, a fost constrâns de împrejurări să recunoască, însă acest lucru nu echivalează cu o atitudine de reală sinceritate, de recunoaştere din proprie iniţiativă a faptelor comise.
Astfel cum am arătat această poziţie de recunoaştere doar a infracţiunii de şantaj nu trebuie ruptă din context, nu trebuie separată artificial şi tratată ca atare, ci trebuie avută în vedere poziţia şi declaraţiile inculpatului în legătură cu ansamblul acuzelor care i s-au adus.
Din această perspectivă, în opinia instanţei de control, atitudinea inculpatului s-a caracterizat chiar prin nesinceritate, comportarea sa în cursul procesului penal fiind de nerecunoaştere a faptelor pentru care a fost cercetat şi trimis în judecată.
De asemenea, instanţa apreciază că, nu doar că nu este justificată reţinerea circumstanţelor atenuante, ci, dimpotrivă exista în cauză şi alte împrejurări care imprimă faptei un caracter grav şi anume:
-forma continuată (pentru infracţiunea de santaj).
-refuzul de a indica locul unde se afla înregistrările (de natură erotică) cu partea civilă, deşi a recunoscut existenţa acestora;
-îndemnarea părţii vătămate către sinucidere;
-caracterul premeditat al faptei, dovedit şi de procurarea aparaturii necesare efectuării înregistrărilor cu partea civilă.
-caracterul josnic al ameninţărilor formulate, care vizau prezentarea imaginilor compromiţătoare atât fiului părţii vătămate (ceea ce a reprezentat în sine o traumă pentru partea civilă şi ar fi putut afecta psihic şi emoţional copilului acesteia) cât şi partenerilor de afaceri (cu scopul discreditării părţii civile şi a distrugerii carierei profesionale a acestuia).
Toate aceste elemente conduc la ideea ca aplicarea unor pedepse orientate către minimul special nu se justifică, în condiţiile în care atât persoana inculpatului cât şi împrejurările concrete în care s-au săvârşit faptele reclamă o nouă individualizare a pedepselor, în sensul agravării acestora.
Doar în acest fel sunt respectate exigenţele art. 52 Cod penal, referitoare la scopul pedepsei, acest scop fiind un mijloc de prevenţie în calea săvârşirii de noi infracţiuni.
Raportul la cele ce preced, instanţa va admite apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Judecătoria Tg. Mureş şi partea civilă Xx împotriva sentinţei penale 867/24.06.2008 a Judecătoriei Tg. Mureş şi va desfiinţa parţial hotărârea atacată.
În rejudecare, va condamna inculpatul Xx la pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de şantaj în forma continuată, prev de art. 194 alin. 1 şi 2 Cod penal, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi reţinerea art. 37 lit. a Cod penal.
În baza art. 61 Cod penal, instanţa va revoca beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni şi închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi va contopi restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
De asemenea, va condamna inculpatul Vrabie la pedeapsa de 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de abuz de încredere prev. de art. 213 Cod penal, cu reţinerea art. 37 lit. c Cod penal.
În temeiul art. 61 Cod penal, va revoca beneficiul liberării condiţionate din executarea pedepsei de 3 ani şi 6 luni închisoare aplicată prin sentinţa penală nr.744/2005 a Judecătoriei Petroşani şi va contopi restul neexecutat de 439 zile închisoare cu pedeapsa nou aplicată în pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare.
Faptele fiind comise în condiţiile concursului real de infracţiuni, instanţa, în baza art. 33 lit. a şi 34 lit. b Cod penal, va contopi cele două pedepse rezultante, de 2 ani şi 6 luni şi respectiv 439 de zile, inculpatul urmând a executa pedeapsa cea mai grea aceea de 2 ani şi 6 luni închisoare (în regim de detenţie).
Din această pedeapsă se va deduce, în conformitate cu dispoziţiile art. 88 Cod penal, durata reţinerii şi arestării preventive, din 12.11.2007 până la 15 august 2008.
În temeiul şi condiţiile prev. de art. 71 alin. 2 Cod penal, se va aplica inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a şi b Cod penal.
Cu privire la cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul reţinerii, în locul infracţiunilor de şantaj şi abuz de încredere, a infracţiunilor de şantaj şi înşelăciune (215 alin. 1 şi 2 Cod penal), instanţa o găseşte nefondată, pentru următoarele considerente:
Declararea unei false identităţi, respectiv prezentarea sub un alt nume decât cel real şi folosirea calităţii de procuror a avut ca scop câştigarea încrederii părţii vătămate pentru întreţinerea unei relaţii intime şi nu pentru obţinerea unui folos material.
A treia după ce această relaţie s-a concretizat, după ce au avut mai multe întâlniri, adică după trecerea unei perioade de timp, inculpatul a intrat în posesia laptop-ului şi a unui telefon mobil care i-au fost predate de bună-voie de partea vătămată.
În condiţiile în care folosirea unui nume şi a unei calităţi (funcţii false) nu a fost făcută pentru a convinge partea vătămată să îi remită anumite bunuri, instanţa apreciază că nu suntem în prezenţa infracţiunii de înşelăciune, prev. de art. 215 alin. 1 şi 2 Cod penal, motiv pentru care va respinge cererea de schimbare a încadrării juridice.
Restul dispoziţiilor sentinţei penale apelante privind soluţionarea acţiunii civile, restituirea către partea civilă a bunurilor aflate la grefa instanţei şi a sumei de 2000 de EURO, restituirea către inculpat a telefonului mobil şi a cartelei, ridicat cu ocazia flagrantului, obligarea la cheltuieli judiciare, urmează a fi menţinute.
Apelul declarat de inculpat nu a fost motivat, iar în afara celor mai sus menţionate, instanţa nu a identificat vreun alt motiv de reformare a hotărârii atacate, care să poată fi reţinut din oficiu. În consecinţă, apelul declarat de inculpatul Xx împotriva sentinţei penale 867/24.06.2008 a Judecătoriei Tg. Mureş va fi respins ca nefondat.
5. Cheltuielile judiciare:
Faţă de soluţia ce urmează a fi pronunţată sunt incidente prevederile art. 192 alin. (2) Cod procedură penală, astfel încât inculpatul apelant va fi obligat să plătească în favoarea statului suma de 680 lei Ron, reprezentând cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care 200 lei Ron reprezentând onorariul avocaţial numit din oficiu, ce se va plăti din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţii Cetăţeneşti, iar restul de 400 lei Ron.
