În cauză, nu s-a probat de către organul de urmărire penală că pachetele de ţigări marca Plugarul, respectiv Winston, găsite asupra inculpatului C.A.S., provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, aşa cum prevede textul art.270 al.3 din Legea 86/2006, care face trimitere la alin.1 al aceluiaşi articol.
În faţa primei instanţe, inculpatul a declarat că a cumpărat pachetele de ţigări din piaţa centrală din T., aspect confirmat şi de martorul C.N., soţia acestuia.
În faţa primei instanţe, inculpatul a declarat că a cumpărat pachetele de ţigări din piaţa centrală din T., aspect confirmat şi de martorul C.N., soţia acestuia.
Acest tip generic de bunuri, ţigările, nu sunt interzise prin lege la comercializare, însă provenienţa acestora sau modalitatea de comercializare – licită sau nu – trebuie stabilită în concret de către organele statului cu atribuţii în acest sens. Nu cade în sarcina inculpatului C.A.S., ca şi cumpărător, sarcina dovedirii achiziţionării în mod licit a unor astfel de ţigări sau probarea faptului că acestea nu provin din contrabandă.
O interpretare contrară ar încălca principiile menționate de art. 4 şi 5 din Codul Penal (Legea 286/2009), respectiv “prezumția de nevinovăţie” şi “aflarea adevărului”.
Decizia penală nr.829/10.10.2014 a Curţii de Apel Galaţi
Prin sentinţa penală nr.203/04.07.2014 a Judecătoriei T., în baza art.17 alin.2 rap. la art.16 alin.1 lit.b teza I N.C.P.P. s-a dispus achitarea inculpatului C.A.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de contrabandă, prev.de art.270 alin.1, 3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României.
În baza art.30 alin.2 din OG nr. 2/2001 privind circulaţia pe drumurile publice şi art.2 alin.2 din Legea nr. 12/1990 s-a dispus comunicarea către P.M.T. – Biroul Investigări Fraude a unei copii de pe procesul verbal de depistare a inculpatului C.A.S. la data de 16.01.2013 şi de pe dovada seria H nr…./31.01.2013 privind predarea ţigărilor găsite asupra inculpatului C.A.S. către Camera de corpuri delicte a P.M.T.
În baza art.25 alin.5 N.C.P.P. a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă exercitată de partea civilă A.N.A.F – A.N.V. G.
În baza art.275 alin.3 cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
S-a reţinut printre altele că, în ziua de 16.01.2013, cu ocazia efectuării unor verificări privind siguranţa circulaţia pe drumurile publice, organele de poliţie rutieră au oprit în trafic la intersecţia DJ240 P. cu DE 581, autoturismul condus de către inculpatul C.A.S. Întrucât inculpatul era agitat, organele de poliţie au procedat la efectuarea unei verificări a autoturismului, ocazie cu care au fost depistate un număr de 760 pachete de ţigări, din care 600 marca Plugarul şi 160 pachete marca Winston, toate provenind din Republica Moldova. Întrucât pachetele nu erau marcate corespunzător, iar inculpatul nu a prezentat documente de provenienţă, ţigările au fost ridicate în vederea efectuării de cercetări.
In momentul depistării, inculpatul a declarat că a găsit ţigările într-un loc pe care nu îl poate preciza, iar după începerea urmăririi penale a refuzat să mai dea declarații.
In fata instanței, inculpatul a declarat ca în data de 16.01.2013, trecând prin T., a oprit în piața centrală şi a văzut la vânzare ţigări, a întrebat care este prețul si întrucât i s-a părut convenabil a hotărât să cumpere 760 de pachete (30 de cartoane) ţigări marca Plugarul si Winston, pentru a le vinde la G., unde prețul era mai mare. A mai arătat că nu a luat niciun act doveditor al ţigărilor şi că până să ajungă la G. a fost oprit de către organele de poliţie, care i-au confiscat pachetele de ţigări. La întrebarea reprezentantului Ministerului Public, inculpatul a declarat că nu a cunoscut că ţigările ar putea proveni din contrabandă şi că motivul pentru care la urmărirea penală, a declarat că a găsit ţigările într-un loc neprecizat este acela că a știut că nu are voie să cumpere ţigările.
Fiind audiată martora C.N. (soţia inculpatului), aceasta a confirmat susținerile inculpatului, în sensul că a cumpărat ţigările din piaţa centrala din T., întrucât erau mai ieftine decât la G., unde urma să le vândă.
Din analiza actelor și lucrărilor dosarului, din ambele faze ale procesului penal, instanța a constatat că se impune achitarea inculpatului, pentru următoarele considerente:
– instanţa a reținut că, potrivit dispoz. art.270 alin.1 în Legea nr.86/2006 privind Codul Vamal al României, „introducerea în sau scoaterea din ţară, prin orice mijloace, a bunurilor sau mărfurilor, prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal, constituie infracţiunea de contrabandă şi se pedepseşte cu închisoare de la 2 la 7 ani şi interzicerea unor drepturi.”
– alin.3 al aceluiasi text de lege prevede că „sunt asimilate infracţiunii de contrabandă şi se pedepsesc potrivit alin. (1) colectarea, deţinerea, producerea, transportul, preluarea, depozitarea, predarea, desfacerea şi vânzarea bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal cunoscând că acestea provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia.”
– alin.2 al art.270 stabilește că, de asemenea, constituie infracţiune de contrabandă şi se pedepseşte potrivit alin. (1):
a) introducerea în sau scoaterea din ţară prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mare de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mare de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri.
b) introducerea în sau scoaterea din ţară, de două ori în decursul unui an, prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal, a bunurilor sau a mărfurilor care trebuie plasate sub un regim vamal, dacă valoarea în vamă a bunurilor sau a mărfurilor sustrase este mai mică de 20.000 lei în cazul produselor supuse accizelor şi mai mică de 40.000 lei în cazul celorlalte bunuri sau mărfuri;
c) înstrăinarea sub orice formă a mărfurilor aflate în tranzit vamal.
Din interpretarea prevederilor legale mai sus menționate, a rezultat că infracțiunea prev. de alin.3 al art. 270, pentru care inculpatul C.A. a fost trimis în judecată, este o infracțiune corelativă, condiționată de săvârşirea anterioară a infracțiunii de contrabandă prev.de alin.1 sau 2, fiind vorba de o infracțiune conexă cu incriminarea cadru, în sensul că săvârşirea uneia dintre ele este condiţionată de preexistenţa celeilalte.
Fata de situația de fapt dedusă judecății, instanța a apreciat că, ipotetic, există două situații distincte ce se pot crea in cazul infracțiunii de contrabandă prev.de alin.3 al art.270 din Legea nr.86/2006:
– situaţia in care valoarea în vamă a țigaretelor depistate este de 20.000 lei sau mai mică de 20.000 lei, caz în care organele de urmărire penală trebuie sa facă dovada faptului ca țigaretele au fost introduse in tară printr-o infracțiune de contrabandă şi că inculpatul cunoștea acest aspect. In cazul in care mărfurile au fost introduse in tara prin locurile anume stabilite pentru controlul vamal, iar valoarea in vamă a bunurilor sau a mărfurilor supuse accizelor sustrase de la controlul vamal este mai mica de 20.000 lei, nu ne aflăm in prezenta unei infracțiuni, ci doar, eventual, a unei contravenții, iar pentru a nu se mai pune in discuție valoarea in vama a acestora este necesar să se facă dovada faptului că acestea au fost introduse in ţară prin alte locuri decât cele stabilite pentru controlul vamal.
– cazul in care mărfurile cu care inculpatul este depistat au o valoare in vama mai mare de 20.000 lei (in cazul produselor supuse accizelor), situație in care organele de urmărire penala nu ar fi obligate să probeze faptul că acestea au fost introduse in ţară printr-o infracțiune de contrabandă, întrucât in acest caz se poate afirma cu certitudine că acestea nu ar fi putut fi introduse in ţară decât prin comiterea unei infracțiuni de contrabandă, in oricare din modalitățile prevăzute de textul de incriminare (respectiv prin alte locuri decât cele stabilite pentru control vamal sau prin locurile stabilite pentru controlul vamal, prin sustragere de la controlul vamal).
Insă, în speţa de faţă, având in vedere valoarea țigaretelor cu care inculpatul a fost depistat, anume de 7318 lei, nu s-a putut afirma cu certitudine că acestea au fost introduse in tara printr-o infracțiune de contrabandă, simpla mențiune din rechizitoriu conform căreia, din verificările efectuate de organele vamale a rezultat că cele 760 pachete de ţigări provin din contrabandă, nefiind suficienta pentru a dovedi săvârşirea acestei infracțiuni, fiind in sarcina organelor judiciare să probeze-dincolo de orice îndoială ca țigaretele depistate provin dintr-o infracțiune de contrabanda si că inculpatul cunoștea acest fapt.
Din declarația inculpatului dată in faţa instanței, referitoare la proveniența ţigaretelor, acesta menționând că le-a cumpărat de la un cetăţean moldovean, din piața centrala din T. şi că a știut că n-ar fi trebuit să le cumpere, a rezultat că inculpatul cunoștea că țigările au fost introduse in tara prin încălcarea dispozițiilor din legislația vamală, însă pentru a se putea dispune condamnarea sa a trebuit mai întâi să se stabilească cu certitudine ca ţigările respective au fost introduse prin ţara printr-o infracțiune de contrabandă si, totodată, să se probeze faptul ca acesta cunoștea modalitatea in care ţigările au fost introduse in tară.
Așadar, in art.270 alin.3 din Codul vamal, legiuitorul a incriminat astfel o formă de tăinuire a bunurilor provenind din contrabandă, specificând in mod expres acest lucru prin folosirea sintagmei „cunoscând ca acestea provin din contrabanda”. Fiind vorba de o infracțiune corelativă, infracțiunea prev.de art.270 alin.3 nu a putut fi apreciata ca fiind dovedita decât in măsura in care se dovedește existenta şi a infracțiunii (faptei prev.de legea penala) în legătura cu care aceasta s-a desfășurat, a infracțiunii in varianta tip, ceea ce in speța de faţă nu s-a probat.
Împotriva sentinţei penale menţionate au formulat apeluri Parchetul de pe lângă Judecătoria T. şi partea civilă A.N.A.F. – D.G.R.F.P. G.
În motivele de apel, Parchetul a arătat printre altele că fapta se încadrează în disp.art.270 al.1 din Legea nr.86/2006 şi nu ale alin.2 din acelaşi text de lege. Instanţa a reţinut, din declaraţiile inculpatului, că acesta cunoştea cu certitudine că ţigaretele au fost introduse în ţară prin încălcarea dispoziţiilor din legislaţia vamală, ceea ce echivalează cu infracţiunea de contrabandă, în accepţiunea disp.art.270 alin.3 din Legea 86/2006. Textul de lege pe care trebuia să se întemeieze soluţia de achitare este art.16 al.1 lit.b teza II Cod procedură penală.
Partea civilă, în motivele de apel, a arătat printre altele că solicită obligarea inculpatului la acoperirea prejudiciului în valoare de 7318 lei, la care se vor adăuga accesoriile prevăzute de lege pentru creanțele fiscale până la data efectuării integrale a plăţii.
Apelurile sunt nefondate.
În mod corect, prima instanţă a dispus achitarea inculpatului C.A.S. pentru săvârşirea infracţiunii de ,,contraband” prev. de art.270 al.1, 3 din Legea nr.86/2006 privind Codul vamal al României.
În cauză, nu s-a probat de către organul de urmărire penală că pachetele de ţigări marca Plugarul, respectiv Winston, găsite asupra inculpatului C.A.S. la data de 16.01.2013, provin din contrabandă sau sunt destinate săvârşirii acesteia, aşa cum prevede textul art.270 al.3 din Legea 86/2006, care face trimitere la alin.1 al aceluiaşi articol.
Acest tip generic de bunuri – ţigările – nu sunt interzise prin lege la comercializare, însă provenienţa acestora sau modalitatea de comercializare – licită sau nu – trebuie stabilită în concret de către organele statului cu atribuţii în acest sens. Nu cade în sarcina inculpatului C.A.S., ca şi cumpărător, sarcina dovedirii achiziţionării în mod licit a unor astfel de ţigări sau probarea faptului că acestea nu provin din contrabandă.
O interpretare contrară ar încălca principiile menționate de art. 4 şi 5 din Codul Penal (Legea 286/2009), respectiv “prezumția de nevinovăţie” şi ,,aflarea adevărului”.
Ţinând cont de valoarea potenţială a unui eventual prejudiciu cauzat statului – reprezentat de A.N.A.F., luând în considerare faptul că ţigările din Republica Moldova trebuie supuse unui procedeu de verificare a legalităţii tranzitului, ţinând cont şi de reglementările din materia contravenţională, în mod corect instanţa de fond a făcut aplicarea disp. art. 30 al.2 din OG nr. 2/2001 şi art. 2 al.2 din Legea nr.12/1990.
Având în vedere soluţia de achitare şi temeiul legal, în mod corespunzător s-a lăsat nesoluţionată acţiunea civilă conform art. 25 al.5 Cod procedură penală (Legea 135/2010).
Prin prisma argumentelor prezentate, motivele de apel ale Parchetului – axate pe ideea că declaraţiile inculpatului sunt nesincere şi că ar fi cunoscut că ţigările provin din contrabandă – sunt neîntemeiate.
De asemenea, faţă de soluţia pe latură penală, motivele de apel ale părţii civile nu sunt fondate, acţiunea civilă rămânând nesoluţionată conform temeiului legal menţionat anterior.
Faţă de cele arătate şi de art.417, 418, 420, 421 pct.1 lit.b Cod procedură penală, Curtea a respins ca nefondate aceste apeluri.
