Admisibilitatea constituirii de parte civilă în instanţă, după ce partea a renunţat la această calitate in cursul urmăririi penale şi a fost audiată ca martor
Sentinţa penală nr. 246/2008 pronunţată în dosar nr. 3965/107/2007 de Tribunalul Alba
Prin rechizitoriul Ministerului Public – Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Biroul Teritorial Alba întocmit la data de 05.11.2007 în dosar penal 33/D/P/2007 s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor:
1. H.T.A. – pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 al. 1 şi 2 lit. a din Legea 678/2001, art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
2. U.T.D. – pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 12 al. 1 lit. a şi art. 13 al. 1-3 Cod penal din Legea 678/2001, cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal şi art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal;
3. D.E. – pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 13 al. 1-3 din Legea 678/2001 şi art. 8 din Legea 39/2003 raportat la art. 323 Cod penal cu aplicarea art. 33 lit. a Cod penal.
S-au reţinut în actul de sesizare a instanţei următoarele:
Inculpatul H.T.A. în cursul lunii martie 2006 împreună cu inculpatul U.T.D. a recrutat-o prin înşelătorie pe parte vătămată D.G.E., căreia i-a propus un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Inculpatul U.T.D., în prima jumătate a anului 2006 a recrutat prin înşelăciune pe martora-victimă D.G.E. şi partea vătămată minoră L.L.C. (împreună cu D.E.) cărora le-a propus un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acestora prin obligarea la practicarea prostituţiei.
Inculpata D.E., în prima jumătate a anului 2006 a recrutat şi transportat prin înşelătorie pe victima minoră L.L.C., căreia i-a promis un loc de muncă în Italia, în scopul exploatării acesteia prin obligarea la practicarea prostituţiei.
S-a arătat că inculpaţii, în cursul anului 2006 au constituit un grup infracţional în vederea săvârşirii infracţiunii de trafic de persoane.
Din actele şi lucrările dosarului instanţa reţine următoarele:
Instanţa a fost legal sesizată prin rechizitoriu şi a dispus citarea părţilor cu calitatea procesuală menţionată în acest act de sesizare şi inculpare.
Ca atare, au fost citaţi la primele termene, inclusiv până la momentul citirii actului de sesizare doar inculpaţii şi partea civilă L.L..
Faţă de împrejurarea că victima D.G. a fost menţionată cu calitate de martoră şi în dosarul de urmărire penală există declaraţia acesteia de martoră, în cadrul căreia s-a făcut menţiunea expresă că renunţă la calitatea de partea vătămată şi implicit la calitatea de parte civilă, instanţa nu a citat-o la primele termene pentru a verifica aspectele menţionate.
La momentul la care s-a procedat la audierea martorei D.G. aceasta a fost întrebată cu privire la renunţarea la calitatea de parte vătămată şi a contestat renunţarea solicitând a se comunica înregistrarea pe suport audio-video a declaraţiei sale.
Instanţa a încuviinţat această cerere dar a procedat la administrarea probelor cu păstrarea calităţii de martor a acesteia.
Cu ocazia verificării înregistrării casetei audio-video s-a constatat că la data la care s-a luat declaraţia numitei D.G. aceasta a relatat tot cuprinsul declaraţiei existente la dosar mai puţin renunţarea la calitatea de parte vătămată. Faţă de această greşeală a Parchetului instanţa a procedat la luarea constituirii de parte civilă a numitei D.G. pentru următoarele motive:
– nu este culpa părţii pentru a fi sancţionată cu decăderea din dreptul de a formula pretenţii civile pentru că s-a depăşit momentul citirii actului de sesizare, ea nefiind citată în acel moment;
– calitatea procesuală a numitei D.G. a determinat-o titularul acţiunii penale -parchetul- şi apoi a schimbat-o instanţa, fără ca această să păstreze o dublă calitate.
Oricum declaraţia sa de victimă era necesară în dosar. Împrejurarea că i s-a luat jurământ şi s-a procedat la ascultarea ca martor în faza de urmărire penală nu obligă instanţa de judecată să păstreze această calitate dată de parchet dacă datele din dosar nu o mai susţin.
De altfel, instanţa de judecată este obligată să procedeze la administrarea directă, nemijlocită a probelor, reluând toate mijloacele de probă administrate de organele de urmărire penală.
Împrejurarea că instanţa de judecată a procedat la audierea acestei victime în calitate de martoră şi apoi i-a schimbat această calitate în parte vătămată s-a datorat comunicării târzii a suportului audio-video care a confirmat afirmaţia victimei că nu a renunţat la calitatea de martor.
În continuare instanţa a procedat la analizarea pe fond a cauzei şi a dispus condamnarea inculpaţilor pentru faptele pentru care au fost trimişi în judecată, obligându-i la daune morale în favoarea ambelor părţi civile.
