Aducerea Ia cunoştinţa inculpatului a unor prevederi legale de reducere a pedepsei nu poate fi interpretată ca o modalitate de manipulare a inculpatului sau ca o procedură neloială de obţinere a probelor în cursul urmăririi penale.
Nu este admisibilă admiterea apelului şi desfiinţarea sentinţei primei instanţe cu trimitere spre rejudecare la cererea apelantului inculpat că nu a luat la cunoştinţă de CD-urile pe care s-au stocat interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice.
Câtă vreme actele materiale au fost comise în baza însărcinării de către capul organizaţiei şi alţi doi participanţi, la interval scurt, pentru deţinerea şi transportul aceluiaşi drog-cocaină, rezultă că apelantul inculpat s-a asociat unui grup infracţional organizat, cu un rol bine stabilit şi recompensat în scopul comiterii uneia dintre cele mai grave infracţiuni cu caracter transfrontalier-traficul ilicit de droguri aşa încât nu se poate dispune achitarea inculpatului conform art.16 alin.l lit.a) cod procedură penală în ceea ce priveşte fapta de aderare la grup infracţional organizat deoarece nu există.
Art.421 cod procedură penală
Art.421 pct.2 lit.b) cod procedură penală
Art.16 alin.l lit.a) cod procedură penală
Art.3201 cod de procedură penală din 1969
Art.396 alin.(10) cod de procedură penală
Art.7 din Legea nr.39/2003
Prin sentinţa penală nr.107 din data de 27 august 2013, pronunţată în dosarul penal nr.164/88/2013, Tribunalul Tulcea a hotărât respingerea excepţiei nulităţii absolute a mijloacelor de probă invocată de inculpatul Ţ.I. ca neîntemeiată şi condamnarea acestuia, alături de alţi inculpaţi, la o pedeapsă principală de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art.64 alin.l lit.a teza a Il-a şi lit.b Cod penal pentru infracţiunea prev. de art.7 din Lg.39/2003, respectiv la o pedeapsă principală de 5 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a Il-a şi lit.b cod penal pentru infracţiunea prev. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplic, art.41 alin.2 cod penal, ambele şi cu art.37 lit.a, art.74 alin.2 şi art.76 alin.l lit.a cod penal din 1969, contopite conform art.33 lit.a – 341it.b cod penal din 1969 în pedeapsa în pedeapsa principală cea mai grea de 5 ani închisoare la care s-a adăugat potrivit art.83 cod penal din 1969 pedeapsa de 8 luni închisoare (dispusă prin sentinţa penală nr. 100/21.01.2011 pronunţată de Judecătoria Tulcea) şi pedeapsa complementară de 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art.64 alin.l lit.a teza a Il-a şi lit.b cod penal din 1969.
Pentru pronunţarea hotărârii, instanţa de fond a stabilit situaţia de fapt minatoare:
T.E.C. a fost racolată de E.G., spunându-i iniţial că va fi însoţitoarea lui apelantului inculpat Ţ.I. la transportul de droguri. A plecat împreună cu apelantul inculpat Ţ.I., cu avionul, din Bucureşti către Italia, întâlnindu-se, la Torino, cu S.A.I., care i-a cazat într-un apartament unde se aflau mai mulţi tineri, explicându-le ce aveau de făcut. Timp de două săptămâni, au avut întâlniri repetate – o dată la două zile – cu două persoane de culoare (bărbat şi femeie), cărora le spuneau „mama şi tata”, care le citeau dintr-o biblie, diferite versete. In jurul datei de 25.12.2011, au plecat spre Brazilia, făcând escală în Spania. S-au cazat la un hotel din Sao Paulo, folosind banii primiţi de la S.A.I., câte 1.200 euro de fiecare. Au cumpărat o cartelă SIM, au transmis numărul lui S.A.I., iar în jurul datei de 29.12.2011, au primit de la o persoană de sex feminin – cu care s-au întâlnit în faţa hotelului – o pungă în care erau două perechi de adidaşi, cunoscând că aceştia conţineau droguri, mai precis cocaină. Referitor la aceste aspecte, T.E.C. a relatat, în cursul urmăririi penale, următoarele: „De la S.A.I. am ştiut încă de la plecare că urma să se procedeze în acest fel, adică să primim încălţări cu care să ne întoarcem în Italia, încălţări care să corespundă într-o oarecare măsură numerelor noastre”.
In ziua de 30.12.2012, au plecat din Brazilia către Spania, cu avionul, iar de aici au folosit un autocar pentru a ajunge la Torino, fiind aşteptaţi de către S.A.I. care i-a cazat la un alt hotel, după predarea adidaşilor. Acesta a revenit cu cei doi cetăţeni de culoare – respectiv „mama şi tata” – oferindu-le sume de bani, în euro, în funcţie de cantitatea transportată. Astfel, T.E.C. a primit 2.000 euro, iar apelantul inculpat Ţ.I. a primit 3.000 euro, din care i-au plătit lui E.G. câte 250 euro – pentru faptul că îi racolaseră – la revenirea în ţară. Banii câştigaţi i-au cheltuit în interes personal.
Convingerea instanţei se bazează pe probele directe (conţinutul declaraţiilor prin care inculpaţii, în cursul urmăririi penale, recunosc ambele fapte de care sunt acuzaţi) şi pe probele mediate şi indirecte – declaraţiile martorilor, conţinutul proceselor-verbale de redare al convorbirilor telefonice dintre inculpaţi şi martori.
In finalul cercetării judecătoreşti, apărarea inculpatului Ţ.I. a invocat nulitatea absolută a mijloacelor de probă obţinute în mod nelegal de către parchet şi anume:
1)declaraţiile inculpaţilor şi cele ale martorilor (acestora sugerându-li-se să scrie în declaraţii că ar fi transportat droguri (cocaină), deşi nu au văzut şi nu au cunoscut să fi transportat o asemenea substanţă);de asemenea, acestora li s-a promis că li se va aplica o pedeapsă cu suspendarea executării în contextul prevalării de dispoziţiile art.3201 cod procedură penală, li s-a spus că au fost filmaţi, supravegheaţi şi urmăriţi cu mult timp în urmă, afirmaţii cu efect intimidant de natură să anihileze dreptul la apărare al persoanei inculpatului, ceea ce contravine regulilor procesului echitabil. A susţinut inculpatul că anchetatorii au pornit din start cu ideea că inculpaţii, şi în special apelantul inculpat Ţ.I. au comis cu vinovăţie faptele pentru care erau cercetaţi.
2)referatul de evaluare al inculpatului Ţ.I., asemenea celorlalte referate, este nul absolut, deoarece consilierul care 1-a întocmit s-a subrogat în drepturile anchetatorului, realizând investigaţii ce ţin de esenţa cercetării penale, trăgând concluzii de vinovăţie a inculpaţilor în lipsa oricărei probe. S-a mai arătat că referatul conţine elemente străine de art.12 din OG 92/2000, că la data „investigării” inculpatul era arestat preventiv şi ar fi trebuit să fie asistat de un avocat.
3)interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice deoarece au fost obţinute în mod ilegal şi fără autorizarea motivată a judecătorului cu privire la pretinsul trafic de droguri de mare risc şi cu depăşirea duratei legale de 120 de zile care a expirat la data de 21 august 2012, iar autorizaţiile de interceptare pe numele inculpaţilor E.G. şi LA. au fost date în vederea depistării, obţinerii şi comercializării drogurilor de risc şi nicidecum pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri de mare risc.
4)procesele-verbale de redare a interceptărilor, deoarece nu sunt semnate de către cel care le-a întocmit şi nu sunt însuşite de către emitent (comisar de poliţie T.A. din cadrul Serviciului B.C.C.O. Tulcea), iar certificarea pentru autenticitate aplicată de procurorul de caz nu este de natură a acoperi lipsa de semnătură a proceselor-verbale de către cel care le-a întocmit, astfel că, aceste interceptări sunt vădit ilegale.
Excepţia invocată de apărătorul ales al inculpatului Ţ.I. este neîntemeiată deoarece aducerea la cunoştinţa inculpatului a unor prevederi legale (dat fiind că alţi inculpaţi cercetaţi în cauze similare au recunoscut faptele pentru care erau cercetaţi) nu poate fi interpretată ca o modalitate de manipulare a inculpatului sau ca o procedură neloială de obţinere a probelor în cursul urmăririi penale, apoi, nu există dovezi nici că inculpatul ar fi fost supus vreunei presiuni cu efect intimidant ca urmare a afirmării de către anchetatori că ar fi fost filmat, supravegheat, urmărit cu mult timp în urmă, respectiv referatul de evaluare nu este lovit de nulitatea absolută, răspunde exigenţelor impuse de art.12 din actul normativ şi conţine date privind persoana inculpatului (modul din care provine, starea sa de sănătate, eventual dependenţa), nivelul instrucţiei şcolare, comportamentul, factorii care îi influenţează sau îi pot influenţa conduita generală, perspectivele de reintegrare în societate, nicăieri în cuprinsul O.G. nr.92/2000 nu este prevăzută obligativitatea prezentării referatului şi semnării sale de către inculpat şi nici obligativitatea sau posibilitatea asistării celui intervievat de către avocat, nu constituie o probă care să sprijine acuzarea dintre cele prevăzute de art.64 alin.l cod procedură penală, ci doar un instrument consultativ, de orientare în luarea deciziilor juridice, incontestabil util în individualizarea pedepselor, îndeosebi în alegerea modalităţii de executare a acestora; totodată, cu privire la nulitatea interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice, verificând încheierile de şedinţă din 23.04.2012, 23.05.2012, 08.08.2012 şi 17.09.2012 şi autorizaţiile emise în baza acestor încheieri, nu există niciun motiv de nulitate, aceste interceptări fiind obţinute cu autorizarea motivată a preşedintelui instanţei, fiecare autorizaţie nedepăşind termenul de 30 de zile prevăzut de art.911 alin.3 şi 4 Cod procedură penală, durata totală nedepăşind 120 de zile, fiind astfel respectat alin.5 al art.911 şi în cuprinsul art.913 Cod procedură penală ce reglementează certificarea înregistrărilor, nu se prevede obligativitatea semnării procesului-verbal de către lucrătorul din cadrul poliţiei judiciare, ci doar obligativitatea certificării pentru autenticitate de către procurorul care efectuează sau supraveghează urmărirea penală, or, procesele-verbale depuse la dosarul cauzei sunt certificate pentru autenticitate de către procurorul de caz.
Aşa fiind, sub aspectul încadrării juridice, faptele inculpaţilor de a adera la grupul infracţional organizat de S.A.I. împreună cu doi cetăţeni de culoare şi de a sprijini prin acţiunile lor acest grup întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.7 din Legea nr.39/2003.
Faptele inculpaţilor P.V.C., Ş.V. şi T.E.C. de a deţine şi transporta, fără drept, în perioada 2011-2012, droguri de mare risc (cocaină) ce fac parte din tabelul anexă nr.II din Legea 143/2000 dinspre Brazilia către Italia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.2 alin.2 din Legea 143/2000.
Fapta apelantului inculpat Ţ.I. de a deţine şi transporta, fără drept, în două împrejurări distincte (unul cu T.E.C. în decembrie 2011, iar celălalt cu LA. în anul 2012) în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, droguri de mare risc (cocaină) dinspre Brazilia către Italia întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 Cod penal.
Fapta inculpatului P.V.C. de a introduce în ţară fără drept, în vara anului 2012, cantitatea de 50 gr. de marijuana ce constituie drog de risc, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.3 alin.l din Legea 143/2000.
Fapta aceluiaşi inculpat de a deţine şi transporta pe teritoriul României, până la Tulcea, cantitatea de 50 grame de marijuana pe care a oferit-o ulterior lui LA. în vederea punerii în circulaţie întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art.2 alin.l din acelaşi act normativ.
Inculpatul Ţ.I. a săvârşit faptele în stare de recidivă postcondamnatorie în raport de condamnarea de 8 luni închisoare cu aplicarea art.81 cod penal prin sentinţa penală nr. 100/2011 a Judecătoriei Tulcea.
Apelul, cale de atac exercitată împotriva sentinţei de condamnare
Împotriva hotărârii, în termenul legal, inculpatul Ţ.I. a declarat apel cu privire la încadrarea juridică a faptei de „aderare la un grup infracţional organizat” prevăzută de Legea nr.39/2003 deoarece este făcută generic, nu e explicat grupul infracţional organizat, nu se face trimitere la care dintre cele 20 de infracţiuni este încadrată fapta. Totodată, apelantul a solicitat în prealabil trimiterea cauzei la instanţa de fond întrucât nu au luat la cunoştinţă de CD-urile pe care s-au stocat interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice, respectiv achitarea conform art.16 alin.l lit.a cod procedură penală în ceea ce priveşte fapta de aderare la grup infracţional organizat deoarece nu există, precum şi în temeiul art.16 alin.l lit.c cod procedură penală pentru infracţiunea de trafic internaţional de droguri deoarece nu există probe că o persoană a săvârşit acea infracţiune.
Legislaţie relevantă
Cod de procedură penală din 1969
art. 3201
Până la inceperea cercetării judecătore?ti, inculpatul poate declara personal sau prin înscris autentic că recunoa?te savarsirea faptelor retinute in actul de sesizare a instan?ei si solicita ca judecata să se facă in baza probelor administrate in faza de urmărire penală.
Judecata poate avea loc numai in baza probelor administrate in faza de urmarire penală, doar atunci cand inculpatul declară că recunoaste in totalitate faptele retinute in actul de sesizare a instantei si nu solicita administrarea de probe, cu exceptia inscrisurilor in circumstantiere pe care le poate administra la acest termen de judecată.
La termenul de judecată, instan?a intreabă pe inculpat dacă solicită ca judecata să aibă loc in baza probelor administrate in faza de urmărire penală, pe care le cunoaste ?i le insu?e?te, procedează la audierea acestuia ?i apoi acordă cuvantul procurorului ?i celorlalte păr?i.
…
…
…
…
…
…
…
…
…
…
…
Instan?a va pronun?a condamnarea inculpatului, care beneficiază de reducerea cu o treime a limitelor de pedeapsă prevazute de lege, in cazul pedepsei inchisorii, ?i de reducerea cu o pătrime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, in cazul pedepsei amenzii.
Legea nr.135/2010 privind Codul de procedură penală
art.16
Cazurile care împiedică punerea în mişcare şi exercitarea acţiunii penale
(1) Acţiunea penală nu poate fi pusă în mişcare, iar când a fost pusă în mişcare nu mai poate fi exercitată dacă:
a) fapta nu există;
art. 101
Principiul loialităţii administrării probelor
(1) Este oprit a se întrebuinţa violenţe, ameninţări ori alte mijloace de constrângere, precum şi promisiuni sau îndemnuri în scopul de a se obţine probe.
art. 102
Excluderea probelor obţinute în mod nelegal
(2) Probele obţinute în mod nelegal nu pot fi folosite în procesul penal.
art. 281
Nulităţile absolute
(1) Determină întotdeauna aplicarea nulităţii încălcarea dispoziţiilor privind:
a) compunerea completului de judecată;
b) competenţa materială şi competenţa personală a instanţelor judecătoreşti, atunci când judecata a fost efectuată de o instanţă inferioară celei legal competente;
c) publicitatea şedinţei de judecată;
d) participarea procurorului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
e) prezenţa suspectului sau a inculpatului, atunci când participarea sa este obligatorie potrivit legii;
f) asistarea de către avocat a suspectului sau a inculpatului, precum şi a celorlalte părţi, atunci când asistenţa este obligatorie.
art. 282
Nulităţile relative
(1) Încălcarea oricăror dispoziţii legale în afara celor prevăzute la art. 281 determină nulitatea actului atunci când prin nerespectarea cerinţei legale s-a adus o vătămare drepturilor părţilor ori ale subiecţilor procesuali principali, care nu poate fi înlăturată altfel decât prin desfiinţarea actului.
(2) Nulitatea relativă poate fi invocată de procuror, suspect, inculpat, celelalte părţi sau persoana vătămată, atunci când există un interes procesual propriu în respectarea dispoziţiei legale încălcate.
(3) Nulitatea relativă se invocă în cursul sau imediat după efectuarea actului ori cel mai târziu în termenele prevăzute la alin. (4).
art.396
Rezolvarea acţiunii penale
(1) Instanţa hotărăşte asupra învinuirii aduse inculpatului, pronunţând, după caz, condamnarea, renunţarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, achitarea sau încetarea procesului penal.
(2) Condamnarea se pronunţă dacă instanţa constată, dincolo de orice îndoială rezonabilă, că fapta există, constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat.
……
(5) Achitarea inculpatului se pronunţă în cazul prevăzut la art. 16 alin. (1) lit. a) – d).
art. 421
Soluţiile la judecata în apel
Instanţa, judecând apelul, pronunţă una dintre următoarele soluţii:
1. respinge apelul, menţinând hotărârea atacată:
….;
2. admite apelul şi:
a) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi pronunţă o nouă hotărâre procedând potrivit regulilor referitoare la soluţionarea acţiunii penale şi a acţiunii civile la judecata în fond;
b) desfiinţează sentinţa primei instanţe şi dispune rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată pentru motivul că judecarea cauzei la acea instanţă a avut loc în lipsa unei părţi nelegal citate sau care, legal citată, a fost în imposibilitate de a se prezenta şi de a înştiinţa instanţa despre această imposibilitate, invocată de acea parte. Rejudecarea de către instanţa a cărei hotărâre a fost desfiinţată se dispune şi atunci când există vreunul dintre cazurile de nulitate absolută, cu excepţia cazului de necompetenţă, când se dispune rejudecarea de către instanţa competentă.
Legea nr.143 din 26 iulie 2000, privind prevenirea şi combaterea traficului şi consumului ilicit de droguri
art.2
(1) Cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 3 la 15 ani şi interzicerea unor drepturi.
art.3
(1) Introducerea sau scoaterea din ţară, precum şi importul ori exportul de droguri de risc, fără drept, se pedepsesc cu închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
(2) Dacă faptele prevăzute la alin. (1) privesc droguri de mare risc, pedeapsa este închisoarea de la 15 la 25 de ani şi interzicerea unor drepturi.
….
Legea nr.39 din 21 ianuarie 2003, privind prevenirea şi combaterea criminalităţii organizate
art.7
(1) Iniţierea sau constituirea unui grup infracţional organizat ori aderarea sau sprijinirea sub orice formă a unui astfel de grup se pedepseşte cu închisoare de la 5 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Codul penal din 1969
art.33 lit.a)
Concursul de infracţiuni
Concursul de infracţiuni
Concurs de infracţiuni există:
a) când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna dintre ele. Există concurs chiar dacă una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni;
…
…
…
…
art.34 lit.b)
Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni săvârşite de persoana fizică
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, care poate fi sporită până la maximul ei special, iar când acest maxim nu este îndestulător, se poate adăuga un spor de până la 5 ani;
art.37 lit.a)
Recidiva în cazul persoanei fizice
Există recidivă pentru persoana fizică în următoarele cazuri:
a) când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare de un an;
art.41 alin.(2)
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
Unitatea infracţiunii continuate şi a celei complexe
Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite efiniti de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
art.83 cod penal
Revocarea în cazul săvârşirii unei infracţiuni
Dacă în cursul termenului de încercare cel condamnat a săvârşit din nou o infracţiune, pentru care s-a pronunţat o condamnare efinitive chiar după expirarea acestui termen, instanţa revocă suspendarea condiţionată, dispunând executarea în întregime a pedepsei, care nu se contopeşte cu pedeapsa aplicată pentru noua infracţiune.
art.72
Criteriile generale de individualizare
La stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate în partea specială, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
art.74 alin.2
Împrejurări care pot constitui circumstanţe atenuante
Următoarele împrejurări pot fi considerate circumstanţe atenuante:
b) stăruinţa depusă de infractor pentru a înlătura rezultatul infracţiunii sau a repara paguba pricinuită;
Legea nr.286/2009 privind noul cod penal
art.5
Aplicarea legii penale mai favorabile până la judecarea definitivă a cauzei
(1) În cazul în care de la săvârşirea infracţiunii până la judecarea definitivă a cauzei au intervenit una sau mai multe legi penale, se aplică legea mai favorabilă.
(2) Dispoziţiile alin. (1) se aplică şi actelor normative ori prevederilor din acestea declarate neconstituţionale, precum şi ordonanţelor de urgenţă aprobate de Parlament cu modificări sau completări ori respinse, dacă în timpul când acestea s-au aflat în vigoare au cuprins dispoziţii penale mai favorabile.
*) Curtea Constituţională, prin Decizia nr. 265/2014, a constatat că dispoziţiile art. 5 din Codul penal sunt constituţionale în măsura în care nu permit combinarea prevederilor din legi succesive în stabilirea şi aplicarea legii penale mai favorabile.
art.35
(1) Infracţiunea este continuată când o persoană săvârşeşte la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii şi împotriva aceluiaşi subiect pasiv, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
*) Reproducem si prevederile art. 238 din Legea nr. 187/2012).
“ART. 238
În aplicarea dispoziţiilor art. 35 alin. (1) din Codul penal, condiţia unităţii subiectului pasiv se consideră îndeplinită şi atunci când:
a) bunurile ce constituie obiectul infracţiunii se află în coproprietatea mai multor persoane;
b) infracţiunea a adus atingere unor subiecţi pasivi secundari diferiţi, dar subiectul pasiv principal este unic.”
art.36
Pedeapsa pentru infracţiunea continuată
(1) Infracţiunea continuată se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită, al cărei maxim se poate majora cu cel mult 3 ani în cazul pedepsei închisorii, respectiv cu cel mult o treime în cazul pedepsei amenzii.
art.38
(1) Există concurs real de infracţiuni când două sau mai multe infracţiuni au fost săvârşite de aceeaşi persoană, prin acţiuni sau inacţiuni distincte, înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna din ele. Există concurs real de infracţiuni şi atunci când una dintre infracţiuni a fost comisă pentru săvârşirea sau ascunderea altei infracţiuni.
art.39
Pedeapsa principală în caz de concurs de infracţiuni
(1) În caz de concurs de infracţiuni, se stabileşte pedeapsa pentru fiecare infracţiune în parte şi se aplică pedeapsa, după cum urmează:
a) …;
b) când s-au stabilit numai pedepse cu închisoare, se aplică pedeapsa cea mai grea, la care se adaugă un spor de o treime din totalul celorlalte pedepse stabilite;
art.43
Pedeapsa în caz de recidivă
(1) Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
(2) Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată sau considerată ca executată sunt săvârşite mai multe infracţiuni concurente, dintre care cel puţin una se află în stare de recidivă, pedepsele stabilite se contopesc potrivit dispoziţiilor referitoare la concursul de infracţiuni, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta.
art.88 alin.1
Revocarea amânării aplicării pedepsei
(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse, instanţa revocă amânarea şi dispune aplicarea şi executarea pedepsei.
art.96 alin.1
Revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere
(1) Dacă pe parcursul termenului de supraveghere persoana supravegheată, cu rea-credinţă, nu respectă măsurile de supraveghere sau nu execută obligaţiile impuse ori stabilite de lege, instanţa revocă suspendarea şi dispune executarea pedepsei.
Aprecierea Cur?ii
Examinând legalitatea şi temeinicia hotărârii atacate, prin prisma criticilor formulate de apelantul inculpat şi din oficiu în limitele art.417 cod procedură penală, Curtea a apreciat că apelul este nefondat pentru considerentele expuse în continuare.
Referitor la cererea apărării de trimitere a cauzei la instanţa de fond întrucât nu au luat la cunoştinţă de CD-urile pe care s-au stocat interceptările şi înregistrările convorbirilor telefonice nu este admisibilă pentru că în primul rând nu se încadrează între cazurile în care instanţa de control judiciar, admiţând apelul, poate desfiinţa sentinţa atacată cu trimitere spre rejudecare. Pe de altă parte, nici inculpatul Ţ.I. nici apărătorii săi nu au invocat necunoaşterea conţinutului acelor suporturi tehnice cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală de către procuror, a cercetării judecătoreşti în primă instanţă,iar în apel, de la data înregistrării 30.09.13, s-au admis toate cererile apărării pentru studierea dosarului, inclusiv a CD-urilor invocate şi s-au asigurat condiţiile necesare;însă, conduita apărării de a ridica, la fond, excepţia nulităţii acestor mijloace de probă (respinsă întemeiat de către judecător), iar în apel, de a contesta în general conţinutul acestora fără a invoca neregularităţi concrete-intervenţii agresive pe suporţi, transcrieri selective (solicitând de altfel o expertiză criminalistică în acest sens, respinsă de către complet), a condus la concluzia că se încerca numai întârzierea soluţionării cauzei.
Pe fond, conform art.396 alin.(2) cod procedură penală, instanţa pronunţă condamnarea când constată existenţa faptei, că aceasta constituie infracţiune şi a fost săvârşită de inculpat; dar, potrivit art.97, art.99 şi art.103 alin.(2) cod procedură penală, vinovăţia inculpatului trebuie stabilită dincolo de orice îndoială în cadrul unui proces echitabil, public şi cu o durată rezonabilă, cu respectarea exigenţelor prevăzute art.6 din Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi art.21 din Constituţie.
In cauză, inculpatul Ţ.I. a dispus de timpul şi înlesnirile necesare pregătirii apărării, a beneficiat de asistenţă juridică calificată în fazele procesuale desfăşurate până în prezent (urmărire penală, fond) şi a avut efectiv posibilitatea administrării pe parcursul procesului, în şedinţe publice, atât a probelor acuzării – martori, înscrisuri, declaraţiile coinculpaţilor cât şi a probelor apărării-audierea sa, martori, înscrisuri privind circumstanţele personale, respectându-se garanţiile şi drepturile procesuale.
Sub aspectul acţiunii penale (contestată de apelantul inculpat), a rezultat fără putinţă de tăgadă că în cursul anului 2011, inculpatul Ţ.I. a aderat la grupul infracţional organizat de S.A.I. (faţă de care s-a disjuns urmărirea penală) împreună cu doi cetăţeni de culoare şi, sprijinind acel grup, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în două rânduri, (zilele neputând fi stabilite de către anchetatori cu exactitate), decembrie 2011 – împreună cu inculpata T.E.C. şi în anul 2012 – împreună cu martorul LA. (trimis în judecată şi condamnat anterior într-un dosar separat), a deţinut şi transportat fără drept, droguri de mare risc (cocaină) dinspre Brazilia către Italia, fapte ce întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de „aderare la un grup infracţional organizat” prev. de art.7 din Legea nr.39/2003 şi ale infracţiunii de „trafic de droguri de mare risc” în formă continuată prev. de art.2 alin.2 din Legea 143/2000 cu aplicarea art.41 alin.2 cod penal din 1969.
Susţinerile apelantului inculpat Ţ.I. referitoare la nevinovăţia sa cum că nu ar fi aderat la grupul infracţional şi nu a cunoscut conţinutul pantofilor sport transportaţi din Brazilia în Italia sunt înlăturate de declaraţiile inculpaţilor P.V.C., Ş.V. şi T.E.C. şi declaraţiile martorilor LA., E.G., R.V.M., I.I.C., B.C. şi G.L., dar şi cu propriile declaraţii, potrivit cărora în cursul anilor 2011-2012, deşi a intenţionat să găsească de lucru în străinătate, a ajuns să „transporte câte o pereche de pantofi sport” din Brazilia în Italia primind 3000 €, ceea ce nu poate fi credibil decât în condiţiile unei ilegalităţi aşa cum, de altfel, au indicat inculpaţii T., P.V.C., Ş.V. şi martorul L, precum şi apelantul în cursul urmăririi penale în faţa organelor de urmărire penală, dar şi în faţa judecătorilor din cadrul Tribunalului Tulcea şi a Curţii de Apel Constanţa cu ocazia soluţionării propunerii de arestare preventivă şi a recursurilor declarate, inculpaţii având o atitudine sinceră, de regret;actele materiale fiind săvârşite în baza însărcinării de către S.A.I. şi cei doi participanţi străini de culoare rămaşi neidentificaţi, la interval scurt, pentru deţinerea şi transportul aceluiaşi drog-cocaină, rezultă că apelantul inculpat s-a asociat unui grup infracţional organizat, cu un rol bine stabilit şi recompensat în scopul comiterii uneia dintre cele mai grave infracţiuni cu caracter transfrontalier – traficul ilicit de droguri aşa încât nu este vreun motiv de corectare a încadrării juridice pentru fapta prev. de art.7 din Lg. nr.39/2003 imputată apelantului inculpat.
In concluzie, prima instanţă a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi încadrarea juridică corespunzătoare;în acest sens sunt declaraţiile martorilor LA., E.G., R.V.M., I.I.C., B.C. şi G.L. coroborate cu procesele-verbale de redare a interceptărilor şi înregistrărilor convorbirilor telefonice certificate pentru autenticitate de procuror, declaraţiile inculpaţilor îndeosebi cele date în cursul urmăririi penale mult mai aproape de momentul comiterii faptelor.
Referitor la individualizarea pedepselor, potrivit criteriilor prev. de art.72 cod penal din 1969 printre care periculozitatea sporită a faptelor şi inculpatului Ţ.I. date de modalitatea de comitere a faptelor, de natura drogului pus în circulaţie, cu continuitate în desfăşurare, efectele negative ale consumului de cocaină ce se produc asupra sănătăţii fizice, dar mai ales psihice a persoanelor, de întinderea în timp a activităţii infracţionale, prin implicarea unui număr foarte mare de participanţi, de comportamentul şi circumstanţele personale inculpatului care a sprijinit acţiunile grupului, în baza unei înţelegeri prealabile, pedepsele trebuie să asigure prevenţia generală, reeducarea inculpatului, să dea o minimă satisfacţie opiniei publice profund marcată de asemenea fapte, săvârşite mai ales în rândul tinerilor şi asupra acestora.
Insă, în condiţiile în care iniţiativa comercializării unui asemenea drog la scară infracţională a aparţinut unor persoane de cetăţenie străină (neidentificaţi până în prezent), prin atragerea şi implicarea unor tineri, profitând de starea de sărăcie a acestora, de dorinţa de a găsi o activitate în străinătate, pe fondul lipsei de locuri de muncă în zonele natale, mulţumindu-se cu venituri minime şi neînţelegând amploarea fenomenului infracţional în care se implicau, gravitatea consecinţelor acestuia, a reţinerii de către tribunal a circumstanţei atenuante judiciare prev. de art.74 alin.(2) cod penal din 1969, se impune reducerea cuantumului pedepselor aplicate apelantului inculpat Ţ.I.
Prin urmare, pentru acest considerent, apelul a fost admis în baza art.421 pct.2 lit.”a” cod procedură penală şi s-a redus cuantumul pedepselor aplicate pentru infracţiunile prev. de art.7 din Lg. nr.39/2003 şi art.2 alin.2 din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art.41 alin.(2) cod penal, fiecare cu aplic. art.37 lit.a) cod penal din 1969, menţinând aplicarea art.83 cod penal din 1969 privind revocarea suspendării pentru pedeapsa anterioară de 8 luni închisoare, ce s-a adăugat fiecăreia din pedepsele aplicate prin prezenta şi, în baza art.33 lit. a) – art.34 lit.b) cod penal din 1969 şi art.5 cod penal, contopite în pedeapsa cea mai grea.
Deşi la 01.02.14 a intrat în vigoare noul cod penal, potrivit art.5 cod penal actual, s-au aplicat dispoziţiile codului penal din 1969 cu privire la individualizarea pedepsei, precum şi cele referitoare la revocarea suspendării condiţionate, în caz de recidivă şi concurs de infracţiuni în virtutea principiului legii penale mai favorabile, prevederile în materiile enumerate anterior în vechea reglementare fiind mai blânde.
