În alin.2 al art.86 din Regulamentul (CE) nr.450 din 23 aprilie 2008, se arata ca “în cazul confiscarii, prevazute la alin.1 lit.d, datoria vamala este totusi considerata având în vedere sanctiunile aplicabile infractiunilor vamale, ca nefiind stinsa, în cazul în care legislatia unui stat membru prevede ca taxele vamale sau existenta unei datorii vamale servesc drept baza pentru stabilirea sanctiunilor”.
Acest alineat nu este aplicabil spetei de fata, întrucât infractiunea este prevazuta de Codul Fiscal si consta în simpla detinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcarii sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false peste limita a 10.000 tigarete, fara ca existenta acestei infractiuni sa fie conditionata de taxele vamale sau o datorie vamala.
Acest alineat nu este aplicabil spetei de fata, întrucât infractiunea este prevazuta de Codul Fiscal si consta în simpla detinere în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcarii sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false peste limita a 10.000 tigarete, fara ca existenta acestei infractiuni sa fie conditionata de taxele vamale sau o datorie vamala.
Prin sentinta penala nr.64 din 17 iunie 2011, Judecatoria Orsova, în baza art. 2961 alin. 1 lit. l din Legea 571/2003, modificata prin O.U.G. 54/2010, cu aplicarea art. 74 alin. 1 lit. a si c Cod penal raportat la art. 76 lit. e Cod penal, cu retinerea art. 3201 Cod pr.penala, a condamnat pe inculpatul H. A.
În baza art. 71 alin. 1 Cod penal, s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal.
În baza art. 81-82 Cod penal, s-a suspendat conditionat executarea pedepsei închisorii pe un termen de încercare de 2 ani si 6 luni.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, s-a suspendat executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor prevazute de art. 64 alin. 1 lit. a teza a II-a si lit. b Cod penal, pe durata termenului de încercare.
În baza art. 359 Cod pr.penala, s-a atras atentia inculpatului asupra art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate în cazul savârsirii unei noi infractiuni în cursul termenului de încercare.
În baza art. 118 lit. f Cod penal, s-a dispus confiscarea în folosul statului a cantitatii de 3.380 pachete tigarete marca “Classic” ridicate de la inculpat si depozitate la Biroul Vamal Dr.Tr.Severin.
În baza dispozitiilor art. 346 Cod pr.penala, s-a respins actiunea civila a partii civile Autoritatea Nationala a Vamilor- Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara..
A fost obligat inculpatul la 150 lei cheltuieli judiciare catre stat.
Referitor la latura civila instanta de fond a constatat ca partea vatamata Autoritatea Nationala a Vamilor, în termen legal, s-a constituit parte civila cu suma de 32.983 lei din care 3.364 lei taxe vamale, 22.105 accize si 7.514 T.V.A.
Instanta a constatat ca infractiunea ce face obiectul cauzei este o infractiune de pericol si nu de rezultat.
Faptul de a detine în afara antrepozitului fiscal de marfuri accizabile nemarcate sau marcate necorespunzator nu poate obliga inculpatul la plata taxelor vamale si a accizelor atâta timp cât acesta a dobândit bunurile de pe teritoriul României, neexistând nici o proba din care sa rezulte ca acesta cunostea faptul ca acestea au fost introduse ilegal în tara.
Întrucât întreaga cantitate de tigari a fost confiscata de la inculpat în folosul statului, iar în cauza de fata statul român prin Ministerul de Finante are calitate de parte civila, nu poate fi obligat inculpatul la plata sumei solicitate întrucât prin solutionarea actiunii civile nu trebuie sa se ajunga la o îmbogatire fara justa cauza a vreuneia dintre parti.
Fata de considerentele expuse mai sus, instanta a apreciat ca inculpatul nu a devenit debitor vamal în sensul dispozitiilor art. 202 alin. 3 din Regulamentul de instituire a Codului Vamal Comunitar 2913/1992.
Împotriva acestei sentinte a declarat recurs partea civila Autoritatea Nationala a Vamilor, Directia Regionala pentru Accize si Operatiuni Vamale Timisoara.
În motivarea recursului a aratat ca în mod gresit instanta de fond a respins actiunea civila si a invocat art.202, art.233 din Regulamentul de instituire a Codului Vamal Comunitar nr.2912/1992, cum si cauza C-459/07 Veli Elshani împotriva Hauptzollamt Linz a Curtii de Justitie a Uniunii Europene, Curtea statuând ca art.202 si art.233 primul paragraf lit.d din Regulamentul nr.2913/1992, de instituire a Codului Vamal Comunitar, astfel cum a fost modificat prin Regulamentul nr.2700/2000, trebuie interpretate în sensul ca pentru a determina stingerea datoriei vamale, punerea sub sechestru a marfurilor neregulat introduse pe teritoriul vamal al comunitatii trebuie sa intervina înainte ca aceste marfuri sa treaca de primul birou vamal situat în interiorul acestui teritoriu.
În motivele de recurs a aratat ca în ciuda faptului ca infractiunea dedusa judecatii este o infractiune de pericol, nu poate fi eludat scopul avut în vedere de inculpat în momentul savârsirii infractiunii, respectiv prejudicierea bugetului de stat, prin neplata drepturilor vamale.
A mai aratat ca în conformitate cu prevederile art.202 alin.3 din Regulamentul nr.2913/1992, de instituire a Codului Vamal Comunitar, debitor devine orice persoana care a dobândit sau detinut marfurile si care stia sau ar fi trebuit sa stie în mod normal în momentul achizitionarii sau primirii marfurilor ca ele au fost introduse ilegal în tara.
Din materialul probator administrat în cauza rezulta fara dubiu ca inculpatul avea cunostinta de modalitatea intrarii în tara a tigaretelor gasite asupra sa sau cel putin ar fi trebuit sa stie acest aspect, în conditiile în care cantitatea de tigarete pe care o detinea avea aplicat timbru de Serbia.
A mai aratat ca nu prezinta relevanta în cauza faptul ca inculpatul nu este cel care a introdus în tara respectivele tigarete, câta vreme legiuitorul a înteles sa incrimineze detinerea de catre orice persoana în afara antrepozitului fiscal a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator.
Prin decizia penala nr.355 din 16 februarie 2012 a Curtii de Apel Craiova s-a respins ca nefundat recursul.
În motivare Curtea a aratat urmatoarele:
Inculpatul a fost trimis în judecata si condamnat de instanta de fond pentru savârsirea infractiunii prev.de art.2961 alin.1 lit.l din Legea nr.571/2003, modificata prin OUG nr.54/2010.
Conform acestui text de lege constituire infractiune “detinerea de catre orice persoana în afara antrepozitului fiscal sau comercializarea pe teritoriul României a produselor accizabile supuse marcarii potrivit titlului VII, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false peste limita a 10.000 de tigarete…”
Pornind de la aceasta definitie se constata ca elementul material al infractiunii îl constituie simpla detinere a produselor accizabile supuse marcarii, fara a fi marcate sau marcate necorespunzator ori cu marcaje false în afara antrepozitului fiscal.
Potrivit art.2063 alin.1 pct.4 “antrepozitul fiscal este locul în care produsele accizabile sunt produse, transformate, detinute, primite, sau expediate în regim suspensiv de accize de catre un antrepozitar autorizat în cadrul activitatii sale…”.
Deosebit de important este faptul, în prezenta speta, a nu se confunda notiunea de antrepozit fiscal cu cea de antrepozit vamal.
Antrepozitul vamal este locul aprobat de Autoritatea Vamala aflat sub controlul acestuia în care marfurile pot fi depozitate. În antrepozitul vamal se permite intrarea marfurilor straine înainte ca ele sa fie supuse obligatiei de plata a datoriilor vamale sau unor masuri de politica comerciala, precum si a marfurilor românesti vamuite care sunt depozitate pâna la expedierea lor în strainatate.
Regulamentul (CEE) nr.2913/1992 a fost aprobat prin Regulamentul (CE) nr.450 din 23 aprilie 2008, de stabilire a Codului Vamal Comunitar (Codul Vamal Modernizat), publicat în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr.L 145 din 4 iunie 2008, P.1-64.
Astfel, art.202 din Regulamentul 2913/1992, se regaseste în art.46 din prezentul Regulament, iar art.233 din Regulamentul 2913/1992, se regaseste în art.86 din prezentul Regulament.
Potrivit art.86 alin.1 lit.d din Regulamentul (CE) nr.450 din 23 aprilie 2008, stingerea datoriei vamale intervine “în cazul în care marfurile pasibile de taxe la import si export sunt confiscate”.
Este adevarat ca potrivit alin.2 al art.86 din Regulamentul (CE) nr.450 din 23 aprilie 2008, se arata ca “în cazul confiscarii, prevazute la alin.1 lit.d, datoria vamala este totusi considerata având în vedere sanctiunile aplicabile infractiunilor vamale, ca nefiind stinsa, în cazul în care legislatia unui stat membru prevede ca taxele vamale sau existenta unei datorii vamale servesc drept baza pentru stabilirea sanctiunilor”.
Alin.2 al art. 86 din Regulamentul (CE) nr.450 din 23 aprilie 2008, îsi are aplicabilitatea în cazul infractiunilor prevazute în Titlul XII din Codul Vamal al României, care sunt infractiuni vamale, iar taxele vamale sau existenta unei datorii vamale servesc drept baza pentru stabilirea sanctiunilor.
