Având în vedere că pedeapsa închisorii urmează a fi executată de către condamnat pe teritoriul
României, Curtea va adapta regimul de executarea al pedepsei potrivit legii de executare a pedepselor
privative de libertate pe teritoriul României, respectiv Legea nr. 254/2013, în sensul că va înlătura
interdicţia de eliberare sub supraveghere, condamnatul putând beneficia de dispoziţiile privind
liberarea condiţionată în cazul îndeplinirii condiţiilor prev. de art.95 din Legea nr. 254/2013 cu
referire la art.100 cod penal în cazul pedepsei închisorii.
Se constată că, dispunând astfel, nu se agravează situaţia condamnatului, acesta putând
beneficia de liberare condiţionată înainte de executarea în întregime a pedepsei închisorii, fiind
îndeplinite astfel şi condiţiile prev. de art.135 alin.8 lit.a) din Legea nr.302/2004: „Pedeapsa stabilită
de instanţa română, potrivit alin. (7), trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al
naturii sau duratei, cu cea aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate.
Pedeapsa aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară”.
Art.2 pct.1,2 din Convenţia europeană asupra transferării persoanelor condamnate din 21.03.1983,
Legea nr.76/1996
Art.135 alin.8 lit.a), art 136 alin.1, 2 din Legea nr.302/2004
1. Obiectul cauzei
Constată că la data de 17.03.2014 Curtea de Apel Constanţa a fost sesizată prin
adresa nr.134/II/5/2014 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa cu solicitarea
privind transferul numitului […] într-un penitenciar din România în vederea executării
pedepsei de 33 luni închisoare, fără eliberare sub supraveghere, pronunţată de autorităţile
judiciare din S.U.A. prin Hotărârea nr. 91782-279 pronunţată de Tribunalul Districtual
Connecticut – S.U.A. în dosar nr. 3:12CR00050-1 (JCH).
2. Dispoziţiile legale incidente
Curtea constată că transferarea persoanelor condamnate este o formă de cooperare
internaţională ce are la bază în primul rând raţiuni umanitare şi ca obiectiv facilitarea
reintegrării sociale a condamnaţilor, care este mult mai uşor de realizat în ţara de origine.
Având în vedere că Statele Unite ale Americii (S.U.A.) nu este stat membru al
Uniunii Europene, ci stat terţ faţă de U.E., Curtea constată că în cauză sunt incidentele
dispoziţiile Legii nr.302/2004 republicată privind cooperarea judiciară în materie penală
din cuprinsul Capitolului II – Secţiunea 1 privind „Transferarea persoanelor condamnate,
deţinute în state terţe, în vederea executării pedepsei sau a măsurii privative de libertate
într-un penitenciar sau unitate sanitară din România”, respectiv dispoziţiile prevăzute în
art.134, art.135 şi art.136.
Curtea reţine că sunt incidentele şi prev. art.2 pct.1,2 din Convenţia europeană
asupra transferării persoanelor condamnate, adoptată la Strasbourg la 21.03.1983,
Convenţie la care sunt membre şi state nemembre ale Consiliului Europei, printre care şi
S.U.A., Convenţie care a fost ratificată de către România prin Legea nr.76/1996.
3. Verificarea competenţei instanţei
Competenţa de soluţionare a sesizării privind recunoaşterea şi executarea hotărârii
judecătoreşti străine pronunţată într-un stat terţ faţă de U.E. revine, potrivit art.134 alin.1
7
din Legea nr.302/2004 republicată, Curţii de Apel în a cărei circumscripţie teritorială
domiciliază persoana condamnată.
Curtea reţine că condamnatul […] figurează cu ultimul domiciliu în Mun.
Constanţa, … (astfel cum reiese din copia de pe cazierul judiciar) şi prin urmare
competenţa de soluţionare a prezentei cauzei revine Curţii de Apel Constanţa.
4. Hotărârea judecătorească străină
Prin Hotărârea nr. 91782-279 pronunţată de Tribunalul Districtual Connecticut –
S.U.A. în dosar nr. 3:12CR00050-1 (JCH) cetăţean român […] (fost […]) a fost
condamnat la pedeapsa de 33 luni închisoare fără eliberare sub supraveghere pentru
săvârşirea infracţiunii de asociere pentru comiterea de fraudă bancară, prev. de titlul 18,
secţiunea 1349 din Codul penal al S.U.A., obligându-l şi la plata sumei de 100.000 USD,
din care condamnatul a achitat 75.000 USD.
În fapt, s-a reţinut că condamnatul […] (fost […]) era membru al unei bande de
skimming de la automate bancare, implicată în amplasarea şi recuperarea de dispozitive
de skimming la sediile unor bănci din Connecticut şi New York.
Condamnatul […] (fost […]) împreună cu alte persoane au plănuit şi pus în practică
o schemă de fraudare a mai multor instituţii financiare, prin amplasarea acestor
dispozitive de skimming, prin care, fără ştirea clienţilor, se capturau toate datele
codificate din benzile magnetice ale card-urilor, care apoi erau utilizate pentru realizarea
unor dispozitive de acces neautorizate şi se retrăgeau astfel sume de bani din conturile
bancare compromise.
În luna octombrie 2011 au fost comise patru acte de skimming de la automate
aparţinând băncii J.P. Morgan Chase Bank, prejudiciul cauzat acestei bănci fiind de
75.744,19 USD.
Condamnatul […] (fost […]) şi-a recunoscut vinovăţia pentru acuzaţia de asociere
în vederea săvârşirii de fraudă bancară.
5. Verificarea condiţiilor privind recunoaşterea şi executarea hotărârii
judecătoreşti străine
Potrivit art.135 alin.3 din Legea nr.302/2004 republicată – „obiectul procedurii de
recunoaştere a hotărârii judecătoreşti străine îl constituie verificarea condiţiilor prevăzute
la art.136”.
Potrivit art.136 alin.(1) din Legea nr.302/2004 „o hotărâre judecătorească străină
poate fi recunoscută în România dacă este de natură să producă efecte juridice potrivit
legii penale române şi sunt îndeplinite următoarele condiţii:
a) hotărârea este definitivă şi executorie;
b) fapta pentru care s-a aplicat pedeapsa ar fi constituit, în cazul în care ar fi fost
săvârşită pe teritoriul României, o infracţiune. În cazul în care pedeapsa a fost aplicată
pentru mai multe infracţiuni, verificarea condiţiei se face pentru fiecare infracţiune în
parte;
8
c) persoana condamnată a consimţit la executarea pedepsei în România, în afară
de cazul în care aceasta, după executarea pedepsei, ar fi expulzată în România. Dacă
este necesar, în raport cu vârsta ori cu starea fizică sau mintală a persoanei
condamnate, consimţământul poate fi dat de reprezentantul acesteia;
d) nu este incident vreunul din motivele de nerecunoaştere şi neexecutare
prevăzute la alin. (2). În cazul în care este incident vreunul din motivele prevăzute la
alin. (2), instanţa poate dispune recunoaşterea numai dacă există convingerea că
executarea pedepsei în România ar contribui semnificativ la reintegrarea socială a
persoanei condamnate;
e) executarea în România a pedepsei detenţiunii pe viaţă sau a închisorii ori a
măsurii privative de libertate este de natură să faciliteze reintegrarea socială a
persoanei condamnate”.
Curtea constată că în prezenta cauză sunt îndeplinite condiţiile menţionate mai sus,
pentru următoarele:
a) Hotărârea nr. 91782-279 pronunţată de Tribunalul Districtual Connecticut –
S.U.A. în dosar nr. 3:12CR00050-1 (JCH) este definitivă şi executorie, astfel cum reiese
din rezumatul certificat al cauzei şi din înscrisul privind administrarea pedepsei;
b) Fapta comisă de către condamnatul […] (fost […]) pe teritoriul S.U.A., pentru
care a fost condamnat prin hotărârea menţionată mai sus, ar fi constituit infracţiune şi
dacă ar fi fost săvârşită pe teritoriul României, fiind incriminată în:
– infracţiunea de constituire a unui grup infracţional organizat prev. de art.367 cod
penal cu aplicarea art.5 alin.1 cod penal,
– infracţiunea de deţinere a dispozitivelor artizanale montate la automate bancare
prev. de art.365 alin.2 cod penal cu aplicarea art.5 alin.1 cod penal,
– infracţiunea de acces ilegal la un sistem informatic prev. de art.360 alin.1,2,3 cod
penal,
– infracţiunea de efectuare de operaţiuni financiare în mod fraudulos prev. de
art.250 alin.1 cod penal,
toate cu aplicarea prev. art.35 alin.1 cod penal şi art.38 alin.1 cod penal privind
unitatea infracţiunii continuate, respectiv concursul de infracţiuni;
c) condamnatul […] şi-a exprimat consimţământul pentru transferarea sa în
România în vederea executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din SUA;
d) nu este incident vreunul din motivele obligatorii de nerecunoaştere şi
neexecutare prevăzute la alin. (2) al art.136, având în vedere că:
– recunoaşterea şi executarea pe teritoriul României a hotărârii judecătoreşti străine
nu este contrară principiilor fundamentale ale ordinii de drept a statului român;
– hotărârea judecătorească nu se referă la o infracţiune de natură politică sau o
infracţiune conexă unei infracţiuni politice ori la o infracţiune militară care nu este
infracţiune de drept comun;
– pedeapsa nu a fost aplicată pe motive de rasă, religie, sex, naţionalitate, limbă,
opinii politice sau ideologice ori de apartenenţă la un anumit grup social;
9
– […] (fost […]) nu a fost condamnat definitiv în România pentru aceleaşi fapte
penale, astfel cum reiese din fişa de cazier a acestuia;
– […] (fost […]) nu a fost condamnat într-un alt stat pentru aceleaşi fapte penale,
astfel cum reiese din fişa de cazier a acestuia;
– […] (fost […]) nu beneficiază în România de imunitate de jurisdicţie penală;
– […] (fost […]), în vârstă de 42 ani la data comiterii faptelor, răspunde penal
potrivit legii române, nefiind incidente prev. art.18-art.22 cod penal, respectiv art.23-
art.31 cod penal, privind cauzele justificative, respectiv cauzele de neimputabilitate;
– pedeapsa aplicată este de 33 luni închisoare fără eliberare sub supraveghere,
neconstând astfel într-o măsură care constă în asistenţă psihiatrică sau medicală care nu
poate fi executată în România sau, după caz, prevede un tratament medical sau terapeutic
care nu poate fi supravegheat în România, în conformitate cu sistemul naţional juridic
sau de sănătate;
– […] (fost […]) nu a părăsit România şi nu şi-a stabilit domiciliul într-un alt stat,
iar legăturile sale cu statul român sunt semnificative având în vedere că fosta soţie şi cei
doi copii locuiesc în Mun. Constanţa, potrivit rezumatului certificat al cauzei;
– […] (fost […]) nu a comis o infracţiune gravă, de natură să alarmeze societatea,
sau a întreţinut relaţii strânse cu membri ai unor organizaţii criminale, de natură să facă
îndoielnică reintegrarea sa socială în România;
– nu există indicii obiective că hotărârea judecătorească a fost dată cu încălcarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentele, în special că pedeapsa a fost aplicată pentru a
sancţiona persoana condamnată pe motive de sex, rasă, religie, origine etnică, cetăţenie,
limbă, convingeri politice sau orientare sexuală, iar persoana condamnată nu a avut nicio
posibilitate de a contesta aceste circumstanţe în faţa Curţii Europene a Drepturilor
Omului sau a unei alte instanţe internaţionale.
Curtea constată că nu este incident nici vreunul din motivele facultative de
nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la alin.(3) al art.136, având în vedere că:
– […] (fost […]) nu este cercetat în România pentru aceeaşi faptă penală pentru care
a fost condamnată în străinătate, din procesul – verbal încheiat la data de 19.02.2014 de
către procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Constanţa reieşind că
din aplicaţia ECRIS GLOBAL PERSONS SEARCH a reieşit că numitul […] (fost […])
nu figurează ca fiind cercetat în vreo cauză penală pe teritoriul României;
– S.U.A. nu a respins cererea formulată de condamnatul […] (fost […]) în temeiul
art. 134 alin. (1), din înscrisul de la fila 22 dosar reieşind că S.U.A. a aprobat cererea
formulată de către acest condamnat privind transferarea sa în România în vederea
executării pedepsei.
e) executarea în România a pedepsei închisorii este de natură să faciliteze
reintegrarea socială a persoanei condamnate, având în vedere că familia sa se află în
România, fosta soţie şi cei doi copii locuind în Mun. Constanţa, potrivit rezumatului
certificat al cauzei.
10
Curtea mai constată că nu este incident nici vreunul din motivele obligatorii de
nerecunoaştere şi neexecutare prevăzute la alin. (5) al art.136, având în vedere că potrivit
legii penale române, raportat la data comiterii faptelor şi la natura infracţiunilor comise,
nu se poate constata că a intervenit amnistia, graţierea, dezincriminarea faptei, sau vreun
alt caz prevăzute de lege care înlătură răspunderea penală sau care înlătură executarea
pedepsei.
6. Recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine
Constatându-se îndeplinite condiţiile prev. de art.136 din Legea nr.302/2004
republicată, Curtea urmează a pronunţa una dintre soluţiile prevăzute de art.135 alin.6
lit.a), b), alin.7 din Legea nr.302/2004 republicată:
a) recunoaşterea şi executarea pedepsei aplicate de instanţa străină,
b) în cazul în care natura sau durata pedepsei aplicate de instanţa străină nu corespunde
cu natura sau durata pedepsei prevăzute de legea penală română pentru infracţiuni
similare:
(i) adaptează pedeapsa privativă de libertate aplicată de instanţa străină;
(ii) stabileşte şi aplică pedeapsa pentru infracţiunea săvârşită.
Curtea constată că pedeapsa de 33 luni închisoare fără eliberare sub
supraveghere aplicată condamnatului […] (fost […]) prin Hotărârea nr. 91782-279
pronunţată de Tribunalul Districtual Connecticut – S.U.A. în dosar nr.
3:12CR00050-1 (JCH) nu corespunde sub aspectul regimului de executare al pedepsei
închisorii (respectiv eliberare sub supraveghere) cu regimul de executare pe
teritoriul României al pedepsei închisorii prev. de Legea nr.254/2013 privind
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal (în vigoare de la 01.02.2014) care
prevede în art.95 că “Persoana condamnată poate fi liberată condiţionat înainte de
executarea în întregime a pedepsei privative de libertate, dacă îndeplineşte
condiţiile prevăzute la art. 99 sau, după caz, la art. 100 din Codul penal.
Prin urmare, Curtea constată că pentru toate pedepsele constând în închisoare în
regim de detenţie care se execută pe teritoriul României este posibilă liberarea
condiţionată înainte de executarea în întregime a pedepsei, neexistând modalitatea de
executare a pedepsei închisorii fără eliberare sub supraveghere prevăzută în legislaţia
S.U.A.
În consecinţă, Curtea constată că sunt aplicabile prev. art.135 alin.7 lit.a) rap. la
art.136 alin.6 lit.b) pct.(i) din Legea nr.302/2004 republicată:
„În cazul prevăzut la alin. (6) lit. b) pct. (i), instanţa de judecată adaptează
pedeapsa aplicată de instanţa străină, atunci când:
a) natura acesteia nu corespunde, sub aspectul denumirii sau al regimului, cu
pedepsele reglementate de legea penală română”
Având în vedere că pedeapsa închisorii urmează a fi executată de către
condamnatul […] (fost […]) pe teritoriul României, Curtea va adapta regimul de
11
executarea al pedepsei potrivit legii de executare a pedepselor privative de libertate pe
teritoriul României, respectiv Legea nr. 254/2013, în sensul că va înlătura interdicţia
de eliberare sub supraveghere, condamnatul […] (fost […]) putând beneficia de
dispoziţiile privind liberarea condiţionată în cazul îndeplinirii condiţiilor prev. de art.95
din Legea nr. 254/2013 cu referire la art.100 cod penal în cazul pedepsei închisorii.
Curtea constată că, dispunând astfel, nu se agravează situaţia condamnatului […]
(fost […]), acesta putând beneficia de liberare condiţionată înainte de executarea în
întregime a pedepsei închisorii, fiind îndeplinite astfel şi condiţiile prev. de art.135 alin.8
lit.a) din Legea nr.302/2004: „Pedeapsa stabilită de instanţa română, potrivit alin. (7),
trebuie să corespundă, pe cât posibil, din punctul de vedere al naturii sau duratei, cu cea
aplicată de statul emitent şi nu va agrava situaţia persoanei condamnate. Pedeapsa
aplicată în statul emitent nu poate fi convertită într-o pedeapsă pecuniară”.
Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art.135 alin.6 lit.b) pct.i) rap. la
art.135 alin.7 lit.a), alin.8 din Legea nr.302/2004 republicată cu referire la art.2 pct.1,2
din Legea nr.76/1996, Curtea va adapta pedeapsa aplicată condamnatului […] (fost […])
prin Hotărârea nr. 91782-279 pronunţată de Tribunalul Districtual Connecticut – S.U.A.
în dosar nr. 3:12CR00050-1 (JCH) din 33 luni închisoare fără eliberare sub supraveghere
în pedeapsa de 33 luni închisoare.
Curtea va dispune executarea pe teritoriul României a pedepsei de 33 luni
închisoare aplicată condamnatului […].
Se va deduce din durata pedepsei perioada executată în penitenciar de 216 zile şi
de la 16.11.2012 la zi, astfel cum reiese din datele menţionate în înscrisul privind
administrarea pedepsei.
Curtea nu va scădea din durata pedepsei şi perioada de 54 zile dobândite
pentru bună purtare având în vedere că în anexa certificată la rezultatul cauzei întocmit
de către Departamentul de Justiţie al SUA, Divizia penală – Biroul Executări Penale –
Unitatea Transferări Internaţionale de Deţinuţi, se menţionează în mod expres că dacă
deţinutul […] este transferat, acesta nu va obţine credit pentru bună purtare iar
„calculul pedepsei se face potrivit legilor statului de executare”, data preconizată
pentru punerea în libertate a acestui deţinut aplicându-se numai „dacă deţinutul rămâne
în Statele Unite”.
Constatând existenţa consimţământului condamnatului […] pentru transferarea sa
în România în vederea executării pedepsei aplicate de autorităţile judiciare din SUA şi
fiind îndeplinite condiţiile prev. de art.136 alin.1 din Legea nr.302/2004 republicată
pentru recunoaşterea şi executarea hotărârii judecătoreşti străine şi neexistând vreunul
dintre cazurile obligatorii sau facultative de nerecunoaştere şi neexecutare a hotărârii
judecătoreşti străine prev. de art.136 alin.2, respectiv art.136 alin.3 din Legea
nr.302/2004 republicată, Curtea va dispune transferarea persoanei condamnate […] (fost
[…]) din locul de deţinere de pe teritoriul S.U.A. într-un penitenciar din România pentru
executarea pedepsei aplicată condamnatului în SUA, astfel cum a fost adaptată prin
prezenta hotărâre.
12
În baza art.135 alin.12 din Legea nr.302/2004 republicată, Curtea va dispune
emiterea mandatului de executare a pedepsei închisorii, punerea în executare urmând a se
face potrivit dispoziţiilor codului de procedură penală.
Hotărârea definitivă şi mandatul de executare al pedepsei închisorii se va
comunica direcţiei de specialitate din cadrul Ministerului Justiţiei, potrivit art.135 alin.12
din Legea nr.302/2004 republicată.
Transferul condamnatului […] se va realiza de Centrul de Cooperare Poliţienească
Internaţională din cadrul IGPR.
În baza art.275 alin.3 cod procedură penală, cheltuielile judiciare avansate de stat
vor rămâne în sarcina acestuia.
