Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism – Serviciul Teritorial Tg-Mureş din data de 23 ianuarie 2012, emis în dosarul nr. 49/D/P/2011, înregistrat pe rolul acestei instanţe sub numărul 668/102/2012 din data de 24 ianuarie 2012 (nr. în format vechi 847/2012), s-a dispus:
I. Punerea în mişcare a acţiunii penale şi trimiterea în judecată a inculpatului GVI pentru săvârşirea infracţiunilor de:
– deţinere de echipamente în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică – prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
– asociere cu alte persoane în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din legea nr. 365/2002 – prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. 1 din Codul penal,
ambele cu aplicarea art. 33 litera a din Codul penal.
II. Scoaterea de sub urmărire penală a inculpatului GVI de sub acuza comiterii infracţiunilor prevăzute de:
– art. 20 din Codul penal raportat la art. 24 alin. 1 din Legea nr. 365/2002;
– art. 20 din Codul penal raportat la art. 27 alin. 2 din Legea nr. 365/2002.
În partea expozitivă a rechizitoriului s-a reţinut că inculpatul GVI, începând cu vara anului 2001, până la data de 24 noiembrie 2011, a deţinut un stick de memorie, identificat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 660396 din data de 30 decembrie 2011, întocmit de Institutul de Tehnologii Avansate, ca fiind proba nr. 2, dispozitivul tip MSR206, identificat în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică ca fiind proba nr. 1, precum şi dispozitivele identificate în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică ca fiind probele nr. 3-6, dispozitive care urmau a fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
Referitor la dispozitivul tip MSR206, s-a precizat că inculpatul a organizat întreaga acţiune de transportare şi de preluare a acestuia, precum şi o trimitere viitoare a lui în Mexic, implicând însă alte persoane care să acţioneze în interesul său, aspect care a fost considerat de procuror tot o deţinere de echipamente, întrucât dispozitivul MSR206 (inscriptor de carduri) nu a ajuns efectiv în posesia inculpatului doar datorită intervenţiei organelor judiciare, deci independent de voinţa inculpatului, însă în contextul în care acesta îşi manifestase anterior, în mod repetat, voinţa şi actele de dispoziţie cu privire la acest echipament.
S-a mai reţinut că inculpatul GVI, în cursul anului 2011, s-a asociat cu învinuiţii MLV, BC, DSC, RRC, BA şi cu numitul OR, în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Din analiza lucrărilor şi materialului dosarului instanţa reţine următoarele cu privire la starea de fapt:
În urma obţinerii unor date şi informaţii, ca urmare a activităţilor specifice întreprinse, organele judiciare s-au sesizat despre faptul că anumite persoane cu domiciliul în zona municipiului Reghin, desfăşurau activităţi circumscrise infracţiunilor informative, cu precădere pe teritoriul Canadei.
Printre alte activităţi desfăşurate de organele judiciare au fost şi acelea de a intercepta în mod legal şi înregistra convorbirile sau alte comunicări ale persoanelor suspecte.
Din conţinutul acestor convorbiri şi comunică interceptate şi înregistrate a reieşit că inculpatul GVI, din Reghin, a discutat cu numiţii OR, DSC (zis Motanul), precum şi cu numitul „Migit” (identificat ulterior ca fiind RRC, acesta din urmă aflându-se pe teritoriul Italiei.
Tot din conţinutul convorbirilor a reieşit că inculpatul GVI urma să primească un colet din Italia, în care urmau să se afle echipamente destinate falsificării de instrumente de plată electronică, cel care i-a promis trimiterea coletului fiind învinuitul RRC.
Iniţial, data trimiterii coletului a fost stabilită pentru 20 noiembrie 2011, acesta urmând a ajunge pe teritoriul României la 21 noiembrie 2011.
Întrucât persoana care urma să aducă coletul în România a refuzat în final acest lucru, coletul a fost trimis prin serviciul de coletărie realizat de firma Atlasib, astfel că acel colet a fost expediat din Italia la data de 22 noiembrie 2011 şi a ajuns în România la data de 23 noiembrie 2011.
Din aceleaşi convorbiri a mai rezultat că după ce urma să intre în posesia echipamentelor, inculpatul GVI, trebuia să le transporte în Mexic, sens în care şi-a şi achiziţionat biletele de avion dus-întors pentru data de 24 noiembrie 2011, respectiv pentru data de 2 decembrie 2011. Acolo urma să folosească acele echipamente, iar din sumele obţinute ilicit, parte urma să le trimită numitului OR, iniţiatorul asocierii, pentru ca acesta să poată fi liberat pe cauţiune, întrucât, în acel moment, era arestat pe teritoriul Canadei.
Coletul a fost trimis de pe adresa expeditorului RRC din Bologna, Italia, coletul având o greutate de 2 kg, pe adresa destinatarului BA din Reghin, iar la rubrica „conţinutul coletului” a fost menţionat „modem internet”.
Coletul urma să fie ridicat de la coletăria Atlasib de către numitul BA, cunoştinţă a inculpatului GVI. După ridicare, coletul urma să fie trimis de către numitul Milăşan Vasile Liviu, alt cunoscut de-al inculpatului, într-un alt colet, ascuns într-o boxă de başi a unui sistem Home Cinema, în Mexic, unde urma să fie preluat şi utilizat în activităţi de skiming de către inculpat.
Echipamentul din colet urma să fie completat cu informaţiile pe care inculpatul GVI le deţinea pe stick, informaţiile respective urmând a fi inscripţionate pe carduri blank, respectiv pe carduri goale, uşor de procurat, acestea fiind menţionate în discuţiile purtate de inculpat ca fiind „plasticuri” ce nu trebuiau trimise prin colet întrucât se găseau peste tot.
S-a autorizat şi s-a realizat livrarea supravegheată a coletului, astfel că inculpatul nu a mai intrat, efectiv, în posesia dispozitivului MSR206.
În acest sens organele de poliţie au ridicat coletul în cauză de la Sibiu, la data de 24 noiembrie 2011, în jurul orelor 17:00, şi s-a procedat la desfacerea acestuia. În interior s-a găsit un dispozitiv tip MSR206, destinat citirii şi inscripţionării de carduri bancare.
Cu ocazia percheziţiilor domiciliare efectuate la locuinţele inculpatului GVI, s-au identificat, printre altele, 9 bucăţi ochelari prevăzuţi cu slot card, cu mufă USB şi butoane de pornire/oprire, între lentile fiind prevăzuţi cu orificii de aproximativ 2 mm., 14 carduri micro SD, din care 13 de 2 GB iar 1 de 4GB, 4 adaptoare încărcător cu ieşire USB, 15 brelocuri prevăzute cu sloturi card şi mufă USB şi 8 adaptoare priză prevăzute cu sloturi USB.
Cu privire la ochelari s-a stabilit că aceştia erau cu cameră video şi MP3, având încorporată o baterie cu autonomie de funcţionare de până la 100 minute şi memorie de 4 GB. Cu ajutorul lor se putea filma la o rezoluţie de 320+240 pixeli, cu 15 cadre pe secundă în format 32 GP. În ramele lor se găsea încorporată o memorie de 4 GB şi slot pentru micro SD card, cu memorie de până la 32 GB, adică până la 4 zile de înregistrare.
Tot cu ocazia percheziţiei domiciliare la locuinţa inculpatului GVI a fost identificat şi ridicat un stick de memorie marca DATA TRAVELER de 2 GB.
Efectuându-se o percheziţie informatică asupra stick-ului de memorie menţionat mai sus, s-a constatat că acesta conţinea 5 fişiere de tip text cu extensia „rtf”, ce conţineau date, prezentate în formă binară, utilizate la clonarea cardurilor bancare.
Întrucât primele 6 cifre din numărul unui card bancar reprezintă codul BIN (Bank Identification Number), s-a procedat la verificarea grupurilor formate din 16 cifre pe site-ul public www.bibbase.com, stabilindu-se că toate grupurile formate din primele 6 cifre din cadrul seriilor numerice formate din 16 cifre înscrise în cele 5 fişiere de pe stick-ul de memorie, reprezentau coduri BIN aparţinând unor numere de carduri bancare emise de diferite instituţii bancare din Canada, SUA, Olanda şi teritoriul Palestinian.
Parte din bunurile ridicate cu ocazia percheziţiilor domiciliare şi dispozitivul MSR206, expediat din Italia în condiţiile menţionate mai sus au fost supuse unei constatări tehnico-ştiinţifice.
Potrivit concluziilor raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 660396 din data de 30 decembrie 2011, emis de Institutul pentru Tehnologii Avansate (filele 92-110, dos. u.p., vol. I), dispozitivul MSR 206 – 3HL era destinat realizării funcţiilor de citire, ştergere, înscriere sau copiere a datelor asociate benzii magnetice a cardurilor. Dispozitivul funcţiona sub controlul unei aplicaţii software dedicate. Acţionarea cartelelor se realiza manual, prin tranzitarea acestora prin fanta dispozitivului. La o singură trecere a unei cartele magnetice puteau fi citite, înscrise sau şterse, una, două, sau toate cele trei piste ale benzii magnetice existente pe cartelă. Testele efectuate în vederea stabilirii funcţionalităţii dispozitivului au relevat că acesta îndeplinea toate funcţiile implementate, şi anume, citire, ştergere, copiere şi înscriere. Datele citite de pe banda magnetică a cardurilor ce tranzitau fanta puteau fi transferate în memoria unui PC, oferind astfel posibilitatea valorificării ulterioare.
Analiza datelor conţinute de memory stick-ului ridicat de la locuinţa inculpatului, a condus la aprecierea că unele dintre acestea prezentau o structură similară celor utilizate de sistemele bancare.
S-a mai concluzionat că, camerele video cu înregistrare, disimulate în brelocuri, ochelari de soare şi în aparate tip telecomandă auto, permiteau stocarea datelor audio-video, în format comprimat, pe o memorie externă sau în memoria internă, permiţând conectarea la un PC şi implicit transferul datelor.
În ceea ce priveşte dispozitivele de stocare tip micro SD, s-a stabilit că acestea puteau fi folosite în vederea stocării oricăror tipuri de date, fiind identificate pe acestea fişiere multimedia tip video şi fişiere tip document, având în conţinut structuri de date asociate instrumentelor de plată electronică, precum şi imagini (scurte filmări a unei tastaturi tip bancomat, nemontată pe ATM, filmată din diferite unghiuri şi înălţimi.
În fine, s-a stabilit că dispozitivul de emisie-recepţie, prevăzut cu antenă, microfon şi cameră video, era în stare de funcţionare, permitea recepţionarea audio şi video, în direct sau înregistrare a aspectelor filmate sau interceptate.
Fiind audiat în cursul urmăririi penale inculpatul GVI a declarat că a trăit o perioadă de timp în Canada, unde a şi fost condamnat la pedeapsa de 1 an închisoare pe motiv că ar fi transportat, pentru alte persoane, o cameră de filmat ce fusese folosită anterior pentru sustragerea de la ATM-uri a datelor unor utilizatori de carduri bancare. Stick-ul şi celelalte echipamente găsite cu ocazia percheziţiilor domiciliare la locuinţa sa i-au fost date de numitul OR din Canada. Tot acesta i-a cerut să procure un dispozitiv MSR (cititor de carduri) urmând ca apoi să se deplaseze cu toate acest echipamente în Mexic, unde urmau să fie falsificate carduri bancare şi efectuate operaţiuni financiare frauduloase. Conform instrucţiunilor primite din Canada, a achiziţionat cele două bilete de avion cu destinaţia Mexic, unde urma să se deplaseze şi să predea echipamentele unei persoane necunoscute ce urma să-l contacteze acolo, în călătoria sa urmând a fi însoţit de numitul BC. A plănuit să nu transporte personal echipamentele până în Mexic ci să le trimită printr-un colet, ascunse într-o boxă a unui sistem audio, iar ajuns acolo, să le preia. A contactat un informatician din Reghin pentru a-l ajuta să descarce de pe internet programul în baza căruia funcţiona inscriptorul de carduri, renunţând, în final, la acest ajutor, după ce a constatat că se poate descurca şi singur.
În cursul judecăţii, inculpatul a recunoscut comiterea faptelor de care este acuzat şi a solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, adică potrivit procedurii instituite de prevederile art. 3201 din Codul de procedură penală.
Ca atare, apreciind ca fiind întrunite condiţiile cerute de lege, instanţa a procedat conform dispoziţiilor art. 3201 din Codul de procedură penală.
Analizând probele administrate în cursul urmăririi penale se constată că vinovăţia inculpatului GVI este dovedită fără nici o îndoială, cu privire la ambele fapte.
Astfel, declaraţiile inculpatului se coroborează cu aspectele reieşite din celelalte probe administrate în cauză, în special cu cele reieşite din conţinutul convorbirilor interceptate şi înregistrate şi cu cele reieşite din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică.
În acord cu procurorul se apreciază de către instanţă că se poate reţine aspectul deţinerii de către inculpat şi a acelui dispozitiv MSR206, întrucât erai iminentă intrarea inculpatului în posesia acelui obiect în condiţiile în care inculpatul a dirijat şi organizat acţiunea de primire a lui, iar efectuat nu s-a produs nu care urmare a atitudinii inculpatului ci doar datorită intervenţiei organelor de poliţie pe firul ajungerii bunului la destinaţie.
Ca atare, este dovedită cu certitudine deţinerea de către inculpat a unor echipamente apte să fie folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică.
Faptul că echipamentele respective erau apte să fie folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică este de asemenea dovedit ştiinţific, ca urmare a exprimării opiniei unor specialişti din domeniu.
Şi scopul deţinerii de către aceste echipamente este dovedit cu certitudine.
Întrucât scopul nu s-a şi realizat, sau încă nu au fost începute demersurile pentru atingerea scopului, prin folosirea sau încercarea de folosire a acestor echipamente potrivit „destinaţiei” lor, s-a dispus faţă de inculpat scoaterea de sub urmărire penală pentru alte două acuzaţii, care se refereau tocmai la aceste aspecte de „valorificare” sau „încercare de valorificare” a împrejurării deţinerii unor asemenea instrumente.
Cele de mai sus se coroborează şi cu declaraţia din cursul judecăţii a inculpatului, care a recunoscut atât faptele comise cât şi încadrarea lor juridică făcută de procuror.
Pe cale de consecinţă, instanţa apreciază că,
În drept:
Fapta inculpatului GVI, care, începând cu vara anului 2001, până la data de 24 noiembrie 2011, a deţinut un stick de memorie, identificat în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 660396 din data de 30 decembrie 2011, întocmit de Institutul pentru Tehnologii Avansate, ca fiind proba nr. 2, dispozitivul tip MSR206, identificat în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică ca fiind proba nr. 1, precum şi dispozitivele identificate în acelaşi raport de constatare tehnico-ştiinţifică ca fiind probele nr. 3-6, dispozitive care urmau a fi folosite la falsificarea instrumentelor de plată electronică, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică – prevăzută şi pedepsită de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
Fapta aceluiaşi inculpat GVI, care, în cursul anului 2011, s-a asociat cu învinuiţii MLV, BC, DSC, RRC, BA şi cu numitul OR, în scopul săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni – prevăzută şi pedepsită de art. 323 alin. 1 din Codul penal.
La individualizarea pedepselor pe care le va aplica inculpatului, instanţa va ţine seama de criteriile generale prevăzute de art. 72 din Codul penal şi anume:
– limitele pedepselor fixate de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului;
Din acest punct de vedere de notat că, limitele pedepsei prevăzute în art. 25 din Legea nr. 365/2002, sunt de la 6 luni la 5 ani închisoare, iar limitele pedepsei prevăzute în art. 323 alin. 1 din Codul penal sunt de la 3 la 15 ani închisoare, fără a se putea depăşi pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii.
Fiind, însă, aplicabile prevederile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, limitele pedepselor vor fi reduse cu o treime, rezultând, pentru prima pedeapsă închisoarea de la 4 luni la 3 ani şi 4 luni închisoare, iar pentru cea de-a doua pedeapsă închisoarea de la 2 ani la 3 ani şi 4 luni (neputându-se depăşi, aşa cum s-a arătat mai sus, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea ce intră în scopul asocierii).
– gradul de pericol social al faptei;
– persoana şi antecedentele penale ale inculpatului; din acest punct de vedere este de remarcat faptul că, potrivit extrasului de cazier judiciar (fila 11, dos. u.p., vol. I) inculpatul GVI nu apare cu vreo condamnare definitivă, împotriva sa fiind pusă în mişcare acţiunea penală la data de 23 mai 2011 sub acuza săvârşirii infracţiunii de favorizare a infractorului.
O pretinsă condamnare a inculpatului în Canada rezultă doar din declaraţiile acestuia.
Cu toate acestea se apreciază că nu poate fi reţinută vreo circumstanţă atenuantă în favoarea inculpatului întrucât nu se constată pe deplin o conduită bună a acestuia înainte de săvârşirea infracţiunilor.
– împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală;
Din acest punct de vedere este de remarcat comportamentul sincer al inculpatului pe întreg parcursul procesului penal, împrejurare căreia i s-a dat deja eficienţă juridică prin aplicarea prevederile art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, neputând fi reţinută şi ca circumstanţă atenuantă judiciară.
Ţinând seama de cele arătate, instanţa, în baza art. 25 din Legea nr. 365/2002, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul GVI la pedeapsa de 1 an închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere de echipamente în vederea falsificării mijloacelor de plată electronică.
În baza art. 323 alin. 1 din Codul penal, cu aplicarea art. 3201 alin. 7 din Codul de procedură penală, va condamna pe inculpatul GVI la pedeapsa de 2 ani închisoare pentru asociere în vederea săvârşirii infracţiunii prevăzute de art. 25 din Legea nr. 365/2002.
În baza art. 33 litera a şi a art. 34 litera b din Codul penal, inculpatul GVI va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 2 ani închisoare.
Inculpatul a fost reţinut la data de 25 noiembrie 2001, după care, prin încheierea penală nr. 81/C din data de 28 noiembrie 2011 a fost arestat preventiv pe o durată de 30 de zile, fiind încarcerat la aceeaşi dată de 28 noiembrie 2011. Măsura arestării preventive a fost prelungită.
Prin încheierea penală din data de 25 ianuarie 2012 a Tribunalului Mureş s-a dispus înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu.
Inculpatul a fost pus în libertate la data de 26 ianuarie 2012.
Faţă de cele de mai sus, în baza art. 88 din Codul penal se va dispune deducerea din durata pedepsei aplicate a duratei reţinerii din data de 25 noiembrie 2011 şi a arestării preventive din data de 28 noiembrie 2011 până la data de 26 ianuarie 2012.
În baza şi în condiţiile prevăzute de art. 71 alin. 2 din Codul penal, va interzice inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. 1 literele a, teza a II-a şi b din Codul penal, ca pedeapsă accesorie.
Fiind îndeplinite condiţiile referitoare la acordarea suspendării condiţionate a executării pedepsei şi apreciind că scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executarea acesteia, în temeiul art. 81 alin. 1 din Codul penal se va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei menţionată mai sus pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit potrivit prevederilor art. 82 din Codul penal.
Potrivit art. 359 din Codul de procedură penală, se va atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor a căror nerespectare au ca urmare revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei prevăzute de art. 83 din Codul penal.
În baza art. 71 alin. 5 din Codul penal, constată suspendarea executării pedepsei accesorii aplicate.
În baza art. 350 alin. 1 din Codul de procedură penală se va dispune revocarea măsurii preventive a obligării de a nu părăsi localitatea, având în vedere modalitatea de executare a pedepsei stabilită de instanţă, situaţie în care inculpatul are o singură obligaţie, respectiv aceea de a nu mai săvârşi alte infracţiuni, fără a mai fi supus vreunei restricţii în ceea ce priveşte libertatea sa fizică sau de mişcare.
În baza art. 118 din Codul penal se va dispune confiscarea specială a echipamentelor deţinute de inculpat în vederea falsificării instrumentelor de plată electronică, respectiv a tuturor obiectelor predate la Camera de corpuri delicte a I.P.J. Mureş în baza dovezii seria B nr. 014116 din data de 23 ianuarie 2012 (fila 261, dos. u.p., vol. I).
În temeiul art. 191 alin. 1 din Codul de procedură penală, inculpatul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în cauză, în cuantum total de 20.030 lei, din care suma de 20.000 lei provine din faza de urmărire penală.
