Prin rechizitoriul Biroului Teritorial Sibiu al D.I.I.C.O.T. din 12.04.2006 s-a pus în mişcare acţiunea penală şi a fost trimis în judecată inculpatul P G, pentru săvârşirea infracţiunilor de evaziune fiscală, fals intelectual la legea contabilităţii, fals în înscrisuri sub semnătură privată, participaţie improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată şi spălare de bani (aferentă anilor 2003-2004), fapte prevăzute de art.11 lit.c din Legea 161/2003, ulterior modificată prin Legea 241/2005 cu aplicarea art.13 Cod penal, art.40 din Legea 82/1001 rap. la art.289 alin.1 Cod penal, art.290 al.1 Cod penal, art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal şi art.23 lit.b şi c din Legea 656/2002, toate cu aplicarea art.33 lit.a şi b Cod penal şi art.41 alin.2 Cod pr.pen.
Din actul de sesizare au rezultat următoarele :
Inculpatul a avut calitatea de asociat unic şi administrator la S.C. G I S.R.L.
În perioada anilor 1999-2003 nu a înregistrat cu ştiinţă, în contabilitate, o parte din veniturile realizate, înregistrând totodată cheltuieli care au avut la bază operaţiuni nereale în sensul că a întocmit şi înregistrat facturi de aprovizionare fictive. Prin aceste operaţiuni se susţine că s-a cauzat bugetului de stat un prejudiciu de 3.299.638.320 lei (ROL).
S-a mai reţinut şi că a falsificat mai multe înscrisuri. Astfel, a efectuat cu ştiinţă, înregistrări inexacte în contabilitatea societăţii pe care o administra, ceea ce constituie infracţiunea de fals intelectual săvârşită în formă continuată. Totodată a falsificat un număr de 41 de facturi de aprovizionare şi chitanţe de plată prin contrafacerea scrierii şi subscrierii, comiţând astfel infracţiunea de fals material în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată. S-a reţinut şi împrejurarea că a determinat cu intenţie pe numiţii P D I, P M şi I M să falsifice o serie de înscrisuri sub semnătură privată, aceştia acţionând fără vinovăţie.
În fine, actul de sesizare a mai stabilit că inculpatul în perioada 2003-2004 a deţinut, dobândit şi folosit suma de 1.444.000.000 lei (ROL). Banii proveneau din infracţiunea de evaziune fiscală, fiind folosiţi ulterior la creditarea societăţii, urmată de restituiri către sine la diferite intervale de timp, ceea ce ar constitui infracţiunea de spălare de bani.
În cauză a fost interogat inculpatul, si au fost audiati mai multi martori. La dosar se găsesc procesul verbal de control încheiat de Direcţia Generală a Finanţelor Publice Sibiu, facturi fiscale, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică a scrisului, relaţii furnizate de Oficiul Registrului Comerţului, alte înscrisuri. În timpul cercetării judecătoreşti au fost efectuate două expertize contabile şi s-a cerut opinia tuturor experţilor.
Din probele administrate în cauză au rezultat următoarele:
Inculpatul a fost asociat unic şi administrator la S.C. G I S.R.L.. Obiectul principal de activitate al societăţii era recuperarea deşeurilor şi resturilor metalice reciclabile , sens în care erau achiziţionate o serie de asemenea produse de la diverse societăţi, fiind apoi comercializate către beneficiul S.C. Remat .
În actul de sesizare s-a reţinut că în perioada anilor 1999-2003 s-a înregistrat în contabilitatea S.C. G I S.R.L. un număr de 128 facturi fiscale false, de aprovizionare, de la furnizori inexistenţi. În acelaşi timp nu s-au înregistrat în contabilitate o parte din veniturile realizate. Prin aceste modalităţi, inculpatul a creat statului un prejudiciu de 3.299.638.320 lei (ROL).
Acuzaţia adusă inculpatului a fost întemeiată numai în parte. Astfel, din verificările încrucişate efectuate în contabilitatea S.C. G I S.R.L. şi S.C. REMAT . a rezultat că inculpatul nu a înregistrat cu ştiinţă în contabilitatea firmei sale 19 facturi fiscale de vânzare către beneficiar cu o valoare totală de 512.457.824 lei (ROL), toate acestea în perioada decembrie 2001-decembrie 2002. Inculpatul nu a contestat această situaţie dar într-o apărare de conjunctură a invocat argumente neconvingătoare de genul că ar fi predat actele contabilei, dar nu a ştiut care anume pentru că în această calitate au fost mai multe persoane, etc.
Cert este că, aşa după cum a reiesit din expertiza contabilă , a cauzat Bugetului de stat un prejudiciu total de 144.605.933 lei (ROL) compus din 135.215.095 lei (ROL) reprezentând TVA şi 9.390.838 lei (ROL) reprezentând impozit pe venit.
Inculpatul a mai fost acuzat şi pentru că în perioada anilor 1999-2003 s-au înregistrat în contabilitatea S.C. G I S.R.L. 128 facturi fiscale false de aprovizionare de la diverşi furnizori, care nu îndeplinesc calitatea de document justificativ. Despre 107 dintre acestea se arată că aparţin altor societăţi comerciale decât celor care le-au emis, iar 21 facturi nu au fost comercializate prin distribuitori autorizaţi. În acest fel, înregistrările contabile nu ar reflecta operaţiuni reale cu consecinţa evidenţierii unor cheltuieli fictive şi implicit diminuarea impozitului pe profit şi deducerea nelegală a TVA.
Din conţinutul rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică a scrisului a reiesit că 41 din cele 128 facturi, aparent emanând de la diverşi furnizori din ţară, au fost scrise de învinuit , trei dintre acestea au fost scrise de soţia lui, martora P M şi două au fost scrise de fiul lui, P D .
Se impune aici a fi lămurite două aspecte.
Primul vizează împrejurarea dacă facturile şi, respectiv înregistrările contabile reflectă sau nu operaţiuni reale. Deşi în rechizitoriu s-a susţinut că operaţiunile ar fi fost fictive din raportul de expertiză al expertului B G , şi din supliment, a reiesit că mărfurile achiziţionate cu cele 128 de facturi au intrat în totalitatea lor în circuitul economic, societatea înregistrând venituri din vânzarea acestora şi TVA aferentă acestor venituri . Cumpărătorul mărfurilor achiziţionate de inculpat prin cele 128 de facturi, a fost S.C. Remat , operator specializat în colectarea fierului vechi. Legat de acest aspect, expertiza contabilă ulterioară, a celor trei experţi, nu a conţinut un punct de vedere, clar, tranşant, oferind instanţei doar variante între care să opteze. Cert este însă că nici cei trei experţi preocupaţi mai mult de aspecte colaterale, nu au negat de plano realitatea operaţiunilor comerciale în sine.
A doua împrejurare se referă la o eventuală falsificare a facturilor de către inculpat sau de către alte persoane (soţie, fiu şi contabilă) la instigarea acestuia.
Fără îndoială că inculpatul a completat personal cel puţin o parte din facturi, aşa cum a rezultat din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică menţionate anterior, dar în împrejurări care denotă că nu a făcut-o cu intenţia comiterii unor falsuri. În declaraţiile date la urmărirea penală şi la instanţă nu a negat completarea de facturi, dar a precizat că a scris facturile unor ţigani care nu ştiau să scrie şi îi cereau acest lucru . Această împrejurare a fost confirmată şi de martora P M, soţia inculpatului care relatează că majoritatea celor de la care soţul ei achiziţiona fier vechi erau ţigani neştiutori de carte şi îi cereau să scrie el facturile . Susţinerea inculpatului şi relatarea martorei s-au coroborat şi cu declaraţiile martorei I M, fosta contabilă a firmei, care a aratat că l-a văzut pe inculpat cum completa facturi care aveau doar ştampilele furnizorilor şi că ea personal a completat facturi după dictarea inculpatului, care erau scrise doar cu creionul de acesta . În tot acest context mai trebuie avute în vedere şi două împrejurări notorii, respectiv că intră în preocupările membrilor etniei rome colectarea deşeurilor de fier vechi şi că în foarte multe cazuri aceştia sunt analfabeţi.
În finalul consideraţiilor despre operaţiunile de achiziţionare a deşeurilor metalice şi actele ce s-au întocmit în legătură cu ele se mai impune încă o precizare. Inculpatul nu a verificat datele de identificare ale furnizorilor din cele 128 facturi fiscale care l-ar fi putut conduce la constatarea că unele dintre acestea nu sunt înscrise în Registrul Oficiului Naţional al Registrului Comerţului sau că altele au date de identificare inexistente sau atribuite altor societăţi. Experţii contabili au arătat însă că deşi avea obligaţia solicitării de la aceştia a datelor de identificare, totuşi nu avea posibilitatea materială a verificării lor. Or, această imposibilitate obiectivă nu poate fi imputată inculpatului cu titlu de culpă.
Aşa fiind, nu se poate reţine în sarcina inculpatului că s-ar face vinovat de evaziune fiscală şi fals material în înscrisuri sub semnătură privată în legătură cu cele 128 facturi.
Cât priveşte determinarea de către inculpat, cu intenţie, a martorilor P M, P D I şi I M, să săvârşească infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată este de observat că cerându-le să scrie unele dintre facturi, de altfel puţine la număr dovedite ca aparţinându-le, aceasta nu poate fi reţinută ca atare. Solicitarea inculpatului, aşa cum reiese din analiza probelor, s-a făcut în contextul arătat şi descris amănunţit de martora I M. Este greu de crezut că dacă inculpatul ar fi urmărit să-i determine la a comite un fals, să procedeze de o manieră atât de evidentă, cum ar fi dictarea datelor firmelor sau scrierea lor iniţială de el însuşi cu creionul.
Pentru aceste considerente nici participaţia improprie la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată nu poate fi reţinută ca fiind comisă, lipsindu-i intenţia ca element al laturii subiective.
În discuţie mai este infracţiunea de spălare de bani în variantele prevăzute de art.23 lit.b şi c din Legea nr.656/2002, cu privire la suma de 1.444.000.000 lei (ROL) cu care inculpatul ar fi creditat societatea, ştiind că aceştia provin din evaziune fiscală. Cu alte cuvinte, inculpatul a avut calitatea de subiect activ al ambelor infracţiuni.
În opinia Ministerului Public este posibil ca aceeaşi activitate infracţională să fie susceptibilă de a primi două încadrări juridice distincte, pentru infracţiuni săvârşite una subsecvent celeilalte. Un asemenea punct de vedere nu poate fi primit pentru că s-ar încălca principiul non bis in idem.
Infracţiunea de spălare a banilor, asemenea infracţiunilor de tăinuire şi favorizare a infractorului sunt infracţiuni distincte de infracţiunile prin care s-a obţinut produsul infracţiunii. Caracterul subsecvent al infracţiunii de spălarea banilor reiese din împrejurarea că ea derivă dintr-o altă infracţiune care este situaţia premisă. Deci subiectul activ al celor două infracţiuni nu poate fi una şi aceeaşi persoană.
Sub un alt aspect nu este dovedit că banii cu care inculpatul şi-a creditat societatea provin din evaziune fiscală. În primul rând, cum reiese din depoziţiile martorilor I M, contabila firmei în perioada decembrie 2000-martie 2005, şi P I, şeful filialei Remat , această din urmă societate făcea cu întârziere plăţile către societatea inculpatului, ceea ce îl obliga ca aproape lunar să îşi crediteze firma . În al doilea rând, din depoziţiile altor martori cum ar fi P V şi I C , rezultă că în perioada anilor 1999-2004, l-au împrumutat pe inculpat cu sume cuprinse între 10 milioane lei (ROL) şi 40 milioane lei (ROL) pentru ca acesta să-i plătească pe cei care îi aduceau marfa.
Apărării astfel formulate de inculpat nu i-a fost opusă nici o probă din partea acuzării, nici prin rechizitoriu şi nici în timpul cercetării judecătoreşti.
Faţă de aceasta, Tribunalul nu a putut reţine că există infracţiunea de spălare de bani.
În concluzie, s-a reţinut că inculpatul se face vinovat de infracţiunea de evaziune fiscală, doar cu privire la cele 19 facturi care nu au fost înregistrate în contabilitate, sustrăgându-se în acest fel de la plata obligaţiilor fiscale către stat. În legătură cu aceasta a fost trimis în judecată şi pentru infracţiunea de fals intelectual prevăzută de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod Penal, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. Infracţiunea de evaziune fiscală prevăzută de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 este o infracţiune complexă, omisiunea de evidenţiere în actele contabile a unor operaţiuni comerciale fiind inclusă în conţinutul laturii obiective a infracţiunii de evaziune fiscală.
În baza art.334 C.pr.pen. s-a schimbat încadrarea juridică a infracţiunii de fals intelectual prev. de art.40 din Legea nr.82/1991 raportat la art.289 alin.1 Cod penal cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. în infracţiunea de evaziune fiscală prev. de art.9 lit.b din Legea nr.241/2005 cu aplicarea art.41 al.2 C.pen. În situaţia dată sunt aplicabile şi prevederile art.13 Cod penal ca urmare a succesiunii în timp a mai multor legi penale şi aplicarea celei mai favorabile dintre acestea.
Pentru infracţiunea de spălare de bani prev. de art.23 lit.b şi c din Legea nr.656/2002 cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. inculpatul a fost achitat în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.a C.pr.pen.
De asemenea, pentru infracţiunea de fals material în înscrisuri oficiale prev. de art.290 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. şi participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art..31 alin.2 C.pen. rap. la rt.290 alin.1 C.pen. cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. inculpatul a fost achitat în conformitate cu art.11 pct.2 lit.a raportat la art.10 lit.d C.pr.pen.
Pentru infracţiunea de evaziune fiscală inculpatul a fost condamnat, iar la individualizarea pedepsei s-a avut în vedere că nu are antecedente penale, are o vârstă relativ înaintată, dar şi că a avut o poziţie procesuală oscilantă. S-a ţinut cont de caracterul continuat al infracţiunii şi de cuantumul prejudiciului cauzat bugetului de stat.
Faţă de toate acestea a fost condamnat la 2 ani şi 6 luni închisoare.
În conformitate cu art.65 alin.2 C.pen. i s-a aplicat şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a şi b C.pen. pe o durată de 2 ani.
În temeiul art.71 alin.2 C.pen. i s-a aplicat pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art.64 lit.a, b şi c C.pen. S-a impus şi interzicerea dreptului de a desfăşura o activitate de natura aceleia de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii în raport de împrejurările concrete ale faptelor.
Având în vedere prevederile art.81 alin.1 Cod penal şi apreciindu-se că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia s-a dispus suspendarea condiţionată a pedepsei închisorii.
În baza art.71 alin.5 C.pen. s-a dispus suspendarea pedepsei accesorii pe durata suspendării pedepsei închisorii.
De asemenea, s-a dispus şi suspendarea pedepsei complementare.
I s-a atras atenţia inculpatului, conform art.359 C.pr.pen. asupra cauzelor de revocare a suspendării condiţionate prevăzute de art.83 C.pen.
Acţiunea civilă exercitată de ANAF – Direcţia Generală a Finanţelor Publice a fost întemeiată în parte pentru suma de 14.461 lei, reprezentând prejudiciul produs ca urmare a neplăţii obligaţiilor băneşti către stat în urma neînregistrării celor 19 facturi fiscale. Suma se compune din 13.522 lei reprezentând TVA şi 939 lei reprezentând impozit pe venit, conform calculelor făcute în suplimentul la raportul de expertiză .
La plata acestei sume a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. G I S.R.L, conform art.14 şi 16 C.pr.pen. şi art.998 şi 1003 Cod civil.
