Constată că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Sibiu, înregistrat sub nr. 601/85/2013, a fost trimis în judecată inculpatul K L G, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal de evaziune fiscală şi art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii în interesul propriu al administratorului.
În fapt, s-a reţinut că în calitate de administrator al SC M SRL Laslea, inculpatul K L G nu a înregistrat în totalitate în evidenţele contabile ale acestei societăţi veniturile obţinute din activitatea desfăşurată în perioada/01.08.2009 – 31.12.2009, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 24v429 lei (reprezentând: debit – impozit pe profit şi TVA + accesoriile prevăzute de lege – majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi) şi a ridicat din casieria societăţii şi a folosit în interes personal suma de 260.972 lei, producând astfel un prejudiciu societăţii (reprezentând această sumă însuşită), precum şi bugetului de stat (impozit pe dividende şi accesoriile prevăzute de lege, totalizând 69.537 lei).
Astfel, societatea M SRL Laslea a fost înfiinţată în anul 2003 cu obiect principal de activitate „lucrări de construcţii a clădirilor rezidenţiale şi nerezidenţiale – cod CAEN 4120″, din data de 14.03.2008 asociat unic şi administrator fiind numitul Vasile Teodor. Persoana care a administrat în realitate această societate a fost însă învinuitul K L G, împrejurare care rezultă din chiar declaraţiile acestuia (filele 140-141), din declaraţiile martorilor V T (fila 144) şi P F (contabila societăţii – fila 145), precum şi din cuprinsul împuternicirii din data de 12.03.2009 prin care învinuitului i-au fost conferite puteri depline reprezentare a societăţii (fila 23 dosar).1
În aceste condiţii, la data de 23.09.2011 Garda Financiară Secţia Sibiu a depus la parchet o sesizare penală împotriva lui K L G (cel care a şi reprezentat SC M SRl în relaţiile cu organele fiscale, punând la dispoziţia acestora documentele solicitate), pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea 241/2005 şi art. 272 pct. 2 d Legea 31/1990, fiind reclamat faptul că acesta nu a înregistrat în evidenţele contabile a societăţii pe care o administrează veniturile obţinute în urma comercializării a 585 mc beton (achiziţionat de la SC I SRL Mureş în baza a două facturi fiscale de asemeni neînregistrate); nu a înregistrat o achiziţie intracomunitară de bunuri de la societatea olandeză T I E V B L BV, în valoare de 222.537 lei supusă taxării inverse şi a ridicat în numerar din contul de casă în lei al societăţii suma de 260.972 lei, sumă care apoi nu a mai fost restituită. A fost estimat de asemenea că prin faptele comise învinuitul ar fi cauzat bugetului de stat un prejudiciu în sumă totală de 49.595 lei (filele 16-19).
Rezultatul verificărilor efectuate de Garda Financiară, concretizate în procesul-verbal de la data de 13.09.2011 (filele 20-22), a fost înaintat DGFP Sibiu pentru realizarea inspecţiei fiscale la societatea în cauză, urmând a se stabili modul de constituire, evidenţiere, declarare şi virare a obligaţiilor fiscale datorate bugetului consolidat al statului. A fost întocmit astfel de către Activitatea de Inspecţie Fiscală din cadrul DGFP Sibiu procesul-verbal din data de 18.04.20(filele 76-81), mijloc de probă în procesul penal potrivit dispoziţiilor art. 2331 Cod procedură fiscală, fiind stabilite următoarele:
în perioada august-octombrie 2009, SC Monger SRL a achiziţionat de la SC I SR
Târgu-Mureş o cantitate de 1035 mc beton, pentru care au fost emise de societatea vânzătoare un număr de 4 facturi fiscale în sumă totală de 302.143 lei, cu o TVA aferentă de 57.407 lei (file 24-27). Din aceste 4 facturi fiscale, în evidenţele contabile ale SC M SRL au fost înregistrate doar două, reprezentând achiziţia a 526 mc beton, în sumă totală de 140.494 lei, cu TVA aferentă de 26.693 lei. În corespondenţă cu aceste achiziţii, societatea a înregistrat apoi evidenţa contabilă venituri aferente livrărilor de bunuri (beton) şi servicii (lucrări la fundaţii), sumă totală de 184.129 lei, înregistrând un profit impozabil în suma de 43.635 lei.
Celelalte două facturi, respectiv factura nr. IZQ 20436/01.10.2009 în sumă de 155.193
Celelalte două facturi, respectiv factura nr. IZQ 20436/01.10.2009 în sumă de 155.193
lei, cu TVA aferentă de 29.487 lei, reprezentând 485 mc beton si factura nr. IZQ20437/01.10.2009. în sumă de 6.456 lei, cu TVA aferenta de 1.227 lei, reprezentând 24 mc beton, nu au fost însă înregistrate în evidentele contabile ale societăţii, nefiind înregistrate nici veniturile obţinute în urma valorificării acestei cantităţi totale de 509 mc beton astfel achiziţionat, după cum rezultă din declaraţiile fiscale depuse de societate în perioada de referinţă (declaraţia 394 privind livrările/prestările si achiziţiile efectuate în semestrul 2 al anului 2009 şi declaraţiile 300 reprezentând deconturile lunare privind TVA – filele 116-120).Având în vedere că învinuitul, în calitate de reprezentant al societăţii, nu a prezentat organelor fiscale de control facturi de vânzare, situaţii de lucrări sau contracte de lucrări încheiate cu beneficiari pentru justificarea modului de utilizare al materialelor de construcţii (beton) şi serviciilor (pompare, transport) înscrise în aceste 2 facturi de achiziţii neînregistrate organele de inspecţie fiscala au procedat, în temeiul art. 67 alin. 1 şi 2 din OG 92/2003, privind Codul de procedură fiscală (“organul fiscal stabileşte baza de impunere şi obligaţia fiscală I plată aferentă, prin estimarea rezonabilă a bazei de impunere, folosind orice probă şi mijloc de probă prevăzute de lege, ori de câte ori acesta nu poate determina situaţia fiscală corectă ) estimarea veniturilor obţinute de SC M SRL ca urmare a valorificării betonului achiziţionat de la SC I SRL, fiind stabilit astfel un venit suplimentar în sumă de 211.854 lei, căruia îi corespunde un profit impozabil în suma de 50.205 lei. În consecinţă, raportat la acest profit a fost stabilit un impozit suplimentar în sumă de 8.033 lei, la care se adaugă majorări de întârziere, dobânzi si penalităţi de întârziere în sumă de 2.481 lei, calculate, în conformitate cu dispoziţiile art.119 alin. 1, art. 120 alin. 1 şi 7, art. 120 ind. 1 din Codul de procedură fiscală, pentru perioada cuprinsă între 25.04.2010 (termenul de declarare si plată a acestui impozit) si 25.01.2011 (data la care s-a deschis procedura insolvenţei societăţii).
A fost stabilită de asemenea si o taxă pe valoarea adăugată suplimentar de plată, în sumă de 9.539 lei (calculată ca diferenţă între TVA de 40.253 lei corespunzătoare venitului suplimentar estimat de 211.854 lei şi TVA de 30.714 lei corespunzătoare achiziţiei betonului prin cele două facturi emise de SC I SRL, neînregistrate în contabilitate şi pentru care SC M SRL ar fi avut drept de deducere). Pentru neplata în termen a acestei taxe, au fost calculate de asemenea dobânzi, majorări de întârziere si penalităţi în sumă totală de 4.376 lei, calculate începând cu data scadenţei – 26.11.2009, până la data deschiderii procedurii de insolventă-25.01.2011.
În declaraţia dată în cauză, învinuitul a recunoscut comiterea acestei fapte, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală manifestându-şi disponibilitatea achitării prejudiciului cauzat, astfel cum a fost stabilit de organele fiscale (fila 151).
În ceea ce priveşte neînregistrarea achiziţiei intracomunitare de bunuri de la societatea olandeză T I EV B L BV, sesizată de comisarii Gărzii Financiare, din verificările efectuate de inspectorii fiscali (raportul VIES şi formularul SCAC 2004 – schimb de informaţii conform art. 7 şi art. 15 din Regulamentul 2010/904/CE – filele 103-115) a rezultat că la solicitarea societăţii M SRL, compania din Olanda a întocmit într-adevăr o factură proforma, nr. 700331 din 20.03.2007, în valoare de 66.334 euro (reprezentând 45% din valoarea comenzii), dar ulterior această comandă a fost anulată, fiind întocmită şi factura de stornare corespunzătoare, nr. 700960 din 20.08.2007. Între cele două societăţi nu a mai existat nici o livrare, astfel că sub acest aspect nu poate fi reţinută vreo încălcare a legii fiscale române vizând obligativitatea înregistrării în evidenţele contabile a vreunei operaţiuni comerciale.
În schimb, verificările efectuate de inspectorii DGFP Sibiu au confirmat faptul că suma de 260.972 lei evidenţiată în actele contabile ale SC M SRL ca sold al contului 5311 -“Casa în lei” – la data de 31.12.2009 (fila 37) a fost ridicată şi folosită de învinuit în scopul personal al acestuia, nefiind identificate documente care să ateste utilizarea acestor bani în interesul societăţii şi pentru realizarea obiectului ei de activitate.
Contabila societăţii, martora P F, a declarat că acest numerar din casă provine din retragerile făcute de învinuit din bancă, banii fiind luaţi de acesta fără a depune spre înregistrare şi documentele justificative ale modului în care aceşti bani au fost folosiţi. Martora a precizat de asemenea că a ţinut evidenţa contabilă a societăţii în perioada 2006 – 2009 pe baza documentelor puse la dispoziţie de învinuitul K L G, cel care a administrat efectiv societatea şi cu care a avut o colaborare dificilă, în condiţiile în care nu prezenta documentele fiscale justificative pentru depunerea în termen a diverselor declaraţii fiscale prevăzute de lege, motiv pentru care această colaborare a şi încetat (fila 145).
În legătură cu modul în care aceşti bani au fost utilizaţi, învinuitul nu este constant în declaraţii, în primă fază, respectiv în nota explicativă dată organelor fiscale (filele 38-39), acesta arătând că a ridicat banii din bancă în interes propriu, ca împrumut, ulterior, în declaraţia dată ca învinuit (filele 140-141), declarând că banii, proveniţi din vânzarea betonului, ar fi fost folosiţi, în proporţie de 80%, pentru construcţia unei hale de ciuperci aparţinând societăţii, fără a putea prezenta însă documente justificative în acest sens (iar potrivit art. 21 alin. 4 lit. m din Legea571/2003, privind Codul fiscal si art. 48 din Normele metodologice de aplicare a acestei legii pentru deducerea cheltuielilor reprezentând prestări servicii, contribuabilul trebuie să prezinţi un contract şi să dovedească, prin situaţii de lucrări, procese-verbale de recepţie, rapoarte di lucru, studii de fezabilitate, de piaţă sau orice alte materiale corespunzătoare, că serviciile ai fost efectiv prestate), pentru ca în final, cu prilejul prezentării materialului de urmărire penală, să-si recunoască fără rezerve faptele reţinute în sarcina sa (fila 151).
Împrejurarea că această sumă de bani aparţinând societăţii a fost însuşită de învinuit în scop personal a fost constatată şi de către lichidatorul judiciar S E care, în dosarul Tribunalului Sibiu privind procedura de faliment a SC M SRL, a formulat cerere de antrenare a răspunderii patrimoniale a învinuitului în calitate de administrator a societăţii (fila 146).
Fapta realizează conţinutul infracţiunii prev. de art. 272 pct. 2 din Legea 31/1990, având ca rezultat producerea unui prejudiciu atât societăţii, concretizat în chiar suma de bani însuşită dar şi bugetului de stat, concretizat în impozitul pe dividende (cu accesoriile aferenta corespunzător. Aceasta în condiţiile în care suma de 260.972 lei ridicată de învinuit din conturile societăţii şi folosită în interesul său propriu este asimilată dividendului în mod expres de lei (“se consideră dividend din punct de vedere fiscal şi se supune aceluiaşi regim fiscal i veniturile din dividende: (…) suma plătită de o persoană juridică pentru bunurile sau servicii furnizate în favoarea unui participant la persoana juridică, dacă plata este făcută de către persoana juridică în folosul personal al acestuia” – art. 7 alin. 1 pct. 12 din Legea 571/2003).
Aşa fiind, câtă vreme banii societăţii au fost folosiţi de administrator în interesul acestuia (pentru bunuri şi servicii achiziţionate în folosul său propriu, sunt consideraţi din punct de vedere fiscal ca fiind dividende, având acelaşi regim fiscal ca veniturile din dividende, urmând a fi supuşi deci impozitării (art. 67 alin. 1 din Legea 571/2003). În aceste condiţii organele fiscale au stabilit un impozit suplimentar în sumă de 49.712 lei şi accesorii pentru neplata în termen a acestuia (dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi) în sumă totală de 19.825 lei, calcula începând cu data de 26.01.2010 până la data de 25.01.2011.
Aşa fiind, câtă vreme banii societăţii au fost folosiţi de administrator în interesul acestuia (pentru bunuri şi servicii achiziţionate în folosul său propriu, sunt consideraţi din punct de vedere fiscal ca fiind dividende, având acelaşi regim fiscal ca veniturile din dividende, urmând a fi supuşi deci impozitării (art. 67 alin. 1 din Legea 571/2003). În aceste condiţii organele fiscale au stabilit un impozit suplimentar în sumă de 49.712 lei şi accesorii pentru neplata în termen a acestuia (dobânzi, majorări de întârziere şi penalităţi) în sumă totală de 19.825 lei, calcula începând cu data de 26.01.2010 până la data de 25.01.2011.
La termenul de judecată din 20 februarie 2013 s-a constituit parte civilă SC M Srl prin lichidator judiciar S E, iar la data de 4 martie 2013 s-a constituit parte civilă DGFP Sibiu cu suma 93.966 lei reprezentând debite, majorări de întârziere, penalităţi, dobânzi.
Inculpatul a fost audiat în cauză la termenul din 01.04.2013 şi a recunoscut faptele solicitând a se face şi aplicaţiunea art. 3201 cod procedură penală.
De asemenea inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile.
Examinând cauza de faţă, instanţa a reţinut în fapt următoarele:
Inculpatul K L G în calitate de administrator al SC M SRL Laslea, nu a înregistrat în totalitate în evidenţele contabile ale acestei societăţi veniturile obţinute din activitatea desfăşurată în perioada 01.08.2009 – 31.12.2009, producând astfel un prejudiciu bugetului de stat în sumă totală de 24.429 lei (reprezentând: debit – impozit pe profit şi TVA + accesoriile prevăzute de lege – majorări de întârziere, dobânzi şi penalităţi) şi a ridicat din casieria societăţii şi a folosit în interes personal suma de 260.972 lei, producând astfel un prejudiciu societăţii (reprezentând această sumă însuşită), precum şi bugetului de stat (impozit pe dividende şi accesoriile prevăzute de lege, totalizând 69.537 lei).
Inculpatul a administrat efectiv această societate, având puteri depline, deşi asociat unic al ei era numitul V T. ( a se vedea procura din 12.03.2009) fila 23 dosar urmărire. În această calitate nu a înregistrat în contabilitate veniturile obţinute în urma comercializării a 585 mc de beton, precum şi o achiziţie intracomunitară de bunuri de la societate olandeză în valoare de 222.537 lei, ridicând în numerar din contul de casă suma de 260.972 lei pe care a folosit-o în interes personal fără să o restituie prejudicind bugetul statului cu suma de 49.595 lei.
De asemenea nu a înregistrat în contabilitate rezultatul tranzacţiilor cu SC srl Târgu Mureş, decât parţial adică două chitanţe din 4 emise, adică 140494 lei cu TVA aferent.
lei, cu TVA aferentă de 29.487 lei, reprezentând 485 mc beton si factura nr. IZQ20437/01.10.2009. în sumă de 6.456 lei, cu TVA aferenta de 1.227 lei, reprezentând 24 mc beton, nu au fost însă înregistrate în evidentele contabile ale societăţii, nefiind înregistrate nici veniturile obţinute în urma valorificării acestei cantităţi totale de 509 mc beton astfel achiziţionat, după cum rezultă din declaraţiile fiscale depuse de societate în perioada de referinţă (declaraţia 394 privind livrările/prestările si achiziţiile efectuate în semestrul 2 al anului 2009 şi declaraţiile 300 reprezentând deconturile lunare privind TVA – filele 116-120).
Apoi în calitate de administrator al societăţii a refuzat să prezinte documentele solicitate organelor de control fiscal (facturi, situaţii de lucrări, contracte etc.).
Pe lângă aceste situaţii inculpatul a avut discuţii contradictorii şi cu martora P F, care ţinea contabilitatea firmei,( 2006-2009) astfel că aceasta a şi renunţat să mai lucreze la societate fila 145.
Inculpatul nu a putut justifica cheltuirea sumei de bani însuşită din casieria societăţii în scopul dezvoltării unei afaceri a societăţii, având o atitudine oscilantă în faţa procurorului ca apoi să recunoască că a cheltuit în interes propriu aceste sume de bani. De fapt în faţa instanţei de judecată a recunoscut faptele pentru care a fost trimis în judecată, fără să mai solicite nici o probă în apărare. De fapt şi lichidatorul judiciar al firmei ce constituie parte civilmente responsabilă a constatat după declanşarea falimentului că banii au fost folosiţi în interes personal de către inculpat.
Starea de fapt reţinută de mai sus este confirmată de probele testimoniale fila 143-146, actele de control fiscal ale autorităţilor statului fila 6-35, 76-115, 123-126, declaraţiile inculpatului fila 137-143, declaraţiile fiscale fila 61-70, care se coroborează între ele.
Faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 cod penal de evaziune fiscală şi art. 272 pct.2 din Legea nr. 31/1990 folosire cu rea credinţă a bunurilor societăţii în interesul propriu al administratorului.
La individualizarea pedepselor urmează a avea în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 cod penal, dispoziţiile codului penal parte generală, limitele de pedeapsă, gradul de pericol social, persoana inculpatului, circumstanţele concrete de săvârşire a infracţiunii dar şi atitudinea sinceră a acestuia de regret şi remuşcare pentru cele săvârşite.
În cauză se va face şi aplicaţiunea art. 3201 cod procedură penală privind reducerea limitelor speciale ale pedepsei între care urmează să fie stabilită şi aplicată pedeapsa.
Aşa fiind, în baza art. 9 alin. 1 lit. b din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal şi cu referire la art. 3201 Cod procedură penală, condamnă pe inculpatul K L G, Sibiu, la o pedeapsă de 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală.
Instanţa a apreciat că se impune şi aplicarea unei pedepse complementare pe lângă pedeapsa principală în cadrul operaţiunii de individualizare, şi anume interzicerea dreptului de a mai ocupa calitatea de administrator pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale. Interzicerea acestui drept se impune pentru faptul că în această calitate de administrator a săvârşit infracţiunile, mai cu seamă că inculpatul a săvârşit infracţiunea cu intenţie. Există de fapt legătură între calitatea de administrator şi infracţiunea de evaziune fiscală. Instanţa nu găseşte necesar a aplica şi dispoziţiile art. 65 coroborat cu art. 64 alin.1 lit. a şi b cod penal motivat de faptul că aceste drepturi sunt prevăzute în art. 34 şi 35 din Constituţie, iar persoana inculpatului nu constituie efectiv un pericol concret pentru societate, iar calitatea de administrator într-o societate comercială nu implică exerciţiul autorităţii de stat, ceea ce ar conduce obligatoriu la interzicerea şi a drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit. a cod penal. Restrângerea unor drepturi ca urmare a interzicerii lor pe o anumită perioadă de timp limitată în timp prin hotărârea de condamnare nu poate fi dispusă decât cu scopul de ansamblu şi finalitatea specifică fiecărei pedepse în parte determinată de mecanismul ce realizează individualizarea pedepsei. Inculpatul după executarea pedepsei principale poate să-şi exercite dreptul electoral. De fapt pe durata executării pedepsei principale, exerciţiul acestor drepturi electorale şi politice sunt interzise ca urmare a aplicării pedepsei accesorii şi instanţa apreciază că sunt suficiente pentru reeducarea şi reinserţia socială a acestuia ulterior.
Pedeapsa complementară nu face altceva decât să întregească modalitatea de sancţionare şi de fapt în primul rând de reeducare a oricărui inculpat, alături de aplicarea pedepsei principale.
Pedeapsa se compune dintr-o parte cu executare reală, care să fie conformă condiţiilor de reprimare şi intimidare, şi o parte din preîntâmpinarea unui risc şi periculozitate în viitor. Pe de altă parte simpla condiţie că o persoană a fost condamnată, nu atrage de la sine decăderea din drepturile electorale, garantate de Constituţia României şi de art. 3 din protocolul nr.1 La Convenţia CEDO. Interzicerea drepturilor de la art. 64 alin.1 lit. a, şi b apare ca o măsură disproporţionată.
Aşa fiind, în baza art. 64 alin.1 lit. c cu referire la art. 65 cod penal a aplicat condamnatului pedeapsa complementară pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 272 pct. 2 din Legea nr. 31/1990 şi cu referire la art. 3201 Cod procedură penală, a condamnat pe inculpatul K L G la o pedeapsă de 1 an şi 2 luni pentru folosirea cu rea credinţă a bunurilor societăţii în interesul propriu al administratorului.
În baza art. 33 lit. a cu referire la art. 34 lit. b Cod penal inculpatul va executa pedeapsa de 2 ani şi 6 luni sporită la 2 ani şi 10 luni închisoare şi în baza art. 64 alin.1 lit. c cu referire la art. 65 cod penal pedeapsa complementară pe o perioadă de 2 ani de la executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 Cod penal a dispus aplicarea pedepsei accesorii prevăzute de art. 64 lit. a teza 2, lit. b şi lit. c Cod penal dreptul de a fi administrator pe perioada executării pedepsei.
Instanţa a dat eficienţă circumstanţelor ce ţin de persoana inculpatului şi anume a faptului că nu a mai fost condamnat anterior, nu are cazier judiciar, a recunoscut direct săvârşirea infracţiunilor şi a rezultat din atitudinea acestuia că regretă aceste fapte, apoi a încercat să găsească unele soluţii pentru accesarea unor fonduri europene care însă l-a plasat în câmpul infracţional săvârşind de fapt două infracţiuni care fac obiectul prezentului dosar.
Inculpatul personal a arătat că va face eforturi pentru recuperarea prejudiciului făcând şi dovada în acest sens prin plata unei sume de 1.250 lei fila 150 dosar urmărire.
În aceste condiţii de fapt, instanţa a apreciat că sunt motive să i se acorde încredere inculpatului că reeducarea sa se poate realiza şi fără executarea pedepsei rezultante a închisorii, dispunându-se suspendarea executării acesteia.
Totuşi este nevoie de luarea unor măsuri mai stricte de supraveghere pe perioada termenului de încercare astfel că s-a dispus suspendarea sub supraveghere de către serviciul de Probaţiune din cadrul Tribunalului Sibiu.
În baza art. 861 Cod penal a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere pe o perioadă de 6 ani cu aplicarea dispoziţiilor art. 863 Cod penal:
– pe durata termenului de încercare, condamnatul trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor (Probaţiune) din Sibiu;
b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.
În baza art. 864 Cod penal cu referire la art. 83 şi 84 Cod penal şi 359 Cod procedură penală, a atras atenţia condamnatului cu privire la condiţiile privind revocarea beneficiului suspendării executării pedepsei sub supraveghere.
În baza art. 71 alin. 5 Cod penal, a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, ca urmare a faptului că inculpatul a fost de acord cu plata despăgubirilor civile către părţile civile instanţa apreciază că este dovedită urmând a fi obligat la plata lor. De fapt aceste sume de bani sunt ca urmare a unor calcule privind aplicarea unor dobânzi şi penalităţi de întârziere la plata către bugetul statului precum şi către firma pe care a administrat-o, când a şi săvârşit infracţiunile. De fapt în cauză nu s-a solicitat efectuarea unei expertize contabile pentru stabilirea exactă a acestor sume atâta timp cât inculpatul a fost de acord cu ele.
În baza art. 14 şi 346 raportat Cod procedură penală şi art. 1357-1358 cod civil, a obligat inculpatul în solidar cu partea civilmente responsabilă SC Monger SRL prin lichidator judiciar Serghe Eva la plata sumei de 93.966 lei către Statul Român prin A.N.A.F. şi respectiv D.G.F.P.J. Sibiu şi la plata sumei de 144.577 lei către S.C. M S.R.L. prin lichidatorul judiciar S E cu titlu de despăgubiri civile. Împrejurarea că există afirmativ şi o cauză civilă de antrenarea răspunderii administratorului, care nu a fost dovedită în nici un fel de către inculpat, nu poate exclude faptul ca instanţa penală să se pronunţe şi cu privire la latura civilă a cauzei. Desigur recuperarea sumei este o problemă de execuţie şi în mod sigur inculpatul nu poate fi executat de două ori, pentru aceeaşi sumă. În aceeaşi ordine de idei sunt şi rămân justificate şi întemeiate dispoziţiile din cadrul urmăririi penale cu privire la măsurile asigurătorii. Cu ocazia executării se va avea în vedere şi faptul că inculpatul a achitat suma de 1250 lei. Aşa fiind, menţine măsura sechestrului asigurător instituit prin Ordonanţa din data de 21 iunie 2012 asupra unui tractor până la concurenţa sumei de 17.572 lei.
În baza art. 13 din Legea nr. 241/2005 a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărâri, la data rămânerii definitive a ei, pentru a se face cuvenitele menţiuni.
A dispus comunicarea hotărârii şi către DGFP Sibiu în vederea înscrierii inculpatului în cazierul fiscal conform OG nr. 75/2011.
În baza art. 21 lit. g Legea nr. 26/1990 a dispus comunicarea şi înregistrarea la Oficiul Registrului Comerţului Sibiu a prezentei hotărâri.
