Fond penal. Infracţiuni prevăzute de legi speciale (Legea 143/2000). Administrarea nemijlocită a probelor în timpul procesului penal – audierea investigatorilor şi colaboratorilor sub acoperire autorizaţi în cauză.
Art.2 din Legea 143/2000
Art.86 ind.1 şi 86 ind.2 Cod procedură penală
Cereri de achitare cu indicarea greşită a temeiului legal
SENTINŢA PENALĂ NR.103/26.06.2012
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin rechizitoriul DIICOT – Biroul Teritorial Călăraşi , a fost trimis în judecată inculpatul CV pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prevăzută de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., reţinându-se în sarcina acestuia că, în primele luni ale anului 2010, în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut şi intermediat cumpărarea de cannabis unor cumpărători din municipiul Călăraşi, printre care şi unui colaborator sub acoperire.
Procurorul îşi probează situaţia de fapt cu: proces verbal de sesizare din oficiu, declaraţii făptuitor, declaraţii învinuit, declaraţii martori, declaraţii colaborator sub acoperire, proces-verbal de redare în formă scrisă a convorbirilor,ordonanţă de autorizare, procese-verbale de cumpărări autorizate, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, ordonanţe de delegare, proces-verbal de prezentare a materialului de urmărire penală, fişă de cazier judiciar.
Inculpatul CVM a fost audiat la termenul din data de 17 noiembrie 2011, cu acea ocazie declarând că-şi menţine declaraţiile date în cauză şi că nu recunoaşte săvârşirea infracţiunii pentru care este trimis în judecată. Arată că a fost audiat ca martor la propunerea unui vecin de bloc şi apoi a devenit inculpat.
Mai arată că, dintre martorii propuşi în cauză de procuror, îl cunoaşte pe CB şi pe GR.
Declară că nu a discutat, nu a asistat şi nu a participat la tranzacţionarea vreunei cantităţi de haşiş de către GR şi arată că pe CB îl cunoaşte pentru că-i este vecin.
Arată inculpatul că locuieşte în oraşul Călimăneşti, în prezent, iar în Călăraşi locuiesc în continuare părinţii, el venind în vizită de două ori pe an (precizează că s-a mutat în Călimăneşti în 2006).
Susţine că nu-i cunoaşte pe „C” şi „G”, arată că CD este vărul său (cu care este posibil să fi vorbit în martie – aprilie 2010, revenind din Italia în luna februarie 2010).
Susţine inculpatul că ştia că GR fuma ţigări cu droguri, fără să ştie însă cum le procura şi arată că a fost să dea mai multe declaraţii despre această persoană în 2010 şi mai declară că nu era în relaţii de duşmănie cu acesta.
Declară că i s-a spus că poate să se prezinte şi la Poliţia Rm. Vâlcea pentru a da declaraţii şi arată că a spus poliţiştilor (la întrebarea acestora) cp nu a primit nici un colet din Spania de la un anume CP.
În cauză au fost audiaţi martorii din acte şi cei rezultaţi din lucrări, depoziţiile lor fiind următoarele:
Martorul CD: declară că-l cunoaşte pe inculpat, care-i este văr primar, dar că nu are nicio legătură cu acesta, că nu ştie să fi consumat droguri sau să-l fi văzut.
Susţine martorul că nu se înţeleg prea bine din cauza părinţilor.
Martorul GR declară că se află în stare de deţinere pentru trafic de droguri, fiind condamnat definitiv la 4 ani închisoare şi că-l cunoaşte pe inculpatul CV pentru că locuiesc în aceeaşi zonă, fără să ştie detalii despre el.
Declară că nu a colaborat în activitatea de trafic de droguri cu inculpatul dar că îl cunoştea ca fiind consumator (fără să-i ştie sursa).
Nu-şi aminteşte de vreo solicitare telefonică în care, în luna februarie 2010 să-l fi indicat pe inculpatul CVM ca furnizor de droguri.
Arată că inculpatul CVM nu l-a însoţit la nicio tranzacţie de droguri, fiind pur şi simplu în anturajul său.
Arată că în cercul de prieteni, inculpatul este cunoscut cu porecla de „C”.
Cu privire la declaraţia dată în dosarul în care a fost condamnat, arată că nu şi-o menţine pentru că a dat-o când se afla într-o stare de tulburare pricinuită de faptul că era arestat.
Recunoaşte că avea în agenda telefonului numărul inculpatului.
Martorul DCD menţine declaraţiile date în cauză în sensul că îl cunoaşte pe inculpatul CVM şi că a cumpărat marijuana de la acesta în 2010 (o singură doză – 1 gr.). Arată că-l cunoştea pe inculpat, cu care fusese coleg de clasă, că l-a sunat şi s-au întâlnit în oraş pentru a face tranzacţia.
Martorul PF declară că este prieten cu inculpatul şi cu martorul CB, cunoscându-se din copilărie.
Arată că nu l-a văzut pe inculpatul CVM fumând ţigări cu marijuana, că acesta nu i-a oferit spre vânzare astfel de substanţe. Mai arată că nu a vorbit niciodată cu inculpatul la telefon să-i ceară droguri deşi avea nr. de telefon.
Acest martor declară că, după mutarea inculpatului la Rm. Vâlcea nu a mai ţinut legătura cu el.
Martorul CB declară că-l cunoaşte pe inculpatul CVM şi că a fumat ţigări cu substanţe etnobotanice cu acesta, nu substanţe interzise şi mai arată că nu i-a vândut acestuia haşiş. Susţine că a fost tulburat din motive personale când a dat declaraţia la urmărire penală şi că s-au făcut completări la răspunsurile date la întrebările anchetatorilor.
A fost audiat şi investigatorul sub acoperire căruia procurorul DIICOT i-a atribuit numele „DM”, acesta relatând că în anul 2010, SCCOP a avut informaţii că un anume „C” se ocupa cu traficul de droguri, inculpatul CVM fiind cunoscut prin intermediul altui traficant, numitul GR şi că s-a început şi cercetarea inculpatului.
Declară că, la data de 25.02.2010, colaboratorul sub acoperire NI, în prezenţa lui şi sub directă supraveghere l-a contactat telefonic pe GR, cerându-i să-i vândă droguri, stabilindu-se o întâlnire la care GR a venit însoţit de CVM în zona I din municipiul Călăraşi.
Declară că a supravegheat în permanenţă întâlnirea, aflându-se în parcarea din apropiere, că discuţia celor trei a durat aproximativ 10 minute până s-a finalizat tranzacţia şi că a văzut când i-au fost înmânate drogurile colaboratorului sub acoperire.
Investigatorul precizează că numai colaboratorul sub acoperire nu şi el, a vorbit la telefon cu inculpatul pentru că a mai fost o cumpărare autorizată la 19.04.2010.
Arată că la cea de-a doua cumpărare autorizată s-a vândut de către inculpat 1 g haşiş cu 60 lei, nemaifiind prezent GR (cei doi nemaiavând nevoie de intermediar).
Susţine că a asistat la prima vânzare de la o distanţă de 5 m, având condiţii bune de vizibilitate, zona fiind luminată de reclamele magazinelor din jur.
S-a mai administrat proba cu acte în circumstanţiere, inculpatul depunând la dosar copia certificatului de naştere al fiului său în vârstă de 4 ani, certificatul de absolvire a şcolii profesionale şi adeverinţa de competenţe profesionale, ambele acte fiind eliberate de Grupul Şcolar „D” din mun. Călăraşi.
Analizând actele şi lucrările dosarului şi evaluând probatoriul administrat la urmărirea penală şi în faza de judecată, tribunalul constată următoarele:
La data de 29.08.2011 s-a dispus începerea urmăririi penale faţă de numitul CVM pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri prev. de art. 2 alin.1 din Lg.- 143/2000, reţinând procurorul că în mod repetat şi în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a vândut în perioada februarie – aprilie droguri de risc mai multor consumatori din Călăraşi printre care şi colaboratorului sub acoperire NI.
De remarcat este faptul că informaţiile privind posibila activitate infracţională a inculpatului CVM au apărut în dosarul 19D/P/2010, în care, prin rechizitoriul din 12.10.2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii BIE şi NGL pentru săvârşirea infracţiunilor de trafic internaţional de droguri de risc şi trafic de droguri de risc (în forma de participaţie prev. de art. 26 C.p. pentru inculpatul N).
La punctul al IV-lea din acest rechizitoriu, se dispune „disjungerea cauzei şi continuarea cercetărilor faţă de numiţii CVM, CD, ş.a. cercetaţi sub aspectul săvârşirii infracţiunii de trafic de droguri conform procesului verbal de sesizare întocmit de organele de poliţie.
Prin rezoluţia din 19.08.2011 dispusă în dosarul 90D/P/2010 s-a început urmărirea penală faţă de inculpatul CVM pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 iar la 12.10.2011 se ia faţă de inculpat (învinuit la acel moment) măsura preventivă a obligării de a nu părăsi ţara pe o perioadă de 30 de zile).
Se constată că acţiunea penală a fost pusă în mişcare prin actul de sesizare a instanţei pentru infracţiunea de trafic de droguri prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 4 alin.2 C.p.
Din actele dosarului rezultă că activitatea infracţională făcând obiectul cauzei s-a desfăşurat în perioada ianuarie – aprilie 2010 când au fost depistaţi în mun. Călăraşi mai mulţi tineri care comercializau droguri de risc.
În anturajul unora dintre aceşti tineri (GR, CP, DCD), s-a constatat că petrecea timp şi inculpatul CVM iar din declaraţiile martorilor şi procesele-verbale de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor purtate de inculpat rezultă că şi el şi-a procurat anumite cantităţi de droguri ilicite pe care le-a comercializat în oraş.
De altfel, după cum rezultă din declaraţiile investigatorului şi colaboratorului sub acoperire care au participat/supravegheat cumpărarea autorizată de droguri din 25.02.2012, rezultă că inculpatul GR l-a convocat pe colaboratorul sub acoperire, spunându-i că o să-l ajute „prin intermediul unui prieten” să procure droguri, iar la întâlnire a fost adus „C” (după cum s-a recomandat) care a făcut vânzarea, făcând şi schimb de numere de telefon cu colaboratorul sub acoperire.
Această primă vânzare rezultă din convorbirile telefonice (fila 260), pregătirea fiind făcută de GR care în faţa instanţei nu-şi mai aminteşte nimic despre inculpatul CVM.
Colaboratorul sub acoperire a plătit 60 lei pentru 1 gr. cannabis, această substanţă, ambalată şi sigilată cu sigiliul tip MI33997 de către ofiţerul de caz, fiind rezină de cannabis (conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 917124/2010).
Consideră tribunalul că depoziţiile colaboratorului sub acoperire şi ale investigatorului sub acoperire, coroborate cu celelalte probe administrate în cauză (proces verbal de redare în formă scrisă a înregistrărilor convorbirilor telefonice, depoziţiile martorului GR, raport de constatare tehnico-ştiinţifică) demonstrează că inculpatul CVM a vândut cantitatea de 1 gr. droguri de risc (cannabis) colaboratorului sub acoperire NI la data de 25.02.2010.
Din probe rezultă că la 19.04.2012, colaboratorul sub acoperire l-a contactat pe inculpat solicitându-i să-i vândă droguri, cei doi stabilind acelaşi loc de întâlnire (zona magazinului I).
Sub supravegherea investigatorului sub acoperire s-a desfăşurat tranzacţia între inculpat şi colaboratorul NI care, ulterior, a predat investigatorului un pacheţel de mici dimensiuni învelit în folie de staniol, conţinând o substanţă verde-oliv care, s-a stabilit prin raportul de constatare tehnico-ştiinţifică, că este rezină de cannabis (plicul a fost sigilat cu nr. 33997).
În raport de cele de mai sus, apreciază că şi această faptă întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri dar consideră că aceasta, ca şi cea din 25.02.2012 sunt săvârşite în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale şi nu două infracţiuni săvârşite în concurs real prev. de art. 33 lit.a C.p.
Astfel, pentru a exista ca infracţiuni concurente este prevăzută condiţia ca două sau mai multe infracţiuni să fie săvârşite înainte a se pronunţa condamnarea definitivă pentru una dintre el.
Infracţiunea continuată presupune comiterea la diferite intervale de timp, dar în realizarea aceleiaşi rezoluţii infracţionale, acţiuni sau inacţiuni care prezintă, fiecare în parte, conţinutul aceleiaşi infracţiuni.
În cazul de faţă, cele două vânzări de droguri sunt infracţiuni cu acelaşi conţinut şi aceiaşi participanţi între care există o legătură bazată pe interesul de a comercializa substanţe interzise.
Este evident că schimbarea numerelor de telefon cu clientul – colaborator sub acoperire denotă intenţia inculpatului de a-i mai vinde droguri pe viitor, deci intenţia de a mai comite infracţiunea de trafic de droguri de risc prev. de art. 2 al.1 din Legea 143/2000, faţă de cele de mai sus putând reţine tribunalul rezoluţia infracţională unică pentru cele două fapte.
Aşa fiind, urmează a respinge cererea de schimbare a încadrării juridice a faptei pentru care a fost inculpatul trimis în judecată în două infracţiuni prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000, cu aplicarea art. 33 lit.a C.p.
De altfel, infracţiunea continuată a fost reţinută de procuror şi în considerarea faptului că inculpatul a avut şi alţi clienţi, nu numai pe colaboratorul sub acoperire, numitul DCD confirmând şi în faţa instanţei că a cumpărat droguri de la inculpat iar martorul PT declarând la urmărirea penală că GR i l-a recomandat pe inculpatul CVM ca furnizor de droguri (acest martor neputând fi audiat în instanţă).
În asemenea situaţie, este evident că traficul de droguri de risc era „ocupaţia inculpatului” cu privire la încadrarea juridică întărindu-se astfel argumentele reţinerii formei continuate prev. de art. 41 alin.2 C.p.
Prin apărător, inculpatul a formulat şi o cerere de achitare în temeiul art. 10 lit.a C.p.p., invocându-se inexistenţa probelor certe şi concludente pentru stabilirea vinovăţiei inculpatului.
Dincolo de faptul că motivul pe care se fundamentează cererea evocă alt temei de achitare (respectiv lipsa unuia dintre elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 10 lit.d C.p.p.) criticile făcute probatoriului nu sunt completate cu probe prin care apărarea să dovedească netemeinicia probatoriului făcut la urmărire penală.
Constată tribunalul că martorii GR şi CB (cei care şi-au modificat declaraţiile date în cauză) sunt în prezent arestaţi preventiv, respectiv în executarea unei pedepse privative de libertate pentru trafic de droguri GR şi trafic de persoane CB (în cauzele în care au fost judecaţi prevalându-se la fond de dispoziţiile art. 320 ind. 1 C.p.p. – GR fiind trimis în judecată în cauza din care s-a disjuns prezenta cauză).
Aşa fiind, apreciază tribunalul că se pot îndepărta declaraţiile date în faţa instanţei şi menţine cele de la urmărirea penală pentru aceşti martori, persoanele neoferind nici un motiv serios şi plauzibil pentru schimbarea radicală a declaraţiilor.
Faţă de această situaţie, consideră că apărările formulate nu sunt de natură a demonstra existenţa altei situaţii de fapt potrivit căreia să nu existe fapta penală care face obiectul acţiunii penale deduse judecăţii, chiar şi biletul depus la fila 113 nu demonstrează absenţa inculpatului din ţară toată perioada ianuarie – aprilie 2010, datele fiind ilizibile, motiv pentru care va respinge cererea de achitare.
Apreciază tribunalul că este probată existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii săvârşite în formă continuată de către inculpatul CVM, în perioada februarie – aprilie 2010 şi în baza textului de lege prev. de art. 2 alin.1 din Legea 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin.2 C.p., va pronunţa condamnarea inculpatului.
La individualizarea pedepsei se va avea în vedere, în sensul prev. de art. 72 C.p., gradul de pericol social concret al faptelor (evaluat şi în raport de creşterea spectaculoasă a numărului de infracţiuni de gen pe plan local), circumstanţele reale în care fapta a fost comisă (în loc public, în zonă aglomerată, una dintre vânzări fiind chiar în timpul zilei) şi circumstanţele personale ale inculpatului (lipsit de antecedente, tânăr şi cu familie formată).
Evident că nu se poate omite atitudinea procesuală a inculpatului care a negat în permanenţă că ar fi săvârşit infracţiunea pentru care este trimis în judecată chiar dacă, teoretic, nu se poate imputa inculpatului felul în care îşi construieşte apărarea sau cum îşi foloseşte drepturile şi garanţiile procesuale.
Totuşi, la individualizarea pedepsei, tribunalul are în vedere totala lipsă de sinceritate, faptul demonstrând că inculpatul nu realizează şi nu-şi impută consecinţele faptelor sale.
Apreciază că pedeapsa (orientată spre minimul special al normei penale) nu-şi poate îndeplini scopul prev. de art. 52 C.p. decât prin executare în regim privativ de libertate.
Urmează a face aplicarea art. 71 cu ref. la art. 64 lit.a teza a II şi b C.p.
Face aplicarea art. 17 al.2 din Legea 143/2000 cu privire la suma obţinută din cele două vânzări către colaboratorul sub acoperire.
Ia act că drogurile comercializate de inculpat au fost consumate în cadrul analizelor de laborator conform raportului de constatare tehnico – ştiinţifică917689/23.04.2010 şi nr. 917124 din 04.03.2010, întocmite de Laboratorul Central de Analiză şi Profil a Drogurilor din cadrul I.G.P.R.
Fixează cheltuielile judiciare în conformitate cu dispoziţiile art. 191 C.p.p.
1
