TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI
SECŢIA PENALĂ
Decizii relevante trimestrul IV/2011
1.Fond penal. Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute de legea privind regimul armelor şi muniţiilor – Legea 295/2004.
– Legea 295/2004
– art.13 Cod penal
– art.18 Cod penal, art.181 Cod penal
TRIBUNALUL CĂLĂRAŞI – SECŢIA PENALĂ
SENTINŢA PENALĂ NR.147/01.11.2011
Asupra cauzei penale de faţă;
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi din 25.07.2011 emis în dosarul nr. x/P/2010 au fost trimişi în judecată inculpaţii:
-MV pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 271 din Lg. 86/2006 şi 138 din Lg. 295/2004 cu ref. la art. 279 alin.1 C.p.
-MGC, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 136 ind.1 din Lg. 295/2004 şi a infracţiunii prev. de art. 138 din Lg. 295/2004 cu ref. la art. 279 alin.1 C.p.
Prin acelaşi act, procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a invinuitului MGC pentru infracţiunea de contrabandă calificată, prev. de art. 271 din Lg. 86/2006 pentru temeiul prev. de art. 10 lit.c C.p.p. şi încetarea urmăririi penale faţă de învinuitul MV pentru comiterea infracţiunii de deţinere ilegală de arme neletale supuse autorizării prev. de art. 136 ind.1 din Legea 295/2004 întrucât a intervenit prescripţia răspunderii penale.
Se arată că, la 10.02.2007, inculpatul MV a trecut frontiera de stat a României în oraşul Silistra din Bulgaria şi a cumpărat dintr-un magazin o armă neletală cu ţeavă lungă (puşcă cu aer comprimat) fără marcă şi serie, de calibru 5,5 mm, cumpărarea făcând-o în baza cărţii de identitate şi primind actele de achiziţie.
Inculpatul a trecut frontiera înapoi, prin vama Ostrov fără a declara vameşilor că are respectivul obiect şi fără a prezenta documentul de provenienţă, după care a deţinut arma la domiciliul său două săptămâni după care a transferat-o la inculpatul MGC, care a păstrat-o în domiciliu până la data de 30.08.2010, când a fost depistat de organele de poliţie şi a predat-o.
Se arată că arma, face parte din categoria armelor neletale supuse autorizării (categoria E din anexa Legii 295/2004), că niciunul dintre inculpaţi nu deţinea autorizaţia prevăzută de lege, la fel avizul pentru introducerea armelor neletale în România.Audiaţi în instanţă, la termenul din data de 25.10.2011, inculpaţii au relatat următoarele:
Inculpatul MV– arată că în 2007 lucra ca pescar pe Dunăre şi a făcut un drum în Bulgaria să cumpere scule de pescuit, cu acea ocazie cumpărându-şi o armă cu aer comprimat dintr-un magazin din Silistra, trecând apoi prin vamă cu puşca pe umăr, fără ca nimeni să-i atragă atenţi că trebuie să o declare.
Declară că a deţinut arma la el în domiciliu două-trei luni, după care a scăpat-o de pe bicicletă şi arma s-a defectat.
Precizează că a adus arma la Călăraşi, la „cineva” să o repare (necunoscând persoana sau numele acesteia), că negăsind persoana respectivă, a lăsat arma la nepotul său până când găsea pe cineva să o repare.
Arată că a avut la el actul de cumpărare şi că l-a predat în 2009 sau 2010 la Poliţie.
Nu poate justifica diferenţa faţă de declaraţiile date anterior în cauză, recunoscându-şi scrisul şi motivează că era proaspăt revenit în ţară când a fost chemat la Poliţie pentru declaraţii.
Arată că nu a cerut bani pe armă, pe care a lăsat-o la nepotul său, deoarece pleca din ţară şi că a dat pe armă 800 lei RON.
Mai arată că nu i-a lăsat factura nepotului său, deoarece nu intenţiona să-i lase arma şi că a primit de la acesta 150 lei, dar ca împrumut, fiindu-i necesari banii pentru a-şi scoate o măsea.
Susţine că nu ştia că avea nevoie de autorizaţie pentru a deţine arma în România şi precizează că a folosit arma (ca să tragă după porumbei) dar aceasta avea ţinta defectă şi că a demontat-o şi a pus-o într-o pungă, în acest fel ducând-o nepotului său.
La întrebările părţilor răspunde că persoana la care urma să ajungă să repare arma era vânător şi-l cunoştea prietenul inculpatului, un anume Viorel.
Inculpatul MGC declară că arma a fost preluată de poliţie de la domiciliul său.
Arată că nu poate preciza data la care unchiul său, inculpatul MV, a venit la domiciliul său şi i-a lăsat o armă demontată, într-o pungă de plastic, comunicându-i că vrea să o repare.
Arată că nu ştie de ce nu a reparat-o în ziua respectivă dar precizează că unchiul său i-a spus că o să revină să ia arma (aceste evenimente întâmplându-se în 2007).
Despre declaraţiile date la urmărire penală arată că acestea sunt rezultatul influenţării sale de către poliţistul care a luat aceste declaraţii.
Arată că nu a mai fost niciodată în situaţii similare şi că poliţistul i-a dictat povestea iar el a acceptat să o scrie pentru că poliţistul l-a minţit că nu o să existe consecinţe iar arma va fi casată.
Arată că nu a cumpărat, nu a primit cadou şi nici nu a împrumutat respectiva puşcă, că nu i-a fost lăsată factura.
Precizează că în 2007 era agent de pază dar nu ştia că nu are voie să deţină astfel de arme fără autorizaţie.
Mai arată că nu a avut intenţia să folosească această armă sau să o deţină ilegal, că nimeni nu ştia despre arma lăsată de unchiul său.
Declară că arma a fost predată de tatăl său, care l-a sunat să-i spună că a venit poliţia şi inculpatul i-a indicat locul unde se afla sacoşa cu arma respectivă.
Inculpatul MGC a solicitat proba cu acte în circumstanţiere şi a depus la dosar:
-adeverinţa de salariat eliberată de SC SGS SRL Călăraşi;
-copia carnetului de muncă;
-caracterizare întocmită de administratorul societăţii la care este angajat inculpatul.
Analizând actele şi lucrările dosarului, în raport de probele administrate în cauză, tribunalul reţine următoarea situaţie de fapt:
La data de 10.02.2007 inculpatul MV a cumpărat dintr-un magazin din oraşul Silistra – Bulgaria, o armă cu aer comprimat – AIR RIFLE B2, fără marcă şi serie, calibru 5,5 mm.
Aşa cum a recunoscut şi inculpatul MV, la achiziţionare nu avea autorizaţia prevăzută de lege (susţinând că nu a cunoscut acest aspect) iar la trecerea frontierei nu a declarat că deţine arma neletală în faţa organelor vamale din Vama Ostrov.
Ulterior inculpatul a deţinut arma la domiciliu o perioadă scurtă de timp (două-trei luni) după care a transferat-o nepotului său MGC.
Deşi iniţial ambii inculpaţi au declarat că a fost o tranzacţie oneroasă, preţul plătit de MGC fiind de 150 lei, în faţa instanţei (ca şi la procuror) inculpaţii au prezentat o altă situaţie de fapt, potrivit căruia inculpatul MV a depozitat arma demontată la nepotul său până la momentul găsirii unei persoane care să o repare.
Cert este că situaţia a durat aproximativ trei ani, arma fiind predată organelor de poliţie de către tatăl inculpatului MGC, la 30.08.2010, la indicaţiile fiului său.
Pornind de la aceste susţineri şi de la aspectul că inculpatul MV nu a înmânat inculpatului MGC şi factura de achiziţie, s-a încercat să se contureze o altă desfăşurare a evenimentelor, conform căruia nu s-a transferat dreptul de proprietate asupra armei odată cu schimbarea posesorului.
Deşi conform art. 63 alin.2 C.p.p., probele nu au valoare dinainte stabilită, aprecierea fiecăreia se face de instanţă un urma examinării tuturor probelor administrate şi raportat la aceste reguli, constată tribunalul vă nu pot fi înlăturate declaraţiile date de inculpaţi la urmărire penală, motivele retractării acestora nefiind credibile (inculpatul MV arată că oboseala l-a făcut să declare în felul respectiv, iar MGC dă vina pe puterea de persuasiune a lucrătorului de poliţie, care l-ar fi convins să susţină în cele mai mici detalii „o poveste” cu promisiunea să nu va suferi consecinţele faptelor sale).
Faţă de cele de mai sus, apreciază tribunalul că evoluţia declaraţiilor celor doi inculpaţi denotă preocupare pentru a construi apărări pentru inculpatul MGC, celălalt inculpat asumându-şi întreaga responsabilitate pentru deţinerea armei neletale, introducerea ei pe teritoriul României şi depozitarea la coinculpatul care-i e nepot.
Circumstanţele personale ale inculpatului MGC întăresc această apreciere, deoarece inculpatul era şi este agent de pază şi trebuie să aibă minime cunoştinţe referitoare la regimul armelor.
Preocuparea pentru demontarea detaliilor oferite în declaraţiile iniţiale (respectiv provenienţa şi destinaţia sumei de 150 lei remisă de MGC lui MV) este încă un motiv de a evalua selectiv declaraţiile inculpaţilor, mai ales cele date în faţa instanţei.
Reţine tribunalul că, ulterior achiziţionării armei de către MV, a existat o înţelegere între inculpaţi că acesta să remită arma inculpatului MGC contra sumei de 150 lei, nefiind important dacă arma era defectă şi demontată sau dacă s-a defectat după ce inculpatul MGC a folosit-o să vâneze guguştiuci (după cum a susţinut iniţial).
Faţă de cele de mai sus, apreciază tribunalul că fapta inculpatului MV care, în februarie 2007, a cumpărat dintr-un magazin din oraşul Silistra – Bulgaria o armă neletală cu aer comprimat, fără ca în prealabil să obţină autorizarea prevăzută de Lg.295/2004 şi a trecut frontiera de stat a României, fără a face declaraţia vamală prevăzută de art. 156 alin.1 lit.a din HG 707/2006, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de contrabandă calificată prev. de art. 271 din Legea 86/2006.
În raport de analiza anterioară şi faţă de faptul că cererea de achitare formulată în temeiul art. 10 lit.b ind.1 C.p.p. pentru această infracţiune nu indică drept elemente dintre cele enumerate în art. 18 ind.1 alin.2 C.p. care pot justifica aprecierea că fapta este lipsită de pericolul social concret specific unei infracţiuni, urmează a respinge această cerere.
În baza actelor şi declaraţiilor inculpatului , reţine tribunalul că inculpatul a vândut arma nepotului său, act definit în art. 2 din Legea 295/2004 ca făcând parte dintre „operaţiunile cu arme”, aşa încât se reţine existenţa elementelor constitutive ale infracţiunii prev. de art. 138 din Legea 295/2004.
Chiar dacă ar fi fost vorba doar despre un depozit, latura obiectivă a infracţiunii există, conform art. 2 din Legea 295/2004, fiind „operaţiuni cu arme, piese sau muniţie – producerea, confecţionarea, ansamblarea, intermedierea, modificarea, prelucrarea, repararea, experimentarea, vânzarea, cumpărarea, închirierea, schimbul, donaţia, comodatul, sponsorizarea, depozitarea, casarea şi distrugerea armelor de foc, a pieselor şi a muniţiilor pentru acestea”.
Apreciază tribunalul că primele declaraţii ale inculpaţilor au fost sincere, acestea fiind concordante şi în detaliu, motiv pentru care, reţine că între părţi a intervenit un transfer oneros al armei neletale.
Pentru motivele de mai sus, urmează a respinge cererea de achitare formulată de inculpatul MV pentru infracţiunea prevăzută de art. 138 din Legea 295/2004 modif., la fel şi cererea de formulată de inculpatul MGC pentru aceeaşi infracţiune, cerere întemeiată pe dispoziţiile art. 10 lit.d C.p.p.
Pentru inculpatul MGC se susţine achitarea, motivat de lipsa laturii subiective a infracţiunii, respectiv intenţia, dar tribunalul apreciază că este dovedită întrunirea elementelor constitutive, mai cu seamă că ambii inculpaţi au indicat aceeaşi sumă de bani (150 lei) ca preţ tranzacţional.
Consideră tribunalul că nu poate sprijini apărarea de mai sus nici faptul că inculpatul MV nu a remis factura cu care a achiziţionat arma, câtă vreme obiectul a rămas o perioadă considerabilă de timp în posesia inculpatului MGC
Cu privire la infracţiunea prev. de art. 136 ind.1 din Legea 295/2004 de către inculpatul MGC (faptă recunoscută) s-a solicitat achitarea în temeiul art. 10 lit.b ind.1 C.p.p., mai cu seamă că se susţine că arma era defectă de la primirea ei.
Apreciază tribunalul că această secvenţă a situaţiei de fapt nu este dovedită (ambii inculpaţi declarând la un moment sau altul al urmăririi penale sau procesului, că au folosit puşca) şi oricum nu ar avea relevanţă, câtă vreme legea nu distinge între arme funcţionale/nefuncţionale pentru existenţa infracţiunii.
Aşa fiind, apreciază tribunalul că nu se poate dispune achitarea inculpatului MGC pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 136 ind. 1 din Legea 295/2004, urmând a respinge cererea.
În ceea ce priveşte individualizarea pedepselor:
-pentru inculpatul MV, constată tribunalul că nu poate reţine circumstanţa atenuantă invocată de apărare, respectiv împrejurarea prev. de art. 74 lit.c C.p., inculpatul având o atitudine oscilantă în timpul procesului penal.
La individualizarea pedepselor pentru cele două infracţiuni, se va avea în vedere gradul de pericol social concret al faptelor, modalitatea de comitere, circumstanţele reale în care au fost săvârşite şi circumstanţele personale ale inculpatului ( cu antecedente penale, pentru condamnările suferite împlinindu-se termenul de reabilitare).
Apreciază că inculpatul îşi poate corija conduita şi fără executarea pedepsei în regim privativ de libertate şi urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei sub supraveghere cu termen de încercare stabilit conform art. 86 ind.2 C.p., urmând ca acesta să se supună măsurilor de supraveghere stabilite şi încredinţate Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Călăraşi.
Urmează a atrage atenţia asupra dispoziţiilor privind revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În ceea ce-l priveşte pe inculpatul MGC, la individualizarea pedepsei se vor aplica criteriile generale prev. de art. 72 C.p., reţinând însă circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit.a C.p. în considerarea lipsei de antecedente, a faptului că inculpatul este încadrat în muncă şi are o conduită ireproşabilă în familie şi societate.
Va face aplicarea art. 71 C.p. cu referire la art. 64 lit,a teza a II-a şi b C.p.
Apreciază tribunalul că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea în regim privativ de libertate şi constatând îndeplinite condiţiile prev. de art. 81 C.p., va dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei principale şi a celor accesorii pe un termen de încercare conform art. 82 C.p.
Atrage atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C.p.
Face aplicarea art. 118 lit.f C.p. cu privire la arma neletală cu aer comprimat, fără marcă şi serie, calibru 5,5 mm, depusă la camera de Corpuri delicte din IPJ Călăraşi cu dovada nr. 21/25.11.2010.
Obligă inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art, 191 C.p.p.
1
