Împrejurarea că unii din martorii care au dat declaraţie în cursul urmăririi penale nu-şi mai amintesc toate amănuntele legate de faptele din anul 2003 (cine i-a contactat pentru transport, ce persoane au informat pe pădurar despre comiterea faptelor, când anume martorii au aflat despre identitatea inculpaţilor, ce persoane au însoţit pe transportatori, data exactă când se pretinde a fi comise faptele), nu are relevanţă, din coroborarea tuturor probelor rezultând cu certitudine comiterea infracţiunilor de către cei doi inculpaţi.
Împrejurarea că unii din martorii care au dat declaraţie în cursul urmăririi penale nu-şi mai amintesc toate amănuntele legate de faptele din anul 2003 (cine i-a contactat pentru transport, ce persoane au informat pe pădurar despre comiterea faptelor, când anume martorii au aflat despre identitatea inculpaţilor, ce persoane au însoţit pe transportatori, data exactă când se pretinde a fi comise faptele), nu are relevanţă, din coroborarea tuturor probelor rezultând cu certitudine comiterea infracţiunilor de către cei doi inculpaţi.
Trib. Bistriţa-Năsăud, s. pen., dec. nr. 30/A/23 martie 2010
Prin sentinţa penală nr.180/31 octombrie 2008, pronunţată de Judecătoria Năsăud în dosarul nr.1638/265/2007 a fost condamnat inculpatul DŞM pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 97 alin. 3 şi alin. 4 lit. „a” Cod silvic cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74 lit. „a”, art. 76 şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 98 alin. 3 şi 4 lit. „a” Cod silvic, art. 41, art. 42, art. 74 lit. „a”, art. 76 şi art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. „a” Cod penal şi în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 34 lit. „b” Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a constatat că infracţiunile comise de inculpat sunt în concurs real prev. de art. 33 lit. „a” Cod penal şi în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 34 lit. „b” Cod penal s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. „a,b” pe durata executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se în baza art. 82 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.
În baza dispoziţiilor art. 81 Cod penal, s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, stabilindu-se în baza art. 82 Cod penal un termen de încercare de 4 ani.
În baza dispoziţiilor art. 71/1 pct. 5 Cod penal, s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Prin aceeaşi hotărâre a fost condamnat inculpatul RG pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 97 alin. 3 şi alin. 4 lit. „a” Cod silvic cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74 lit. „a”, art. 76 şi art. 13 Cod penal, la pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 98 alin. 3 şi 4 lit. „a” Cod silvic, art. 41, art. 42, art. 74 lit. „a”, art. 76 şi art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71-64 lit. „a,b” pe durata executării pedepsei.
În baza dispoziţiilor art. 71/1 pct. 5 Cod penal , s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
S-au pus în vedere inculpaţilor dispoziţiile art. 83 Cod penal.
Inculpaţii au fost obligaţi în solidar să plătească părţii civile Primăria Comunei Z suma de 4746,05 lei cu titlul de despăgubiri.
Inculpatul DŞM a fost obligat să plătească statului suma de 400 lei cu titlul de cheltuieli judiciare, urmând ca suma de 100 lei reprezentând onorariul avocatului din oficiu,Tebieş Cătălin, să fie suportată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Inculpatul RG a fost obligat să plătească statului suma de 300 lei cu titlul de cheltuieli de judecată.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală, instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În data de 12.06.2003 inculpaţii DŞM şi RG s-au deplasat în pădurea proprietatea comunei Z în UP VII, Ua 59 şi 90 în locul numit Valea Găii şi Idieci de unde au tăiat cu fierăstrăul mecanic un nr. de aproximativ 100 de arbori nemarcaţi specia molid fără a avea aprobare şi documente legale.
În timp ce tăiau arborii inculpaţii au fost surprinşi de martorul Filip Vasile care se afla la munci agricole pe un teren învecinat. Astfel, martorul Filip Vasile a arătat „ când am ajuns la faţa locului inculpatul DŞ se afla cu fierăstrăul mecanic, iar inculpatul RG cu o secure, tăia la un lemn. Erau foarte multe lemne tăiate şi cu siguranţă s-a început să se taie înainte de a ajunge eu la terenul proprietatea mea”.
După ce au tăiat arborii inculpaţii DŞM şi RG s-au deplasat la locuinţa numitului Pampas Ioan din localitatea N solicitând acestuia să transporte materialul lemnos cu autocamionul proprietate de la locul comiterii faptei în comuna Ş.
Inculpaţii l-au asigurat pe conducătorul auto că posedă documentele legale. Prezenţa celor doi inculpaţi şi sustragerea materialului lemnos de către aceştia rezultă din declaraţiile martorului Pampa Ioan.
Pentru încărcarea materialului lemnos inculpaţii au solicitat aportul martorilor DIA, DOR, SD, SCI. Este adevărat că aceşti martori au vorbit doar despre inculpatul DŞM, dar aşa cum s-a arătat prezenţa şi a celuilalt inculpat a fost confirmată de conducătorului autovehiculului.
Materialul lemnos a fost transportat pe raza localităţii Şintereag şi apoi a fost vândut unui cetăţean.
În data de 13.06.2003 în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale inculpaţii DŞM şi RG s-au deplasat din nou în pădurea proprietatea comunei Z, sat Suplai în locul numit Valea Găii de unde au mai tăiat aproximativ 100 de arbori.
După tăierea acestor arbori inculpaţii s-au deplasat în localitatea Nimigea la domiciliul martorului SI solicitându-i acestuia să transporte materialul lemnos din pădure până în localitatea Şintereag.
Prin faptele lor inculpaţii au cauzat un prejudiciu părţii vătămate, Primăria comunei Z, în sumă de 4746, 05 lei, prejudiciu care nu a fost recuperat.
Fapta inculpaţilor de a tăia ,în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, material lemnos din terenul proprietatea părţii vătămate fără a poseda acte legale, cauzând o pagubă de peste 50 de ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii silvice prev. de art. 97 alin. 3 şi 4 lit. „a” Cod silvic, respectiv prev de art. 108 pct. 1 lit. „d”, pct. 2 lit. „a”, din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Fapta inculpaţilor de a sustrage împreună arborii tăiaţi în delict şi având ca urmare producerea unei pagube de peste 50 de ori mai mare decât preţul mediu al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii silvice prev. de art. 98 alin. 3 şi 4 Cod silvic, respectiv 110 pct. 1 lit. „b”, pct. 2 lit. „a” din Legea nr. 46/2008 cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal.
Prejudiciul este de peste 50 de ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior şi faţă de dispoziţiile Ordinului nr. 933/2007 potrivit căruia preţul unui metru cub de masă lemnoasă este de 74 lei.
Instanţa de fond a apreciat că, raportat la conduita inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii se pot reţine în favoarea acestora circumstanţele atenuante prev. de art. 74 lit. „a” Cod penal.
S-a precizat de prima instanţă că, de la săvârşirea infracţiunii până la soluţionarea cauzei, au intervenit două legi penale, respectiv Legea nr. 26/1996 şi Legea nr. 46/2008, motiv pentru care în cauză devin aplicabile dispoziţiile art. 13 Cod penal. Prin prisma acestor dispoziţii instanţa apreciază că legea mai favorabilă inculpaţilor este Legea nr. 26/1996.
Astfel, inculpatul DŞM a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 97 alin. 3 şi alin. 4 lit. „a” Cod silvic cu aplicarea art. 41, art. 42 , art. 74 lit. „a” , art. 76 şi art. 13 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, acelaşi inculpat fiind condamnat pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 98 alin. 3 şi 4 lit. „a” Cod silvic, cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74 lit. „a”, art. 76 şi art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Inculpatul RG a fost condamnat pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 97 alin. 3 şi alin. 4 lit. „a” Cod silvic cu aplicarea art. 41, art. 42 , art. 74 lit. „a” , art. 76 şi art. 13 Cod penal la pedeapsa de 1 an închisoare, iar pentru comiterea infracţiunii silvice prev. de art. 98 alin. 3 şi 4 lit. „a” Cod silvic, cu aplicarea art. 41, art. 42, art. 74 lit. „a”, art. 76 şi art. 13 Cod penal la pedeapsa de 2 ani închisoare.
Pentru a individualiza în acest mod pedepsele instanţa de fond a mai avut în vedere împrejurările concrete în care au fost comise faptele contravenţionale şi gradul de pericol social a acestora.
S-a constatat că infracţiunile comise de inculpaţi sunt în concurs real, prev. de art. 33 lit. „a” Cod penal şi în consecinţă în baza dispoziţiilor art. 34 lit. „b” Cod penal s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare, făcându-se aplicarea dispoziţiilor art. 71-64 lit. „a, b” Cod penal pentru ambii inculpaţi pe durata executării pedepsei.
Instanţa de fond a apreciat întrunite în cauză dispoziţiile art. 81 Cod penal, scopul pedepsei putând fi atins şi fără executarea acesteia, motiv pentru care s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei ,stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani pentru fiecare inculpat, punându-se în vedere acestora dispoziţiile art. 83 Cod penal.
În baza dispoziţiilor art. 71/1 pct. 5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Cât priveşte latura civilă a cauzei, în baza dispoziţiilor art. 14 , art. 346 Cod procedură penală, art. 998 şi urm. Cod civil inculpaţii au fost obligaţi, în solidar, să plătească părţii civile suma de 4746, 05 lei cu titlul de despăgubiri aşa cum această sumă rezultă din înscrisurile iniţiale depuse de Ocolul Silvic Someş Ţibleş.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul RG.
Tribunalul, analizând actele şi lucrările dosarului, a reţinut că, în baza probelor administrate, prin coroborarea acestora, instanţa de fond a dat o corectă interpretare a lor, stabilind o stare de fapt potrivit căreia a rezultat că, la datele de 12.06.2003 şi 13.06.2003, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, cei doi inculpaţi s-au deplasat în pădurea, proprietatea comunei Z, în ridurile Valea Găii şi Idieci, de unde au tăiat cu un ferăstrău mecanic, câte 100 de arbori nemarcaţi, specia molid, fără a deţine aprobare sau documente legale în acest sens, cauzând o pagubă de peste 50 de ori mai mare decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (la data constatării faptei) şi au sustras împreună, arborii tăiaţi, transportându-i cu autocamionul martorilor Pampa Ioan şi Sima Ignat.
Această stare de fapt rezultă din coroborarea tuturor probelor administrate.
În primul rând, se observă cu uşurinţă că cei doi inculpaţi se contrazic în declaraţiile date (cu precizarea că inculpatul RG a dat declaraţie doar în cursul urmăririi penale), fiecare inculpat dorind să acrediteze ideea că doar l-a ajutat pe celălalt la transportul materialului lemnos, de fapt, prin declaraţiile date, aceştia inculpându-se reciproc.
Nu poate fi primită susţinerea inculpatului D referitoare la împrejurarea că nu el a fost cel ce a dat declaraţia în cursul urmăririi penale, ci tatăl său, deoarece, pe de o parte, organul ce a procedat la luarea declaraţiei în cursul urmăririi penale a menţionat toate datele de identitate ale inculpatului, declaraţia inculpatului D este detaliată cu privire la modalitatea de comitere a faptelor, la persoanele care au ajutat la încărcare, la persoanele care au ajutat la transportarea materialului lemnos, la modalitatea de plată, etc, pe de altă parte, deşi audiat, tatăl inculpatului D, numitul DG acesta nu confirmă cu nimic susţinerile fiului său; nu declară că ar fi dat vreo declaraţie la poliţie în legătură cu faptele inculpatului, dimpotrivă, menţionează în declaraţia dată că, fiul său ar fi fost chemat la Postul de Poliţie din Zagra pentru a da declaraţie şi nu afirmă că acesta ar fi fost plecat în străinătate la data la care se susţine că s-ar fi comis faptele deduse judecăţii.
Susţinerea inculpatului D, că la data când s-au săvârşit pretinsele fapte era plecat în străinătate, nu este dovedită cu actele depuse la dosar din aceste acte nerezultând că în luna iunie 2003 inculpatul se afla în străinătate.
De altfel, acest inculpat nici nu a mai declarat apel.
Pe de altă parte, se apreciază că mandatarul inculpatului R a încercat să trunchieze parte din depoziţiile martorilor şi să scoată din contextul în care acestea au fost date, doar acele părţi care i-ar fi favorabile inculpatului.
De asemenea, se reţine că în dezvoltarea motivelor de apel, se susţine fie că din depoziţiile martorilor audiaţi „rezultă comiterea unei singure infracţiuni”, fie că „rezultă cert că inculpatul RG nu a comis infracţiunile pentru care a fost trimis în judecată”.
În ce priveşte motivul de apel referitor la nulitatea sentinţei atacate, deoarece calitatea de parte civilă o poate avea doar comuna Z şi nu Primăria Z, se apreciază că prin această modalitate de citare nu s-a produs vreo vătămare inculpatului-apelant, câtă vreme, tot primarul este cel care reprezintă în instanţă şi unităţile administrativ teritoriale şi Primăria (Z).
Pe de altă parte, apelantul nu justifică niciun interes legitim pentru a invoca nelegala citare a unităţii administrativ-teritoriale, cât timp, sub acest aspect, doar eventual această parte a suferit o vătămare procesuală, fiind aplicabile dispoziţiile art.105 alin.2 Cod procedură civilă.
La data comiterii faptelor stabilirea cuantumului pagubei s-a făcut potrivit modului de calcul prevăzut de Legea nr.81/1993, care prevedea luarea în considerare a factorului k (coeficient fix, stabilit în funcţie de diametrul arborelui şi esenţa acestuia) şi prin raportare la un preţ de 23 lei al unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În prezent, acest mod de calcul este modificat potrivit art.2 alin.2 lit.”a”, art.2 alin.3 şi art.3 alin.1 şi 2 din OUG nr.85/2006, în sensul că valoarea prejudiciului în cazul arborilor se stabileşte prin înmulţirea factorului k specific, prevăzut în anexa 1 din ordonanţă, cu valoarea medie a unui metru cub de masă lemnoasă pe picior.
În prezent, potrivit Ordinului nr.715/27 nov.2008 al Ministrului Agriculturii şi Dezvoltării Rurale, preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior este stabilit la 86 lei, sub aspectul modului de calcul al pagubei fiind mai favorabile dispoziţiile OUG nr.85/2006 şi ale Ordinului nr.715/2008m deoarece acest mod de calcul conduce la un cuantum al prejudiciului mai scăzut, ceea ce atrage o încadrare juridică a faptei mai favorabilă (4185,85 lei potrivit recalculării dispuse de instanţă ).
Pe de altă parte, dispoziţiile art.97 şi 98 din Legea nr.26/1006 (vechiul Cod silvic) au fost abrogate prin Legea nr.46/2008 (noul Cod silvic) însă aceleaşi infracţiuni sunt sancţionate şi prin noua lege, potrivit dispoziţiilor art.108 şi 110, fiind vorba de o succesiune de legi penale în timp şi care ridică problema aplicării legii penale mai favorabile, apreciindu-se că este mai favorabilă Legea nr.46/2008, deoarece stabileşte pentru aceleaşi infracţiuni pedepse mai mici.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art.379 pct.2 lit.”a” Cod procedură penală s-a admis apelul declarat de inculpatul RG împotriva sentinţei atacate şi potrivit art.373 Cod procedură penală s-au extins efectele apelului declarat de acest inculpat şi cu privire la inculpatul intimat DŞM, s-a desfiinţat sentinţa atacată în latura penală şi în latura civilă şi rejudecând, s-a dispus în temeiul art.334 Cod procedură penală, schimbarea încadrării juridice dată faptelor deduse judecăţii, reţinute în sarcina celor doi inculpaţi, din infracţiunea prev. de art. 97 alin. 3 şi alin. 4 lit. a Cod silvic, cu aplicarea art. 41, 42, art. 13 Cod penal şi infracţiunea prev. de art. 98 alin. 3 şi 4 lit. a Cod Silvic, cu aplicarea art. 41, 42 şi art. 13 Cod penal în infracţiunea prev. de art. 110 alin. 1 lit. c, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal şi în infracţiunea prev. de art. 108 alin. 1 lit. c, alin. 2 lit. a din Legea nr. 46/2008, cu aplicarea art. 41 alin. 2 şi art. 13 Cod penal, având în vedere împrejurarea că, în urma recalculării prejudiciului produs de inculpaţi a rezultat o valoare mai mică de 50 de ori decât preţul unui metru cub de masă lemnoasă pe picior (4.185,85 lei: 86 lei/mc = 48,67).
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile ce li s-au reţinut în sarcină s-au avut în vedere criteriile de individualizare prevăzute de lege (art.72 Cod penal), respectiv pericolul social concret, împrejurările comiterii faptelor, prejudiciul cauzat, poziţia inculpaţilor de nerecunoaştere a faptelor şi persoana inculpaţilor care nu au antecedente penale, reţinându-se în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prev.de art.74 alin.1 lit.”a” Cod penal.
S-a constatat pentru fiecare inculpat că, infracţiunile deduse judecăţii sunt în concurs real, prev.de art.33 lit.”a” Cod penal şi în temeiul art.34 alin.1 lit.”b” Cod penal, s-a dispus contopirea pedepselor aplicate în pedeapsa cea mai grea, de 1 an închisoare.
S-a făcut aplicarea dispoziţiilor art.71 rap.la art.64 alin.1 lit.”a”, teza a II-a şi lit.”b” Cod penal, cu privire la pedepsele accesorii.
Totodată, s-a apreciat că scopul pedepselor aplicate poate fi atins şi fără executarea lor efectivă, fiind întrunite condiţiile prev.de art.81 Cod penal, astfel că, în temeiul acestor prevederi s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor aplicate, cu stabilirea unui termen de încercare de 3 ani, potrivit dispoziţiilor art.82 Cod penal.
S-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la disp.art. 83 Cod penal şi în temeiul art.71 alin.5 Cod penal s-a dispus suspendarea executării pedepselor accesorii pe durata suspendării condiţionate a executării pedepselor.
În latura civilă, având în vedere recalcularea prejudiciului comis de inculpaţi prin faptele deduse judecăţii, în temeiul art.14, 346 Cod procedură penală şi art.998 şi urm.Cod civil s-a dispus obligarea, în solidar, a inculpaţilor la plata în favoarea părţii civile, Primăria comunei Z, a sumei de 4.185,85 lei, cu titlul de despăgubiri civile.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate – referitoare la obligarea inculpaţilor la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
În temeiul art.192 alin.3 Cod procedură penală, cheltuielile judiciare în apel au rămas în sarcina statului.
