Asupra cauzei penale de faţă, constată următoarele:
Constată că prin rechizitoriul nr 3205/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Moineşti a dispus trimiterea în judecată a inculpatului
, pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, prev. de art. 178
alin. 2,5 C.pen. constând în aceea că, la data de 31.10.2008, conducând
autoturismul VW cu nrpe strdin oraşul Dărmăneşti, a pătruns pe
contrasens şi a intrat în coliziune cu auto , în urma impactului
pierzându-şi viaţa
Se arată în actul de sesizare al instanţei că In data de 31.10.2008, în jurul orelor 19:00, organele de poliţie au fost sesizate cu
privire la faptul că pe DN, a avut loc un accident de circulaţie soldat
cu victime omeneşti.
în urma probatoriului administrat, a rezultat următoarea situaţie de fapt:
în seara de 31.10.2008, în jurul orelor 19:00, învinuitul
conducea autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare ,
plecând din Comăneşti, cu intenţia de a se deplasa în localitatea Dărmăneşti.
După ce a trecut de restaurantul, situat la ieşirea din Comăneşti,
învinuitul a mai parcurs aproximativ 250 m spre Dărmăneşti, moment în
care a efectuat depăşirea autoturismului cu nr. de înmatriculare ,
condus de numita, timp în care a intrat pe un segment de drum cu
viraj la dreapta, viraj care precede intrarea pe un pod şi care are un unghi de aproximativ 90%.
în acel moment, din sens opus circula autoturismul marca Dacia 1310
CL cu nr. de înmatriculare, de care era ataşată o remorcă utilitară, cu
1
nr. de înmatriculare, ansamblu care era condus de partea vătămată …,
iar în dreapta acestuia, pasager dreapta faţă, se afla soţia sa,
între cele doua autoturisme s-a produs un impact frontal, în urma acestuia autovehiculul condus de învinuit a rămas cu cea mai mare parte a autoturismului pe contrasens, înclinat cu faţa spre stânga sensului său de
mers, iar autoturismul condus de partea vătămatăa ieşit în afara părţii
mers, iar autoturismul condus de partea vătămatăa ieşit în afara părţii
carosabile pe partea dreaptă a sensului de deplasare, iar remorca a rămas pe sensul de mers Dărmăneşti Comăneşti, în poziţie aproape perpendiculară pe axul drumului.
carosabile pe partea dreaptă a sensului de deplasare, iar remorca a rămas pe sensul de mers Dărmăneşti Comăneşti, în poziţie aproape perpendiculară pe axul drumului.
Conform adresei nr. 2048/13.04.2009 al CNADNR – Direcţia Regională de Drumuri şi Poduri Iaşi – Secţia Drumuri Naţionale Bacău, rezultă că poziţia km 84 + 660 m a DN 12 A (locul impactului) se află în intravilanul localităţii Dărmăneşti.
în urma impactului deosebit de violent, părţile vătămate au
suferit traumatisme severe, deoarece au fost prinse între bordul autoturismului şi scaune, rămânând încarcerate, iar învinuitul a suferit traumatism abdominal, precum şi la cotul şi la genunchiul stâng.
La faţa locului au sosit mai multe ambulanţe şi o echipă de descarcerare, care au scos din autoturism părţile vătămate. Cu această ocazie
s-a constatat decesul numitei , iar a fost transportat la Spitalul
Comăneşti, deşi decedase până la momentul descarcerării.
învinuitul a fost şi el transportat la spital, unde a fost examinat de medicul de gardă, ocazie cu care i-au fost recoltate şi probe de sânge, în vederea stabilirii alcoolemiei.
Deşi în urma examinării, medicul a stabilit că învinuitul „pare sub
influenţa băuturilor alcoolice”, conform buletinelor de analiză toxicologică-
alcoolemie ale SML Bacău, învinuitului i-a ieşit alcoolemia absentă, iar
părţilor vătămate- alcoolemie 0,40 g %0, iar- alcoolemie 0,35 g%.
După aproximativ 5 ore de la internare la Spitalul Comăneşti, învinuitul a solicitat externarea şi transportarea sa la Spitalul Judeţean Ploieşti, lucru care s-a şi întâmplat.
Conform raportului de constatare medico-legală nr. 107/C/13.11.2008,
moartea părţii vătămate a fost violentă şi s-a datorat stopului
cardiorespirator survenit consecutiv unui politraumatism soldat cu fractura coloanei vertebrale, fracturi costale şi rupturi ale organelor interne toracoabdominale cu hemotorax şi hemoperitoneu şi fractură de bazin, leziunile fiind grave, sigur şi direct mortale, incompatibile cu viaţa.
Conform raportului de constatare medico-legală nr/l3.11.2008,
moartea părţii vătămate a fost violentă şi s-a datorat insuficienţei
cardiorespiratorii acute survenite consecutiv unui politraumatism soldat cu
2
fracturi costale, contuzie cardiacă, ruptură de aortă, rupturi ale organelor interne abdominabile cu hemotorax şi hemoperitoneu şi fracturi de membre şi bazin, între leziunile traumatice şi deces existând o legătură directă de cauzalitate.
în cauză s-a dispus efectuarea unor expertize tehnice auto.
Prima dintre ele, efectuată la Bacău, a concluzionat că singurul
responsabil de producerea accidentului, este învinuitul, care a pătruns
pe contrasens, intrând în impact frontal cu autoturismul condus regulamentar
de către partea vătămată, învinuitul circulând în momentul premergător
impactului cu o viteză de aproximativ 120 km/h, iar partea vătămată cu o viteză de aproximativ 50 km/h.
învinuitul, prin apărător ales, nu a fost de acord cu concluziile respectivei expertize, motiv pentru care s-a dispus efectuarea unei alte expertize în cadrul Laboratorului Interjudeţean de Expertize Criminalistice Iaşi, care a concluzionat că responsabil de producerea accidentului este
partea vătămată, care fiind în curbă la stânga a pătruns pe contrasens,
iar în momentul în care a observat că din sens opus se apropie autoturismul condus de învinuit, a frânat şi a încercat să revină pe banda sa de mers, însă datorită încărcăturii prea mari pe care o transporta în autoturism şi a remorcii ataşate, nu a mai putut controla traiectoria ansamblului, ceea ce a determinat rămânerea pe sensul opus de mers şi impactul cu autoturismul condus de învinuit.
întrucât în cele două expertize existau opinii diametral opuse, s-a dispus efectuarea unei a treia expertize la ÎNEC Bucureşti.
Prin ordonanţa din 02.11.2010 s-a dispus efectuarea expertizei de către Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, având ca principale obiective, următoarele:
-dinamica producerii accidentului;
-vitezele de deplasare ale autoturismelor în momentul premergător impactului;
-locul impactului:
-momentul apariţiei stării de pericol;
-distanţa parcursă de cele două autovehicule din momentul declanşării stării de pericol, până în momentul impactului;
-relaţiile de timp şi spaţiu în care s-au derulat cele două secvenţe: apariţia stării de pericol – impact;
-posibilităţile de evitare a producerii evenimentului rutier.
Prin raportul de expertiză criminalistică nr. 68/27.04.2012 al ÎNEC Bucureşti, s-au stabilit valorile vitezelor de impact ca fiind de cea 82 km/h pentru auto VW şi de cea 53 km/h pentru auto Dacia. Punctul de impact s-a
3
situat pe sensul de mers Comăneşti -Dărmăneşti, la o distanţă de cea 3,3 m de marginea părţii carosabile, respectiv la cea 0,4 m de axul drumului, ambele autoturisme fiind pătrunse pe contrasens în momentul impactului. Starea de pericol potenţial s-a declanşat în momentul pătrunderii auto Dacia pe sensul opus, iar starea de pericol iminent s-a produs la trecerea peste axul drumului a auto VW.
Din momentul declanşării stării de pericol potenţial până la impact, auto Dacia a parcurs cea 44m , iar auto VW cea 70 m.
In momentul declanşării stării de pericol iminent, auto Dacia se afla la cea 4,7 m de locul impactului, iar auto VW la cea 7,8 m de acelaşi loc.
Timpul parcurs între momentul declanşării stării de pericol potenţial şi cel al impactului a fost de cea 3 s, când auto Dacia a parcurs cea 44 m, iar auto VW a rulat cea 70 m. între momentul declanşării stării de pericol iminent şi cel al impactului s-au scurs cea 0,3 s, auto Dacia parcurgând cea 4,7 m, iar auto VW cea 7,8 m.
Totodată, raportul de expertiză concluzionează că ambii conducători auto puteau preveni producerea evenimentului rutier, dacă s-ar fi deplasat pe banda proprie de mers, cât mai aproape de marginea din dreapta a drumului, în sensul său de mers.
întrucât cea de-a treia expertiză din cauză a fost efectuată de o instituţie de cel mai înalt grad în domeniu, respectiv Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti, deoarece s-au lămurit toate aspectele şi cu privire la dinamica şi mecanismul de producere ale accidentului şi cu privire la crearea stării de pericol, va fi menţinut acest raport de expertiză criminalistică, înlăturându-se primele două expertize efectuate.
La momentul accidentului, învinuitul nu avea asigurare de răspundere civilă obligatorie valabilă pentru autoturismul pe care-1 conducea, avea permisul de conducere din data de 10.06.2008, deci mai puţin de un an vechime, iar conform prevederilor legale avea obligaţia să circule cu o viteză mai mică cu 20 km/h decât ceilalţi şoferi.
Starea de fapt prezentată este confirmată de întreg materialul probator administrat în cauză.
în cauză au fost audiaţi inculpatul, părţile civile, martorii din lucrări şi cei propuşi de părţi, probe coroborate cu materialul de urmărire penală.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa reţine următoarele:
în fapt, în seara de 31.10.2008, în jurul orelor 19:00, inculpatul
conducea autoturismul marca VW cu numărul de înmatriculare …., pe direcţia Comăneşti – Dărmăneşti. La aproximativ 250 m de la ieşirea din
4
Comăneşti, inculpatul a efectuat depăşirea autoturismului cu nr. de
înmatriculare, condus de numita, după care a intrat pe un
segment de drum cu viraj la dreapta, viraj care precede intrarea pe un pod şi care are un unghi de aproximativ 90%. Din sens opus circula autoturismul
marca Dacia 1310 CL cu nr. de înmatriculare , de care era ataşată o
remorcă utilitară, cu nr. de înmatriculare …., ansamblu care era condus de
partea vătămată, iar în dreapta acestuia, pasager dreapta faţă, se afla soţia
sa,
Ca urmare a depăşirii axului drumului de către ambii participanţi la trafic, între cele doua autoturisme s-a produs un impact frontal, în urma acestuia autovehiculul condus de învinuit a rămas cu cea mai mare parte a autoturismului pe contrasens, înclinat cu faţa spre stânga sensului său de
Ca urmare a impactului deosebit de violent, părţile vătămate …. au suferit traumatisme severe, deoarece au fost prinse între bordul autoturismului şi scaune, rămânând încarcerate, iar învinuitul a suferit traumatism abdominal, precum şi la cotul şi la genunchiul stâng.
Inculpatul nu recunoaşte săvârşirea faptei, el arătând în declaraţia sa (fila 53), că autoturismul în care se aflau victimele au părăsit sensul său de mers, iar el nu avea cum să evite accidentul, întrucât se afla deja în extrema stângă a drumului.
Declaraţia singurului martor ocular, respectiv (fila 214), nu
prezintă detalii suficiente pentru reţinerea situaţiei de fapt în sensul strict al impactului efectiv, întrucât detaliile oferite nu au această caracteristică. Astfel aceasta arată că a văzut că maşina din faţa sa s-a izbit de o Dacie care circula din sens opus şi care avea o remorcă, însă, nu poate preciza dacă s-au ciocnit în apropiere de axul drumului, nu ştie cu ce viteză circula, nu ştie dacă existau urme de frânare. Arată în continuare că după ce a coborât a văzut că ambele maşini erau lovite frontal.
Procesul verbal de cercetare la fata locului întocmit în data de 31.10.2008 (fila 5 dosai urmărire), consemnează că la faţa locului s-a găsit autoturismul VW pasat proprietatea inculpatului staţionat pe sensul de mers Dărmăneşti-Comăneşti, orientat oblic faţă de axul şoselei, având partea din faţă către Dărmăneşti, iar la 2,24 m faţă de roata din faţă a acestuia a fost găsit în staţionare autoturismul condus de victimă, care de asemenea era poziţionat oblic spre axul şoselei cu partea din faţă orientată spre
5
Comăneşti, având roţile din faţă pe acostamentul şoselei. în spatele acestuia se afla o remorcă încărcată cu legume.
In cauză, organul de urmărire penală a dispus iniţial efectuarea unei expertize auto, care a fost întocmită de EXP auto inginer Romei Guţu, apoi a unei noi expertize criminalistice tehnice auto, întocmită în cauză de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Iaşi, precum şi a unei noi expertize criminalistice efectuată în cauză de Institutul Naţional de Expertize Criminalistice Bucureşti.
Expertul auto Victor Tindeche a depus la urmărirea penală un „puncte de vedere”, în care analizează două obiective, respectiv Apariţia stării de pericol şi cine a creat-o, şi posibilităţi de evitare.
Prima expertiză întocmită arată în concluzii că autoturismul condus de inculpat a ajuns în zona unde drumul formează curbă spre dreapta.
Datorita vitezei maşina se inscrise pe o raza de viraj mai mare decât raza curbei si depăşeşte linia continua ce separa sensurile de mers intrând pe sensul de circulaţie opus.cele 2 maşini intra in coliziune, autoturismul Vw lovind cu partea frontala stânga, partea frontala stânga a autoturismului Dacia.
Ca urma a forţei de impact, autoturismul Vw împinge autoturismul dacia rotindu-1 si impingandu-1 spre acostamentul din dreapta acestuia sensul de deplasare al autoturismului dacia. Autoturismul Vw se opreşte pe banda de circulaţie de sens opus ajungând cu rotile din spate pe axa drumului si cu partea din fata in apropierea acostamentului.
Raportul de expertiza arata ca autoturismul dacia circula cu 50 km/h iar autoturismul Vw cu 120 km/h iar locul impactului s-a situat pe sensul de mers al autoturismului dacia.In privinţa regululor de circulaţie incalcate se arata ca s-au incalta 2, respectiv încălcarea liniei continue si depăşirea vitezei legale.
In stabilirea culpei, concuziile raportului arata ca inculpatul putea evita producerea accidentului daca s-ar fi deplasat pe banda sa de mers, de asemenea, ca viteza excesiva a acestuia in curba a condus la deraparea autoturismului si intrarea pe sensul de mers opus.
Se arata, de asemenea, ca nu putea evita producerea
accidentului, acesta circulând in mod corect.
Expertiza LINEC Iaşi produce o concluzie diametral opusa fata de prima expertiza întocmita in cauza, arătând ca inculpatul circula regulamentar si autoturismul dacia a pătruns pe sensul sau de mers. Astfel,
in momentul in carea observat ca a pătruns pe contrasens, a franţa si
a incercat sa redreseze autovehiculul insa, din cauza incarcaturii mari pe care o transporta in autoturism si pe care o tracta in remorca, traiectoria
6
autoturismului dacia nu a mai putut fi controlata si a intrat in impact cu Vw Passat condus de inculpat.
Se arata, de asemenea, ca viteza autoturismului Vw a fost de 82km/h iar a autoturismului Dacia de 53km/h. Si in privinţa locului impactului acest raport tehnic ajunge la o concluzie deosebita, respectiv ca s-ar fi produs pe sensul Comanesti-Darmanesti la 3 m fata de marginea din dreapta a carosabilului, autoturismul Dacia pătrunzând cu 0,7 m. pe sensul de deplasare al autoturismului Passat.
Se arata in continuare ca nu se pot retine in sarcina inculpatului fapte sau atitudini generatoare de pericole pentru ca acesta a circulat regulamentar, victima putând preveni producerea accidentului daca ar fi păstrat traiectoria autoturismului pe banda corespunzătoare sensului sau.
Ambele rapoarte de expertiza sunt de acord in privinţa remorcii cu privire la care se arata ca are un sistem propriu de frânare inerţial, frânarea remorcii neputand fi acţionată din interiorul autoturismului.
Se arata in al doilea raport ca depăşirea maselor maxim autorizate a avut o influienta negativa asupra controlului direcţiei de deplasare, manevrabilităţii si frânării vehiculelor, in condiţiile in care autoturismul Dacia avea o sarcina totala de 4160 kg., cu 1980 kg. Mai mult decât masa maxima autorizata.
Raportul de expertiza criminalistica ÎNEC Bucureşti arata ca la fata locului nu au fost constatate urme produse de rotile celor 2 autoturisme si nici alte probe materiale in baza cărora sa poată fi estimat locul impactului.Astfel in condiţiile lipsei urmelor materiale nu poate fi determinata o poziţie certa, oprirea autoturismelor in poziţii apropiate indicând producerea impactului in zona in care au fost găsite, probabil intre poziţiile finale ale acestora.
Petru a putea emite considerente privind derularea evenimentului rutier s-a procedat la simulare cu ajutorul programelor specializate tinand cont de poziţionarea obţinută prin imaginea din satelit adusa la scara,adaugarea poziţiilor finale ale autoturismelor si remorcii in conformitate cu cotele reţinute cu ocazia cercetării la fata locului, folosindu-se programul Virtual Crash.2.2.
In aceste condiţii vitezele autoturismelor au fost stabilite la 82km/h pentru Vw si 53 pentru remorca iar punctul de impact s-a situat la o distanta de 3,3 m. de marginea părţii carosabile, respectiv la 0.4 m. de axul drumului, in condiile in care ambele autoturisme erau pătrunse pe contrasens.
Se mai reţine că nici unul dintre conducătorii auto implicaţi în accident nu aveau posibilitatea evitării producerii accidentului, însă ambii îl puteau preveni dacă s-au fi deplasat pe banda proprie demers.
7
în urma studierii rapoartelor de expertiză instanţa a reţinut situaţia de fapt în baza celui întocmit la ÎNEC Bucureşti pentru considerentul că primele două se rezumă la a enunţa pur şi simplu un loc de impact, care în cauză are o influentă hotărâtoare, fără ca acest fapt să fie însoţit de argumente, concluzii logice, sau date rezultate din măsurători. Raportul omologat de instanţă este singurul care, deşi precizează că din probe, în lipsa urmelor de frânare şi a celor materiale nu se poate stabili cu precizie locul de impact, îl stabileşte totuşi, raportat la măsurătorile efectuate cu ocazia cercetării la faţa locului, efectuarea unei schiţe la faţa locului, stabilirea caracteristicilor curbei, utilizarea unei imagini satelit, adusă la scară, menţinându-se poziţia autoturismului în raport cu podul, după care s-a eliminat imaginea satelit, şi au fost adăugate poziţiile finale ale autoturismelor şi remorcii. Detaliile amănunţite şi concluziile argumentate au fost de natură a determina instanţa de a reţine acest raport de expertiză.
Instanţa reţine că potrivit buletinului de analiză 2149/03.11.2008 inculpatul nu avea alcoolemie în sânge. Cu privire la apărările efectuate de părţile civile în această privinţă, instanţa constată că este sesizată cu judecarea infracţiunii de ucidere din culpă, astfel că în lipsa unei dovezi concludente, sau existenta unei constatări a unei infracţiuni care să determine reţinerea unei alte situaţii, chiar în condiţiile în care există declaraţii de martori care determine o concluzie contrară, nu poate reţine decât faptul că inculpatul nu avea alcoolemie în sânge la momentul producerii impactului.
Din Raportul de constatare medico-legală 108/13.11.2008, întocmit în cauză de Serviciul Judeţean de Medicină Legală Bacău, Cabinetul
Moineşti, rezultă că moartea lui a fost violentă, iar în momentul
decesului, alcoolemia a fost de 0,40 gr %0, fără semne clinice manifeste la o examinare clinică obişnuită.
Concluzionând, instanţa apreciază că locul impactului dintre cele două autoturisme este situat pe banda de circulaţie a autoturismului Dacia, la 0,4 m de axul drumului, fiecare dintre conducătorii autoturismelor implicate pătrunzând pe contrasens. Culpa producerii accidentului a cărui victime au fost Dediu Mihalache şi Dediu Lenuţa este comună celor două conducători auto, atât acţiunea victimei Dediu Mihalache cât şi cea a inculpatului înscriindu-se în antecedenţa cauzală care a determinat producerea accidentului, motivat de următoarele considerente:
La momentul producerii impactului fiecare dintre cele două autovehicule implicate în impact depăşiseră axul drumului care era marcat cu linie continuă simplă, astfel că exista pentru fiecare din cei
8
doi conducători auto obligaţia respectării acesteia, în sensul necălcării ei.
Victima avea o alcoolemie, peste limita legală, care deşi era una
modică, se înscria în sfera contravenţională, deci era pedepsită, şi acesta conducea un autoturism cu remorcă cu depăşirea limitei legale de încărcare.
Fapta inculpatului care, conducând autoturismul VW Pasat
înmatriculat sub numărul de înmatriculare a intrat în coliziune
frontală cu autorismul Dacia , condus de , în condiţiile în care
culpa aparţine ambilor conducători auto încălcând marcajul longitudinal continuu şi prin faptele sale a contribuit la producerea rezultatului constând
în decesul lui, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de
ucidere din culpă, faptă prev. şi ped. de art. 178 al. 2,5 C. pen.
Având în vedere că fapta există, constituie infracţiuni şi au fost săvârşite de către inculpat cu forma de vinovăţie a culpei, cerută de lege, instanţa îl va condamna pe acesta.
La individualizarea pedepsei ce va fi aplicată inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii, instanţa va avea în vedere pericolul social concret al faptelor, pe care îl apreciază ca fiind specific acestui tip de infracţiune, având în vedere modalitatea concretă de săvârşire, precum şi culpa concurentă a conducătorului autoturismului Dacia, şi împrejurarea că inculpatul este cunoscut cu antecedente penale. Punând în balanţă ansamblul acestor criterii, instanţa apreciază că aplicarea pentru fiecare faptă a unei pedepse cu închisoarea în cuantumul minim prevăzut de lege, pentru infracţiunea săvârşită, este aptă să atingă scopul preventiv şi educativ al sancţiunii.
Având în vedere faptul că infracţiunile comise sunt independente de aspectele referitoare la exercitarea funcţiei şi profesiei şi de aspectele legate de exercitarea autorităţii părinteşti, instanţa apreciază că nu se impune interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 alin. 1 lit.c, d şi e. De asemenea, instanţa apreciază că inculpatul nu este nedemn în exercitarea dreptului de a alege şi prin urmare nu îi va interzice nici dreptul prevăzut de art. 64 alin. 1 lit. a teza ala.
Instanţa a avut în vedere decizia 74 din 5 noiembrie 2007 a înaltei Curţi de Justiţie şi Casaţie dată în recurs în interesul legii, care a statuat că interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a teza I – c nu se va face automat şi va fi supusă aprecierii instanţei în funcţie de criteriile prevăzute de art. 71 alin. 3 din Codul penal.
în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepsei, instanţa apreciază, în contextul probelor administrate, că scopul educativ şi preventiv al pedepsei poate fi atins şi fără executarea efectivă a acesteia în regim de detenţie, aplicarea pedepsei fiind un avertisment suficient de puternic pentru
9
îndreptarea comportamentului social al inculpatului, care poate fi reintegrat social şi reeducat şi fără izolare în regim de detenţie.
Instanţa constată că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 81 alin. 1 Cod Penal, respectiv: pedeapsa aplicată inculpatului este de mai mică de 3 ani închisoare; inculpatul nu are antecedente penale; experienţa unui proces penal şi riscul revocării suspendării cu consecinţa executării pedepsei într-un loc de detenţie, sunt apreciate de instanţă ca fiind suficiente pentru a-1 determina pe inculpat să adopte în viitor o atitudine de respect faţă de regulile de convieţuire socială, astfel încât scopul pedepsei poate fi realizat şi fără executarea efectivă a acesteia.
Având în vedere aceste aspecte, instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, conform art. 81 Cod penal, pe durata unui termen de încercare de 4 ani stabilit conform art. 82 din Codul penal.
întrucât pedepsele accesorii sunt alăturate pedepsei principale a închisorii, constând în interzicerea exerciţiului unor drepturi pe durata executării pedepsei, iar instanţa urmează a dispune suspendarea condiţionată a executării pedepsei, în baza art. 71 alin. 5 Cod penal, instanţa va suspenda executarea pedepselor accesorii pe durata termenului de încercare.
In baza art. 359 Cod proc. pen, va fi atrasă atenţia inculpatului asupra disp. art. 83 C. pen. privind revocarea beneficiului suspendării condiţionate, în ipoteza săvârşirii unei noi infracţiuni în cursul termenului de încercare.
In cauză s-au constituit părţi civile: … cu suma de 50 000 lei reprezentând despăgubiri materiale 1 500 000 lei daune morale, şi 30 000 lei contravaloarea autoturismului distrus în accident şi …. cu 50 000 lei reprezentând despăgubiri materiale 1 500 000 lei daune morale
Cu privire la pretenţiile civile, instanţa reţine ca regulă generală că răspunderea patrimonială a inculpatului pentru prejudiciul cauzat prin săvârşirea unei fapte penale poate fi angajată în condiţiile art. art.998 şi urm.C.Civ, care presupune îndeplinirea cumulativă a următoarelor condiţii ce caracterizează răspunderea civilă delictuală: fapta ilicită, prejudiciul -rezultatul negativ suferit de partea vătămată ca urmare a incalcarii drepturilor patrimoniale ocrotite prin legea pedala, cert si nereparat inca, legătura de cauzalitate directa dintre fapta ilicită si prejudiciul produs, vinovăţia sub forma intenţiei directe.
Un alt principiu care guvernează răspunderea civilă delictuală este acela că în condiţiile în care prejudicul este urmare a faptelor cocurente a
10
mai multor persoane, răspunderea pentru reprararea prejudiciului revine fiecăreia din persoanele vinovate.
Făcând aplicarea acestui principiu în speţă rezultă că inculpatul nu poate fi obligat decât în proporţia culpei sale la producerea prejudiciului, respectiv în proporţie de 50%.
Mai reţine instanţa, ca regulă generală, că în situaţia în care autorul prejudiciului este asigurat, victima prejudiciului va primi despăgubirea de la societatea de asigurare.
în situaţia în care autoturismul nu a fost asigurat RCA la momentul producerii accidentului, răspunderea pentru acoperirea prejudiciului cauzat prin accidentul produs de acest autoturism revine în principal Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii şi nu în solidar cu inculpatul, cu posibilitatea pentru Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii de a se îndrepta ulterior împotriva inculpatului, pentru recuperarea sumei de bani la care a fost obligat de instanţă.
Această răspundere directă a Fondului de Protecţie a Vitimelor Străzii şi nu in solidum cu inculpatul rezultă din interpretarea dispoziţiilor Legii 32/2000, ale Ordinului Preşedintelui Comisiei de Supraveghere a Asigurărilor nr. 1/2008 pentru punerea în aplicare a Normelor privind Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii precum şi din decizia nr.3/2010 a înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţiei pronunţată în recurs în interesul legii, astfel: în raport de dispoziţiile Legii nr. 32/2000 prin care s-a constituit Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii, se constată că prin art. 251, s-a stipulat că acest subiect de drept are atribuţii de organism de plată a despăgubirilor, acordând despăgubiri persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule, dacă autovehiculul care a provocat accidentul a rămas neidentificat sau nu era asigurat pentru răspundere civila auto (art. 3 alin.l). Totodată, se constată că, în conţinutul aceluiaşi articol 3 şi în articolele 11 si 13, legiuitorul a definit natura obligaţiei de despăgubire pentru Fond, stipulând că se creează doua raporturi procesuale: pe de o parte, în condiţiile art. 11 alin. 1 din Lg. 32/2000 “în caz de litigiu, drepturile persoanelor păgubite prin accidente de autovehicule supuse înmatriculării, în cazul in care autovehiculul nu este asigurat RCA, se exercita impotriva Fondului”, iar potrivit art. 11 alin. 2 “persoanele prejudiciate care au înaintat acţiune în justiţie împotriva persoanei responsabile pentru repararea prejudiciului, vor fi despăgubite de Fond pe baza hotărârii judecătoreşti. Pe de alta parte, potrivit art. 13 din Ordinul nr. 1/2008 “după plata despăgubirilor, Fondul se subrogă în drepturile persoanelor prejudiciate. Persoana responsabilă pentru repararea prejudiciului are obligaţia sa ramburseze Fondului despăgubirea achitată persoanei păgubite, cheltuielile legate de
11
instrumentarea şi lichidarea pretenţiilor de despăgubire, precum şi dobânda legala aferentă sumelor cheltuite de Fond, potrivit legii”.
Prin decizia nr. 3/2010 pronunţată de înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, în interpretarea si aplicarea unitara a dispoziţiilor art. 25Al din Legea nr. 32/2000 privind activitatea de asigurare si supravegherea asigurărilor, cu modificările si completările ulterioare, coroborate cu cele ale art. 24 din Codul de procedura penala rezultă ca, in procesul penal, Fondul de protecţie a victimelor străzii are calitatea de parte responsabila civilmente si poate fi obligat singur, iar nu in solidar cu inculpatul, la plata despăgubirilor civile către persoanele păgubite prin accidente de vehicule neasigurate.
Astfel, ca şi concluzie generală, în măsura în care instanţa va aprecia ca fiind întemeiate pretenţiile civile ale părţilor vătămate, Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii va fi obligat singur, şi nu în solidar cu inculpatul, la suportarea a 50% din cuantumul pretenţiilor apreciate de instanţă ca întemeiate.
Analizând pe rând pretenţiile părţilor civile, instanţa reţine următoarele:
In privinţa despăgubirilor materiale formulate instanţa reţine că sumele reprezintă cheltuielile materiale efectuate de părţile civile cu ocazia înmormântării celor doi părinţi, a pomenilor ulterioare, inclusiv a celor necesare a fi efectuate până la 7 ani de la data decesului, pietrele de mormânt, crucile de la locul accidentului, transportul cadavrelor.
Cu privire la acestea se reţin înscrisurile depuse în copie certificat
de către părţile civile de la filele 90-162, precum şi declaraţiile martorilor
audiaţi în latura civilă. Astfel aceasta din urmă detaliază anumite cheltuieli
efectuate de părţile civile în privinţa înmormântării, praznicelor şi a
lucrărilor efectuate la cele două morminte, precum şi cu privire la
cheltuielile efectuate de cu privire la şedinţele la psiholog.
Deşi părţile civile nu au probat cu documente justificative întreaga sumă solicitată instanţa apreciază că o valoare corectă a acestor prejudicii este una totală de 60 000 lei. Estimarea valorii prejudiciului material a fost tăcută raportat la realităţile zonei, ţinând seama de înscrisurile depuse de părţi valorile nefiind arbitrare ci corespunzătoare realităţii obiective în situaţii similare acesta întrunind condiţia esenţială a certitudinii, pentru a putea fi reparat, această condiţie presupunând ca prejudiciul să fie sigur atât în privinţa existenţei cât şi a posibilităţii de evaluare.
Instanţa mai retine în soluţionarea acestor pretenţii că în raport de dispoziţiile ‘ diferite ‘ în materia “FONDULUI DE PROTECŢIE A VICTIMELOR STRĂZII” şi în materia societăţilor de asigurări, există o
12
diferenţiere esenţiala între cele două subiecte de drept, în sensul ca societăţile de asigurare răspund fata de victimele prejudiciilor produse prin accidente de autovehicule în baza contractului de asigurare RCA, în condiţiile şi limitele riscului asigurat, în baza primelor de asigurare plătite pentru riscul asigurat de către autorul accidentului rutier parte contractanta, iar Fondul răspunde ca un garant al obligaţiei de despăgubire, în condiţiile răspunderii civile delictuale pentru fapta proprie.
Astfel, dispoziţiile art. 49 pct. 2 lit a din Ordinul CSA nr. 20/2008, potrivit cu care la stabilirea despăgubirilor în cazul decesului unei persoane se iau în considerare cheltuielile de înmormântare, inclusiv pentru piatra funerară, precum şi cele efectuate cu îndeplinirea ritualurilor religioase, probate cu documente justificative, nu sunt aplicabile în speţă aceste norme sunt aplicabile exclusiv cu privire la societăţile de asigurare neputând fi extinse în cazul Fondului de Protecţie a Victimelor Străzii întrucât Ordinul 1/2008 nu prevede o astfel de dispoziţie şi, aşa cum am arătat, temeiul răspunderii celor două subiecte de drept este diferit.
Motivat de aceste considerente, instanţa va obliga pe partea responsabilă civilmente Asociaţia Fondul de protecţie a victimelor străzii la plata sumei de câte 15 000 lei despăgubiri civile către fiecare dintre părţile civile, avînd în vedere proporţia de 50% în care s-a stabilit prin analiza anterioară de la principii generale, că vor fi admise pretenţiilor considerate de instanţă ca întemeiate.
Cu privire la cuantumul daunelor morale solicitate de părţile civile instanţa reţine că despăgubirile acordate cu acest titlu urmăresc compensarea echitabilă a prejudiciului moral provocat de decesul ambilor părinţi
Instanţa va avea în vedere la stabilirea cuantumului daunelor morale necesitatea de a păstra un echilibru care să asigure stabilirea unei despăgubiri integrale a acestui prejudiciu, fără a minimiza importanţa suferinţei psihice cauzate părţilor vătămate prin stabilirea unui cuantum nesemnificativ dar şi fără a transforma aceste daune într-un mod de îmbogăţire nejustificată sau într-o amenă excesivă pentru cei care le plătesc.
Instanţa apreciază că decesul victimelor a cauzat o pierdere de neînlocuit pentru copiii acestora, suferinţa psihică permanentă generată de această pierdere neputând fi cuantificată, prejudicul moral dedus din vătămarea iremediabila a relaţiilor de familie prin decesul părinţilor, care aveau obligaţia de sprijin moral si material în raport de acestea fiind important şi permanent, în acest sens orice despăgubiri şi în orice cuantum neputând avea un efect de atenuare a suferinţei.
13
Cu toate acestea, instanţa apreciază că acordarea unor despăgubiri în cuantumul solicitat de părţile civile, respectiv 1.500.000 lei pentru fiecare ar avea ca efect transformarea acestora într-o amendă excesivă pentru cei obligaţi la plată, astfel că pentru păstrarea justului echilibru între necesitatea de a repara acest prejudiciu şi necesitatea de a nu transforma aceste despăgubiri într-o amendă excesivă a celor obligaţi la plată, instanţa va acorda fiecăreia din părţile civile 75. 000 lei cu titlu de daune morale, reprezentând Vi din suma de 150.000 lei pentru fiecare, apreciată de instanţă ca fiind întemeiată, având în vedere culpa de 50% a inculpatului în cauzarea prejudiciului, obligând Fondul de Protecţie a Victimelor Străzii la plata acestei sume către fiecare din părţile civile.
în baza art. 191 al. 1 Cod pr. pen., instanţa va obliga inculpatul la plata sumei de 600 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
în temeiul art. 7 al. 1 raportat la art. 3 din Legea 76/2008 instanţa va dispune prelevarea de probe biologice de la inculpat în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul Naţional de Date Genetice Judiciare, la data rămânerii definitive a hotărârii.
