Pentru existenţa infracţiunii de grup infracţional organizat nu este necesar ca toţi inculpaţii să fi traficat aceleaşi persoane. Cu alte cuvinte este posibil ca numai o parte din inculpaţi să fi săvârşit actul material în sine sau există şi posibilitatea ca inculpaţii să fi adus persoane care să-i ajute din afara grupului infracţional.
Diferenţa esenţială dintre art. 323 C.pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003 constă în aceea că norma specială (art. 7) este incident numai dacă obiectivul grupului organizat constă în săvârşirea uneia dintre infracţiunile grave menţionate expres de legea specială printre care şi infracţiuni privind traficul de persoane şi infracţiuni în legătură cu traficul de persoane(pct. 12) .
Într-adevăr art. 8 din Legea nr. 39/2003, sancţionează faptele de iniţiere, constituire, aderare ori sprijinire sub orice formă a unui grup, în vederea săvârşirii de infracţiuni, care nu este grup infracţional organizat , pedepsindu-se conform art.167 sau 323 C. pen. după caz. În practica judiciară s-a reţinut că art. 7 din Legea nr. 39/2003 nu este decât o formă specifică incriminată de legiuitor a infracţiunii de asociere în vederea săvârşirii de infracţiuni , prev. de art.323C.pen., şi ca urmare, după constituirea grupului infracţional, acesta rămâne perfect constitui până îşi atinge scopul ilicit sau până când activitatea sa este stopată prin intervenţia organelor în drept şi tragerea la răspundere penală a celor vinovaţi.
Din actele şi lucrările dosarului, rezultă că inculpaţii s-au constituit într-un grup infracţional organizat , şi-au desfăşurat activitatea pe o perioadă mare de timp, şi în cadrul căruia, fiecare dintre inculpaţi a avut un rol bine stabilit, roluri care, la un moment dat, s-au întrepătruns.
Pentru existenţa infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat nu este necesar să existe identitate între victimele traficate ci identitate în ceea ce priveşte infracţiunea – scop, scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunii, acela al obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor venituri materiale.
Pentru existenţa infracţiunii exista posibilitatea ca inculpaţii să fi racolat persoane din afara grupului care să săvârşească acte materiale sau infracţiunea – scop în întregul ei.
După cum s-a stabilit inculpatul N. Ş. este cumătrul inculpatului T. T., căruia i-a botezat un copil pe fondul relaţiei lor mai vechi de prietenie.
Totodată, inculpatul N. Ş. este prieten şi cu inculpatul B. N. C., căruia îi este şi naş de cununie, participând ca martor la căsătoria civilă a celui din urmă cu B. I., eveniment care a avut loc în Penitenciarul Galaţi în data de 23.11.2011, ocazie cu care au fost efectuate şi fotografii reprezentându-i pe cei doi inculpați unul alături de celălalt, fotografii postate ulterior pe un site de socializare.
De asemenea, inculpatul N.Ş. a trăit o perioadă de timp în concubinaj cu făptuitoarea P.D., zisă „Pitica” sau „Pitic”, cu care a rămas şi ulterior în bune relaţii.
Inculpatul C. G., zis „Gigi”, este prieten de-al inculpatului T.T.
Atât inculpaţii, cât şi făptuitoarea sunt toţi din judeţul Galaţi şi niciunul dintre ei nu a avut recent ocupaţii licite efective, optând să se orienteze spre obţinerea de resurse financiare din activităţi ilegale, desfăşurate pe linia traficului de persoane.
Din probatoriul administrat în cauză, s-a dovedit activitatea infracţională de trafic de persoane şi de trafic de minori derulată de inculpatul N.Ş., începând cu anul 2010.
S-a mai constatat existenţa unor date conform cărora, inculpatul N.Ş., este implicat de mult mai mulţi ani în acest domeniu de criminalitate, astfel cum însuşi a susţinut, în mod repetat şi cu titlu de laudă, în diverse convorbiri telefonice avute cu finul său, B. N. C.
Aceste aspecte întăresc convingerea şi chiar demonstrează că inculpaţii au constituit un grup infracţional organizat iar scopul urmărit prin săvârşirea infracţiunilor, fiind acela al obţinerii pentru sine sau pentru altul a unor venituri materiale. Este greu de crezut că, în raport de aceste legături, inculpaţii să nu ştie de activităţile celorlalţi; de altfel şi din convorbirile purtate telefonic rezultă modul de organizare a activităţii infracţionale.
Cu privire la cea de-a doua solicitare de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea prev. de disp. art. art.12 alin.1 şi 2 lit. a din Legea nr.678/2001, cu aplicarea art.41 alin.2 C.pen. în infracţiunea de proxenetism prev. de disp.art.329 C.pen, Tribunalul a respins cererea, reţinând că activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de persoane câtă vreme aceştia au săvârşit infracţiunea prin inducerea în eroare a părţilor vătămate, respectiv prin constrângerea fizică şi morală aspecte care rezultă din probatoriul administrat şi mai sus expus.
Astfel, prin Dec. nr. 16/2007 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie –Secţiile Unite, s-a statuat că distincţia dintre infracţiunea de trafic de persoane prev. de art. 12 şi respectiv art. 13 din Legea nr.678/2001 şi cea de proxenetism prev. de art.239 alin. 1 din C. pen. este dată de obiectul juridic generic diferit al celor 2 incriminări, respectiv de valoarea socială diferită protejată de legiuitor prin textele incriminatorii ale celor 2 legi: în cazul infracţiunilor prev. de Legea 678/2001 acestea fiind apărarea dreptului la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei , iar în cazul infracţiunii de proxenetism prev. de art.329C.pen., apărarea bunelor moravuri în relaţiile de convieţuire socială şi de asigurare licită a mijloacelor de existenţă. Ori tocmai dreptul la libertatea de voinţă şi acţiune a persoanei a fost încălcat.
De altfel, inculpaţii şi-au însuşit probatoriul în totalitate înţelegând să se prevaleze de disp.art.3201 C.pr.pen..
Probatoriul administrat în cauză dovedeşte că aceştia au săvârşit infracţiunea de trafic de persoane prin inducere în eroare şi constrângere fizică şi morală.