Efectuarea de operaţiuni financiare în înţelesul art. 12 lit. a din Legea 78/2000 conform căruia este considerată infracţiune efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale.
Elementul material al laturii obiective pentru infracţiunea sus menţionată îl constituie efectuarea de operaţiuni financiare şi nu efectuarea de acte de comerţ.
Prin sentinţa penală nr. 406 din 4 iunie 2007, Judecătoria Suceava, în baza art. 11 pct. 2 lit. a Cod procedură penală raportat la art. 10 lit. d Cod procedură penală, a achitat-o pe inculpata P. C. R., pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prevăzută de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 rap. la art. 1 alin. 1 lit. b din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
În baza art. 11 pct.2 lit. a Cod procedură penală raportat la art.10 lit. d) Cod procedură penală inculpata P. C. R. a fost achitată pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei improprii, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.290 alin. 1 Cod penal şi art. 17 lit. c) din Legea nr.78/2000.
În baza art. 348 Cod procedură penală, a fost respinsă cererea de anulare a cererii de înregistrare menţiuni sub nr.8729/29.10.2002 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut că, prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – D.N.A. – Serviciul Teritorial Oradea – Biroul Satu Mare emis la data de 30.08.2005 în dosarul nr.40/P/2004 şi înregistrat pe rolul Judecătoriei Satu Mare sub nr.7535/21.09.2005 s-a dispus trimiterea în judecată în stare de libertate a inculpatei P. C. R. pentru comiterea infracţiunilor de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei în scopul obţinerii pentru sine de bani sau bunuri şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei improprii, în concurs real, fapte prevăzute şi pedepsite de art.12 lit. a) din Legea nr.78/2000 rap. la art. 1 lit. b) din Legea nr.78/2000, respectiv de art.31 al.2 Cod penal rap. la art.290 al. 1 şi art. 17 lit. c) din Legea nr.78/2000, cu aplicarea art.33 lit. a) Cod penal.
În actul de sesizare s-a reţinut următoarea situaţie de fapt:
În perioada 2001-2003, inculpata P. C. R. a îndeplinit funcţia de director general la SC F. G. SA Satu Mare, societate care până la data de 7 noiembrie 2003 a avut ca acţionar majoritar, statul român, reprezentat de A.P.A.P.S., cu 57,2% din acţiuni. în această calitate, inculpata a semnat cu A.P.A.P.S. (fila 137 — 138 vol. II u.p.) un contract de management, denumit „Contract de performanţă” care prevedea drepturile şi obligaţiile pe care inculpata le avea faţă de societatea comercială pe care o conducea.
Conform cap. II art. 10 şi art. 11 din contract, inculpata „este obligată să-şi folosească întreaga capacitate de muncă în interesul societăţii, comportându-se ca un bun comerciant”, fiind în mod expres prevăzut că inculpatei „îi sunt interzise orice activităţi în beneficiul unor societăţi concurente, altor societăţi cu acelaşi domeniu de activitate sau al unor societăţi comerciale ce se află în relaţii de comerţ cu societatea comercială parte în contract”, cu menţiunea ca „această interdicţie se extinde şi asupra soţului sau soţiei conducătorului, precum şi asupra rudelor şi afinilor acestuia până la gradul al patrulea inclusiv”.
Contractul stabilea pentru inculpata P. R. C. şi obligaţia „să păstreze cu rigurozitate confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea societăţii”.
În primăvara anului 2002, inculpata P. R. C. a contactat-o pe martora Ş. A. F., farmacistă angajată a S.C. G. S.A. Satu Mare – F nr. 73 cu sediul în Baia Mare, căreia i-a propus ca, împreună, să iniţieze şi să dezvolte o afacere privată cu profil farmaceutic. Trebuie precizat faptul că S.C. G. S.A. Satu Mare administra, la acea dată, un număr mare de farmacii în judeţele Satu Mare şi Maramureş.
În condiţiile în care era public faptul că S.C. G. S.A. Satu Mare urmează să fie privatizata, martora Ş. A. F. a acceptat propunerea inculpatei P. R. C..
La iniţiativa inculpatei, în 20 iunie 2002 a fost înfiinţată S.C. F. S.R.L. Baia Mare, societate care a avut la înfiinţare ca asociaţi pe martorele Ş. A. M. şi G. I. cu un procent de participare la beneficii şi pierderi de 10%, respectiv 90%. Martora G. I. este o prietenă a inculpatei P. R. C., folosită ca „paravan” de către aceasta pentru ca participarea sa să nu fie făcută publică. Acest lucru rezultă fără echivoc din toate actele de la dosar, din care reiese faptul că martora G. I. — ingineră, fără nici un fel de legătură cu activitatea farmaceutică — nu s-a implicat în nici un fel în înfiinţarea şi administrarea societăţii, toate activităţile fiind coordonate şi realizate de către P. R. C., care a fost şi singura beneficiară a afacerii.
Martora Ş. A. F. a cunoscut-o pe martora G. I. prin intermediul inculpatei P. R. C., iar ulterior a întâlnit-o doar atunci când se impunea semnarea unor acte oficiale, fără ca să fie posibile discuţii legate de modul de administrare a S.C. F. S.R.L. Baia Mare. De altfel, imediat după înfiinţarea acestei societăţi, încercând o discuţie pe tema problemelor cu care se confrunta societatea cu martora G. I., aceasta i-a răspuns martorei Ş. A. F. că pentru orice probleme legate de administrarea S.C. F. S.R.L. Baia Mare, s-o contacteze pe inculpata P. R. C..
Pentru buna desfăşurare a activităţii la S.C. F. S.R.L. Baia Mare şi în realizarea scopului urmărit, inculpata P. R. C. s-a implicat în mod activ, în primul rând, în obţinerea unui spaţiu, a autorizaţiilor de funcţionare pentru farmacie, a fondurilor de la Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate Maramureş, în scopul evident al tragerii de foloase materiale pentru sine, rezultate în urma activităţii private.
Astfel, în calitatea sa de director general al S.C. G. S.A. Satu Mare inculpata P. R. C. ştia de existenţa unui contract de închiriere încheiat între societatea pe care o conducea şi S.C. M. S.A. Baia Mare, pentru un spaţiu situat în Baia Mare, spaţiu în care îşi desfăşura activitatea F nr.73 aparţinând S.C. G. S.A. Satu Mare. De asemenea, inculpata P. R. C. cunoştea şi faptul că durata acestui contract urma să expire la data de 25 aprilie 2002, motiv pentru care, ştiind şi că spaţiul respectiv constituie un vad comercial foarte bun, aducător de profituri însemnate, s-a hotărât să nu mai prelungească valabilitatea contractului şi să obţină spaţiul în propriul profit, lucru adus şi la cunoştinţa martorei Ş. A. F., pentru desfăşurarea activităţii comerciale prin noua lor societate comercială.
Pentru a-şi putea atinge scopul infracţional urmărit, inculpata P. R. C. s-a ocupat personal de o aşa-zisă negociere a prelungirii contractului de închiriere cu S.C. M. Baia Mare pentru spaţiul din Baia Mare. Inculpata nu a adus la cunoştinţa martorei T. F. V., director economic la S.C. G. S.A. Satu Mare şi a martorului D. M., funcţionarul care de regulă se ocupa cu pregătirea documentaţiei privitoare la închirierea spaţiilor, faptul că S.C. M. S.A. Satu Mare intenţiona prelungirea contractului de închiriere pentru F nr.73 pentru suma de 8 USD/m2, inducându-i astfel în eroare. Mai mult, această scrisoare de intenţie de la S.C. M. S.R.L nici nu a fost depusă la dosarul F nr.73, inculpata P. R. C. motivând eşecul neprelungirii contractului prin faptul că nu a ajuns la înţelegere comună cu conducerea S.C. M. S.A Baia Mare din cauza preţului prea mare solicitat.
Deşi inculpata P. R. C. i-a spus martorului D. M. că va vorbi personal cu directorul S.C. M. S.A. Baia Mare, martorul P. T., pentru prelungirea contractului, în realitate aceasta s-a deplasat de mai multe ori la sediul S.C. M. S.A. Baia Mare în scop contrar, împreună cu martora Ş. A. F., unde a oferit în numele S.C. F. S.R.L. Baia Mare o chirie de 8 USD/m2, pe care a şi achitat-o anticipat pe o perioadă de 6 luni. întrucât inculpata P. R. C. avusese grijă ca, în calitate de director general la S.C. G. S.A. Satu Mare să comunice acordul societăţii pentru o chirie de doar 7 USD/m2, conducerea S.C. M. S.A. Baia Mare a acceptat imediat să încheie contractul de închiriere cu noua societate.
Atât martorul P. T., director general la S.C. M. S.A. Baia Mare, cât şi martora L. A. confirmă, prin declaraţiile lor, implicarea inculpatei P. R. C. în încheierea contractului de închiriere cu S.C F. S.R.L. Baia Mare, mai mult aceştia afirmând că şi-au dat seama de faptul că inculpata P. R. C. era direct interesată în afacere, împreună cu martora Ş. A. F..
Astfel, începând cu data de 9 septembrie 2002, conform contractului de închiriere încheiat între S.C. C. N. P.. S.R.L. Baia Mare şi S.C. G. S.A. Satu Mare, F. nr.73 Baia Mare şi-a mutat sediul pe strada Traian, nr.27, într-un spaţiu comercial în apropierea căreia îşi desfăşura deja activitatea F. nr.77 aparţinând aceleiaşi S.C. G. S.A. Satu Mare. Acest act managerial al inculpatei P. R. C. făcut în interesul ei personal, a avut consecinţe negative asupra S.C. G. S.A. Satu Mare. Astfel, raportul comisiei de cenzori de la S.C. G. S.A. Satu Mare a stabilit că „nivelul încasărilor lunare atât la F. nr.73, cât şi la F. nr.77 a scăzut după mutarea sediului F. nr.73 lângă F. nr.77”.
Comisia de cenzori a mai stabilit că pretinsa ofertă de 7 USD + TVA, consemnată în procesul verbal al şedinţei Consiliului de administraţie din luna iulie 2002, nu a fost pusă în discuţia consiliului spre analiză şi aprobare. Nici închirierea pentru F. nr.73 a spaţiului de la S.C. C. N. P.. S.R.L. Baia Mare, situat în Baia Mare. b-dul Traian, nr.27 pentru suma de 500 USD + TVA/lună, nu a fost discutată şi aprobată de către Consiliul de administraţie în şedinţa din luna septembrie 2002.
S-a concluzionat astfel că nici chiria de 8 USD/mp propusă de S.C. M. S.A Baia Mare nu a fost supusă aprobării Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu Mare, chiar dacă putea fi suportată de societate, având în vedere nivelul chiriei angajate şi plătite ulterior. Se mai arata că pentru spaţiul situat în Baia Mare, B-dul Traian nr.27, locul în care s-a mutat F nr.73 prin decizia inculpatei P. R. C., s-a achitat o chirie de 500 USD + TVA/lună, adică mai mult decât chiria solicitată de S.C. M. S.A. Baia Mare (480 + TVA/lună) pentru prelungirea valabilităţii vechiului contract de închiriere.
Pentru a da o formă de legalitate actelor sale de mutare a farmaciei, inculpata P. R. C. l-a determinat, cu intenţie, pe martorul C. Ş., jurist, să întocmească în fals un extras al procesului verbal nr.20 al Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu Mare, în care s-a menţionat în mod nereal că „în urma dezbaterilor desfăşurate asupra problemelor înscrise la ordinea de zi, Consiliul de administraţie a aprobat schimbarea sediului F. nr.73 din Baia Mare de pe strada Izei nr. l/A în noul spaţiu situat pe B-dul Traian, nr.27, din Baia Mare, jud. Maramureş”.
Acest înscris este fals, fapt care rezultă cu certitudine atât din copia procesului verbal nr.20 al Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu Mare , în care nu se face deloc referire la faptul că s-ar fi luat în discuţie problema schimbării sediului F. nr.73, dar şi din audierea martorilor T. E., Ţ. I., C. I. şi C. D. C., membri ai Consiliului de administraţie, care susţin cu certitudine că în nici una din şedinţele Consiliului de administraţie al S.C. G. S.A. Satu Mare nu s-a luat în discuţie schimbarea sediului F. nr.73.
Bănuind că nu s-a discutat la şedinţă aspectul susmenţionat, martorul C. Ş. a întrebat-o pe inculpata P. R. C. despre acest aspect, ea asigurându-1 că s-a discutat problema schimbării sediului la capitolul „diverse”, împrejurare nereală. Numai în aceste împrejurări, martorul C. Ş. a întocmit în fals copia extrasului procesului verbal susmenţionat.
Tot în mod intenţionat, inculpata P. R. C. i-a cerut martorului G. D., inspector în cadrul S.C. G. S.A. Satu Mare, să facă în baza copiei extras întocmită în fals, demersuri la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare pentru înregistrarea noului sediu a F. nr.73.
Acesta a întocmit o cerere prin care a solicitat Oficiului Registrului Comerţului înregistrarea menţiunii de schimbare a sediului F. nr.73 din Baia Mare, strada Iza, nr.l/A pe B-dul Traian, nr.27. Această cerere a produs consecinţe juridice, respectiv s-a efectuat menţiunea solicitată.
După obţinerea spaţiului din Baia Mare, strada Izei, nr.l/A, ca local de funcţionare al farmaciei aparţinând de S.C. F. S.R.L., inculpata P. R. C. s-a implicat în mod activ şi în obţinerea autorizaţiilor de funcţionare, obligatorii pentru desfăşurarea activităţii farmaciei.
Pentru desfăşurarea activităţii cu profil de farmacie, S.C. F. S.R.L Baia Mare avea nevoie de autorizaţie de funcţionare, lucru imposibil, câtă vreme numărul farmaciilor dintr-o localitate se raportează la numărul de locuitori, iar în Baia Mare exista un numărul maxim de farmacii, raportat la numărul de locuitori. Pentru aceste motive, inculpata P. R. C. cunoscând că S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare are activitatea suspendată, a pregătit o strategie de depăşire a acestui impediment.
Astfel, în toamna anului 2002, inculpata P. R. C. a luat legătura cu martorul S. T. care în perioada 2002 – 2003 a îndeplinit funcţia de director la S.C. H. P. S.A. Bucureşti, societate care administra, printre alte farmacii din ţară, şi S.C F. R. S.R.L. Baia Mare. Această societate beneficia de aviz de funcţionare din partea Ministerului Sănătăţii însă, din motive financiare, avea suspendată activitatea.
Cu ocazia discuţiei, inculpata P. R. C. i-a relatat acestuia faptul că o prietenă de-a ei ar fi interesată de achiziţionarea S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare. Martorul S. T. a fost de acord cu oferta de cumpărare, astfel încât 1-a mandatat pe martorul N. O., reprezentantul S.C. H. P. S.A. Bucureşti în judeţul Maramureş, să întocmească formalităţile legale. Prin actul adiţional din 2.12.2002, autentificat la notarul public M. V. sub nr.3207, părţile sociale ale S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare au fost cesionate către S.C. F. S.R.L. Baia Mare.
În aceeaşi zi s-a încheiat un al doilea act adiţional, autentificat la acelaşi notar sub nr.3208, prin care părţile sociale erau transferate de pe S.C. F. S.R.L. Baia Mare la o nouă societate, respectiv S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, unde martora G. I., interpusa inculpatei, deţinea 90%, iar martora Ş. A. F. 10% din părţile sociale. S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare şi-a schimbat prin acelaşi act adiţional denumirea în S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, în acest mod fiind puse bazele unei noi societăţi comerciale cu profil de farmacie, autorizate să desfăşoare activităţile specifice.
Acest artificiu nu a fost explicat de către inculpata P. R. C. asociatei sale, martora Ş. A. F., aceasta fiind solicitată de către inculpată ca de flecare dată să vină să semneze actele care i se prezentau de către soţii P., aşa cum s-a întâmplat şi în 2.12.2002. Scopul acestei inginerii juridice a fost acela ca nou denumită S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare să aibă sediul în Baia Mare, strada Izei, nr.l/A, sediu pentru care există deja un contract de închiriere cu S.C. F. S.R.L. Baia Mare.
O altă activitate în care inculpata P. R. C. s-a implicat în mod direct cu ajutorul soţului ei a fost obţinerea autorizaţiei de mutare a S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare de la vechiul sediu situat în Baia Mare, B-dul Traian, nr.27 (sediu fostei S.C. F. R. S.R.L. Baia Mare) la noul sediu din strada Izei, nr.l/A, mutare care trebuia să aibă avizul Colegiului Farmaciştilor Maramureş. Cererea de autorizare a mutării a fost redactată de către soţul inculpatei P. R. C., avocatul P. A., în numele martorei Ş. A. F.. Această cerere a fost respinsă de către Colegiul Farmaciştilor din Maramureş, cu motivarea că nu s-a făcut dovada că S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare ar fi funcţionat în sediul din Baia Mare, B-dul Traian, nr. 27.
În aceste condiţii, inculpata P. R. C. a întreprins personal demersuri pentru a ataca hotărârea Colegiului Farmaciştilor şi pentru a obţine autorizarea de mutare, sens în care s-a deplasat la Ministerul Sănătăţii – Bucureşti, unde la data de 29.01.2003 a depus o astfel de cerere, care a fost admisă, fiind eliberată autorizaţia în data de 1.04.2003, dată la care S.C. F. F. S.R.L. şi-a început efectiv activitatea farmaceutică în spaţiul situat în Baia Mare, strada Izei nr.l/A.
În actul de sesizare al instanţei s-a mai arătat că din această stare de fapt rezultă în mod clar implicarea activă şi directă a inculpatei P. R. C. în acţiunile de înfiinţare şi autorizare a farmaciei private, acţiuni incompatibile cu statutul ei de directore general a SC G. S.A. Satu Mare, precum şi în activităţile de natură comerciala, specifice unei societăţi comerciale, activităţi care i-au adus inculpatei P. R. C. un venit substanţial.
Pentru obţinerea acestor venituri, inculpata P. R. C. şi-a folosit influenţa de director la S.C. G. S.A. Satu Mare pentru a obţine de la Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş pentru S.C. F. F. S.R.L. Baia Marc repartiţii de bani pentru medicamente compensate. Este edificatoare în acest sens declaraţia martorului T. F.-C., fost director la Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş, care declară că „în primăvara anului 2003, a venit la sediul Casei de Asigurări de Sănătate Maramureş inculpata P. R. C. care mi-a spus că intenţionează să-şi înceteze raporturile de muncă cu S.C. G. S.A. Satu Mare, urmând ca în continuare să-şi înfiinţeze o activitate privată în domeniul comercializării de medicamente printr-o farmacie cu circuit deschis”. Ca urmare a acestor influenţe, cu toate că în luna aprilie 2003 expirase perioada de încheiere a contractelor pentru anul în curs, la 1.05.2003 s-a încheiat între Casa de Asigurări de Sănătate Maramureş şi S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare contractul nr.550, de furnizare de medicamente cu sau fără contribuţie personală în tratamentul ambulatoriu, în cadrul sistemului de asigurări de sănătate, pentru suma de 518.000.000 lei.
În perioada 1.04.2003, data începerii activităţii S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, şi octombrie 2003, lună în care inculpata P. R. C. şi-a încheiat raporturile de muncă cu S.C. G. S.A. Satu Mare, aceasta s-a implicat activ în administrarea S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare. Acest lucru este dovedit atât prin declaraţia martorei Ş. A. F., cât şi a martorei U. A. M., contabil în aceea perioadă la S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, care afirma că la momentul în care a semnat un contract de prestări servicii cu societatea sus amintită, martora Ş. A. F. i-a adus la cunoştinţă că în mod periodic asociata ei din Satu Mare va verifica evidenţa contabilă a societăţii. Acest lucru s-a şi întâmplat în vara anului 2003, când inculpata P. R. C. a căutat-o pe martora U. A. şi i-a cerut să-i pună la dispoziţie actele contabile, lucru pe care 1-a şi făcut.
In sprijinul afirmaţiei că inculpata P. R. C. s-a implicat în acte de comerţ specifice unei societăţi comerciale, vine şi listingul convorbirilor purtate de către inculpata P. R. C. de pe telefoanele de serviciu, cu martora Ş. A. F., în perioada aprilie 2003. Astfel, de la postul telefonic fix 768287 telefon aparţinând S.C. G. S.A.Satu Mare, inculpata P. R. C. a sunat-o pe martora Ş. A. F., pe telefonul ei personal, de 14 ori iar de la postul telefonic 0788343799, telefon de serviciu atribuit inculpatei P. R. C., de 124 ori în decurs de 7 luni. De asemenea, inculpata P. R. C. a contactat telefonic şi S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, în condiţiile în care martora Ş. A. F. nu mai avea nici un raport de muncă cu S.C G. S.A. Satu Mare şi implicit nu ar fi trebuit să aibă nici cu directorul general al societăţii.
Această probă se coroborează cu declaraţia martorei Ş. A. F., în care se consemnează că, deşi ea era numită administrator de drept, în fapt, la luarea deciziilor participa conform înţelegerii prealabile şi inculpata P. R. C., fie telefonic, fie prin prezenţa ei în repetate rânduri la sediul S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare. Această susţinere este confirmată şi de către martora V. M., asistent farmacist la S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare.
Participarea la luarea deciziilor sau chiar luarea deciziilor de una singură este demonstrată şi de achiziţionarea în leasing în luna septembrie 2003 de către inculpata P. R. C. a unui autoturism marca Mercedes Sport din banii şi în reprezentarea S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare. Astfel, la data de 11.09.2003, s-a încheiat contractul de leasing financiar nr.269 (fila 276 – vol. II) între S.C. P & K G. L. S.R.L. Cărei şi S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, având ca obiect un autoturism Mercedes C 220 CDI Sport Coupe, an fabricaţie 2001, pentru suma de 33.800 Euro + TVA. Aşa cum rezultă din actele depuse la dosar (fila 285 şi următoare voi II u.p.), atât avansul cât şi ratele contractului de leasing au fost achitate de către S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare, însă autoturismul a fost folosit doar de către familia P..
Cu toate că decizia de a achiziţiona acest autoturism din banii S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare a fost adusă la cunoştinţa martorei Ş. A. F. doar în septembrie 2003, hotărârea a fost luată de către inculpata P. R. C. cu mai mult timp înainte, în luna iulie 2003, când 1-a contactat personal pe martorul P. T., administratorul S.C. P & K G. L. S.R.L. Cărei şi i-a comandat autoturismul susmenţionat. Conform declaraţiilor martorilor P. T. şi H. K., inculpata P. R. C. a fost aceea care a comandat, a verificat şi a preluat autoturismul Mercedes Sport Coupe.
Decizia de achiziţionare a autoturismului din fondurile S.C. F. F. S RL Baia Mare a provocat neînţelegeri între cele două asociate, inculpata P. R. C. şi martora Ş. A. F., fapt ce a determinat-o pe prima ca în luna decembrie 2003 s-o înlăture pe cea de-a doua din funcţia de administrator al SC. F. F. S.R.L. Baia Mare şi să preia ea această funcţie, odată cu retragerea martorei G. I. din societate şi preluarea de către inculpata P. R. C. a celor 18 părţi sociale.
De ordin practic, preluarea părţilor sociale ale S.C. F. F. S.R.L. Baia Mare de către inculpata P. R. C., după ce a organizat şi condus prin intermediul unor interpuşi activitatea firmei, s-a produs prin cesionarea de către martora G. I. a celor 18 părţi sociale.
Scopul special al obţinerii de bani sau bunuri, urmărit de către învinuită prin înfiinţarea societăţii private, cu ignorarea incompatibilităţii prevăzute în contractul de management, a fost realizat prin achiziţionarea autoturismului marca Mercedes, în valoare de 33.800 Euro + TVA, precum şi prin dividendele încasate de inculpata P. R. C. pentru anul financiar 2003 (aprilie – decembrie), respectiv 90% din suma de aproximativ 800.000.000 lei reprezentând profitul net.
Analizând actele şi lucrările dosarului ca şi materialul probator administrat în faza de urmărire penală şi al cercetării judecătoreşti, prima instanţă a reţinut următoarele :
În perioada septembrie 2001 – noiembrie 2003 inculpata P. C. R. a îndeplinit funcţia de director general la SC F. G. SA Satu Mare, societate care până în noiembrie 2003 când a fost privatizată a avut ca acţionar majoritar statul român, reprezentat de A.P.A.P.S. cu 57,2% din acţiuni, semnând în acest sens cu A.P.A.P.S. un contract de performanţă (de management), convenţie care reglementa raporturile de serviciu dintre inculpată şi A.P.A.P.S., respectiv drepturile şi obligaţiile inculpatei în funcţia încredinţată de director general al SC F. G. SA Satu Mare (f. 137- 138 vol. II u.p.).
Anterior numirii în funcţia de director general al SC F. G. SA Satu Mare, respectiv cu mulţi ani în urmă, inculpata a cunoscut pe martora G. I. cu care s-a împrietenit rămânând prieteni de familie peste 20 de ani.
În acest context inculpata a aflat de la G. I. faptul că aceasta din urmă dorea să înfiinţeze o societate comercială cu profil farmaceutic întâmpinând însă dificultăţi legate de găsirea personalului calificat în acest domeniu.
În acelaşi sens, prin natura serviciului, inculpata a aflat că şi martora Ş. A. F., farmacistă în acea vreme la F nr.73 din Baia Mare care aparţinea societăţii al cărui director general era inculpata doreşte să-şi deschidă pe cont propriu o farmacie.
Cunoscând aceste date, în primăvara anului 2002, inculpata a contactat-o pe martora Ş. A. F. a informat-o că martora G. I. intenţionează să înfiinţeze o societate comercială cu profil farmaceutic şi a întrebat-o dacă doreşte să se asocieze cu aceasta. Urmare răspunsului afirmativ al martorei Ş. A. F. inculpata le-a pus în legătură pe cele două martore urmând ca acestea să stabilească detaliile asocierii.
În acest sens, prin actul constitutiv purtând încheierea de dată certă nr.419 din 19.06.2002 al Camerei de Comerţ şi Industrie Maramureş – Biroul Unic, Ş. A. F. şi G. I. au înfiinţat SC F. SRL Baia Mare înregistrată în Registrul Comerţului sub nr. J24/330/2002 din 20.06.2002.
În cadrul acestei societăţi comerciale Ş. A. F. deţinea 10% din părţile sociale (2 părţi sociale), iar G. I. 90% din părţile sociale (18 părţi sociale). Prin acelaşi act constitutiv Ş. A. F. a fost desemnată să îndeplinească funcţia de administrator al societăţii.
Întrucât în Baia Mare numărul de farmacii era maxim în raport cu numărul locuitorilor şi prin urmare SC F. SRL nu putea fi autorizată să funcţioneze ca farmacie, la sugestia inculpatei, G. I. împreună cu Ş. A. F. au hotărât să cumpere părţile sociale ale unei societăţi comerciale cu profil farmaceutic care era deja autorizată să funcţioneze dar care avea suspendată activitatea.
În acest sens, Ş. A. F. împreună cu G. I. prin SC F. SRL au achiziţionat părţile sociale ale SC F. R. SRL, care ulterior le-au fost cesionate chiar asociatelor de către SC F. SRL actualizarea actului constitutiv al SC F. R. SRL, fiind autentificată de B.N.P. M. W. din Satu Mare, societatea schimbându-şi totodată şi denumirea în SC F. F. SRL .
În acelaşi context trebuie menţionat că printre specialiştii farmacişti din Satu Mare şi Baia Mare era notoriu că nu se pot înfiinţa farmacii noi în aceste două oraşe întrucât numărul farmaciilor în raport cu numărul locuitorilor era maxim, iar singura posibilitate pentru a se autoriza înfiinţarea şi funcţionarea unei farmacii era achiziţionarea uneia deja înfiinţată, dar care avea activitatea suspendată, acesta fiind unul dintre „ponturile” date de inculpată martorei G. I..
Ulterior înfiinţării SC F. F. SRL, de obţinerea autorizaţiilor necesare din partea Ministerului Sănătăţii Publice s-a ocupat Ş. A. F. împreună cu H. E., aceasta din urmă deşi nu era angajată legal la SC F. F. SRL a semnat totuşi unele acte (adrese, cereri) în numele acestei societăţi, cele două fiind ajutate în acest sens şi de către inculpată, SC F. F. SRL începând să funcţioneze efectiv la data de 01.04.2003.
Mai trebuie arătat că urmare a hotărârii adunării generale extraordinare a asociaţilor SC F. SRL din 22.12.2003 prin actul adiţional autentificat sub nr.3391/23.12.2003 de BNP M. W. din Satu Mare, G. I. a cesionat cele 18 părţi sociale ale sale către P. C. R. care a şi fost desemnată administrator al societăţii în locul martorei Ş. A. F..
Totodată, este de menţionat că toate actele juridice legate de înfiinţarea/modificarea SC F. SRL, respectiv SC F. F. SRL erau întocmite de către P. A., soţul inculpatei, care este de profesie avocat.
Pe alt plan, trebuie arătat că SC F. G. SA Satu Mare avea o vastă reţea de farmacii în judeţele Satu Mare şi Maramureş dintre care unele funcţionau în spaţii închiriate.
În această situaţia se afla şi Farmacia nr.73 Baia Mare care potrivit contractului de închiriere nr.596/ 25.04.2000 funcţiona între spaţiu de 60 m.p. situat în Baia Mare, str.Iza, nr.lA, închiriat de la SC M. SA, contract de închiriere care expira la data de 25.04.2002, chiria fiind de 6 $ m.p.
Prin adresa nr.765/16.07.2002 SC M. SA a comunicat SC F. G. SA că întrucât contractul de închiriere încheiat între cele două societăţi a expirat SC M. SA doreşte să închiriere spaţiul în continuare însă cu o chirie majorată de 8 $ plus TVA.
Prin adresa nr.2215/18.07.2002 SC F. G. SA, sub semnătura inculpatei şi a martorei V. T., a comunicat SC M. SA că începând cu data de 01.08.2002 oferă o chirie pentru spaţiul din str. Iza, nr. lA Baia Mare de 7 $/ m.p. însă SC M. SA nu a fost de acord cu această ofertă.
Prin adresa nr.837/06.08.2002 SC M. SA comunică SC F. G. SA că întrucât spaţiul din Baia Mare str.Iza, nr.lA, care a făcut obiectul contractului nr.596/2000 nu mai este disponibil pentru a fi închiriat, iar contractul de închiriere precizat anterior a expirat, solicită ca în termen de 48 de ore să fie eliberat spaţiul.
În aceste condiţii, fiind identificat spaţiul din Baia Mare, str.Traian, nr.27 în suprafaţă de 81 m.p., prin contractul de închiriere din 09.09.2002 înregistrat la SC F. G. sub nr.2589/10.09.2002, această din urmă societate a închiriat de la SC C. N. P. SRL, pentru o perioadă de 5 ani, spaţiul precizat anterior, chiria fiind stabilită la 500 $/ lună, plus TVA (adică 7,34 $/m.p.).
De asemenea, potrivit contractului de închiriere nr.737/ 01.08.2002 SC F. SRL a închiriat de la SC M. SA spaţiul situat în str.Iza, nr.lA Baia Mare pentru o perioadă de 3 ani, chiria fiind stabilită la 8 $ /m.p. plus TVA .
De menţionat este faptul că practic SC F. SRL a închiriat spaţiul în care anterior funcţionase F. nr.73 aparţinând SC F. G. SA, iar SC F. G. SA a închiriat spaţiul în care anterior funcţionase SC F. R. SRL (ulterior SC F. F. SRL).
Trebuie arătat că prelungirea contractului dintre SC F. G. SA şi SC M. SA a fost negociată exclusiv de inculpată şi în acelaşi context contractul de închiriere, ca şi actele adiţionale la acesta, dintre SC M. SA şi SC F. SRL au fost semnate de Ş. A. F. din partea SC F. SRL în calitate de administrator al acestei societăţi.
De reţinut este şi faptul că negocierea contractelor de închiriere dintre SC F. G. SA şi terţe persoane fizice sau juridice din reţeaua SC F. G. SA era atributul conducătorului acesteia, respectiv al inculpatei, potrivit art.5 din contractul de performanţă încheiat de aceasta cu A.P.A.P.S. nefiind necesară discutarea acestor probleme în consiliul de administraţie al societăţii.
Pentru stabilirea situaţiei de fapt reţinute, instanţa de fond a avut în vedere
declaraţiile martorilor audiaţi în cauză coroborate cu înscrisurile depuse la dosar şi
cu declaraţiile inculpatei.
Sub aspect legal, instanţa a reţinut că potrivit art.12 lit.a) rap. la art.l lit.b) din Legea nr.78/2000 constituie infracţiune efectuarea de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale dacă sunt săvârşite în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite.
Aşadar, pentru a fi întrunite elementele constitutive ale acestei infracţiuni era necesar ca fapta să constea în efectuarea de operaţiuni financiare, ori încheierea de tranzacţii financiare cu condiţia utilizării informaţiilor obţinute în virtutea funcţiei şi în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de bani, bunuri sau alte foloase necuvenite. Mai trebuie reţinut că operaţiunile financiare trebuiau să aibă caracterul unor acte de comerţ şi trebuiau să fie incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte o persoană.
Analizând faptele reţinute în sarcina inculpatei prin prisma cerinţelor pe care acestea trebuie să le îndeplinească pentru a fi întrunite elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art.12 lit.a) rap. la art.l lit.b) din Legea nr.78/2000, prima instanţă a apreciat că acestea nu întrunesc elementele constitutive ale acestei infracţiuni reţinând sub acest aspect că inculpata nu a efectuat operaţiuni financiare în înţelesul art.12 lit.a) din legea nr. 78/ 2000.
În acest sens, prima instanţă a constatat că, în mod surprinzător, legiuitorul a restrâns aria acţiunilor care pot constitui elementul material al infracţiunii prevăzute de art.12 lit.a) din Legea nr.78/ 2000 la operaţiunile financiare şi tranzacţiile financiare.
Prin urmare, prima instanţă a constatat că persoana care deţine o anumită funcţie dintre cele prevăzute de art. 1 din Legea nr.78/2000 pentru a putea fi trasă la răspundere penală în baza art.12 lit.a) din acelaşi act normativ trebuia să efectueze operaţiuni financiare, acestea să aibă caracterul unor acte de comerţ (obiective, subiective ori mixte), aceste operaţiuni financiare să fie incompatibile cu funcţia pe care o îndeplineşte, iar în efectuarea operaţiunilor financiare sa utilizeze informaţiile, evident confidenţiale, deţinute în virtutea funcţiei, scopul acestor operaţiuni financiare să fie obţinerea pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.
Legat de operaţiunile financiare, ca element material al infracţiunii în analiză, instanţa de fond a constatat că legiuitorul a incriminat în mod expres în art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 doar operaţiunile financiare ca specie a operaţiunilor comerciale şi nu operaţiunile comerciale în general comise în condiţiile şi scopurile prevăzute de acelaşi text de lege.
În acelaşi sens, instanţa de fond a constatat că legiuitorul a omis în cuprinsul actului normativ precizat anterior să definească termenul de operaţiuni financiare. De altfel, în urma verificărilor efectuate instanţa de fond a constatat :ă în legislaţia românească pozitivă nu este definită în nici un act normativ această sintagmă.
Prin urmare, pentru a putea stabili dacă faptele reţinute în sarcina inculpatei constituie sau nu operaţiuni financiare vom porni de la înţelesul literar, al termenilor care compun sintagma întrucât juridic aceştia nu sunt definiţi.
Aşadar, potrivit DEX, ediţia 1998, în domeniul ce interesează cauza de faţă, prin operaţiune se înţelege acţiunea (activitatea) efectuată în vederea realizării unui anumit scop, tranzacţie, ş.a.
Prin financiar, potrivit aceleiaşi ediţii a DEX, se înţelege ceva care defineşte organizarea finanţelor, circulaţia banilor, a creditului care ţine de finanţe, referitor la finanţe.
Prin finanţe potrivit DEX, ediţia 1998 se înţelege totalitatea mijloacelor băneşti care se găsesc la dispoziţia unui stat şi care sunt necesare pentru îndeplinirea funcţiilor sale, totalitatea mijloacelor băneşti ale unei întreprinderi.
Pornind de la aceste elemente, prima instanţă a constatat că în sarcina inculpatei s-a reţinut că printr-o persoană interpusă, respectiv martora G. I., împreună cu martora Ş. A. F., ar fi înfiinţat o societate comercială cu profil farmaceutic, societate pe care a favorizat-o mutând sediul F. nr.73 din Baia Mare aflată în structura SC F.. SA, al cărui director general era, din str.Iza, nr. 1A în Bd.Traian, nr.27.
În legătură cu aceste fapte, instanţa de fond a reţinut în primul rând că în cauză nu a fost dovedit fără echivoc faptul că SC F. SRL, respectiv SC F. F. SRL au fost înfiinţate de inculpată atât timp cât însăşi martora Ş. A. F. a arătat în declaraţiile sale că până în decembrie 2003 a ştiut că este asociată cu G. I. şi nu a bănuit că aceasta ar acţiona în numele inculpatei.
În al doilea rând, apreciind că cele două societăţi precizate anterior au avut ca asociaţi de fapt şi de drept până în decembrie 2003, pe G. I. şi Ş. A. F., instanţa de fond a considerat că acţiunile întreprinse de inculpată în virtutea funcţiei sale, în legătură cu cele două societăţi comerciale susmenţionate nu reprezintă operaţiuni financiare în sensul art.12 lit.a) din Legea nr.78/2000”.
Din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în cauză a apărut ca fiind evident că inculpata le-a ajutat pe G. I. şi Ş. A. F. să înfiinţeze SC F. SRL şi SC F. F. SRL, încălcând în acest fel prevederile contractului de performanţă încheiat cu A.P.A.P.S., însă acţiunile sale nu realizează elementul material al infracţiunii prevăzute de art.12 lit.a din Legea nr.78/ 2000. Acţiunile întreprinse de inculpată în timpul cât a îndeplinit funcţia de director general al SC Farmaceutica G. SA Satu Mare şi care sunt în legătură cu SC F. SRL, respectiv SC F. F. SRL pot fi apreciate ca fiind efectuate având la bază unele informaţii pe care inculpata le deţinea în virtutea funcţiei sale, sunt în mod cert incompatibile cu funcţia pe care aceasta o îndeplinea, pot fi considerate ca având drept scop final obţinerea unor foloase de către G. I. sau poate chiar de către inculpată, însă aceste acţiuni nu pot fi calificate ca fiind operaţiuni financiare în înţelesul riguros şi restrâns al legii penale, cunoscând fiind faptul că legea penală este de strictă interpretare.
Prin urmare, în baza art. 11 pct.2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală instanţa de fond a achitat-o pe inculpata P. C. RO. pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană ori încheierea de tranzacţii financiare, utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prevăzută de art.12 lit. a) din Legea nr.78/2000 rap. la art. 1 alin. 1 lit.b) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma participaţiei improprii, instanţa de fond a reţinut că potrivit art.l7 alin. 1 lit. c din Legea nr.78/2000, în înţelesul acestei legi, falsul şi uzul de fals constituie infracţiuni în legătură directă cu infracţiunile de corupţie sau cu infracţiunile asimilate acestora prevăzute de art.10 – 13 din lege dacă au fost săvârşite în scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute în secţiunea a 2-a şi a 3-a din Legea nr.78/2000, sau au fost săvârşite în realizarea scopului urmărit printr-o asemenea infracţiune.
Aşadar, pentru existenţa infracţiunii prevăzute de art.31 al. 2 Cod penal rap. la art.290 al.l Cod penal şi art.17 lit.c din Legea nr.78/2000 era necesar ca falsificarea înscrisului sub semnătură privată să se circumscrie scopului special prevăzut de lege, respectiv să fie săvârşită cu scopul de a ascunde comiterea uneia dintre infracţiunile prevăzute de art.10-13 din Legea nr.78/2000 ori în realizarea scopului urmărit de o asemenea infracţiune.
Având în vedere că s-a constatat că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de corupţie reţinute în sarcina inculpatei, instanţa de fond a apreciat că nu sunt întrunite nici cerinţele legale pentru existenţa infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată sub forma participaţiei improprii, ca infracţiune în legătură directă cu o infracţiune de corupţie nefiind dat scopul pentru care aceasta trebuie să fie comisă.
De altfel, instanţa de fond a apreciat că nici ca fals în înscrisuri sub semnătură privată de drept comun fapta nu a fost probată neîndoielnic, atât timp cât însuşi autorul falsului, martorul C. Ş., dar şi o parte a membrilor consiliului de administraţie al SC F. Ga. SA, inclusiv martorul M. I., reprezentantul statului, prin A.P.A.P.S. în acest organ de conducere, au declarat că în cadrul uneia dintre şedinţele consiliului directorul general i-a informat pe membrii acestuia despre situaţia F. nr.73 din Baia Mare şi s-a apreciat de către membrii consiliului că chiria majorată solicitată de SC M. SA şi investiţiile necesare în spaţiul din str.Iza nr.lA nu se justifică, principiul de drept „in dubio pro reo” găsindu-şi astfel aplicabilitate. În plus, acest act managerial este apreciat de către foştii membri ai consiliului de administraţie şi angajaţi ai SC F. G. SA ca fiind o decizie benefică societăţii comerciale în cauză.
În consecinţă, în baza art. 11 pct.2 lit. a) Cod procedură penală raportat la art.10 lit.d) Cod procedură penală instanţa de fond a achitat-o pe inculpată şi pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, sub forma participaţiei improprii, prevăzută de art.31 alin.2 Cod penal rap. la art.290 alin. 1 Cod penal şi art.17 lit.c) din Legea nr.78/2000 pentru prevenirea, descoperirea şi sancţionarea faptelor de corupţie.
Pentru considerentele expuse referitor la infracţiunea de fals în înscrisuri sub semnătură privată, în baza art.348 Cod procedură penală, instanţa de fond a respins cererea de anulare a cererii de înregistrare menţiuni sub nr.8729/29.10.2002 la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, iar cheltuielile judiciare avansate de stat au rămas în sarcina acestuia.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava şi inculpata P. R. C..
În motivarea apelului, Parchetul de pe lângă înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava a criticat sentinţa primei instanţe pentru nelegalitate şi netemeinicie, arătând, în esenţă, că soluţia de achitare a inculpatei pentru cele 2 infracţiuni reţinute în sarcina sa este rezultatul unei eronate interpretări a textelor legale care definesc infracţiunile asimilate infracţiunilor de corupţie, precum şi cele în legătură directă cu cele de corupţie. De asemenea, a arătat că instanţa în mod greşit a înlăturat o parte din probatoriul ce confirma vinovăţia inculpatei, reţinând cu uşurinţă şi neargumentat apărările invocate de către inculpată, aspecte care au condus în cele din urmă la reţinerea unei alte situaţii de fapt decât cea reală şi conţinută în actul de sesizare, apreciind că activităţile inculpatei de iniţiere a unei afaceri, de achiziţionare de bunuri în sistem leasing, precum şi de coordonare a activităţii unei societăţi comerciale concurente, intră în sfera operaţiunilor financiare ca acte de comerţ, fiind pe deplin dovedită vinovăţia inculpatei sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în actul de sesizare.
Inculpata P. R. C. a solicitat desfiinţarea în parte a sentinţei penale apelate şi achitarea sa în temeiul disp. art. 11 pct. 2 lit. a rap. la art. 10 lit. a Cod procedură penală pentru ambele infracţiuni pentru care a fost trimisă în judecată, întrucât acestea nu există.
În motivarea apelului, inculpata a arătat, în esenţă, că nici una dintre activităţile întreprinse de dânsa privitor la înfiinţarea unei farmacii, nu sunt incompatibile cu funcţia ce o îndeplinea, de director general la S.C. F. G. S.A. Satu Mare, că nu a făcut decât să le pună în legătură pe martorele Ş. A. F. şi G. I., intenţiile lor de a înfiinţa o farmacie fiind publice, mutarea sediului Farmaciei nr. 73 Baia Mare în spaţiul din B-dul Traian nr. 27 Baia Mare a fost un act managerial bun, iar profesorul universitar dr. I. T. a concluzionat în lucrarea sa că „actul întocmit (fals) care atestă hotărârea consiliului de administraţie pentru efectuarea mutării sediului farmaciei este total lipsit de efecte juridice, deoarece emană de la un organ necompetent şi nu are temei legal”.în apel au fost audiaţi inculpata apelantă (f 35) şi martorul C. Ş. (f 99), fiind solicitate relaţii de la Oficiul Registrului Comerţului de pe lângă Tribunalul Satu Mare, referitoare la procedura şi documentaţia necesară în anii 2002-2003 de schimbare a sediului secundar – punct de lucru al unei societăţi comerciale pe acţiuni cu capital majoritar de stat, în speţă, mutarea unei farmacii, având în vedere normele metodologice privind aplicarea Legii nr. 26/1990.
Prin decizia penală nr. 59 din 26.02.2008 pronunţată de Tribunalul Suceava în dosar nr. 3479/314/2006, s-au respins ca nefondate apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava şi de către inculpata P. R. C..
Pentru a decide astfel, a constatat instanţa de control judiciar că prima instanţă a reţinut în mod corect situaţia de fapt, dând o justă interpretare probatoriului administrat în cauză.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs atât Ministerul Public – Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie – Direcţia Naţională Anticorupţie – Serviciul Teritorial Suceava cât şi inculpata P. R. C., criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
În motivarea recursului, parchetul a arătat că greşit s-a dispus achitarea inculpatei pentru săvârşirea infracţiunilor pentru care a fost trimisă în judecată, soluţia pronunţată fiind rezultatul unei greşite interpretări a dispoziţiilor legale, cât şi a probatoriului administrat în cauză.
Astfel, potrivit art.7 Cod comercial sunt comercianţi aceia care fac fapte de comerţ având comerţul ca profesiune obişnuită şi societăţile comerciale. Ori în speţă este dovedit faptul că inculpata a acţionat în numele S.C F. F. S.R.L.
Legat de efectuarea actelor de comerţ, art. 3 din Codul Comercial stipulează că legea consideră ca fapte de comerţ, cumpărările, vânzările de părţi sau acţiuni ale societăţilor comerciale.
Potrivit practicii comerciale, constituie fapte de comerţ, cumpărarea părţilor sociale sau a acţiunilor chiar la o societate în curs de constituire sau neregulat constituită.
De asemenea, codul comercial în art. 4 prevede că sunt socotite ca fapte de comerţ, celelalte contracte şi obligaţiuni ale unui comerciant. Plecând de la ideea că majoritatea actelor încheiate de un comerciant sunt în legătură cu comerţul acestuia, s-a creat prezumţia legală că toate actele săvârşite de un comerciant sunt de natură comercială.(Codul Comercial adnotat – Editura Tribuna Craiova 1994, pag. 29, 50)
Actele şi faptele de comerţ sunt definite ca fiind „actele juridice, faptele juridice şi operaţiunile comerciale prin care se realizează producţia de mărfuri, executarea de lucrări ori prestarea de servicii sau o interpunere în circulaţia mărfurilor, cu scopul de a obţine profit”.(Drept comercial român, Ediţia a VI-a, S. D., C.. )
Pe de altă parte, în cea dea doua modalitate a infracţiunii, încheierea de tranzacţii financiare, folosind informaţiile obţinute în virtutea funcţiei determină elementul material al laturii obiective al infracţiunii dacă informaţiile dobândite constituie mijlocul care facilitează astfel de operaţiuni în scopul obţinerii pentru sine sau pentru altul de foloase necuvenite.
În esenţă, potrivit probelor administrate în cauză, rezultă că inculpata s-a substituit în fapt administratorului S.C. F. F. S.R.L, exercitând o activitate cu scop lucrativ şi destinată obţinerii de profit personal.
Contrar obligaţiilor de serviciu, inculpata utilizând informaţii confidenţiale, s-a implicat, prin intermediul unor interpuşi, în înfiinţarea SC F. SRL Baia Mare.
Din probele administrate rezultă că inculpata a fost cea care i-a propus martorei Ş. A. F. să înfiinţeze o societate cu profil farmaceutic, la care aceasta să deţină un procent de 10%, iar numita G. I. un procent de 90%. Ulterior, inculpata s-a implicat în mod activ în înfiinţarea societăţii, în obţinerea unui spaţiu şi a autorizaţiilor de funcţionare precum şi a obţinerii unor fonduri de la Casa Judeţeană a Asigurărilor de Sănătate, în scopul evident al obţinerii de foloase pentru şine, rezultată în urma activităţii private.
După înfiinţarea acestei societăţi, inculpata s-a arătat preocupată de achiziţionarea unui spaţiu pentru farmacia înfiinţată şi cunoscând datorită calităţii sale, de existenţa unui contract de închiriere a unui spaţiu cu un vad comercial bun, în care îşi desfăşura activitatea una din farmaciile aparţinând societăţii la care era director, s-a hotărât să nu prelungească contractul de închiriere în cauză, cu proprietarul de drept S.C. M. S.A. BAIA MARE şi să obţină spaţiul respectiv pentru societatea pe care tocmai o înfiinţase, rezultat care s-a şi produs.
Această implicare a inculpatei, este dovedită prin declaraţiile martorilor S. A. F., D. M., P. T., L. A., martori care au precizat în mod clar interesul manifestat de inculpată cu privire la acest spaţiu.
După obţinerea spaţiului pentru S.C. F. S.R.L, inculpata s-a implicat în mod activ şi în obţinerea autorizaţiilor de funcţionare.
Cunoscând că astfel de autorizaţii ar fi fost greu de obţinut pentru o societate nou înfiinţată, inculpata a găsit o modalitate de a trece cu uşurinţă peste aceste dificultăţi, în sensul că, s-a hotărât să achiziţioneze părţile sociale a S.C. F. R. S.R.L. BAIA MARE, care avea activitatea suspendată dar care avea aviz de funcţionare. După achiziţionarea părţilor sociale, societatea şi-a schimbat şi denumirea în S.C. F. F. S.R.L. BAIA MARE, în acest mod fiind creată o nouă societate comercială cu profil farmaceutic şi autorizată.
În luna septembrie 2003, inculpata a luat decizia de a achiziţiona pe societate, în sistem leasing un autoturism marca Mercedes, sens în care i-a adus la cunoştinţa martorei Ş. A. F. acest aspect, însă mult mai târziu precizând martorei că decizia ar aparţine de fapt numitei G. I..
În cursul lunii octombrie 2003, inculpata şi-a încetat raporturile de muncă cu S.C. G. S.A. şi întrucât din acel moment nu mai exista nici o stare de incompatibilitate a preluat în cele din urma părţile sociale ale numitei G. I., reuşind să o excludă din societate şi pe Ş. A. F..
Din probatoriul administrat rezultă că prin activităţile desfăşurate, inculpata a exercitat în fapt şi mascat, operaţiuni financiare ce acte de comerţ, în scopul special al obţinerii de bani sau bunuri, cu ignorarea incompatibilităţilor prevăzute în contractul de management.
Din declaraţiile martorei Ş. A. date în cursul urmăririi penale cât şi în faţa instanţei, rezultă faptul că numita G. I. nu a avut nicio implicare în activitatea farmaciei, toate activităţile fiind coordonate şi realizate de către inculpată.
Referitor la infracţiunea prev. de art. 31 al 2 Cod penal rap. la art. 290 al 1 Cod penal şi art.17 lit.c din Lg. 78/2000 reţinută în sarcina inculpatei, din actele dosarului se constată că pentru a da o formă de legalitate deciziei sale de mutare a farmaciei 73 , inculpata în mod intenţionat l-a determinat pe martorul C. Ş. să întocmească în fals un extras al procesului-verbal nr.20 al Consiliului de Administraţie al SC G. SA, în care s-a menţionat în mod nereal că o astfel de problemă ar fi fost dezbătută pe ordinea de zi. Ulterior tot în mod intenţionat inculpata i-a cerut martorului G. D. să falsifice în baza copiei extras întocmită în fals, demersuri la O.R.C, pentru înregistrarea noului sediu, această cerere întocmită de martor producând efecte juridice .
Inculpata a arătat că greşit s-au reţinut, ca temei al achitării, dispoziţiile art. 10 lit. d Cod procedură penală, în condiţiile în care faptele nu există în însăşi materialitatea lor. Astfel, activitatea sa, constând în punerea în legătură a martorilor G. I. şi Ş. A. F. în scopul asocierii pentru deschiderea unei farmacii, în situaţia în care exclusiv cele două au stabilit condiţiile, nu se circumscrie noţiunii de „ operaţiuni comerciale ca acte de comerţ”. Din probele administrate în faza de cercetare judecătorească reiese fără dubii că decizia managerială de mutare a F. nr. 73 din strada Izei nr. 1/A din Baia Mare într-o altă locaţie, respectiv în strada Traian nr. 27 a fost una corectă. Reiese că neprelungirea contractului de închiriere pe care F. nr. 73 din cadrul SC F. G. SA Satu Mare îl avea încheiat cu SC M. SA Baia Mare şi iminenta evacuare din această locaţie a fost motivul determinant al mutării din spaţiul de pe strada Izei nr. 1/A din Baia Mare în spaţiul din strada Traian nr. 27.
În ceea ce priveşte cesionarea părţilor sociale ale SC F. R. SRL Baia Mare către SC F. SRL Baia Mare şi apoi către SC F. F. SRL Baia Mare, acestea sunt combătute fără echivoc prin depoziţiile martorilor G. I., S. T. şi N. O. date pe parcursul cercetării judecătoreşti din care rezultă fără dubii că tranzacţiile au fost efectuate de G. I. în mod nemijlocit şi în interesul său.
S-a mai susţinut nefondat că s-ar fi implicat în obţinerea autorizaţiilor necesare legalei funcţionări a SC F. F. SRL. Aceste susţineri sunt combătute prin depoziţiile martorilor F. I., T. F. C. şi H. E., date în faţa judecătorului. Aceştia declară ferm că inculpata nu s-a implicat activ şi direct în acţiunile de înfiinţare şi de autorizare a SC F. F. SRL.
De asemenea, în ceea ce priveşte achiziţionarea maşinii Mercedes Sport, aşa cum reiese fără nici un fel de dubiu din probele administrate în faza de cercetare judecătorească aceasta a fost achiziţionată în sistem leasing la iniţiativa martorei G. I..
În ceea ce priveşte cea de-a doua infracţiune reţinută în sarcina sa, săvârşirea ei este infirmată în mod neîndoielnic de martorii M. I., C. C. D., Ţ. I., T. E., C. Ş., G. D. şi C. I., care audiaţi în faza de cercetare judecătorească, confirmă faptul problema mutării sediului F. nr. 73 a fost discutată şi aprobată în şedinţa Consiliului de Administraţie a SC F. G. SA Satu Mare.
În consecinţă, a solicitat achitarea sa sub aspectul săvârşirii ambelor infracţiuni, în conformitate cu dispoziţiile art. 10 lit. a Cod procedură penală.
Analizând recursurile prin prisma motivelor invocate, şi care se circumscriu cazului de casare prev. de art. 3859 alin. 1 pct. 18 Cod procedură penală, precum şi în conformitate cu dispoziţiile art. 3859 alin. 3 Cod procedură penală, Curtea constată că cel declarat de Parchet este neîntemeiat, iar cel declarat de inculpată este întemeiat, pentru următoarele considerente:
Inculpata a îndeplinit în perioada septembrie 2001 – noiembrie 2003, funcţia de director general al SC F. G. SA Satu Mare, cu acţionar majoritar, până în noiembrie 2003, Statul Român (57,2% din acţiuni).
În această calitate, a semnat un contract de performanţă care instaura obligaţii şi interdicţii printre care şi obligaţia de „a păstra cu rigurozitate confidenţialitatea asupra datelor şi informaţiilor referitoare la activitatea societăţii” precum şi interdicţia de a desfăşura „orice activităţi în beneficiul unor societăţi concurente, altor societăţi cu acelaşi domeniu de activitate sau al unor societăţi comerciale ce se află în relaţii de comerţ cu societatea comercială parte în contract”. Această interdicţie se extindea potrivit contractului şi asupra soţului sau soţiei conducătorului, precum şi asupra rudelor şi afinilor acestuia până la gradul patru inclusiv.
Se susţine în actul de acuzare că inculpata, utilizând informaţii confidenţiale, s-a implicat, prin interpuşi, în înfiinţarea SC F. SRL Baia Mare, societate cu profilul farmaceutic, efectuând ulterior şi alte acte ce s-ar circumscrie conţinutului constitutiv al infracţiunii prev. de art. 12 lit. a rap. la art. 1 lit. b din Legea nr. 78/2000.
Principala probă reţinută în sprijinul acestor susţineri o constituie declaraţia martorei Ş. A. F., asociat (10%) la SC F. SRL Baia Mare, împreună cu martora G. I..
Or, dată fiind starea conflictuală intervenită între inculpată şi cea dintâi martoră, ulterior lunii octombrie 2003 (când inculpata a preluat părţile sociale ale martorei G. I.), generată de lipsurile în gestiune descoperite în cadrul societăţii „F.”, (cu privire la care de altfel au fost sesizate şi organele de urmărire penală, efectuându-se în prezent cercetări faţă de numita Ş. A. F., sub aspectul săvârşirii infracţiunii de delapidare), aceste declaraţii se impun a se reţine exclusiv în limita în care se coroborează cu întreg materialul probator administrat în cauză.
Din coroborarea tuturor mijloacelor de dovadă administrate, atât înaintea primei instanţe, cât şi în apel, cu respectarea dispoziţiilor procedurale ce garantează aflarea adevărului, reiese că ambele instanţe au reţinut corect situaţia de fapt, pe larg expusă în considerentele celor două hotărâri pronunţate.
Inculpata a fost trimisă în judecată, printre altele, pentru săvârşirea infracţiunii de efectuare de operaţiuni financiare, ca acte de comerţ, incompatibile cu funcţia, atribuţia sau însărcinarea pe care o îndeplineşte o persoană, ori încheierea de tranzacţii financiare utilizând informaţiile obţinute în virtutea funcţiei, atribuţiei sau însărcinării sale, prev. de art.12 lit.a din Legea nr.78/2000 raportat la art.1 alin.1 lit.b din Legea nr.78/2000.
Conţinutul constitutiv al unei infracţiuni desemnează totalitatea condiţiilor prevăzute în norma de încriminare cu privire la actul de conduită interzis, pe care le îndeplineşte făptuitorul, ori devin relevante prin săvârşirea acţiunii sau inacţiunii de către acesta.
Componenta esenţială a conţinutului constitutiv, acţiunea făptuitorului interzisă prin norma penală, este cercetată în doctrina penală sub două aspecte: obiectiv şi subiectiv.
Aspectul obiectiv sau latura obiectivă a conţinutului constitutiv al infracţiunii desemnează totalitatea conduitelor cerute de norma de încriminare cu privire la actul de conduită, pentru existenţa infracţiunii.
De esenţa conţinutului constitutiv al infracţiunii, ca şi componentă a acestuia, este elementul material ce desemnează însuşi actul de conduită interzis, concretizat într-o acţiune sau inacţiune, ori în mai multe variante alternative. Strâns legate de elementul material şi pentru întregirea laturii obiective, sunt aşa numitele condiţii-cerinţe esenţiale ale acestuia.
Din definiţia infracţiunii mai sus menţionate, se desprinde concluzia că elementul material al laturii ei obiective îl constituie efectuarea de operaţiuni financiare (şi nu efectuarea de acte de comerţ).
Analizând operaţiunile reţinute în sarcina inculpatei prin actul de sesizare a instanţei, ca implicare în activitatea SC F. SRL, şi care pe scurt ar putea fi sintetizate în: înfiinţarea unei societăţi comerciale, neprelungirea contractului de închiriere pentru un spaţiu comercial, închirierea unui spaţiu comercial, avansarea chiriei pentru un spaţiu comercial, implicarea în obţinerea unei autorizaţii pentru începerea activităţii unei societăţi comerciale, intervenirea cumpărării de către alte persoane a unor părţi sociale din capitalul unei societăţi comerciale, acordarea sprijinului şi a sfaturilor pentru obţinerea de către alte persoane a unor autorizaţii de mutare a sediului unei societăţi comerciale, utilizarea unor influenţe pentru a obţine o altă societate, contractul cu CAS, „implicarea activă” în administrarea unei societăţi comerciale, negocierea (încheierea) unui contract de leasing, (şi în măsura în care au fost dovedite), nu se încadrează în categoria „operaţiuni financiare”.
Ambele instanţe au făcut o analiză amplă a acestei sintagme, prin prisma disp. art.3 al Codului Comercial Român şi a doctrinei în materie, cu respectarea principiului că legea penală e de strictă interpretare, impunându-se a fi interpretată în sensul ei riguros şi restrâns.
Prin urmare, cum activitatea pretins infracţională desfăşurată de inculpată nu reprezintă o „operaţiune financiară”, aspect de altfel corect reţinut de instanţele de fond şi apel, reiese că însuşi elementul material al infracţiunii, ca act de conduită interzis astfel cum a fost el anterior definit, nu este dat în cauză, aspect ce echivalează cu însăşi inexistenţa infracţiunii, în materialitatea ei.
Nu se mai impune analiza existenţei/inexistenţei cerinţelor esenţiale ale acestuia, astfel cum sunt ele definite de textul de lege incriminator, printre ele numărându-se şi îndeplinirea condiţiilor ca aceste operaţiuni financiare să constituie acte de comerţ.
Aşadar, corect prima instanţă a dispus achitarea inculpatei, în conformitate cu disp. art.11 pct.2 lit.a Cod procedură penală, temeiul achitării fiind cel prevăzut de art.10 lit.a Cod procedură penală, şi nu cel prevăzut de art.10 lit.d Cod procedură penală.
Referitor la infracţiunea de participaţie improprie la fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.31 alin.2 Cod penal raportat la art.290 alin.1 Cod penal şi art.17 lit.c din Legea nr.78/2000, din depoziţiile martorilor M. I., C. C., T. I., G. D. şi C. I. reiese că inculpata, în cadrul uneia dintre şedinţele Consiliului de Administraţie al SC F. G. SA, a informat persoanele prezente despre situaţia F. 73 din Baia Mare, concluziile dezbaterilor purtate fiind că suma majorată, solicitată de SC M. SA, cu titlu de chirie, nu se justifică, impunându-se mutarea locaţiei într-un alt spaţiu.
Martorul C. Ş. relatează în declaraţia sa că, fiindu-i solicitat un extras al procesului-verbal din şedinţa Consiliului de Administraţie în care s-a aprobat mutarea sediului F. nr.73 din vechiul sediu, a întrebat-o pe inculpată dacă s-a luat vreo decizie în acest sens. Ca răspuns, aceasta a afirmat că „membrii Consiliului de Administraţie au fost informaţi cu privire la această chestiune şi că au fost de acord cu această măsură”.
Prin urmare, nu se poate concluziona că problema mutării locaţiei F. nr.73 nu ar fi fost discutată, la cererea inculpatei, în şedinţa Consiliului de Administraţie, chiar dacă în procesul-verbal nu era făcută nicio menţiune în acest sens.
Din cele anterior expuse nu reiese că inculpata l-ar fi instigat pe martorul C. Ş. să emită în fals un extras al procesului-verbal nr.20 al Consiliului de Administraţie al SC G. SA, astfel că nici această faptă, în însăşi materialitatea ei, nu există, impunându-se achitarea inculpatei în conformitate cu disp. art. 10 lit.a Cod procedură penală.
De altfel, în mod corect instanţele de fond şi apel au reţinut că, din interpretarea declaraţiilor martorilor audiaţi în acest sens, reiese că infracţiunea de instigare la fals nu a fost probată neîndoielnic, găsindu-şi aici aplicabilitatea principiul „in dubio pro reo”, greşit reţinut fiind doar temeiul achitării.
Pentru considerentele arătate, Curtea, constatând că recursul declarat de Parchet este neîntemeiat, în conformitate cu dispoziţiile art.38515 pct.1 lit.b Cod procedură penală, l-a respins ca atare.
Constatând întemeiat recursul declarat de inculpată, în conformitate cu disp. art.38515 pct.2 lit. d Cod procedură penală, Curtea l-a admis.
