Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice-revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei

SENTINŢA PENALĂ NR. 176/14.12.2010 (Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice-revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei )

Pe rol, soluţionarea cauzei penale privind pe inculpatul M. I. R., trimis în judecată prin rechizitoriul nr. 1342/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu–Gară pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 86 alin. 1 din OUG 195/2002 R cu aplicarea art. 37 lit. „a” C.penal.

La apelul nominal făcut în şedinţa publică au lipsit inculpatul şi martorii, inculpatul fiind reprezentat de dl. av. B. B., conform delegaţiei pentru asistenţă judiciară obligatorie nr. 4013/20.10.2010, depusă la dosarul cauzei, substituit de către dl. av. N. O. M., conform delegaţiei de substituire nr. 101/09.11.2010, aflată la fila 11 din dosar.

Procedura este legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de către grefier, învederând instanţei că s-a depus la dosarul cauzei, de către poliţia comunei Jilava, procesul verbal din care rezultă imposibilitatea executării mandatului de aducere privind pe inculpat, întrucât cel în cauză nu a fost găsit la domiciliu, fiind plecat în Grecia.

Instanţa apreciază că s-au făcut toate demersurile pentru ca acest inculpat să se prezinte în faţa instanţei.

Apărătorul inculpatului precizează că nu mai are alte cereri de formulat şi solicită judecarea cauzei pe fond.

Reprezentantul parchetului solicită judecarea cauzei pe fond.

Instanţa, nemaifiind alte probe de administrat sau cereri de formulat, consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pe fond.

Reprezentantul Ministerului Public, având cuvântul pe fond, expune şi susţine situaţia reţinută în sarcina inculpatului, în modalitatea descrisă în rechizitoriu, pune concluzii de condamnare a acestuia la pedeapsa închisorii, cu obligarea la plata cheltuielilor judiciare către stat şi a onorariului pentru apărător din oficiu.

Dl. av. N. O. M., apărătorul inculpatului, solicită să se reţină în favoarea acestuia drept circumstanţe atenuante prevederile art. 74 C.pen., având în vedere că a recunoscut săvârşirea infracţiunii la urmărirea penală, pedeapsa să fie coborâtă sub minimul prev. de dispoziţiile legale, în baza art. 76 C.pen., iar ca modalitate de executare solicită să se facă aplicarea art. 81- 82 C.pen. pe durata unui termen de încercare; să fie obligat la plata onorariului pentru apărător din oficiu.

I N S T A N Ţ A

Deliberând asupra acţiunii penale de faţă:

Prin rechizitoriul nr.1342/P/2007 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu-Gară, inculpatul M. I. R. a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” prev. şi ped. de art. 86 alin.1 din O.U.G.195/2002 R.

Din actul de sesizare a instanţei, rezultă următoarea situaţie de fapt:

În data de 14.10.2007, ora 845, pe A2 în zona km. 58, organele de poliţie au oprit pentru verificare autoturismul marca Dacia 1310 cu nr. de înmatriculare B-23-MKK, condus din direcţia Constanţa spre Bucureşti de către inculpat, în condiţiile în care nu posedă permis de conducere.

Cu această ocazie s-a constatat că inculpatul nu posedă permis de conducere, deşi iniţial, întrebat fiind, acesta a declarat că posedă permis de conducere categoria „B”, însă nu-l are asupra sa.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează prin: proces verbal de constatare; declaraţia inculpatului M. I. R. care recunoaşte comiterea faptei reţinute în sarcina sa; declaraţiile martorilor D. I. şi Z. G.; adresa nr. 167133/30.06.2008 emisă de S.P.C.R.P.C.Î.V. Călăraşi; dovezi ale îndeplinirii procedurii de trimitere în judecată în lipsă a inculpatului după o primă audiere acesta sustrăgându-se apoi cercetărilor; proces verbal de verificare a inculpatului în Evidenţa Sistemului Naţional; dovezi ale îndeplinirii procedurii de citare a inculpatului în vederea prezentării materialului de urmărire penală; fişa de cazier judiciar a inculpatului.

Analizând întregul material probator administrat în cauză, instanţa reţine următoarele:

În dimineaţa zilei de 14.10.2007, inculpatul M. I. R. conducea autoturismul Dacia 1310 de culoare albă cu nr. de înmatriculare B-32-MKK (proprietatea numitului C. C.) pe Autostrada Soarelui (A2), din direcţia Constanţa spre Bucureşti. În autoturism împreună cu inculpatul se mai aflau D. I. şi Z. G.. La km 58 autoturismul condus de inculpat a fost oprit de către un echipaj de poliţie, pentru că nu avea aprinse luminile de întâlnire, ocazie cu care i s-au solicitat conducătorului auto documentele. La această solicitare inculpatul a răspuns că nu le are asupra sa, dar că este posesor al permisului categoria B din anul 2006, cceea ce s-a dovedit a fi neadevărat la verificările efectuate în baza de date.

Că inculpatul M. I. R. nu avea dreptul de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, rezultă şi din datele comunicate prin adresa nr.167133/30.06.2008 emisă de Serviciul Public Comunitar Regim Permise de Conducere şi Înmatriculare a Vehiculelor Călăraşi, date ce confirmă faptul că inculpatul nu figura în evidenţe ca fiind posesor al permisului de conducere.

Faţă de cele reţinute mai sus, instanţa constată că fapta de „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care nu posedă permis de conducere” există, prezintă pericol social, este prevăzută de legea penală (art. 86 alin.1 din OUG 195/2002) şi a fost săvârşită cu intenţie de către inculpat.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului M. I. R. rezultă că acesta are antecedente penale fiind condamnat la 3 ani închisoare cu aplicarea art. 81-82 C.pen. prin sentinţa penală nr. 1060/14.04.2006, dosar 8145/2005, definitivă prin neapelare.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei, instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.pen., respectiv persoana inculpatului, tânăr în vârstă de 22 de ani la data săvârşirii faptei, antecedentele penale – recidivist postcondamnatoriu, natura infracţiunii – faptă săvârşită cu intenţie, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei – pe timpul zilei, pe un drum intens circulat, având ca pasageri alte două persoane, pericolul pe care-l reprezintă astfel de fapte, respectiv starea de insecuritate creată faţă de integritatea persoanelor şi bunurilor, posibilitatea producerii unor accidente de circulaţie soldate cu urmări deosebit de grave, încercarea inculpatului de inducere în eroare a organelor de poliţie prin afirmaţia că este posesor de permis de conducere categoria B, recunoaşterea acestuia imediat după săvârşirea faptei, dar şi atitudinea de nepăsare faţă de procedura ce se desfăşoară împotriva sa.

Astfel, instanta nu va putea reţine dispoziţiile art. 74 raportat la art. 76 din Codul penal, pentru coborârea pedepsei aplicate sub minimul special, neexistand suficiente date în acest sens. Existenţa uneia din împrejurările enumerate exemplificativ în art. 74 din Codul penal, respectiv recunoaşterea faptei, nu obligă instanţa de judecată să o considere circumstanţă atenuantă judiciară şi să coboare pedeapsa aplicată sub minimul prevăzut de norma incriminatoare.

Se apreciază, totodată, că scopul pedepsei şi reeducarea inculpatului nu se pot realiza decât prin privare de libertate, nefiind îndeplinite condiţiile privind suspendarea condiţionată a executării pedepsei prev. de art. 81-82 C.pen.

Urmează, în baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplic. art.37 lit. „a” C.pen., a-l condamna pe inculpatul M. I. R. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.

Urmează, în baza art. 83 C.pen., a dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.1060/14.04.2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

Urmează, în baza art. 71 C.pen., a interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II-a şi „b” C.pen. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează, în baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen., a-l obliga pe inculpat la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care 200 lei către Baroul Călăraşi, onorariu av. B. B.).

Văzând şi prevederile art. 361 Cod procedură penală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

HOTĂRĂŞTE

În baza art. 86 alin. 1 din OUG nr. 195/2002 R, cu aplic. art.37 lit. „a” C.pen., condamnă pe inculpatul M. I. R. la pedeapsa de 1 (unu) an închisoare.

În baza art. 83 C.pen dispune revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 3 ani închisoare aplicată inculpatului prin sentinţa penală nr.1060/14.04.2006 a Judecătoriei Buftea, definitivă prin neapelare, pedeapsă care se adaugă la pedeapsa pronunţată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute în total pedeapsa de 4 (patru) ani închisoare.

În baza art. 71 C.pen. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II-a şi „b” C.pen. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 191 alin. 1 C.proc.pen. obligă inculpatul la plata sumei de 500 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului (din care 200 lei către Baroul Călăraşi, onorariu av. B. B.).

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru inculpat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 14.12.2010.

NR. CRT.21

SENTINŢA PENALĂ NR. 125/25.05.2011 (Plângere rezoluţie procuror)

Pe rol soluţionarea cauzei penale, privind pe petenţii VO, II si PN în contradictoriu cu intimatul VA, având ca obiect plângere rezoluţie procuror.

Dezbaterile au avut loc în sedinţa publică din data de 19.05.2011 şi au fost consemnate în încheierea de şedinţă din acea zi, ce face parte integrantă din prezenta, când instanţa având nevoie de timp pentru a delibera, a amânat pronunţarea la data de 26.05.2011.

Deliberând asupra cauzei penale de faţă:

Prin cererea înregistrată sub nr.375/249/2011 petenţii VO, II si PN, AU formulat plângere împotriva rezoluţiei nr.901/P/2008 din data de 20.10.2010 dată de procuror în dosarul nr.901/P/2008 al Parchetului de lângă Judecătoria LG şi solicită să se desfiinţeze rezoluţia şi să se trimită cauza procurorului pentru începerea urmăririi penale pentru infracţiunile de abuz in serviciu şi înşelăciune în convenţii.

În motivarea plângerii petenţii arată că la data de 27.01.2011 li s-a comunicat rezoluţia dată de procuror prin care s-a confirmat propunerea organelor de urmărire penală de neîncepere a urmăririi penale faţă de numitul VA pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art.246 si 215 alin.l din Codul penal.

Din decizia comercială nr.1159/R din data de 07.10.2008 a CAB rezultă că lichidatorul judiciar a organizat licitaţia cu încălcarea unor texte de lege imperative.

Din actele dosarului, pe care le-a ataşat şi la plângerea formulată, rezultă că lichidatorul judiciar a mai săvârşit următoarele fapte:

– nu a făcut publicaţia vânzării într-un ziar de largă circulaţie deşi aceasta era obligatorie;

– nu a afişat publicaţia de vânzare la sediul primăriei aşa cum a menţionat în mod neadevărat;

– nu a afişat publicaţiile de vânzare pe uşile apartamentelor vândute la licitaţie deşi era obligatoriu;

Din probele aflate la dosar mai rezultă că lichidatorul judiciar le-a cerut în avans chiria pentru apartamente, le-a promis că le va vinde direct apartamentele la valoarea contabilă neamortizată dar mai întâi trebuie să plătească chiria în avans şi după aceea a organizat o licitaţie „oculta„ la care apartamentele au fost vândute la licitaţie numitei MAA;

În baza acestei vânzări bazate pe o licitaţie frauduloasă, deşi hotărârea nu era irevocabilă, în vara anului 2008 au fost evacuaţi cu forţa de MAA şi soţul său, ajutaţi de angajaţii acestuia, aceştia au distrus gardul, aleile, plantaţiile de pomi, instalaţia de încălzire şi de alimentare cu apa potabilă, au îngrădit blocul cu gard din plasa de sârmă sudată iar între timp apartamentele au fost devastate iar ei au fost nevoiţi să facă împrumuturi şi să–şi construiască case pentru că nu mai aveau unde locui şi urma să vină iarna.

Prin rezoluţia de netrimitere în judecată arată că li se încalcă liberul acces la justiţie şi este favorizată persoana care a cauzat toate aceste consecinţe prin organizarea licitaţiei cu încălcarea legii.

În drept, se invocă dispoziţiile art.278/1 alin.l si 2 si 8 lit.„b„ din Codul de procedura penala.

În dovedirea cererii, petenţii au ataşat la plângere următoarele înscrisuri în copie: plângerea formulată împotriva rezoluţiei nr.901/P/2008 dată de procuror şi dovada confirmării de primire a acesteia; Decizia comercială nr.1159 R pronunţată de CAB – Secţia a VI-a Comercială; publicaţie de vânzare din data de 26.05.2008; proces –verbal de adjudecare nr.1/23.07.2008; proces-verbal de licitaţie nr.205 încheiat la 27.06.2008; proces –verbal de adjudecare nr.2/23.07.2008; proces-verbal de licitaţie nr.206 încheiat la 27.06.2008; proces –verbal de adjudecare nr.3/23.07.2008;- proces-verbal de licitaţie nr.207 încheiat la 27.06.2008; proces –verbal de adjudecare nr.3/23.07.2008; proces-verbal de licitaţie nr.208 încheiat la 27.06.2008; rezoluţia procurorului nr.901/P/2008 de confirmare a propunerii de neîncepere a urmăririi penale şi dovada comunicării acesteia;

În cauză s-au ataşat dosarele în care s-au pronunţat rezoluţiile date de parchete, potrivit art.2781 alin.3 C.pr.pen.

La termenul din 19.05.2011 instanţa a invocat din oficiu excepţia prematurităţii plângerii cu privire la care reţine următoarele:

La data de 01.07.2008 petenţii VO, II si PN au formulat plângere penală, împotriva lui Voican Alexandru în calitate de lichidator judiciar al SC A F SA, întrucât prin atitudinea sa a dat de înţeles că le va vinde apartamentele în care locuiau de 20 ani, dar ulterior le-a vândut la licitaţie publică prin încălcarea dispoziţiilor imperative privind publicarea anunţului de vânzare şi prin favorizarea altor persoane punându-i în imposibilitatea de a mai face vreun demers pentru a putea participa la licitaţie.

Prin Rezoluţia din 20.10.2010 dată în dos. nr. 901/P/2008 Parchetul de pe lângă Judecătoria LG a confirmat neânceperea urmăririi penale faţă de VA pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 al.1, 246 al.1 C.p. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestor infracţiuni

Împotriva acesteia au formulat plângere petenţii şi prin Rezoluţia din 24.02.2011 dată în dos. nr.45/II/2/2011 Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria LG a admis plângerea petenţilor şi a infirmat rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale dispuse faţă de VA dispunând continuarea şi completarea cercetărilor.

Potrivit art. 278? C.p.p. după respingerea plângerii făcute conform art. 275-278 C.p.p. împotriva rezoluţiei de neâncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată precum şi orice alte persoane ale căror interese sunt vătămate pot face plângere în termen de 20 de zile de la data comunicării de către procuror a modului de rezolvare, potrivit art.277 şi art. 278 C.p.p. la instanţa căreia i-ar reveni potrivit legii competenţa să judece cauza în prima instanţă. Plângerea poate fi făcută şi împotriva dispoziţiei de netrimitere în judecată cuprinsă în rechizitoriu.

Această normă legală vizeză controlul judecătoresc al soluţiei de netrimitere în judecată dispusă de organul de urmărire penală şi are rolul de a da eficienţă dispoziţiilor cuprinse în art. 21 al.1 din Constituţie potrivit căruia ,, orice persoană se poate adresa justiţiei pentru apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime”, precum şi dispoziţiilor cuprinse în art.13 din CEDO potrivit căruia ,,orice persoană ale cărei drepturi şi libertăţi recunoscute de Convenţie au fost încălcate, are dreptul să se adreseze efectiv unei instanţe naţionale, chiar şi atunci când încălcarea s-ar datora unor persoane care au acţionat în exercitarea atribuţiilor lor oficiale”.

Din interpretarea textului menţionat rezultă că este supusă controlului judecătoresc în temeiul art. 278? C.p.pen. şi rezoluţia de neâncepere a urmăririi penale, confirmată, ca urmare a respingerii plângerii formulate corespunzător posibilităţii legale reglementate în favoarea părţii interesate prin art. 275-278 C.p.pen.

Potrivit art.275 C.p.p. împotriva măsurilor şi actelor de urmărire penală pot face plângeri părţile şi orice persoane dacă prin măsurile şi actele respective s-a adus o vătămare intereselor legitime ale acestora.

Plângerea împotriva măsurilor sau actelor luate de procuror ori efectuate pe baza dispoziţiilor date de acesta se rezolvă de prim procurorul parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă ÎCCJ (art. 278 al.1 C.p.p.)

Când măsurile sau actele sunt ale prim procurorului parchetului ori ale procurorului general al parchetului de pe lângă curtea de apel ori de procurorul şef de secţie al Parchetului de pe lângă ÎCCJ, plângerea se rezolvă de procurorul ierarhic superior(art. 278 al.2 C.p.p.)

Totodată, art. 278 alin. 1 şi 2 din Codul de procedură penală stabileşte competenţa de soluţionare a plângerilor formulate împotriva măsurilor luate sau actelor efectuate de procuror, în favoarea procurorului ierarhic superior celui care a adoptat actul contestat de către parte.

Procedura de control pe cale ierarhică, în cadrul unităţii de parchet, constituie în cazul soluţiilor de netrimitere în judecată, o etapă prealabilă declanşării verificării actului de către instanţă, în procedura specială reglementată de art. 2781 din Codul de procedură penală.

Dispoziţiile art. 2781 alin. 1 din Codul de procedură penală prevăd expres succesiunea etapelor care preced declanşarea controlului judecătoresc şi condiţionează sesizarea instanţei de confirmarea de către procurorul ierarhic superior a soluţiei de netrimitere în judecată cuprinse în rezoluţie sau ordonanţă.

În situaţia particulară în care soluţia de netrimitere în judecată este infirmată de către primul procuror în procedura prevăzută de art. 278 alin. 2 şi 3 din Codul de procedură penală, soluţia acestuia din urmă urmează a fi supusă controlului ierarhic din raţiuni ce ţin atât de respectarea principiului controlului şi subordonării ierarhice, dar şi a dreptului părţii de a beneficia de un dublu control al soluţiilor de netrimitere în judecată, astfel după cum s-a arătat anterior.

În speţă soliţia procurorului de caz a fost infirmată de procurorul ierarhic superior acestuia respectiv Prim procurorul Parchetului de pe lângă Judecătoria LG, astfel că Rezoluţia de neâncepere a urmării penale din 20.10.2010 nu mai are nici o putere, ceea ce presupune, cu necesitate, verificarea acestei soluţii pe cale ierarhică.

Atacarea direct în instanţă a soluţiei de netrimitere în judecată, adoptată de primul procuror de caz în absenţa confirmării acesteia de procurorul ierarhic superior, potrivit art. 278 alin. 2 şi 3 C.p.p., echivalează cu prematura sesizare a instanţei prin plângere astfel cum s-a statuat şi prin Decizia RIL nr.1/2009 a ÎCCJ.

Faţă de considerentele ce preced instanţa va admite excepţia prematurităţii şi în baza art. 2781 al.13 C.p.p.va trimite plângerea formulată de petenţi Parchetului de pe lângă Tribunalul Călăraşi spre competentă soluţionare.

Văzând prev. art. 192 al.2 C.p.p. va obliga petenţii la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Admite excepţia prematurităţii invocată din oficiu.

În baza art. 2781 al.13 C.p.p rap. la art. 278 alin. 2 şi 3 C.p.p. trimite plângerea formulată de petenţii VO, II si PN împotriva Rezoluţiei de neîncepere a urmării penale din data de 20.10.2010 dată în dosarul nr.901/P/2008 al Parchetului de pe lângă Judecătoria LG Parchetului de pe lângă Tribunalul C spre competentă soluţionare.

În baza art 192 al.2 C.p.p. obligă petenţii la plata sumei de 50 lei cheltuieli judiciare în favoarea statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 26.05.2011.

NR. CRT.22

SENTINŢA PENALĂ NR. 142/09.06.2011 (Internare medicală)

Pe rol soluţionarea cauzei penale având ca obiect internare medicală a intimatului B. V. V. la sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria LG.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică a lipsit intimatul, dar acesta a fost reprezentat de avocat din oficiu B. B. care a substituit pe av. M.M.

Procedura legal îndeplinită.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Nemaifiind alte cereri instanţa constată cauza în stare de judecată.

Procurorul faţă de suplimentul la raportul de expertiză medico legală solicită obligarea intimatului la tratament medical.

Avocatul din oficiu pentru intimat faţă de suplimentul la raportul de expertiză medico legală solicită obligarea intimatului la tratament medical.

La data de 25.02.2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. sesizarea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria LG. în vederea luării măsurii de siguranţă a internării obligatorii într-un centru de specialitate, în conformitate cu prevederile art. 114 C.p. a învinuitului B.V.V. întrucât prin Rezoluţia nr.2106/P/2009 din 04.11.2010 s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de acesta pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art.217 al.1,4 C.p. motivat de faptul că la data săvârşirii faptei acesta avea discernământul faptei abolit.

La sesizare parchetul a ataşat Rezoluţia nr.2106/P/2009 din 04.11.2010 şi dosarul de urmărire penală.

Din dosarul de urmărire penală rezultă în esenţă următoarea situaţie de fapt:

La data de 20.12.2009, lucrătorii Postului de Poliţie B. au fost sesizaţi prin SNUAU 112 de către Dispeceratul IPJ I. cu privire la faptul că la ieşirea din satul M. pe marginea DJ 402 arde un autoturism.

Deplasându-se la locul indicat agenţii de poliţie au constatat că cele sesizate se confirmă, aici găsindu-se autoturismul D. S. cu numărul …ce arsese în totalitate.

Din verificările efectuate a rezultat că autoturismul aparţine numitului B. V. V., ce a fost găsit, de altfel, la circa 200 m distanţă de autoturismul incendiat şi să acesta, după o discuţie contradictorie cu fratele său B.A.M. a plecat cu autoturismul circulând către H. pe drum oprind la un moment dat şi dând foc autoturismului.

Audiat fiind, B. V. V. a recunoscut comiterea faptei, precizând că el este cel care a incendiat autoturismul ce-i aparţine şi că a procedat astfel, întrucât s-a certat cu fratele său.

În cursul cercetărilor penale, făptuitorul a depus la dosarul cauzei actele medicale din care rezultă că a fost internat la Spitalul de P. A. O. şi în Spitalul S. şi că diagnosticul stabilit era de „schizofrenie paranoidă”.

Urmare a acestor constatări s-a procedat la efectuarea unei expertize medico-legale psihiatrice nr.471/A1/77 de către SML C., ce a concluzionat că numitul B. V. V. a avut la momentul săvârşirii faptei discernământul faptelor sale abolit şi capacitatea de apreciere a conţinutului şi consecinţelor faptelor sale pierdute.

Raportat la concluziile expertizei medico legale, având în vedere că iresponsabilitatea este una din cauzele care înlătură caracterul penal al faptei, prin Rezoluţia nr.2106/P/2009 Parchetul de pe lângă Judecătoria LG, a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.V.V. pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art.217 alin.1 şi 4 C.p.

Potrivit art. 111 C.p., scopul măsurilor de siguranţă este acela de a înlătura o stare de pericol şi de a preîntâmpina săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală, iar acestea se iau faţă de persoanele care au comis fapte prevăzute de legea penală, indiferent dacă făptuitorului i se aplică o pedeapsă sau nu.

Internarea medicală se poate lua împotriva unui făptuitor, indiferent dacă acestuia i se va angaja răspunderea penală, nefiind o consecinţă a săvârşirii unei infracţiuni, acest rol revenind pedepselor care sunt singurele sancţiuni penale, măsurile de siguranţă fiind sancţiuni de drept penal, având caracter preponderent preventiv si nu sancţionator. Pentru luarea măsurii internării este necesar să se constate că făptuitorul este bolnav mintal sau toxicoman, fiind iresponsabil şi se află într-o stare care prezintă pericol pentru societate, în sensul existenţei unei legături de cauzalitate între fapta săvârşita şi starea de boală a făptuitorului. Prin instituirea acestei măsuri de siguranţă instanţa apreciază că starea de pericol social pe care o reprezintă făptuitorul bolnav mintal este înlăturată şi se previne in viitor săvârşirea altor asemenea fapte.

Deşi s-a efectuat raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.471/A1/77 întocmit de SML C. acesta nu concluzionează că este necesară măsura internării medicale a intimatului. Or, conform art. 111 alin. 2 C.pen., măsurile de siguranţă se iau doar faţă de persoane care au comis fapte penale si pentru a se preîntâmpina comiterea de alte astfel de fapte.

Măsura de siguranţă a internării medicale prev. de art. 114 C.pen. este o măsură privativă de libertate, înscriindu-se în cazurile prevăzute de art. 5 din CEDO, fapt evidenţiat şi în cuprinsul disp. art. 5 alin 3 si 4 din C.p.p..

De aceea, aşa cum s-a pronunţat în practica sa Curtea Europeana a Drepturilor Omului (cauza Winterwerp c. Olandei, cauza Luberti c. Italiei , cauza Herczegfalvy c. Austriei), la luarea acestei măsuri trebuie respectate toate garanţiile fundamentale şi speciale privind procedura aplicabilă în materia privării de libertate, fiind esenţial ca persoana vizată să aibă acces la instanţă, să poată să ceară să fie examinată şi de un medic specialist desemnat de acesta, conform art. 432 al. 2 C.p.p., să se solicite avizul comisiei de specialitate pentru internarea bolnavilor mintali, aviz care nu se confundă cu concluziile raportului de expertiză medico legală psihiatrică în care se “opinează” pentru luarea măsurii de siguranţă şi nici cu eventualele avize date actului medico legal de comisiile de medicină legală din cadrul IML teritorial şi IML M. M. B.

Modificarea dispoziţiilor art. 162 C.p.p. prin Legea 281/2003 s-a făcut în sensul că numai instanţa poate dispune luarea măsurii internării medicale, fie direct, conform dispoziţiilor art. 114 alin. 1 C.p., fie în doua faze, iniţial provizoriu, urmând ca apoi să se confirme măsura internării.

Din cuprinsul dispoziţiilor art. 114 alin. 2 C.p. coroborate cu dispoziţiile procedurale ale art. 162 C.p.p. se reţine că instanţa “poate” lua în mod provizoriu măsura internării în cursul urmăririi penale sau în cursul judecăţii când există un pericol iminent pentru societate pe care îl prezintă persoana bolnavă, pericol datorat stării de alienare, legea legând această posibilitate de luare în mod provizoriu a măsurii internării de starea de sănătate şi nu de soluţia care s-ar dispune în cursul procesului penal cu privire la vinovăţie.

Indiferent de modalitatea de luare a măsurii de siguranţă a internării medicale – direct, sau în două faze, iniţial provizoriu apoi confirmare – aceasta nu se poate dispune în lipsa avizului comisiei medicale competentă să dispună internarea bolnavilor mintali şi a toxicomanilor periculoşi, practica judiciară arătând în mod constant că în lipsa acestui aviz măsura internării medicale dispusă de instanţă este nelegală.

Aşa cum a arătat Curtea Europeană a Drepturilor Omului în Cauza Filip c. României privarea de libertate a unei persoane considerată drept alienată nu poate fi considerată conformă cu art. 5 paragraf 1 lit. e dacă a fost hotărâtă fără a fi cerut avizul unui medic expert, fiind acceptabilă o astfel de privare de libertate în cazurile urgente sau atunci când o persoană este arestată din cauza comportamentului său violent, cazuri în care avizul va fi solicitat imediat.

Potrivit recursului în interesul legii pronunţat în decizia nr. 13/2008 a ÎCCJ , în cazul în care procurorul a dispus scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului sau inculpatului pe motiv de iresponsabilitate, iar faţă de acesta, în cursul urmăririi penale, nu a fost luată în mod provizoriu măsura internării medicale, aceasta se poate dispune de instanţa de judecată, la sesizarea procurorului.

Or, câtă vreme crearea stării de pericol social rezultă din săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, măsura internării medicale trebuie luată, fără întârziere, oricare ar fi stadiul în care se găseşte procesul penal, chiar şi în cazul netrimiterii în judecată a făptuitorului.

Este de observat că şi în cuprinsul art. 39 din Legea sănătăţii mintale şi a protecţiei persoanelor cu tulburări psihice nr. 487/2002 se consideră că bolnavii psihici periculoşi care au săvârşit fapte prevăzute de legea penală trebuie supuşi reglementărilor corespunzătoare din Codul penal şi Codul de procedură penală.

În speţă, analizând cererea procurorului raportat la actele dosarului, instanţa apreciază că este întemeiată în parte.

Conform art. 112 Cod penal, măsurile de siguranţă sunt:

a) obligarea la tratament medical

b) internarea medicală;

c) interzicerea de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie, o meserie ori o altă ocupaţie;

d) interzicerea de a se afla în anumite localităţi;

e) expulzarea străinilor;

f) confiscarea speciala;

g) interdicţia de a reveni in locuinţa familiei pe o perioada determinată.

Conform art 113 C.p., ,,dacă făptuitorul, din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanţe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire. Când

persoana faţă de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală.”

Faţă de cele reţinute mai sus instanţa apreciază că prin fapta săvârşită de intimat în împrejurările determinate de boala sa care îi afectează capacitatea de discernământ, intimatul prezintă pericol pentru societate, existând un potenţial comportamental de a mai săvârşi fapte antisociale, cel puţin de natura celei cu privire la care a fost cercetat.

În consecinţă, instanţa apreciază că este necesară pentru protejarea şi siguranţa relaţiilor sociale ca în temeiul art. 112 lit. a si art. 113 C.p., să se ia faţă de intimat măsura de siguranţă a obligării la tratament medical faţă de concluziile suplimentul la raportul de expertiză medico legală care au opinat în acest sens şi nu în sensul internării medicale a acestuia.

Starea de sănătate a bolnavului impune prezentare periodică obligatorie la tratament, pentru administrarea constantă a acestuia, raportat la starea sa mentală, cu efect asupra discernământului, existând pericolul ca prin lipsa tratamentului, acesta să săvârşească noi fapte antisociale cu potenţial pericol asupra bunurilor, aşa cum a fost cea pentru care a fost cercetat în cauza care a făcut obiectul dosarului de cercetare al Parchetului de pe lângă Judecatoria L. G.

În aplicarea dispoziţiilor legale mai sus menţionate, instanţa va admite în parte cererea parchetului şi va dispune obligarea numitului B.V. V. la tratament medical şi-l va obliga să se prezinte în mod regulat la tratament medical până la însănătoşire.Va pune în vedere acestuia, că este obligat să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul şi va atrage atenţia intimatului că în caz de nerespectare a măsurii luate, se va dispune internarea medicală

În temeiul art. 429 C.p.p., se va comunica o copie de pe dispozitiv şi o copie de pe raportul de expertiza medico-legal şi suplimentul la acesta întocmit de SML C., Direcţiei Sanitare Judeţene C. care va comunica de îndată persoanei faţă de care s-a luat măsura obligării la tratament medical, unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratament.

În temeiul art. 430 C.p.p., unitatea sanitară la care va fi repartizat intimatul pentru efectuarea tratamentului medical va comunica instanţei:

a) dacă persoana obligată la tratament s-a prezentat pentru a urma tratamentul;

b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) când măsura dispusă de instanţă nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea

stării de pericol pe care o prezintă persoana obligată la tratament este indicat un alt tratament;

d) dacă pentru efectuarea tratamentului medical este necesară internarea medicală.

În temeiul art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Admite în parte cererea formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria L.G.

În baza art. 111 C.p. rap. la art. 113 C.p. şi art. 162 C.p.p., ia faţă de B.V. V., măsura de siguranţă a obligării acestuia de a se supune tratamentului medical până la însănătoşire.

Pune în vedere intimatului că este obligat să se prezinte de îndată la unitatea sanitară la care urmează să i se facă tratamentul şi atrage atenţia că în caz de nerespectare a măsurii luate, se va dispune internarea medicală

În baza art. 429 şi art. 430 C.p.p dispune comunicarea prezentei sentinţe şi a unei copii de pe Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică nr.471/A1/77 şi suplimentul la acesta întocmite de SML C către Direcţia Judeţeană de Sănătate C. pentru efectuarea obligării la tratament medical.

În baza art. 430 C.p.p., unitatea sanitară la care va fi repartizat intimatul pentru efectuarea tratamentului medical va comunica instanţei:

b) sustragerea de la efectuarea tratamentului după prezentare;

c) când măsura dispusă de instanţă nu este sau nu mai este necesară, însă pentru înlăturarea stării de pericol pe care o prezintă persoana obligată la tratament este indicat un alt tratament;

În baza art. 192 alin. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi de la comunicare pentru intimat.

Pronunţată în şedinţă publică, azi, 09.06.2011.

NR. CRT.23

SENTINŢA PENALĂ NR. 188/05.10.2011 (Infracţiuni contra patrimoniului-tâlhăria)

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii I. C., B. V. N., C. E. M. şi I. A., trimişi în judecată prin rechizitoriul nr. 650/P/2011 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu – Gară, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art. 211 alin. 1, alin.2 lit. „a şi b” şi alin. 21 lit. „a,b,c” C.p. şi art. 26 C.p. rap. la art. 211 alin. 1, alin.2 lit. „a şi b” şi alin. 21 lit. „a,b,c” C.p., cauza fiind casată cu trimitere spre rejudecare conform Deciziei penale nr.1529 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti la data de 10.08.2011.

La apelul nominal făcut în şedinţă publică s-au prezentat inculpaţii în stare de arest, inculpaţii: I. A., I. C. şi C. E. M. asistaţi din oficiu de av. D. A. care-l substituie pe dl av. N. O., iar inculpatul B. V. N. asistat de dl av. L. G., prezente fiind şi părţile civile.

S-a făcut referatul cauzei de grefier, după care:

Instanţa pune în discuţie regularitatea actului de sesizare conform art. 300 al. 2 C.p.

Reprezentatul parchetului apreciază că actul de inculpare aşa cum a fost trimis instanţei iniţial, este cel corect. Nu înţelege ca fiind o omisiune din partea parchetului cu privire la infracţiunea de lipsire de libertate. Menţine poziţia avută anterior în cauză, aceea de a pune în mişcare acţiunea şi pentru săvârşirea infracţiunii de „lipsire de libertate” prev. şi ped. de art. 189 al. 1 C.p., câte două fapte, faţă de inculpaţii B. V. N., I. C. şi C. E. M. Apreciază că prin aceasta nu li se încalcă inculpaţilor dreptul la apărare, deci inculpaţii nu au calitatea de învinuiţi în cauză, prin rechizitoriu nu au fost învinuiţi pentru săvârşirea acestei infracţiuni, nu le-a fost adusă la cunoştinţă învinuirea; li se încalcă dreptul la apărare dacă se ţine cont de cele precizate în decizia curţii. Solicită să se pună în mişcare acţiunea penală faţă de inculpaţii, pentru săvârşirea acestei infracţiuni, în cauză, la acest termen şi apoi să se procedeze la concluzii pe fond.

Avocatul inculpatului B. V. N. precizează că are un punct de vedere diferit faţă de cel al acuzării, întrucât astfel cum a arătat şi Curtea în decizia pronunţată, extinderea acţiunii penale solicitată în temeiul disp. art. 336 C.p.p. nu se poate formula această cerere înainte de începerea dezbaterilor, această cerere se poate formula în condiţiile în care, după ce instanţa intră în dezbaterea fondului, din probele care se administrează, apar fapte noi, acte noi materiale săvârşite de inculpat, respectiv pentru inculpatul B., acte noi materiale care nu au fost avute în vedere în faza de urmărire penală. Doar atunci se poate cere o extindere a procesului penal, o cerere de punere în mişcare a acţiunii penale pentru alte fapte. Ceea ce s-a reţinut în rechizitoriu, s-a dat ca încadrare juridică acea infracţiune de tâlhărie cu agravantele astfel cum au fost reţinute şi precizate în scris, însă astfel cum a apreciat Curtea, în condiţiile în care în faza de urmărire penală dispoziţiile procedurale penale sunt de strictă interpretare şi imperative, iar în faza de urmărire penală nu s-a început urmărirea penală, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru B. V. N., pentru două infracţiuni de lipsire de libertate, nu se poate veni în faţa instanţei, fără intrare pe fondul cauzei, să se solicite o extindere. Este o omisiune a parchetului. Dacă este privită ca atare ca omisiune în condiţiile în care se apreciază că, din probele administrate, inculpatul a săvârşit şi cele 2 infracţiuni de lipsire de libertate, însă, mai departe de ceea ce a spus Curtea, nu se poate veni în faza de cercetare judecătorească şi să se invoce o extindere. Nu se poate cere o extindere nici măcar în condiţiile art. 355 pentru că acolo sunt cu totul alte situaţii prevăzute de legiuitor. Nu se poate cere o schimbare a încadrării juridice pentru că practica şi doctrina în materie sunt foarte clare, a schimba o încadrare juridică din tâlhărie în altă faptă, dar nu din tâlhărie în tâlhărie şi în încă o altă faptă; sau se poate cerere o schimbare a încadrării juridice dintr-o gestiune frauduloasă într-o delapidare, dar nu se poate invoca texte de lege pentru a se acoperi o greşeală a urmăririi penale, o greşeală a procurorului de şedinţă. Precizează că art. 211 se referă la ameninţări, violenţe, ori punerea victimei în neputinţă de a se apăra. Astfel cum a precizat şi Curtea de Apel, legarea unei victime şi închiderea ei într-o cameră, precum şi legarea celeilalte victime şi coborârea ei într-un beci, cum spun inculpaţii, sunt acte materiale ale punerii celor două părţi vătămate în neputinţa de a se apăra. Chiar dacă aceste acte materiale sunt săvârşite după consumarea infracţiunii de deposedare a părţilor vătămate de cele 70 şi ceva de capete de ovine, legiuitorul a spus foarte clar în art. 211 „şi acestea întrebuinţate în scopul păstrării bunurilor sustrase”, or din tot materialul probator administrat în dosar şi nici din rechizitoriu, nu rezultă o situaţie de fapt de genul „au lovit părţile vătămare, au sustras bunurile, au plecat cu ele şi s-au întors şi i-au legat şi i-au închis într-o cameră şi coborât într-un beci”. Toate aceste acte materiale de violenţă s-au săvârşit într-o formă continuă, într-o perioadă de timp şi toate au fost făcute pentru a-şi asigura scăparea cu bunurile sustrase; nu se poate da o interpretare diferită. Aceste acte materiale pentru care procurorul a solicitat extinderea procesului penal intră în conţinutul infracţiunii de tâlhărie şi nu consideră că este o omisiune a procurorului care a întocmit rechizitoriul, este exact ceea ce s-a dat ca încadrare juridică prin rechizitoriu, iar punctul de vedere menţionat azi de procuror nu poate fi împărtăşit, întrucât există critica curţii de apel care a constatat hotărârea iniţială lovită de nulitate pentru aşa-zisa nelegală sesizare a instanţei de judecată, întrucât procedeul juridic nu poate fi folosit şi nu se poate da eficienţă dispoziţiilor art. 336 C.pr.civ. Instanţa de recurs a apreciat că procedeul care trebuia folosit ar fi fost acela al art. 317 coroborat cu cel prev. de art. 300 alin. 2 C.p.p. În art. 317 se face referire la obiectul dedus judecăţii cauzei. În teza a-II-a art. 317 se spune şi despre extindere, ori la acest moment parchetul nu poate solicita extinderea procesului penal pentru alte fapte şi nu poate cere punerea în mişcare a acţiunii penale. Chiar dacă instanţa va primi această cerere, verificând şi mergând mai departe, precizează că disp. art. 300 al. 2 C.p.p., solicită să se constate că această cerere duce la o neregularitate a sesizării instanţei, o neregularitate care nu poate fi acceptată pe moment sub nicio formă şi care în cel mai rău caz, dacă este cerută, duce la restituirea cauzei la procuror. Pentru că este un principiu de drept foarte clar stabilit, probele în faza de cercetare judecătorească se administrează în deplină contradictorialitate, iar în faza de urmărire penală este asigurat deplin dreptul la apărare al inculpatului. Cum a fost asigurat în faza de urmărire penală dreptul de apărare a inculpatului, atâta timp cât faţă de el nu s-a început urmărirea penală, nu s-a pus în mişcare acţiunea penală pentru cele două infracţiuni de lipsire de libertate, Solicită respingerea extinderii procesului penal pentru alte fapte. Apreciază că ar fi fost corect ca organele de control să facă alt dosar separat şi să-i cerceteze penal cu respectarea garanţiilor procesuale stabilite de legiuitor şi nicidecum printr-un subterfugiu care nu poate fi documentat. Să fie respinsă cererea parchetului ca neargumentată procedural şi neprobată. Procurorul nu a precizat care sunt actele materiale noi reţinute în sarcina inculpatului care să constituie elementul constitutiv al infracţiunii de lipsire de libertate. Consideră că instanţa este legal sesizată cu rechizitoriu pentru infracţiunea de tâlhărie şi să se procedeze în consecinţă.

Avocatul inculpaţilor I. C., C. E. M., I. A., faţă de decizia CAB, consideră că în această fază procesuală nu se poate solicita o extindere a procesului penal în raport de solicitările parchetului şi întemeiat pe dispoziţiile precizate de acesta. Ca element material al infracţiunii, cele 2 infracţiuni de privare de libertate sunt absorbite de infracţiunea de tâlhărie. Punerea în neputinţă este un element material al laturii obiective a infracţiunii de tâlhărie. Nu se poate aprecia ca infracţiune distinctivă, atâta timp cât deposedarea de bunuri şi asigurarea păstrării acestor bunuri s-a făcut prin punerea părţilor vătămate în neputinţă. Solicită să se constate că instanţa este legal sesizată pentru tâlhărie şi să fie respinsă solicitarea parchetului.

Instanţa având în vedere punctul de vedere al reprezentatului parchetului, iar pe de altă parte critica şi soluţia dată de CAB prin decizia de casare, respinge cererea de extindere a procesului penal, reiterând exact motivarea din decizia de casare, întrucât nu a rezultat din dezbateri faptele noi în sarcina inculpaţilor pentru care se cere extinderea procesului penal, dat fiind faptul că dezbaterea judecătorească nu a existat în prima vază de judecată întrucât inculpaţii au înţeles să se prevaleze de disp. art. 3201 C.p.p. Nu s-a administrat nicio probă care să ateste o altă situaţie de fapt decât cea menţinută prin rechizitoriu. Instanţa constată că este legal sesizată doar pentru infracţiunea prev. de art. 211 C.p. şi cum casarea vizează întreaga sentinţă penală se va rejudeca cauza.

Partea vătămată N. A., precizează că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 500.000.000 lei vechi, reprezentând cheltuieli materiale (oi şi miei).

Partea vătămată N. M., precizează că se constituie parte civilă în cauză cu suma de 500.000.000 lei vechi, reprezentând daune morale.

Avocatul inculpatului B. V. N. şi inculpatul personal, precizează că inculpatul doreşte să se prevaleze de disp. art. 3201 C.p.p., îşi însuşeşte rechizitoriul şi probele administrate în cauză cu o singură precizare pe latură civilă, admiterea pretenţiilor în măsura dovedirii.

Avocatul inculpaţilor I. C., C. E. M., I. A. şi inculpaţii personal, precizează că doresc să se prevaleze de disp. art. 3201 C.p.p. şi solicită ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală.

Instanţa având în vedere poziţia inculpaţilor, în conformitate cu prevederile art. 3201 al. 3 C.p.p., procedează la audierea acestora, declaraţiile date fiind consemnate şi ataşate la dosar.

Inculpaţii I. C., C. E. M., I. A. precizează că sunt de acord cu pretenţiile formulate de părţile civile.

Părţile civile solicită administrarea probei cu înscrisuri pentru dovedirea pretenţiilor civile, probă încuviinţată de instanţă.

Instanţa dispune disjungerea laturii civile a cauzei, dată fiind poziţia inculpatului B. V. N. şi necesitatea administrării de probe, formându-se dosarul 1742/249/2011 cu termen la data de astăzi.

Instanţa ia act că deşi s-a învederat la termenul anterior că inculpatul I. A. a depus un memoriu, s-a constat că ultima filă a acestui memoriu este o cerere de înlocuire a măsurii arestării preventive pe care inculpatul arată la termenul de azi, în dosarul nou format 782/249/2011 v1/a1, că şi-o menţine.

Instanţa acordă cuvântul părţilor pe fondul cauzei.

Reprezentantul parchetului expune şi susţine oral situaţia de fapt reţinută prin rechizitoriu şi pune concluzii de condamnare a inculpaţilor la pedeapsa închisorii orientată către minimul prevăzut de lege, solicită să se aibă în vedere că inculpaţii au înţeles să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C.p.p. Să fie obligaţi inculpaţii I. C., C. E. M., I. A., la plata onorariului apărător din oficiu şi toţi cei 4 inculpaţi la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului. În baza art. 118 C.p. să se dispună confiscarea specială de la inculpaţi a unui spray şi a unei bâte folosite la comiterea infracţiunii.

Avocatul inculpatului B. V. N. precizează că, cu privire la situaţia de fapt inculpatul a recunoscut fapta, nu se fac discuţii. Va primii o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită. Solicită să beneficieze de prevederile art. 3201 C.p.p. Solicită să se aibă în vedere că inculpatul a avut o poziţie sinceră de recunoaştere a modalităţii şi împrejurării comiterii faptei, nu a ascuns adevărul, nu a încercat să tergiverseze urmărirea penală prin prezentarea diferitelor scenarii sau printr-o poziţie de nerecunoaştere a faptei care implicit ar fi dus la administrarea şi altor probe necesare stabilirii vinovăţiei, iar din acest punct de vedere consideră că circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. c, este dovedită a fi existentă în cauză şi urmează să fie reţină; urmează să fie reţinută în cauză şi circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. b chiar dacă părţile civile şi-au majorat pretenţiile de cel puţin 5 ori inculpatul a fost de acord cu ele în măsura dovedirii, dar se poate reţine şi această circumstanţă. Aplicabilitatea dispoziţiilor 76 al.1 lit.b C.p. se impune urmând ca în raport de celelalte elemente de drept şi de fapt, împrejurările comiterii faptei, prejudiciu, poziţia sinceră, este reabilitat de drept, o pedeapsă sub minimul special de 4 ani şi 6 luni, să i se acorde posibilitatea ca într-un termen relativ scurt să se reîntoarcă în familie, în societate. Este un tânăr de 24 de ani care regretă fapta, nu doreşte şi nu va mai dori vreodată să se întoarcă în această stare procesuală de arest preventiv sau de executarea unor alte pedepse. Apreciază că pedeapsa anterioară a fost foarte mare, foarte severă, nejustificat de mare. Pentru toate aspectele precizate şi a i se oferii posibilitatea să se reîntoarcă în familie într-un termen relativ scurt, întrucât este un om supus greşelii, a greşit, îi pare rău de ceea ce s-a întâmplat, urmează să i se aplice o hotărârea legală şi temeinică.

Avocatul inculpaţilor I. C., C. E. M. şi I. A., solicită să se facă aplicarea disp. art. 3201 C.p.p. şi să fie coborâte limitele pedepsei cu 1/3. La individualizarea pedepsei să se aibă în vedere circumstanţele reale şi personale ale inculpaţilor; să se aplice disp. art. 74-76 iar pedeapsa ce se va aplica să fie coborâtă sub minimul special prevăzut de lege. La individualizarea pedepsei şi la stabilirea criteriilor şi a circumstanţelor atenuante, solicită să se aibă în vedere atitudinea inculpaţilor înainte de săvârşirea infracţiunii cât şi după, respectiv antecedentele acestora precum şi atitudinea de sinceritate şi regret manifestată pe tot parcursul cercetării. Ca circumstanţă atenuantă să se aibă în vedere şi faptul că inculpaţii au prezentat disponibilitate cu privire la achitarea pretenţiilor civile către partea civilă constituite în cauză. Fiecare în parte are o situaţie delicată începând de la cei cu vârstă mai fragedă a căror activitate infracţională le va umbri viitorul, iar pedeapsa ce se va aplica, chiar şi una coborâtă sub minimul special îşi va atinge atât scopul de constrângere cât şi de reeducare al acestora, cu convingerea că pe viitor aceştia nu vor săvârşii fapte de natură antisocială. În ceea ce-l priveşte pe inculpatul trimis în judecată pentru complicitate la infracţiunea de tâlhărie, urmează să se aibă în vedre şi participaţia acestuia la săvârşirea infracţiunii la această faptă şi să se aprecieze în raport de această activitate infracţională a acestuia şi pedeapsa aplicabilă. Să fie obligaţi inculpaţii la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Părţile civile N. A. şi N. M. îşi menţin concluziile din primul ciclu al dosarului.

Inculpatul B. V. N. precizează că regretă fapta.

Inculpatul I. C., precizează că regretă fapta şi îi pare rău pentru ceea ce a făcut.

Inculpatul C. E. M. precizează că regretă fapta.

Inculpatul I. A. precizează că îi pare rău pentru ceea ce a făcut.

La data de 09.05.2011, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 782/249, rechizitoriul nr. 650/P/2011 al Parchetului de pe lână Judecătoria Lehliu – Gară, prin care inculpaţii I. C., B. V. N., C. E. M., au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de “tâlhărie”, prev. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. “a şi b” şi al. 21 lit. “a, b şi c” C.p., iar inculpatul I. A., a fost trimis în judecată pentru săvârşirea infracţiunii de “complicitate la tâlhărie”, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. “a şi b” şi al. 21 lit. “a, b şi c” C.p.

Din actul de sesizare a instanţei rezultă următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 12/13.04.2011 inculpaţii I. C., B. V. N. şi C. E. M., cu complicitatea morală şi materială a inculpatului I. A. (care le-a oferit date cu privire la locul unde este amplasată stâna, i-a asigurat că va contribui la valorificarea ovinelor sustrase şi totodată la ascunderea acestora până la momentul valorificării), prin întrebuinţarea de violenţe, respectiv lovirea cu bâtele în mod repetat a părţilor vătămate N. A. şi N. M. şi folosirea unui spray iritant lacrimogen, purtând cagule pe faţă, au sustras un număr de 74 ovine şi 29 miei, de la stâna părţilor vătămate, situată pe raza satului Ogoru, comuna Dor Mărunt, jud. Călăraşi, iar înainte de a pleca le-au imobilizat pe părţile vătămate legându-le cu sârmă de mâini şi de picioare, după care pe partea vătămată N. A. au aruncat-o într-o fosă septică, iar pe partea vătămată N. M. au încuiat-o într-o anexă gospodărească (magazie), producând părţilor vătămate un prejudiciu în cuantum de 20.000 lei, recuperat ulterior prin restituire în natură.

Părţile vătămate N. A. şi N. M. au precizat că se constituie părţi civile în cauză cu câte 100.000 lei – fiecare.

Audiaţi cu ocazia urmăririi penale, cei patru inculpaţi au recunoscut săvârşirea faptei, descriind amănunţit modalitatea şi împrejurările comiterii acesteia.

Situaţia de fapt reţinută în rechizitoriu se probează prin: declaraţiile inculpaţilor; declaraţiile părţilor vătămate; procesul – verbal de cercetare la faţa locului; planşe fotografice cu aspecte de la cercetarea la faţa locului; procesul – verbal de conducere în teren; planşe fotografice cu aspecte de la conducerea în teren; foile de observaţie clinică generală ale părţilor vătămate întocmite de Spitalul Or. Lehliu – Gară; Raportul de constatare medico – legală cu examinarea persoanei nr. 1007/A1/141/27.04.2011 emis de SML Călăraşi din care rezultă că partea vătămată N. A. prezintă leziuni ce pot data de 13.04.2011, ora 1,00, produse prin lovire cu corp dur, necesitând 35 – 40 zile de îngrijiri medicale; Raportul de constatare medico – legală cu examinarea persoanei nr. 1008/A1/142/28.04.2011 emis de SML Călăraşi din care rezultă că partea vătămată N. M. prezintă leziuni ce pot data de 13.04.2011, ora 1,00, produse prin lovire cu corp dur, necesitând 45 – 50 zile de îngrijiri medicale; procesul – verbal de predare – primire; planşa fotografică cuprinzând fotografii ale spray-ul iritant lacrimogen ridicat de la locuinţa inculpatului I. A.; planşa fotografică cuprinzând aspecte ale fizionomiei părţilor vătămate; declaraţiile martorilor R. M. A., M. C., N. N., S. E., I. A. R., P. N.

Părţile civile N. A. şi N. M. s-au constituit părţi civile în cauză cu câte 500.000.000 lei vechi fiecare, reprezentând daune materiale (N. A.) şi daune morale (N. M.).

În faţa instanţei, până la începerea cercetării judecătoreşti, cei patru inculpaţi au precizat că înţeleg să se prevaleze de prevederile art. 3201 C.p.p., situaţie faţă de care s-a procedat la audierea inculpaţilor, în conformitate cu prevederile art. 3201 al. 3 C.p.p.

Fiind audiaţi, cei patru inculpaţi au recunoscut săvârşirea infracţiunilor reţinute în sarcina lor în modalitatea descrisă în rechizitoriu, nu au solicitat administrarea de probe şi au solicitat ca judecata să se facă în baza probelor administrate în faza de urmărire penală, inculpaţii I. C., C. E. M. şi I. A. fiind de acord integral cu pretenţiile părţilor civile, în timp ce inculpatul B. V. N. a solicitat admiterea pretenţiilor civile doar în măsura dovedirii lor, motiv pentru care s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei faţă de acest inculpat conform dispoziţiilor art. 3201 alin.5 C.p.p., formându-se dosarul nr. 1742/249/2011.

Instanţa, analizând întregul material probator administrat în cauză, a reţinut următoarea situaţie de fapt:

În noaptea de 12/13.04.2011, inculpaţii I. C., B. V. N. şi C. E. M., cu complicitatea morală şi materială a inculpatului I. A. (care le-a oferit date cu privire la locul unde este amplasată stâna, i-a asigurat că va contribui la valorificarea ovinelor sustrase şi totodată la ascunderea acestora până la momentul valorificării), prin întrebuinţarea de violenţe, respectiv lovirea cu bâtele în mod repetat a părţilor vătămate N. A. şi N. M. şi folosirea unui spray iritant lacrimogen, purtând cagule pe faţă, au sustras un număr de 74 ovine şi 29 miei, de la stâna părţilor vătămate, situată pe raza satului Ogoru, comuna Dor Mărunt, jud. Călăraşi, iar înainte de a pleca le-au imobilizat pe părţile vătămate legându-le cu sârmă de mâini şi de picioare, după care pe partea vătămată N. A. au aruncat-o într-o fosă septică, iar pe partea vătămată N. M. au încuiat-o într-o anexă gospodărească (magazie), lipsindu-le astfel de libertate, turma fiind restituită ulterior părţilor civile, cu excepţia unui miel.

În urma agresiunilor inculpaţilor I. C., B. V. N. şi C. E. M., părţile civile au suferit leziuni, necesitând 35 – 40, respectiv 45 – 50 zile de îngrijiri medicale, fiind internaţi în Spitalul Or. Lehliu – Gară, potrivit rapoartelor de constatare medico – legală ataşate la dosar şi menţionate mai sus.

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că faptele există, prezintă pericol social, sunt prevăzute de legea penală, au fost săvârşite cu intenţie de către inculpaţi.

În drept, instanţa constată că fapta inculpaţilor I. C., B. V. N. şi C. E. M. care, în noaptea de 12/13.04.2011, cu complicitatea morală şi materială a inculpatului I. A. (care le-a oferit date cu privire la locul unde este amplasată stâna, i-a asigurat că va contribui la valorificarea ovinelor sustrase şi totodată la ascunderea acestora până la momentul valorificării), prin întrebuinţarea de violenţe, respectiv lovirea cu bâtele în mod repetat a părţilor vătămate N. A. şi N. M. (provocându-le leziuni ce au necesitat 35 – 40, respectiv 45 – 50 zile de îngrijiri medicale) şi folosirea unui spray iritant lacrimogen, purtând cagule pe faţă, au sustras un număr de 74 ovine şi 29 miei, de la stâna părţilor vătămate, situată pe raza satului Ogoru, comuna Dor Mărunt, jud. Călăraşi, iar înainte de a pleca le-au imobilizat pe părţile vătămate legându-le cu sârmă de mâini şi de picioare, după care pe partea vătămată N. A. au aruncat-o într-o fosă septică, iar pe partea vătămată N. M. au încuiat-o într-o anexă gospodărească (magazie), lipsindu-le astfel de libertate, turma fiind restituită ulterior părţilor civile, cu excepţia unui miel, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunilor de „tâlhărie” prev. şi ped. de art. 211 al. 1, al. 2 lit. “a şi b” şi al. 21 lit. “a, b şi c” C.p. pentru inculpaţii I. C., B. V. N. şi C. E. M. şi de “complicitate la tâlhărie”, prev. de art. 26 C.p. rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. “a şi b” şi al. 21 lit. “a, b şi c” C.p. pentru inculpatul I. A.

Din fişele de cazier judiciar ale inculpaţilor I. C., C. E. M. şi I. A. rezultă că aceştia nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B. V. N. rezultă că prin sentinţa penală nr. 232/12.12.2007 a Judecătoriei Lehliu – Gară, definitivă prin neapelare, a fost condamnat la pedeapsa rezultantă a închisorii de 1 an, pentru art. 217al. 1 C.p., art. 86 al. 1 şi 87 al. 1 din OUG 195/2002, dispunându-se suspendarea condiţionată a executării pedepsei pe o durată de 3 ani.

Având în vedere data săvârşirii noii fapte, respectiv noaptea de 12/13.04.2011, urmează a constata intervenită reabilitarea de drept, potrivit art. 86 C.p.

Prin ordonanţele din data de 14.04.2011, organele de cercetare penală ale Poliţiei Judiciare Lehliu – Gară au luat măsura reţinerii celor patru învinuiţi pe perioade de câte 24 de ore, începând cu 14.04.2011, ora 02,40, iar prin încheierea de şedinţă din data de 14.04.2011 a Judecătoriei Lehliu-Gară, pronunţată în dosarul nr. 632/249/2011, definitivă prin încheierea nr. 50/R/15.04.2011 a Tribunalului Călăraşi, s-a dispus arestarea preventivă a celor patru inculpaţi, pe o pe o perioadă de câte 29 zile pentru fiecare, începând cu data de 15.04.2011 ora 02,40 până la data de 13.05.2011 ora 02,40, emiţându-se mandatele de arestare preventivă nr. 31, 32, 33 şi 34 din 14.04.2011.

De asemenea, prin încheierea de şedinţă din 10.05.2011 a Judecătoriei Lehliu – Gară, definitivă prin decizia penală nr. 83/R/12.05.2011 a Tribunalului Călăraşi, în baza art. 3001 C.p.p. s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive a inculpaţilor, menţinându-se arestarea preventivă a acestora.

Aşa cum s-a menţionat, cei patru inculpaţi au înţeles să se prevaleze de prevederile art. 3201 C.p.p., situaţie faţă de care instanţa a făcut aplicarea prevederilor alin. 7 teza I al aceluiaşi articol, în sensul reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prevăzute de lege, în cazul pedepsei închisorii.

La stabilirea şi aplicarea pedepsei instanţa a avut în vedere criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C.p., respectiv persoana inculpaţilor, trei dintre ei foarte tineri în vârstă de 21 de ani, 23 de ani, 24 de ani, inculpatul I. A. în vârstă de 53 de ani, inculpaţii I. C., C. E. M. şi I. A. nefiind cunoscuţi cu antecedente penale, inculpatul B. V. N. nefiind însă la prima confruntare cu legea penală, intervenind însă reabilitarea de drept, natura şi gravitatea deosebită a faptelor – prin care se aduce atingere celor mai importante relaţii sociale ocrotite de normele juridice, respectiv cea referitoare la proprietate şi integritatea corporală şi sănătatea persoanei, împrejurările şi modalitatea concretă în care au fost comise (de 4 persoane împreună, din care doi tată şi fiu, mascate, folosind o substanţă paralizantă, în timpul nopţii), mijloacele folosite – exercitarea de violenţe asupra părţilor vătămate şi imobilizarea ulterioară a acestora, urmarea produsă – vătămarea părţilor vătămate, căci prin agresiunea exercitată de inculpaţi li s-au produs leziuni ce au necesitat 35 – 40, respectiv 45 – 50 zile de îngrijiri medicale (potrivit rapoartelor medic – legale aflate la dosar), inclusiv internarea în Spitalul Or. Lehliu – Gară, urmarea care s-ar fi putut produce-decesul părţii vătămate, având în vedere că N. A., după ce a fost imobilizat a fost aruncat în fosa septică, putând să se înece, sentimentul de insecuritate faţă de bunurile persoanelor, atingerea adusă integrităţii fizice şi libertăţii persoanei, scopul urmărit – sustragerea turmei de oi, cuantumul prejudiciului – foarte ridicat – 20.000 lei, stăruinţa depusă în acoperirea acestuia, dar şi poziţia sinceră de recunoaştere a inculpaţilor, atitudinea cooperantă a acestora atât în faza de urmărire penală, colaborând cu organele de cercetare penală, cât şi în faţa instanţei.

Se apreciază, totodată, că scopul pedepsei şi reeducarea celor patru inculpaţi se pot realiza însă numai în regim de detenţie, având în vedere că săvârşirea faptelor în modalitatea descrisă ridică semne de întrebare asupra disponibilităţii acestora de a conştientiza pe deplin urmările unui comportament antisocial, raportat atât la valorile comunităţii din care fac parte, cât şi la propria persoană, prin adoptarea unei conduite corespunzătoare, de conformare şi respect al normelor legale, că din natura infracţiunii rezultă că faptele prezintă un grad înalt de pericol social, concretizat în numărul mare de persoane implicate în ilicitul penal, modul concret în care s-a acţionat de către inculpaţi – elaborat şi sistematic, în timpul nopţii, mascaţi, după o pregătire prealabilă şi folosind o substanţă paralizantă, ceea ce confirmă caracterul organizat al faptelor antisociale.

Urmează a lua act de respingerea cererii formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, în baza art. 336 alin.1 lit. a C.p.p., de extindere a procesului penal pentru altă faptă, respectiv „lipsirea de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 al. 1 C.p. (câte două fapte) faţă de inculpaţii B. V. N., I. C. şi C. E. M .

Urmează, în baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. „a, b” şi al. 21 lit. „a, b, c” C.p. cu aplicarea art. 3201 al. 2, 4 şi 7 C.p.p., a-i condamna pe inculpaţii: I. C., , B. V. N., C. E. M., la pedeapsa închisorii de câte 7 (şapte) ani – fiecare.

Urmează, în baza art. 71 C.p., a le interzice celor trei inculpaţi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează, în baza art. 88 C.p. a scădea din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14.04.2011 la zi – pentru fiecare inculpat.

Urmează, în baza art. 350 C.p.p., a menţine starea de arest a inculpaţilor B. V. N., I. C. şi C. E. M.

Urmează, în baza art. 26 C.p. rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. „a, b” şi al. 21 lit. „a, b, c” C.p. cu aplicarea art. 3201 al. 2, 4 şi 7 C.p.p., a-l condamna pe inculpatul I. A., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi 7 (şapte) luni.

Urmează, în baza art. 71 C.p., a-i interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

Urmează, în baza art. 88 C.p., a-i scădea din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14.04.2011 la zi.

Urmează, în baza art. 350 C.p.p., a menţine starea de arest a inculpatului I. A.

Urmează a admite cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile N. A. şi N. M. şi, în baza art. 346 alin.1 C.p.p. rap la art. 16 alin.3 C.p.p. obligă pe inculpaţii I. C., C. E. M. şi I. A., în solidar, la plata sumelor de:

– 500.000.000 lei vechi către partea civilă N. A., cu titlul de daune materiale şi

– 500.000.000 lei vechi către partea civilă N. M., cu titlul de daune morale.

Urmează a lua act că s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, pentru aceleaşi pretenţii civile formulate de părţile civile, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. V. N.

Urmează, în baza art. 118 lit. „b” C.p., a dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B. V. N. a următoarelor bunuri: a unui spray iritant lacrimogen de culoare neagră cu capac de protecţie din plastic de culoare neagră cu seria RD 101827 – uzat (potrivit Dovezii seria B nr. 13078 din 27.04.2011 emisă de Poliţia Or. Lehliu – Gară); a unei bâte din lemn cu diametrul de 3 cm în lungime de 65,5 cm – uzată şi a unui combinezon din material textil de culoare vişinie – uzat (potrivit Dovezii seria B nr. 13076 din 21.04.2011 emisă de Poliţia Or. Lehliu – Gară).

Urmează, în baza art. 193 al. 1 şi 4 C.p.p., a-i obliga pe inculpaţi, în solidar, la plata sumei de 1860 lei – cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile N. A. şi N. M.

Urmează, în baza art. 191 al. 2 C.p.p., a-l obliga pe inculpatul B. V. N. la plata sumei de 1100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 600 lei onorariu apărător oficiu (Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. C. C. – faza de urmărire penală), pe inculpaţii I. C. şi I. A. la plata sumei de 1400 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 600 lei onorariu apărător oficiu – Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. C. C. – faza de urmărire penală şi câte 300 lei onorariu apărător oficiu – Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. N. O. M. – faza de judecată după casare iar pe inculpatul C. E. M. la plata sumei de 1700 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1200 lei onorarii apărători oficiu (Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. C. C. – 600 lei faza de urmărire penală, av. D. A. – 300 lei prima fază de judecată şi av. N. O. M. – 300 lei faza de judecată după casare).

Văzând şi dispoziţiile art. 361 alin.1 lit. a C.p.p.

Ia act de respingerea cererii formulată de reprezentantul Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, în baza art. 336 alin.1 lit. a C.p.p., de extindere a procesului penal pentru altă faptă, respectiv „lipsirea de libertate în mod ilegal” prev. de art. 189 al. 1 C.p. (câte două fapte) faţă de inculpaţii B. V. N., I. C. şi C. E. M.

În baza art. 211 al. 1, al. 2 lit. „a, b” şi al. 21 lit. „a, b, c” C.p. cu aplicarea art. 3201 al. 2, 4 şi 7 C.p.p., condamnă pe inculpaţii: I. C., B. V. N., C. E. M., la pedeapsa închisorii de câte 7 (şapte) ani – fiecare.

În baza art. 71 C.p. interzice celor trei inculpaţi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C.p. scade din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14.04.2011 la zi – pentru fiecare inculpat.

În baza art. 350 C.p.p. menţine starea de arest a inculpaţilor B. V. N., I. C. şi C. E. M.

În baza art. 26 C.p. rap. la art. 211 al. 1, al. 2 lit. „a, b” şi al. 21 lit. „a, b, c” C.p. cu aplicarea art. 3201 al. 2, 4 şi 7 C.p.p., condamnă pe inculpatul I. A., la pedeapsa închisorii de 4 (patru) ani şi 7 (şapte) luni.

În baza art. 71 C.p. interzice inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. „a” teza a II – a şi lit. „b” C.p. din momentul rămânerii definitive a sentinţei şi până la terminarea executării pedepsei.

În baza art. 88 C.p. scade din pedeapsa pronunţată perioada reţinerii şi arestării preventive de la data de 14.04.2011 la zi.

În baza art. 350 C.p.p. menţine starea de arest a inculpatului I. A.

Admite cererea de despăgubiri civile formulată de părţile civile N. A. şi N. M. şi, în baza art. 346 alin.1 C.p.p. rap la art. 16 alin.3 C.p.p. obligă pe inculpaţii I. C., C. E. M. şi I. A., în solidar, la plata sumelor de:

Ia act că s-a dispus disjungerea laturii civile a cauzei, pentru aceleaşi pretenţii civile formulate de părţile civile, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul B. V. N.

În baza art. 118 lit. „b” C.p. dispune confiscarea specială în folosul statului de la inculpatul B. V. N. a următoarelor bunuri: a unui spray iritant lacrimogen de culoare neagră cu capac de protecţie din plastic de culoare neagră cu seria RD 101827 – uzat (potrivit Dovezii seria B nr. 13078 din 27.04.2011 emisă de Poliţia Or. Lehliu – Gară); a unei bâte din lemn cu diametrul de 3 cm în lungime de 65,5 cm – uzată şi a unui combinezon din material textil de culoare vişinie – uzat (potrivit Dovezii seria B nr. 13076 din 21.04.2011 emisă de Poliţia Or. Lehliu – Gară).

În baza art. 193 al. 1 şi 4 C.p.p. obligă inculpaţii, în solidar, la plata sumei de 1860 lei – cu titlu de cheltuieli judiciare către părţile civile N. A. şi N. M.

În baza art. 191 al. 2 C.p.p. obligă pe inculpatul B. V. N. la plata sumei de 1100 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 600 lei onorariu apărător oficiu (Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. C. C. – faza de urmărire penală), pe inculpaţii I. C. şi I. A. la plata sumei de 1400 lei fiecare, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care câte 600 lei onorariu apărător oficiu – Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. C. C. – faza de urmărire penală şi câte 300 lei onorariu apărător oficiu – Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. N. O. M. – faza de judecată după casare iar pe inculpatul C. E. M. la plata sumei de 1700 lei, cheltuieli judiciare în favoarea statului, din care 1200 lei onorarii apărători oficiu (Baroul de Avocaţi Călăraşi, av. C. C. – 600 lei faza de urmărire penală, av. D. A. – 300 lei prima fază de judecată şi av. N. O. M. – 300 lei faza de judecată după casare).

Cu recurs în 10 zile de la pronunţare pentru procuror şi părţile civile N. A. şi N. M., iar pentru inculpaţii arestaţi B. V. N., I. C., C. E. M. şi I. A. – de la comunicare.

Pronunţată în şedinţa publică, azi 05.10.2011.

NR. CRT.24

ÎNCHEIERE PENALĂ din 18.01.2012 (Arestare preventivă – respinsă)

Pe rol soluţionarea cauzei penale privind pe inculpaţii P. C. C. şi B. G., având ca obiect „propunere arestare preventivă” formulată de Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.

La apelul nominal făcut în camera de consiliu s-au prezentat inculpaţii (reţinuţi), asistaţi de apărători aleşi, av. R. M. şi av. C. M.

Avocatul ales al inculpaţilor precizează că se doreşte din partea inculpaţilor să se beneficieze de o judecată fără incidenţa că urmează să expire reţinerea acestora, învederând totodată că, având în vedere atitudinea de recunoaştere a inculpaţilor, nu are de formulat cereri şi de ridicat excepţii.

De asemenea reprezentantul Ministerului Public învederează că nu are de formulat cereri şi de ridicat excepţii.

Inculpaţii, având pe rând cuvântul, învederează că nu doresc să dea declaraţie în cauză.

Instanţa, faţă de poziţia inculpaţilor, consideră cauza în stare de judecată şi acordă cuvântul pentru susţineri pe fondul cauzei.

Reprezentantul parchetului, având cuvântul, solicită admiterea propunerii, apreciind că sunt îndeplinite condiţiile prev. de art. 148 lit. „f” C.p.p., din probele administrate până în acest moment în cauză rezultând că inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi în raport de modalitatea de săvârşire a infracţiunilor, prin folosirea de obiecte contondente, instigând şi pe ceilalţi inculpaţi, apreciază propunerea întemeiată, fapt pentru care solicită arestarea preventivă a celor doi inculpaţi pe o perioadă de 29 de zile.

Apărătorul ales al inculpaţilor, dl. av. R. M., având cuvântul, precizează că pentru a se lua această măsură, trebuiesc îndeplinite cumulativ cele două condiţii ale art. 148, respectiv al. 1 teza I şi al. 2 lit. f şi în afară de faptul că inculpaţii au săvârşit o infracţiune pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, parchetul nu spune nimic cu privire la faptul că ar exista date şi indicii că inculpaţii ar încerca să comită alte infracţiuni, arătând că poziţia inculpaţilor este de recunoaştere a faptelor, fiind deci o neconcordanţă a celor indicate de parchet în referat şi potrivit art. 131 din Constituţia României, Ministerul Public, prin reprezentanţii săi nu poate solicita arestarea unor inculpaţi pe acest temei de drept, arătând totodată că Ministerul Justiţiei este instituţia care apără ordinea de drept, având ca atribuţii apărarea ordinii şi liniştii publice. Apreciază că nu sunt îndeplinite cumulativ cele două condiţii pentru a se solicita arestarea preventivă a celor doi inculpaţi, arătând că parchetul nu a solicitat arestarea preventivă a celor doi inculpaţi cu privire la ordinea publică sau că ar exista probe în acest sens şi de asemenea consideră că la dosar nu sunt indicii care să conducă la supoziţia că lăsaţi în libertate aceştia ar încerca să săvârşească noi infracţiuni. Mai arată că la dosarul cauzei au fost administrate anumite înscrisuri din care rezultă că cei doi inculpaţi au o atitudine cuviincioasă, nu vor tulbura ordinea şi liniştea publică, având depusă în acest sens o caracterizare din partea Primăriei or. Lehliu-Gară şi totodată arată că pentru infracţiunile de distrugere şi lovire inculpaţii s-au împăcat cu partea vătămată şi procesul penal pentru aceste infracţiuni a încetat, dar, datorită timpului scurt, partea vătămată nu s-a putut prezenta pentru a da declaraţii în acest sens, în dosar figurând ca părţi vătămate o persoană fizică care şi-a retras plângerea şi o persoană juridică care nu a înţeles să depună plângere. Mai arată că ar putea figura ca părţi vătămate şi bodyguarzii sau persoanele care păzesc societatea, dar acestora li s-a plătit spitalizarea şi au dat declaraţii că nu înţeleg să formuleze plângere. În ce priveşte persoana inculpaţilor, apărătorul acestora arată că inculpaţii au un domiciliu stabil, au o sursă de venit, având societăţi comerciale şi au în subordinea lor 5, 6 sau chiar 10 angajaţi, iar în situaţia în care inculpaţii vor fi arestaţi, cu siguranţă angajaţii acestora vor rămâne fără loc de muncă. Solicită să se aibă în vedere că inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, au doar o singură infracţiune, iar când vor ajunge pe instanţă vor dori să se prevaleze de dispoziţiile art. 3201 C.p.p., astfel că nu va mai fi îndeplinită condiţia ca pedeapsa să fie mai are de 4 ani, arătând totodată că inculpaţii nu au antecedente penale, nu au avut de-a face cu legea penală, nu sunt recidivişti şi se vor prezenta la toate chemările organelor de cercetare, precizând că inculpaţii s-au prezentat singuri la Poliţia din Călăraşi, precum şi la Poliţia din or. Lehliu-Gară. Consideră că s-au administrat toate probele, iar inculpaţii nu vor îngreuna cu nimic buna desfăşurare a procesului penal. Pentru toate acestea solicită respingerea propunerii parchetului.

Inculpaţii, pe rând, având pe rând ultimul cuvânt, arată că regretă sincer fapta şi nu se va mai întâmpla niciodată.

La acest moment instanţa constată că pentru inculpatul P. C. C. a expirat reţinerea la ora 1315, iar pentru inculpatul B. G. urmează să expire reţinerea la ora 1325.

I N S T A N T A

Asupra cererii de faţă:

La data de 18.01.2012, s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 137/249, referatul nr. 2131/P/2011 întocmit de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară, cu propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor B. G. şi P. C. C., pe o perioadă de 29 de zile, de la data de 18.01.2012, până la data de 15.02.2012.

În motivarea propunerii se arată că prin rezoluţia din data de 05.01.2012 ora 12,30, organele de cercetare penală ale poliţiei judiciare din cadrul Poliţiei or. Lehliu Gară au început urmărirea penală faţă de învinuiţii B. G. şi P. C. C. pentru faptul că, în data de 25.12.2011, în jurul orei 23,15, inculpaţii B. G. şi P. C. C. împreună cu inculpaţii S. C. I., P. M., P. E., S. F. şi N. D. M., aflându-se la discoteca “I” din oraşul Lehliu Gară, jud. Călăraşi, au provocat un scandal tulburând ordinea şi liniştea publică, perturbând programul normal de desfăşurare al discotecii şi, totodată, l-au lovit cu pumnii şi picioarele pe tot corpul pe partea vătămată S. P. (administratorul discotecii), provocându-i leziuni care au necesitat pentru vindecare un număr de 5 – 6 zile de îngrijiri medicale. În împrejurările sus arătate, inculpatul B. G. a distrus prin spargere cu o bâtă din lemn geamul de la holul de acces în discotecă, iar inculpatul P. C. C. a distrus o pubelă pentru colectarea deşeurilor menajere, faptele constituind infracţiunile de „ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice” prev. de art. 321 al. 1 C.p., „distrugere” prev. de art. 217 al. 1 C.p., „lovire sau alte violenţe” prev. de art. 180 al. 2 C.p.

Se mai precizează că prin ordonanţa nr. 2131/P/2011 din data de 18.01.2012 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară a fost pusă în mişcare acţiunea penală faţă de învinuiţii P. C. C. şi B. G. pentru infracţiunile menţionate mai sus, iar prin Ordonanţele de reţinere din 17.01.2012 emise de IPJ – SIC s-a luat faţă de inculpaţi măsura reţinerii pe 24 de ore, începând cu data de 17.01.2012 ora 13,15, respectiv 13,25.

De asemenea, se mai arată că din probele administrate (declaraţiile inculpatului; declaraţiile martorilor; procesul – verbal de cercetare la faţa locului; planşe fotografice; certificatul medico – legal al părţii vătămate; fişele de cazier judiciar) a rezultat că inculpaţii se află în situaţia prev. de art. 148 lit.”f” din Codul de procedură penală, din datele existente rezultând că aceştia au săvârşit o infracţiune pentru care pedeapsa prevăzută de lege este mai mare de 4 ani, iar în raport de circumstanţele săvârşirii faptelor, respectiv prin violenţe exercitate asupra părţii vătămate S. P. (administratorul discotecii „I”), prin folosirea unui obiect contondent (bâtă din lemn), fiind cei ce au generat, perpetuat starea de violenţă şi i-au „instigat” pe ceilalţi inculpaţi la săvârşirea actelor de agresiune, inculpatul B. G. fiind şi sancţionat anterior pentru acelaşi gen de infracţiuni (art. 321 C.p.) pentru care a şi fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 an (reabilitat), generând stare de teamă şi nesiguranţă pentru persoanele aflate în incinta discotecii, ce au asistat la cele întâmplate, există probe că lăsarea lor în libertate prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

În faţa organelor de urmărire penală inculpaţii au recunoscut săvârşirea faptelor, descriind amănunţit modalitatea şi împrejurările comiterii acestora.

În faţa instanţei, inculpaţii nu au dorit să dea declaraţii.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului P. C. C. rezultă că acesta nu este cunoscut cu antecedente penale.

Din fişa de cazier judiciar a inculpatului B. G. rezultă că acesta a fost condamnat la pedeapsa închisorii de 1 (un) an cu aplicarea art. 81 – 82 C.p. pentru art. 312 C.p. în anul 1997, condamnare pentru care a intervenit reabilitarea, aplicându-i-se şi o amendă administrativă pentru art. 321 al. 1 C.p. în anul 2007.

Dispoziţiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevăd că se poate lua una dintre măsurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată or, în speţă există indicii pentru luarea măsurii solicitate de parchet.

De asemenea, art. 148 al. 1 C.p.p. condiţionează luarea măsura arestării preventive a inculpatului de întrunirea condiţiilor prevăzute în art. 143, iar pentru a fi în prezenţa prevederilor art. 148 lit. „f” C.p.p. trebuie îndeplinite cumulativ cele două condiţii, respectiv pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi existenţa probelor certe că lăsarea în libertate a inculpatului prezintă pericol concret pentru ordinea publică.

Astfel, potrivit art. 143 al. 1 C.p.p., măsura reţinerii poate fi luată dacă sunt probe sau indicii temeinice că învinuitul/inculpatul a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală.

De asemenea, potrivit art. 681 C.p.p. „Sunt indicii temeinice atunci când din datele existente în cauză rezultă presupunerea rezonabilă că persoana faţă de care se efectuează acte premergătoare sau acte de urmărire penală a săvârşit fapta.”

Instanţa, analizând actele şi lucrările dosarului, constată că în cauză sunt indicii temeinice că inculpaţii B. G. şi P. C. C., în data de 25.12.2011 au săvârşit infracţiunea de „„ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice” prev. de art. 321 al. 1 C.p., iar pentru infracţiunea săvârşită legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani.

Astfel, din procesul – verbal de cercetare la faţa locului întocmit de organul poliţiei judiciare la data de 25.12.2011, rezultă că geamul din dreapta uşii de acces în hol este spart în totalitate şi are o lungime de 2,20 m şi o înălţime de 2,10 m, pe jos, atât la exterior, în faţa geamului, cât şi în interiorul holului fiind urme de cioburi; pe pardoseala holului şi pe uşa de acces în discotecă se observă mai multe urme de culoare brun roşcate, ce par a fi de sânge, iar pubela de gunoi menajer de culoare verde are o roată ruptă, aspecte reliefate şi în planşa fotografică de la dosar.

În declaraţia dată inculpatul B. G. a precizat împrejurările în care a ajuns la discoteca I, respectiv în urma telefonului dat de N. D. M. care i-a adus la cunoştinţă faptul că fiul său B. M. F. şi P. C. C. au fost bătuţi de agenţii de pază ai discotecii, situaţie faţă de care, speriat, a luat o bâtă şi s-a deplasata la sediul discotecii.

A mai declarat că la uşă se înghesuiau mai multe persoane, ţipând şi aducându-şi injurii reciproce cu agenţii de pază şi întrucât nu a putut intra, a spart un geam de lângă uşa principală pentru a intra, iar în interior s-au bătut în parte cu agenţii de pază, scandalul durând circa 2 minute

Şi inculpatul P. C. C. a descris în declaraţia sa împrejurările în care a ajuns la discoteca I, respectiv în urma telefonului dat de N. D. M. care i-a solicitat să vină la club că are o problemă, ceea ce a şi făcut, plecând la club însoţit de B. M. (concubina sa) şi B. M. F.

A mai declarat că au fost verificaţi de agenţii de pază, permiţând doar unei singure persoane să intre în club, situaţie faţă de care a insistat, a intrat în holul discotecii însoţit de cele două persoane cu care venise, fiind însă lovit de unul din agenţii de pază şi daţi afară de ceilalţi doi agenţi, situaţie faţă de care s-a supărat, a început să le adreseze cuvinte injurioase, să se agite, intenţionând să intre pentru a-l bate pe agentul care-l lovise, că avea o bâtă în mână cu care s-a repezit la un agent să-l lovească, dar a fost oprit de B. M. F., că a luat un tomberon în care se aflau resturi menajere pe care l-a aruncat spre uşă, împrăştiindu-se gunoiul şi că la un moment data i-a văzut la intrarea în holul discotecii pe prietenii săi P. E., S. F., P. M., S. C., care erau agitaţi.

Pericolul concret pentru ordinea publică presupune o stare de fapt şi care se manifestă printr-un sentiment de insecuritate în rândul comunităţii, stare de fapt ce trebuie întemeiată pe probe certe, în conformitate cu art. 148 lit. “f” C.p.p. Aceasta presupune existenţa unei reacţii colective faţă de anumite stări de lucruri negative cu impact imediat asupra opiniei publice.

În speţă, din probele administrate, nu rezultă că s-a produs un astfel de impact imediat şi mediatic în rândul opiniei publice, astfel că nu se poate vorbi de existenţa unei temeri colective, iar în analizarea pericolului social concret pentru ordinea publică trebuie avute în vedere toate circumstanţele referitoare la fapte, dar şi la persoana inculpaţilor.

Pentru a se susţine că inculpaţii prezintă un pericol public concret prin lăsarea lor în libertate care să justifice luarea arestării preventive trebuie să se demonstreze că întreaga colectivitate este pusă în primejdie dacă aceştia sunt liberi, fiind necesar ca la dosar să existe date concrete din care să rezulte, fără echivoc, pericolul pentru ordinea publică, întrucât în caz contrar se poate ajunge la arbitrariul, situaţie inadmisibilă în luarea unei hotărâri în privinţa libertăţii persoanei.

Dispoziţiile art. 23 din Constituţia României garantează libertatea individuală a persoanei, arestarea unei persoane făcându-se numai în cazurile şi cu procedura prevăzute de lege. Este de principiu că starea naturală a individului este starea de libertate, privarea de libertate fiind excepţia.

Nu în ultimul rând trebuie menţionate dispoziţiile art. 5 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale, care prevăd şi excepţiile lipsirii de libertate, lit. „c” referindu-se la situaţia „dacă a fost arestat sau reţinut în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia”.

În speţă s-a început urmărirea penală faţă de învinuiţii B. G., P. C. C., S. C. I., P. M., P. E., S. F. şi N. D. M., dar reţinerea şi propunerea de arestare s-a făcut doar pentru inculpaţii B. G. şi P. C. C., din actele dosarului nerezultând însă motivele pentru care aceştia sunt mai periculoşi faţă de ceilalţi, iar dacă, într-adevăr, cei doi inculpaţi prezentau o periculozitate deosebită, se pune întrebarea de ce nu au fost prezentaţi instanţei cu propunere de arestare imediat după săvârşirea faptei şi nu după 3 săptămâni.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că întregul grup menţionat mai sus a avut aceeaşi atitudine agitată, forţând uşa de la intrare, intrând în altercaţie cu agenţii de pază, manifestându-se violent.

Astfel, învinuitul P. E. a declarat: „…am alergat spre uşa de intrare în club, în faţa mea alergând P. M., am forţat intrarea, doi agenţi de pază am început să-i împingem şi să-i lovim cu pumnii, în spatele meu erau S. F., S. C., P. C. care ne împingeau pentru a intra în holul discotecii” şi că „În spatele nostru era B. G., care avea o bâtă în mână…” că „…după ce am intrat în holul discotecii noi ne adresam cuvinte injurioase cu agenţii de pază, că „Am dat de mai multe ori cu pumnii, am lovit mai multe persoane, dar nu ştiu pe cine am lovit…”.

În acelaşi sens au fost şi declaraţiile învinuitului S. F. şi N. D. M., acesta din urmă declarând: „Nu ştiu cine i-a anunţat pe P. E., P. M., S. F., S. C. I. care au forţat intrarea, se înjurau cu agenţii de pază, ţipau şi loveau cu pumnii.” Şi că „Am intrat în holul discotecii, am lovit cu pumnul pe S. P., i-am dat doi pumni în spate, dar nu am văzut să cadă…”

De asemenea, din declaraţiile martorilor audiaţi în cauză a rezultat în seara respectivă se aflau în zona respectivă un grup de 7 – 10 persoane, aspect care rezultă şi din planşa fotografică cu imaginile stop – cadru de pe filmarea pusă la dispoziţie de administratorul discotecii.

S-au evidenţiat aceste aspecte tocmai pentru a reliefa gradul de participare al tuturor învinuiţilor la scandal.

De asemenea, în speţă, nu rezultă că după data de 25.12.2011 cei doi inculpaţi au avut un comportament, o atitudine total antisocială de natură să pericliteze ordinea şi liniştea publică, nu au exercitat influenţe asupra părţilor vătămate şi martorilor.

Mai mult decât atât, în declaraţia dată la data de 12.01.2012, numita S. G. V., asociat la SC T. T. SRL, a menţionat că îşi retrage plângerea pentru infracţiunea de „distrugere” formulată împotriva inculpaţilor B. G. şi P. C.

Partea vătămată S. P., în declaraţia dată la data de 10.01.2012, a precizat că-şi retrage plângerea pentru infracţiune de „lovire” formulată împotriva inculpatului B. G., iar în declaraţia dată în data de 18.01.2012, a precizat că îşi retrage plângerea formulată împotriva inculpatului P. C.

Prin urmare, dacă, în speţă, prima condiţie este îndeplinită, nu acelaşi lucru se poate spune despre cea de-a doua condiţie, respectiv pericolul concret, aceasta nefiind îndeplinită, având în vedere motivele menţionate mai sus.

Având în vedere modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor – crearea unei busculade la care au participat un număr mare de persoane, împrejurări care, coroborate cu alte date personale ale inculpaţilor nu sunt de natură să justifice în mod rezonabil temerea că, aflaţi în libertate, aceştia prezintă un risc ridicat de comitere şi a altor fapte antisociale, că faptele pentru care există presupunerea rezonabilă că a fost săvârşite de inculpaţi prezintă un real pericol.

Nu în ultimul rând, de reţinut şi circumstanţele personale ale ambilor inculpaţi, inculpatul P. C. nefiind cunoscut cu antecedente penale, iar B. G. suferind o condamnare în anul 1997, pentru care a intervenit reabilitarea, aplicându-i-se o amendă administrativă în anul 2007.

Din înscrisurile aflate la dosar rezultă că ambii inculpaţi îşi câştigă existenţa prin muncă, au surse de venituri.

Astfel, inculpatul P. C. C. deţine o întreprindere familială cu sediul în or. L. – G., jud. C. înregistrată la RC sub nr. XXXXXXX (certificatul de înregistrare seria B nr. ********** emis de ORC de pe lângă Tribunalul Călăraşi – filele 127, 128).

Inculpatul B. C. deţine o societate comercială, respectiv SC G. SRL cu sediul în or. L. – G., jud. C., înregistrată la RC sub nr. XXXXXX (certificatul de înregistrare seria B nr. ********** emis de ORC de pe lângă Tribunalul Călăraşi – filele 129, 133, 134).

De asemenea, inculpatul B. G. este tatăl a trei copii, din care 2 sunt minori (în vârstă de 13 şi 16 ani), potrivit înscrisurilor aflate la filele 130 – 132 din dosar).

Nu în ultimul rând, din caracterizările întocmite de Primăria or. Lehliu – Gară înregistrate sub nr. 448/18.01.2012, rezultă că ambii inculpaţi sunt cunoscuţi ca cetăţeni oneşti, îşi câştigă existenţa prin mijloace proprii, respectiv prin unităţi private, nefiind cunoscute antecedente anti sociale sau alte acte de violenţă ale acestora, că nu creează probleme şi dau dovadă de un comportament civilizat atât în familie, cât şi în societate.

Instanţa apreciază că în situaţia în care cei doi inculpaţi ar fi lăsaţi în libertate, nu s-ar întreţine climatul infracţional şi nu s-ar diminua încrederea societăţii în organele chemate să îndeplinească actul de justiţie, dar şi respectul faţă de ordine şi lege.

Astfel, toate acestea duc la concluzia că lăsarea în libertate a inculpaţilor nu prezintă pericol concret pentru ordinea publică, iar natura şi gravitatea faptei pentru care inculpaţii sunt cercetaţi nu potenţează pericolul social, nu determină o stare de nelinişte şi insecuritate în rândul societăţii.

În concluzie, se apreciază că săvârşirea infracţiunii către inculpaţi nu este de natură să împiedice normala funcţionare a unui sistem.

Aşa cum s-a menţionat mai sus, dispoziţiile art. 136 al. 1 C.p.p., prevăd că se poate lua una dintre măsurile preventive indicate la lit. a) – d) pentru a se asigura buna desfăşurare a procesului penal ori pentru a se împiedica sustragerea inculpatului de la urmărirea penală ori de la judecată, iar potrivit prevederilor art. 136 al. 8 C.p.p. „Alegerea măsurii ce urmează a fi luată se face ţinându-se seama de scopul acesteia, de gradul de pericol social al infracţiunii, de sănătatea, vârsta, antecedentele şi alte situaţii privind persoana faţă de care se ia măsura.”

În speţă, instanţa, apreciază, în raport de criteriile statuate de art. 136 al. 8 C.p.p. şi văzând că sunt îndeplinite dispoziţiile prev. de art. 143 C.p.p., în sensul că există indicii temeinice că inculpaţii au săvârşit fapta de ultraj, cea mai potrivită măsură preventivă, care să asigure buna desfăşurare a procesului penal şi împiedicarea sustragerii inculpaţilor de la urmărire penală sau judecată este obligarea de a nu părăsi localitatea.

Instanţa apreciază că luarea unei astfel de măsuri ar satisface si exigentele art. 5 paragraf 3 din CEDO potrivit cu care orice persoana arestată sau deţinută are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau eliberată în cursul procedurii, punerea în libertate putând fi subordonată unei garanţii care să asigure prezentarea persoanei în cauza la audiere.

Instanţa apreciază că cea mai potrivită soluţie pentru cauza de faţă, este aplicarea dispoziţiilor art. 146 alin. 111 C.p.p. potrivit cărora „În caz de respingere a propunerii de arestare preventivă, dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege, judecătorul poate dispune măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau aceea de a nu părăsi ţara.”

Prin urmare, în baza art. 1491 alin. 9 C.p.p., urmează a respinge propunerea parchetului privind arestarea preventiva a inculpaţilor şi, în conformitate cu prevederile art. 136 al. 1 lit. „b” şi al. 4 C.p.p. rap. la art. 145 c.p.p., a dispune luarea faţă de inculpaţii B. G. şi P. C. C. a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul L. – G., jud. C., pe o perioadă de 30 de zile.

Urmează, în baza art. 145 alin.1? şi 12 C.pr.pen., a le pune în vedere ambilor inculpaţi să respecte pe durata măsurii interdicţiei de a părăsi localitatea următoarele obligaţii:

a) să se prezinte la organul de urmărire penală, sau după caz la instanţa de judecată ori de câte ori sunt chemaţi;

b) să se prezinte la Poliţia oraşului Lehliu Gară – organ de poliţie desemnat cu supravegherea, conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori sunt chemaţi;

c) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei;

d) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nici o categorie de arme;

e) să nu se apropie de membrii familiei persoanelor împreună cu care a comis fapta, martorii stabiliţi de organul judiciar şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.

Urmează, în baza art. 145 al. 3 C.p.p., a le atrage atenţia ambilor inculpaţi că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.

Urmează a lua act că perioada reţinerii de 24 de ore dispusă prin ordonanţele de reţinere din 17.01.2012 ale IPJ Călăraşi – SIC în dosarul nr. 2131/P/2011 a expirat la ora 1315 pentru inculpatul P. C. C. şi la ora 1325 pentru inculpatul B. G.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE CONSIDERENTE

D I S P U N E

În baza art. 149? şi urm. C.p.p. respinge propunerea de arestare preventivă a inculpaţilor B. G. şi P. C. C. formulată de Parchetul de pe lângă Judecătoria Lehliu Gară.

În baza art. 145 C.p.p. dispune luarea faţă de inculpaţii: B. G. şi P. C. C., a măsurii obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu, respectiv oraşul L. – G., jud. C., pe o perioadă de 30 de zile.

În baza art. 145 alin.1? şi 12 C.pr.pen. pune în vedere ambilor inculpaţi să respecte pe durata măsurii interdicţiei de a părăsi localitatea următoarele obligaţii:

În baza art. 145 al. 3 C.p.p. atrage atenţia ambilor inculpaţi că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a măsurii aplicate sau a obligaţiilor care le revin, măsura obligării de a nu părăsi localitatea va fi înlocuită cu măsura arestării preventive în condiţiile prevăzute de lege.

Ia act că perioada reţinerii de 24 de ore dispusă prin ordonanţele de reţinere din 17.01.2012 ale IPJ Călăraşi – SIC în dosarul nr. 2131/P/2011 a expirat la ora 1315 pentru inculpatul P. C. C. şi la ora 1325 pentru inculpatul B. G.

Conform art. 192 al. 3 C.p.p., cheltuielile judiciare, rămân în sarcina statului.

Cu recurs în 24 de ore de la pronunţare.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 18.01.2012.

Luni - Sambata: 7:00 - 17:00

[email protected]

Str. Plugarilor 5, București

074 322 6016

Infracţiuni prevăzute în legi şi decrete

What we do and what can you expect from us

Infracţiuni contra siguranţei circulaţiei pe drumurile publice-revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei

Monitorizează persoane

Află informaţii suplimentare despre orice dosar GRATIS!

Baroul București

Jooble

Jobsora

Caută orice Dosar în timp real în toate instanţele din România.

Categories

Etichete

Media - Trafic de droguri