Constată că prin rechizitoriul Parchetului Naţional Anticorupţie – Serviciul Teritorial B, au fost trimişi în judecată inculpaţii :
1. B. C. – pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art.10 lit.c din Legea 78/2000 şi art.215 al.1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., constând în utilizarea în alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat a sumelor de 5.834.290.927 lei dintr-un credit de 12.000.000.000 lei de la B.C.R. SA – Sucursala B şi 3.510.000.000 lei dintr-un credit de 10.000.000.000 lei de la B.C.I.Ţ. SA – Sucursala B şi în inducerea în eroare a acestor două unităţi bancare cu prilejul încheierii şi pe parcursul executării contractelor de credit, realizând un folos necuvenit de 9.344.290.927 lei.
2. B. M. I.- pentru săvârşirea infracţiunilor prev. şi ped. de art.10 lit.c din Legea 78/2000 şi art.215 al.1, 2, 3 şi 5 C.pen., cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., constând în utilizarea în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate a sumelor de 3.510.000.000 lei dintr-un credit de 10.000.000.000 lei de la B.C.I.Ţ. SA – Sucursala B. şi a unui credit de 4.500.000.000 lei de la BANC POST SA – Sucursala B. şi în inducerea în eroare a acestor două unităţi bancare cu prilejul încheierii şi pe parcursul executării contractelor de credit, realizând un folos necuvenit în sumă de 8.010.000.000 lei.
3. G. I. – pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 290 C.pen. cu ref. la art. 17 lit.c din Legea 78/2000 cu aplic. art. 41 al.2 C.pen. şi art. 10 lit.c din Legea 78/2000 şi art.215 al.1,2,3,5 C.pen., cu aplic. art. 33 lit.a C.pen., constând în întocmirea şi semnarea documentului „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul” şi a ordinelor de plată nr.1246 – 1257 din 18.12.2002 către SC M. & F. SA cu menţiuni false privind decontarea nejustificată a facturilor de returnare şi utilizarea lor B.C.R. SA – Sucursala B. şi în utilizarea în alte scopuri decât cele pentru care s-au acordat a sumelor de 5.834.290.927 lei dintr-un credit de 12.000.000.000 lei de la B.C.R. SA – Sucursala B. şi 3.510.000.000 lei dintr-un credit de 10.000.000.000 lei de la B.C.I.Ţ. SA – Sucursala B. şi în inducerea în eroare a acestor două unităţi bancare cu prilejul încheierii şi pe parcursul executării contractelor de credit, realizând un folos necuvenit în sumă de 9.344.290.927 lei.
În actul de sesizare se reţine în fapt că în anul 2002, inculpatul B. C. avea calitatea de preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC S. SA , dar şi asociat la alte 2 firme, SC D. SA şi SC S. I. SRL . Cea din urmă societate, la rândul ei deţinea un procent important din acţiunile SC S. SA B (49,234%).
Înv. G. I. este director economic la SC S. SA iar înv. P. C. – director general.
În strânsă legătură cu activitatea SC S. SA , acţionau în aceeaşi perioadă SC A. SRL şi SC AS. SRL care deţineau la rândul lor acţiuni la SC S. I. SRL (principalul acţionar al SC S. SA ).
Firmele menţionate au fost reprezentate în perioada 2000-2002 de diferite persoane din familia inculpatului B. C., printre care soţia sa inculpata B. M. L. (SC.A. SRL , SC AS SRL şi SC S. I. SRL ).
În perioada decembrie 2002 – martie 2003, învinuiţii au acţionat împreună pentru achiziţionarea de pe piaţa de capital a majorităţii acţiunilor SC S. SA , fie prin răscumpărarea propriilor acţiuni, fie prin cumpărarea acţiunilor prin intermediul societăţilor comerciale aflate sub controlul lor.
Interesul învinuiţilor a fost de a dobândi majoritatea acţiunilor SC S SA , sens în care au acţionat concertat, în acelaşi scop.
Întrucât resursele financiare proprii nu erau îndestulătoare în acel moment, învinuiţii au contractat şi credite bancare pentru achiziţionarea acţiunilor cărora le-au schimbat destinaţia pentru care au fost acordate.
În perioada 16.12. – 17.12.2002, SC S SA şi SC A. SRL au beneficiat de următoarele credite:
SC S SA Bacău a solicitat B.C.R. – Sucursala B., cu cererea nr.30339 din 06.12.2002 (fl.152, vol.8) semnată de învinuiţii B. C. – preşedintele Consiliului de Administraţie şi G. I. – director economic, acordarea unui credit în valoare de 12.000.000.000 lei pentru „Stocuri şi cheltuieli”.
Din credit, suma de 6.165.710.078 lei a fost utilizată potrivit destinaţiei din contract, respectiv pentru plata unor furnizori de materii prime sau combustibili.
Cu privire la utilizarea restului din credit, de 5.834.290.927 lei, s-au reţinut următoarele:
Între SC S. SA şi SC M. & F. SA , reprezentată de învinuitul M. I. în calitate de administrator, s-a încheiat la data de 15.05.2002 contactul de vânzare-cumpărare nr.3347 (fl.180-181, vol.5) prin care părţile se obligau să-şi vândă produse specifice activităţii lor comerciale, iar în cazul nerespectării cantităţilor, sortimentelor şi calităţii produselor livrate, se efectua facturarea acestora şi a tuturor cheltuielilor legate de transport şi manipulare de către cumpărător vânzătorului.
După cum s-a stabilit, transferul produselor între cele 2 firme a fost numai scriptic, întrucât, în fapt, ele nu au ieşit din depozitul SC S. SA . Cu toate acestea, SC S SA a întocmit note de intrare-recepţie a mărfii după returnarea fictivă a acesteia de către SC M. & F. SA (fl.181-196,vol.4) în timp ce această din urmă societate nu a recepţionat produsele, neavând un interes în acest sens, spre deosebire de SC S. SA Bacău ce urma să justifice investiţia făcută din credit.
Se reţine în actul de sesizare că, unul din documentele obligatorii pe care SC S. SA Bacău trebuia să-l prezinte la B.C.R. – Sucursala B., conform Normelor metodologice nr.1/2000 pct.148 şi anume „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul”, a fost întocmit şi semnat de înv. G. I. (fl.155, vol.8) iar din cuprinsul său, rezultă că SC S. SA are de achitat către SC M. & F. SA 500 tone de oţel în valoare de 6.000.000.000 lei.
Însă, la data de 17.12.2002 când creditul a fost pus la dispoziţia SC S. SA şi apoi la 18.12.2002 când societatea a efectuat plata către SC M. & F. SA , fluxul facturilor între cele 2 firme fusese deja închis, decontarea produselor fiind formală şi fictivă, fără a justifica un interes practic pentru părţile implicate.
În realitate, interesul urmărit de învinuiţii ce reprezintă SC S. SA , a fost de a vira din credit, suma de 5.834.290.927 lei, din contul acestei societăţi de la B.C.R. în contul SC M. & F. SA de la aceeaşi bancă pentru ca ultima să restituie apoi suma în alt cont al SC S. SA , de la UNICREDIT ROMÂNIA SA – Agenţia B. pentru a alimenta depozitul colateral necesar cumpărării de acţiuni cu scrisoare de garanţie bancară, întocmind în acest sens documente ce atestă împrejurări nereale şi inducând astfel în eroare reprezentanţii B.C.R. – Sucursala B., atât la încheierea, cât şi pe parcursul executării contractului de credit.
În ce priveşte creditele contractate de la Banca Comercială „ION ŢIRIAC” S.A. sucursala B., se reţin în rechizitoriu următoarele :
La data de 10.12.2002, cu cererea nr.21554 (fl.26-28, vol.9) semnată de învinuiţii B. C. şi G. I., SC S. SA B. a solicitat B.C.I.Ţ. SA – Sucursala B. acordarea unei linii de credit de 10.000.000.000 lei pentru „producerea şi comercializarea de organe de asamblare (şuruburi, piuliţe)”.
Din credit, suma de 3.510.000.000 lei a fost virată la data de 16.12.2002 către SC A. I. SA, iar suma de 6.500.000.000 a fost plătită la data de 17.12.2002 către SC AS. SRL .
Plata are la bază contractul nr.8187 din 12.12.2002 (fl.29, vol.6) încheiat între SC A. I. SA în calitate de vânzător şi SC S. SA în calitate de cumpărător, al cărui obiect era vânzarea-cumpărarea de produse de carne şi ouă. Justificarea plăţii de 3.510.000.000 lei către SC A. I. SA , oferită de părţi, o reprezintă un avans decontat de SC S. SA în executarea contractului nr.8187/2002, adică înainte de primirea vreunui produs.
Pentru suma primită în avans, SC A. I. SA nu a întocmit facturi fiscale, contrar normelor legale în vigoare (art.68 pct.5 din H.G. 598/2002), fapt ce din nou demonstrează fictivitatea tranzacţiei.
În cursul cercetărilor, s-a susţinut de către învinuiţi că această plată constituie un avans achitat în baza contractului nr.174 din 15.11.2002 (fl.13-15, vol.6) încheiat între SC A. SRL în calitate de vânzător şi SC A. I. SA în calitate de cumpărător, având ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse proteice.
După cum s-a stabilit însă, acest contract nu s-a mai derulat, nefiind încheiat decât formal pentru a justifica raporturi juridice.
Rezultă astfel o utilizare a creditului obţinut de la B.C.I.Ţ. SA – Sucursala B. în alt scop decât cel pentru care a fost acordat, în privinţa sumei de 3.510.000.000 lei, disimulată în operaţiuni aparent legale, dar fictive, care nu au la bază activităţi comerciale reale. Din această sumă, 3.096.823.895 lei au fost utilizate în final pentru cumpărarea de acţiuni S., iar cu diferenţa s-au plătit furnizori ai SC A. SRL şi comisioane bancare, după cum rezultă din extrasele de cont ale firmei (fl.129-130, vol.3).
În ceea ce priveşte creditele contractate de la S.C. BANC POST S.A. –sucursala B., se reţin următoarele:
La data de 16.12.2002, cu cererea nr.34846 (fl.120, vol.11), semnată de F. F., în calitate de asociat unic, SC A. SRL a solicitat BANC POST SA – Sucursala B. acordarea unui credit în valoare de 4.500.000.000 lei pentru „achiziţionarea de mărfuri în vederea diversificării şi creşterii activităţii economice pe plan intern şi extern”.
Cererea a fost aprobată de Comitetul de credite al băncii la data de 16.12.2002, iar prin contractul nr.3561 din 17.12.2002, SC A. SRL a beneficiat de o linie de credit de 4.500.000.000 lei, pentru activitate curentă, pe termen de 3 luni.
Creditul s-a eliberat în limita plafonului aprobat, pe măsura efectuării plăţilor.
La data de 18.12.2002, cu 10 ordine de plată (nr.177 – 186 – fl.314-323, vol.4) semnate de înv. B. M. I. – împuternicită cu procură generală de înv. F. F., SC A. SRL a virat suma de 4.500.000.000 lei din credit în contul SC M. F. SRL , deschis la UNICREDIT ROMÂNIA SA – Sucursala B., această din urmă firmă fiind administrată de asociat unic D. R. E..
Această plată, în avans, s-a efectuat în baza contractului nr.175 din 21.11.2002 încheiat între SC M. F. SRL în calitate de vânzător şi SC A. SRL în calitate de cumpărător (fl.149-152, vol.11).
Contractul avea ca obiect vânzarea-cumpărarea de produse indicate generic, pe bază de comandă fermă a cumpărătorului, cu plata în avans, acest avans fiind stipulat expres la valoarea de 4.500.000.000 lei.
Convenţia a fost semnată din partea SC M. F. SRL B de administrator D. R. E. şi din partea SC A. SRL din partea administratorului de la acea vreme, C. A. şi a avut la bază comanda fermă nr.177 din 21.11.2002 a SC A. SRL (fl.142, vol.11) către SC M. F. SRL pentru organe de asamblare cu anumiţi parametrii şi anumite cantităţi, în valoare de 351.625 euro.
Comanda fermă a constituit anexă la contractul de vânzare-cumpărare, nr.175 din 21.11.2002 şi în baza ei s-a emis de către SC M. F. SRL factura proformă nr.1001/02.12.2002, necesară şi ea pentru acordarea creditului.
În fapt, produsele cuprinse în comandă urmau a fi achiziţionate de SC M. F. SRL de la SC S. SA , conform contractului nr.8115 din 29.11.2002 încheiat între cele 2 societăţi şi semnat de înv. P. D. O. şi G. I., din partea SC S. SA şi de D. R. E. din partea SC M. F. SRL . După cum se observă înv. D. R. E. a încheiat acest contract cu SC S. SA după ce se obligase deja faţă de SC A. SRL .
SC M. F. SRL realiza astfel o intermediere între SC A. SRL şi SC S. SA .
După cum rezultă din documentele justificative, această intermediere s-a realizat fără profit pentru SC M. F. SRL .
Astfel, prin intermediul SC M. F. SRL, creditul obţinut de SC A. SRL B de la BANC POST SA – Sucursala B. a fost utilizat contrar destinaţiei pentru care a fost acordat, ajungând să fie utilizat pentru cumpărarea de acţiuni S.
Deşi operaţiunea de intermediere realizată de SC M. F. SRL între SC S. SA şi SC A. SRL este aparent legală şi conformă principiului libertăţii contractuale, nu a realizat profit pentru această firmă şi a fost necesară pentru a introduce o verigă suplimentară în circuitul ilicit al utilizării creditului, tocmai pentru a crea aparenţa existenţei unor relaţii comerciale reale şi pentru ca urmărirea destinaţiei banilor să fie greu de realizat.
În cursul urmăririi penale s-au administrat pentru reţinerea faptelor incriminatoare următoarele probe :
– Raport de constatare tehnico-ştiinţific întocmit de specialistul P.N.A. – fl.27-100, vol.1;
– Corespondenţă cu societăţile comerciale;
– Dosarele de creditare primite de la bănci;
– Dosarele cu documentele juridice ;
– Declaraţiile martorilor:
Sub aspectul laturii civile, – SC B.C.R. SA – Sucursala B., cu adresa nr.61776/2004 (fl.1, vol.2) a precizat că nu se constituie parte civilă în legătură cu creditul de 12.000.000.000 lei acordat SC S. SA prin contractul 764/2002 întrucât acesta a fost rambursat integral; – SC B.C.I.Ţ. SA – Sucursala B., cu adresa nr.9307/2004 (fl.5, vol.2) a comunicat că nu se constituie parte civilă în legătură cu creditul de 10.000.000.000 lei acordat SC S. SA prin contractul 23/2002 întrucât acesta a fost rambursat integral, iar – SC BANC POST SA – Sucursala B., prin adresa nr.5941/2004 (fl.7, vol.2) a comunicat că nu se constituie parte civilă în legătură cu creditul de 4.500.000.000 lei acordat SC A. SRL prin contractul 3561/2002, întrucât acesta a fost rambursat integral.
Inculpaţii au declarat că sunt nevinovaţi faţă de infracţiunile care sunt reţinute în sarcina lor.
Analizând probatoriul administrat în cauză, instanţa reţine în fond următoarele:
Analizând probatoriul administrat în cauză instanţa reţine în fond următoarele:
Inculpatul B. C. era în anul 2002 preşedinte al Consiliului de Administraţie al SC S. S.A. şi asociat la 2 firme S.C. D. S.A. şi S.C. S. I. S.R.L., aceasta din urmă deţinând un procent important din acţiunile S.C. S. S.A. (49,234%).
Inculpatul G. I. era la data săvârşirii faptelor director economic la S.C. S. S.A., iar inculpata B. M. I. a reprezentat în perioada 2000-2002 firmele S.C. A. S.R.L. , S.C. D. S.A., S.. S. I. S.R.L.. În luna februarie 2002 inculpata B. a cesionat părţile sociale pe care le deţinea ala S.C. A. S.R.L. mamei acesteia, iar la data de 11.02.2002, mama inculpatei, F. F., o împuterniceşte pe aceasta să reprezinte societatea în raporturile cu terţii.
În luna decembrie 2002 SC S. SA a solicitat către B.C.R. – sucursala , cu cererea nr.30339/6.12.2002 semnată de inculpatul B. C. – în calitate de preşedinte al Consiliului de Administraţie, şi inculpatul G. I. – în calitate de director economic, acordarea unui credit în sumă de 12.000.000.000 lei pentru stocuri şi cheltuieli.
În acest sens s-a încheiat contractul de credit nr.764/17.12.2002, care prevedea utilizarea creditului pentru plata stocurilor de materii prime, materiale, combustibili, deja aprovizionate şi a celor ce urmează a se aproviziona pentru desfăşurarea activităţii curente, în acest sens fiind acordată suma de 12.000.000.000 ROL, pentru o perioadă de 6 luni.Acordarea creditului a avut la bază „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul”, întocmită şi semnată de inculpatul G. I. şi ştampilată de S.C. S. SA (fila 155 vol.8) şi în care s-a înscris o parte din datoriile societăţii către 8 furnizori mai importanţi de bunuri, între care S.C. M. & F. Măgura cu suma de 5.834.290.927 ROL.
Aceste datorii au fost achitate de S.C S. SA către SC M. & F. SA din creditul contractat de la B.C.R. S.A. –sucursala B. cu un număr de 12 ordine de plată (nr.1246-1257) la data de 18.12.2002, din contul SC S. SA , deschis la B.C.R. S.A. – sucursala B.
La data de 18.12.2002, cu ordinele de plată nr.972-982/18.12.2002 S.C. M. & F. S.A. achita către S.C. S. S.A. suma de 5.834.290.927 ROL dintr-un cont deschis la UNICREDIT România S.A. – sucursala B.
Plăţile s-au efectuat în baza contractului nr.3347/15.05.2002 prin care S.C. S. S.A. se obliga să vândă organe de asamblare din producţia sa, precum şi oţel CL 37 pentru construcţii, iar S.C. M. & F. S.A. se obliga să vândă tablă, profile, oţeluri, plase, electroni, armături, rulmenţi, alte produse, ambele părţi având calitatea dublă de vânzători şi cumpărători.
La data de 10.12.2002, S.C. S. S.A. solicita Băncii Comerciale „Ion Ţiriac” S.A. – sucursala , cu cererea nr.21554, semnată de învinuiţii B. C. şi G. I., acordarea unei linii de credit de 10.000.000.000 ROL pentru „producerea şi comercializarea de organe de asamblare (şuruburi, piuliţe).
Această cerere a fost avizată favorabil la data de 10.12.2002 de Comitetul local de credite şi la data de 13.12.2003 de Comitetul de credite de la B.C.I.T. S.A. Centrală, astfel încât la data de 16.12.20026 s-a încheiat contractul nr.23 (vol10, filele 189.195) prin care S.C. S. S.A. a beneficiat de o linie de credit pentru activitatea curentă în sumă de 10.000.000.000 ROL, pe termen de 6 luni, rambursabilă la 6 luni.
Din credit suma de 3.510.000.000 lei a fost virată către S.C. A. I. S.A. cu 8 ordine de plată emise la 16.12.2002 de S.C. S. S.A. (filele 64-66, vol.6), ce au fost semnate şi de inculpatul G. I., plata având la bază contractul nr.8187 din 12.12.2002 (fila 29 vol.6), încheiat între S.C. A. I. S.A. în calitate de vânzător şi S.C. S. S.A. în calitate de cumpărător şi reprezenta un avans decontat de S.C. S. S.A.
La data de 16.12.2002 S.C. A. I. S.A. a virat întreaga sumă într-un cont la BANC POST S.A.- sucursala B., cu cererea nr.34846 semnată de F. F., în calitate de asociat unic, acordarea unui credit în valoare de 4.500.00.000 lei, pentru achiziţionarea de mărfuri în vederea diversificării şi creşteri activităţii economice pe plan intern şi extern, această cerere fiind aprobată de Comitetul de credite al băncii, iar prin contractul nr.3561/17.12.2002 s-a acordat creditul de 4.500.000.000 ROL pentru activitatea curentă pe termen de 3 luni.
La data de 18.12.2002 S.C. A. S.R.L. a virat suma de 4.500.000 lei cu 10 ordine de plată (filele 314.323, vol.4 urmărire) semnate de inculpata B. M. I., către S.C. M. F. S.R.L., într-un cont deschis la UNICREDIT România S.A. – sucursala B., plată efectuată în baza contractului nr.175 din 21.11.2002 încheiat între cele două societăţi, S.C. M. F. S.R.L. în calitate de cumpărător şi S.C. A. S.R.L. în calitate de cumpărător.
La data de 19.12.2002 S.C. M. F. S.R.L. virează suma de 4.500.000.000 ROL în contul S.C. S. S.A. de la UNICREDIT România S.A. – sucursala B., cu ordinele de plată nr.14 şi 15, reprezentând contravaloarea creditului nr.8115/2002.
Starea de fapt reţinută mai sus rezultă din ansamblul documentelor bancare şi a contractelor mai sus menţionate, precum şi a înscrisurilor aflate la dosarul de urmărire şi cel al instanţei.
În cauză s-au audiat o serie de martori şi, de asemenea, s-au efectuat trei expertize, şi anume un raport de constatare tehnico-ştiinţific întocmit de expert B. C. în faza de urmărire penală, o expertiză efectuată de expertul C. M. dispusă prin încheierea din 28.11.2005 a Tribunalului B., şi o expertiză contabilă dispusă prin încheierea de şedinţă din 21 noiembrie 2007 de Tribunalul Sibiu.
Tribunalul va reţine ca utilă şi concludentă în cauză ultima expertiză efectuată după strămutarea cauzei la Tribunalul Sibiu, motivat de faptul că expertizele anterioare au avut în principal obiective legate de utilizarea creditelor fără respectarea destinaţiilor acestora, fapte actualmente dezincriminate şi, de asemenea, se vor avea în vedere şi aspectele care se coroborează, relevate de toate expertizele contabile efectuate.
Astfel, referitor la infracţiunea de utilizare a creditelor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, prev. de art.10 lit.c din legea 78/2000, Tribunalul constată că aceste fapte au constituit obiectul principal al incriminării, întreaga urmărire penală gravitând în jurul demonstrării şi probării săvârşirii acestora fapte de către inculpaţii în cauză.
Prin Legea nr.69 din 26 martie 2007 lit.c alături de lit.b a articolului 10 din legea nr.78/2000 au fost modificată în sensul că fapta incriminată se referă la „utilizarea subvenţiilor în alte scopuri decât cele pentru care au fost acordate, precum şi utilizarea în alte scopuri a creditelor garantate din fonduri publice sau care urmează să fie rambursate din fonduri publice”.
Ori, în speţă, sumele de bani împrumutate de la cele 3 unităţi bancare au caracterul unor credite private comerciale ce diferă de fondurile publice şi subvenţii.
Ca atare, concluzionăm că o asemenea faptă actualmente nu mai este incriminată, astfel încât nu mai poate constitui un temei al tragerii la răspundere penală şi ca urmare, se va dispune pentru toţi inculpaţii achitarea acestora în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.b C.p.p. pentru săvârşirea de către fiecare a câte două infracţiuni concurente, prev. de art.10 lit.c din legea nr.78/2000.
În ce priveşte săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune prevăzute de art.215 al.1,2,3 şi 5 din C.p., actul de sesizare reţine în sarcina inculpatului B. C. comiterea a două infracţiuni concurente de înşelăciune calificată în dauna B.C.R. S.A. –sucursala B. şi B.C.I.T. S.A. – sucursala B., prejudiciul total cauzat fiind de 9.344.290.927 lei; în sarcina inculpatului G. I. a două infracţiuni concurente de înşelăciune calificată în dauna celor două sucursala bancare cu un prejudiciu total de 9.344.290.927 ROL şi în sarcina inculpatei B. M. I. se reţine comiterea a două infracţiuni concurente de înşelăciune, în dauna B.C.I.T. S.A. – sucursala B., cu un prejudiciu total de 8.010.000.000 lei.
Tribunalul nu poate reţine susţinerile Parchetului privitoare la faptul că infracţiunea de înşelăciune constă în inducerea în eroare a unităţilor bancare precizate, cu privire la scopul pentru care s-au solicitat creditele, atât la încheierea contractelor cât şi pe parcursul executării lor, prin prezentarea de înscrisuri cuprinzând situaţii nereale, folosul injust şi paguba produsă constând în suma împrumutată (!?), iar rambursarea creditelor la termen constituind o împrejurare ulterioară consumării infracţiunilor, aceste afirmaţii neavând suport juridic din mai multe considerente.
Infracţiunea de înşelăciune presupune o acţiune de inducere în eroare, care trebuie să aibă ca rezultat pricinuirea unei pagube, adică a unui prejudiciu material. Astfel, infracţiunea de înşelăciune este o infracţiune de rezultat, de altfel, aceasta a fost inclusă de legiuitor la infracţiunile contra patrimoniului.
Rezultatul păgubitor trebuie să se traducă prin existenţa unui prejudiciu care trebuie că conţină toate elementele (cert, lichid, exigibil, determinat sau determinabil).
Ori, toate expertizele efectuate în cauză au concluzionat că societăţile bancare nu au fost prejudiciate, neexistând un prejudiciu în cauză.
De altfel, S.C. B.C.R. S.A. – sucursala , cu adresa nr.61776/2004, S.C. B.C.I.Ţ. S.A. – sucursala, cu adresa nr.9307/2004 şi S.C. BANC POST S.A. – sucursala , prin adresa nr.5941/2004 au comunicat că nu se constituie părţi civile şi nu participă în proces ca părţi vătămate, creditele acordate fiind rambursate integral, la termen şi în condiţiile prevăzute în contractele încheiate între părţi.
Pe de altă parte nu se poate pune problema existenţei vreunui rezultat păgubitor la nivelul societăţilor bancare, încă din momentul în care s-au încheiat contractele bancare, atâta vreme cât unităţile bancare şi-au constituit garanţii care depăşeau nivelul sumei acordate.
Totodată, conform rezultatelor expertizei contabile reţinute de instanţă (exp.B.), în toate cazurile utilizarea creditelor s-a făcut sub supravegherea unităţilor bancare care le-au acordat, existând obligaţii de plată înregistrate ca atare sau contracte referitoare la relaţii comerciale viitoare, care au fost luate în analiză înaintea acordării creditelor.
În cazul tuturor unităţilor bancare, există documente care atestă verificarea modului de utilizare a creditelor fără a se constata probleme.
Totodată, concluziile raportului de expertiză reţinut de instanţă, învederează faptul că inculpaţii nu au realizat vreun folos material injust, constând în scopul concertat al tuturor de a obţine , prin cumpărarea de acţiuni, controlul asupra S.C. S. S.A.
Se arată astfel în expertiză şi se reţine de instanţă că, „S.C. S. S.A. a achiziţionat un număr de 1.884.00 din acţiunile proprii, reprezentând 9,9909% din capitalul social. Această operaţiune s-a efectuat în baza Hotărârii nr.4 a Adunării generale a Acţionarilor S.C.S. S.A. din data de 5.12.2002, şi este permisă de prevederile art.103 din Legea nr.131/1990 republicată, cu modificările şi completările ulterioare. Scopul achiziţiei de acţiuni a fost redistribuirea lor în mod gratuit către salariaţii societăţii.
La data de 10.112.002 B. C. şi B. M. I. deţineau în nume propriu şi indirect prin intermediul S.C. S. I. S.R.L. un număr de 9.594.207 acţiuni reprezentând 50,8784 % din capitalul social al S.C. S. S.A. , astfel :
-SC S. I. SRL -9.284.207 acţiuni -49,2344%
-B. C. – 190.000acţiuni- 1,0076%
-B. M. I.- 120.000 acţiuni -0,6364%
Astfel, aceştia deţineau deja controlul asupra S.C. S. S.A. înainte de efectuarea operaţiunilor reţinute de organul de cercetare penală”.
Achiziţiile de acţiuni S. s-au făcut în numele unor societăţi comerciale şi nu în numele personal al inculpaţilor, patrimoniul unei persoane juridice fiind totalmente distinct de cel al asociaţilor sau acţionarilor acesteia, persoane fizice.
Astfel, pe toate considerentele arătate şi având în vedere că toate creditele avute în discuţie, contractele de la cele trei unităţi bancare, au fost rambursate integral, la termen şi în condiţiile prevăzute în contractele încheiate între părţi, considerăm că nu poate fi vorba de existenţa unor părţi vătămate şi implicit a unor pagube pricinuite.
Ca atare,în baza tuturor considerentelor evidenţiate rezultă că în absenţa existenţei vreunei acţiuni de inducere în eroare, a vreunui rezultat concretizat într-o pagubă materială, şi a unui folos injust obţinut de inculpaţi, nu putem reţine existenţa infracţiunii de înşelăciune, nefiind întrunite elementele constitutive ale acesteia.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit.a rap. la art.10 lit.d C.p.p. se vor achita toţi inculpaţii pentru săvârşirea de către fiecare dintre ei a două infracţiuni concurente de înşelăciune, prev. de art.215 al.1,23 şi 5 C.p.
În ce priveşte infracţiunea de fals prev. de art.290 C.p. cu referire la art.17 lit.c din legea 78/2000 reţinută în sarcina inculpatului G. I., constând în întocmirea şi semnarea documentului „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul” şi a ordinelor de plată nr.1246-1257 din 18.12.2002 către S.C. M. & F. S.A. , cu menţiuni false privind decontarea nejustificată a facturilor de returnare şi utilizarea lor la B.C.R. S.A. – sucursala B. se impune a se face următoarele precizări.
Conform art.290 C.pen., infracţiunea de fals sub semnătură privată constă în falsificarea unui înscris sub semnătură privată prin vreunul din modurile arătate în art.288 C.p., adică prin contrafacerea înscrierii sau subscrieri ori prin alterarea înscrisului în orice alt mod.
Ori, din nici o probă nu rezultă că înscrisurile menţionate au fost în vreun fel denaturate în conţinut prin efectuarea de adăugiri sau ştersături sau prin contrafacerea scrierii sau subscrierii.
Tribunalul nu va reţine susţinerile Parchetului privitoare la alcătuirea frauduloasă a înscrisurilor în discuţie atâta vreme cât din expertiza contabilă efectuată în cauză şi reţinută de instanţă, rezultă că documentul intitulat „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicită creditul” emis de S.C. S. S.A. şi depus la B.C.R. S.A. – sucursala atestă date reale, preluate din evidenţele contabile ale societăţii.
Mai mult, veridicitatea datelor declarate de S.C. S. S.A. în documentaţia care a stat la baza acordării creditului de la B.C.R. S.A. – sucursala Bacău, este confirmată şi de „Nota pentru verificarea utilizării creditului pentru finanţarea stocurilor temporare şi cheltuielilor aferente în lei, acordat S.C. S. S.A. încheiată cu 14.01.2003”, întocmită de reprezentanta Serviciului din sucursala B. a Băncii Comerciale Române, ofiţerul de credite N. D.
De asemenea, privitor la menţiunile de pe ordinele de plată nr.1246-1257 din 18.12.2002 emise de S.C. S. S.A. către S.C. M. & F. S.A. corespund adevărului în sensul că îşi găsesc corespondent faptic în cursul operaţiunilor comerciale derulate între cele două societăţi comerciale vizate.
Astfel, după cum am reţinut în starea de fapt, între S.C. S. S.A. şi S.C. M. & F. S.A. s-a încheiat la data de 15.02.2002 contractul de vânzare-cumpărare nr.3347, ambele societăţi având calitatea atât de furnizor cât şi de cumpărător.
Conform expertizei contabile efectuate, în baza acestui contract S.C. S. S.A. a întocmit în perioada 02.12.2002-12.12.2002 facturi către S.C. M. & F. S.A. , care au fost evidenţiate de S.C. S. S.A. în jurnalul de vânzări pe luna decembrie 2002, în decontul privind taxe pe valoare adăugată pentru luna decembrie 2002, înregistrat la D.G.F.P. B. sub nr.76/27.01.2003, cât şi în contabilitatea proprie.
Astfel, prin înregistrarea în evidenţa contabilă, S.C. S. S.A. , şi-a constituit în perioada 02.12.2002-12.12.2002 pe de o parte, creanţe (cont 4111 „clienţi”) faţă de S.C. M. & F. S.A. Măgura, în valoare totală de 5.834.290.928 lei ROL, iar pe de altă parte şi-a scăzut din evidenţă contravaloarea acestor bunuri.
Se atestă în expertiză că în perioada 3.12.2002-13.12.202 S.C. S. S.A. i s-au restituit materii prime de la S.C. M. & F. S.A. pentru acestea întocmindu-se note de recepţie şi fiind înregistrate în evidenţa contabilă, prin aceasta S.C. S. S.A. constituindu-şi în perioada arătată datorii (cont 401 „Furnizori”) faţă de S.C. M. & F. S.A. în valoare totală de 5.834.290.933 ROL.
Punctul de vedere al experţilor contabili desemnaţi de instanţa de judecată este că „operaţiunile reciproce între cele două societăţi au respectat prevederile Legii contabilităţii nr.82/1991, în sensul că pentru ele S.C. S. S.A. Bacău a întocmit documente justificative care au stat la baza înregistrărilor în contabilitate”.
Astfel, S.C. S. S.A. înregistra în evidenţa contabilă o datorie către furnizorul S.C. M. & F. S.A. în valoare totală de 5.834.290.927 ROL, datorie ce a fost achitată cu ordinele de plată nr.1246-1257/18.12.2002, din creditul acordat de B.C.R. şi în acelaşi timp înregistra o creanţă faţă de clientul S.C. M. & F. S.A. Măgura încasată la data de 18.12.2002 în contul deschis la UNICREDIT România S.A. – sucursala B.
Ca atare, concluzionăm în baza tuturorconsiderentelor descrise pe larg,că atât documentul intitulat „Situaţia stocurilor şi cheltuielilor pentru care se solicita creditul” cât şi menţiunile de pe ordinele de plată nr.1246-1257 din 18.12.2002, întocmite şi emise de S.C. S. S.A. şi semnate de inculpatul G. I. corespund adevărului, atestă date reale, preluate din evidenţele contabile ale societăţilor şi îşi găsesc corespondent faptic în cursul operaţiunilor comerciale derulate între cele două societăţi comerciale vizate.
Mai mult, chiar în situaţia în care menţiunile cuprinse în actele mai sus vizate nu ar fi fost reale, prin atestarea unor fapte sau împrejurări necorespunzătoare adevărului ori prin omisiunea de a se înregistra anumite date cu prilejul întocmirii lor, aşa cum se susţine de Parchet în actul de sesizare şi în concluziile formulate, aceasta ar trimite la o altă încadrare juridică, cea de fals intelectual, prev. de art.289 C.p., care nu poate fi reţinută în cauză datorită faptului că obiectul material al acesteia în constituie un înscris oficial, ori în speţă avem de-a face cu înscrisuri sub semnătură privată.
Astfel, în baza art.11 pct.2 lit.a C.p.p. rap. la art.10 lit.d C.p.p. se va achita inculpatul G. I. pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art.290 C.p. cu referire la art.17 lit.c din Legea 78/2000, cu aplicarea art.41 al.2 C.p.
Sub aspectul laturii civile, se va constata că unităţile bancare: Banca Comercială Română S.A. – sucursala B., Banca Comercială „Ion Ţiriac” S.A. – sucursala B., Banc Post S.A. – sucursala B., nu s-au constituit părţi civile.
În baza art.192 al.3 C.p.p. cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului.
