INSTANTA
Asupra cauzei de fata;
Sub nr. X/189/20X din 08.09.20X a fost inregistrat la instanta dosarul nrX/20X al Parchetului de pe langa Judecatoria B, impreuna cu Rechizitoriul din 05 septembrie 20X, prin care s-a dispus punerea in miscare a actiunii penale si trimiterea in judecata a inculpatului :
– V G , fiul lui I si C, nascut la data de X, cetatean roman, studii superioare, de ocupatie administrator, casatorit, cu antecedente penale – recidivist, domiciliat in I, str. C, nr. X, bloc X, et. 1, ap. X, jud. I si fara forme legale in I, str. X, bloc X, jud. I, pentru savarsirea infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 – privind circulatia pe drumurile publice.
Din analiza actelor si lucrarilor dosarului instanta retine urmatoarele:
In data de 12.04.20X orele 12,33 lucratorii de politie rutiera, care se aflau pe D.E.581, in dreptul localitatii T au oprit si identificat conducatorul autoturismului „Citroen” cu numarul de inmatriculare Xpe nume V G , care depasise viteza legala, ocazie cu care in urma verificarilor efectuate s-a descoperit faptul ca, acesta are dreptul de conducere suspendat.
In ziua de 12.04.20X, conform declaratiilor martorului X , acesta, impreuna cu inculpatul V G , au plecat din localitatea I si se indreptau spre B.
Martorul sustine ca la volanul autoturismului „Citroen” cu numarul de inmatriculare X, inculpatul V G , s-ar fi aflat martorului X, care ar fi condus autoturismul intre localitatile I – B.
Inculpatul V G si martorul X sustin ca la un moment dat, i s-a facut rau martorul X , motiv pentru care, la volanul autoturismului s-a urcat inculpatul V G , care ulterior in jurul orelor 12,33, in dreptul localitatii T , jud. V, a fost oprit de lucratorii politiei rutiere pentru depasirea vitezei legale.
Inculpatul V G a fost sanctionat contraventional cu amenda si puncte de penalizare, iar cu ocazia verificarilor efectuate s-a constatat ca acesta, la data de 12.04.20X, nu avea dreptul de a conduce autovehicule, dreptul de conducere fiindu-i suspendat.
In fisa de evidenta auto apartinand inculpatului V G sunt inscrise urmatoarele fapte savarsite de acesta, dupa cum urmeaza:
– 04.02.2010 – infractiune prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, dosar penal I.P.J Vrancea solutionat cu scoatere de sub urmarire penala;
– 05.08.2010 – infractiune prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, dosar penal I.P.J Iasi dosar nesolutionat ;
– 23.10.2010 – infractiune prev. de art. 86 alin. 2 din OUG 195/2002, dosar penal I.P.J Iasi dosar nesolutionat;
– 27.01.20X – infractiune de parasirea locului accidentului soldat cu victime omenesti, fara incuviintarea organului de politie, dosar penal I.P.J I, dosar nesolutionat;
Inculpatul V G este posesor al permisul de conducere auto categoria „B,C,E,” seria I00151204S din data de 10.06.1983, retinut cu dovada inlocuitoare la 21.05.2007, in perioada 06.06.2007 – 06.07.2007 pentru incalcarea normelor rutiere privind depasirea neregulamentara.
Cu ocazia audierilor, inculpatul V G a declarat ca nu a ridicat permisul din data de 21.05.2007, de la Serviciul Rutier I.
Inculpatul V G recunoaste ca in data de 12.04.20X a condus autoturismul „Citroen” cu numarul de inmatriculare X, desi stia faptul ca nu are dreptul de a conduce, cel putin de la data de 27.01.20X, cand a fost cercetat ca urmare a accidentului cu victime si parasirea locului accidentului , dar , sustine ca a s-a urcat la volan pentru ca prietenului sau, care condusese autoturismul in locul sau, X, i se facuse rau.
In faza de urmarire penala, inculpatul V G a recunoscut savarsirea faptei.
Prin acelasi rechizitoriu procurorul a dispus:
– Neinceperea urmaririi penale in temeiul art. 228 al 6 raportat la art. 10 alin. 1 lit. d C.p.p. fata de numitul Xpentru savarsirea infractiunii de „incredintarea cu stiinta a unui autovehicul unei persoane careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata” , fapta prevazuta si pedepsita de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002, cu motivatia ca, din declaratiile acestuia rezulta faptul ca l-a intrebat pe inculpat, daca are vreo problema cu permisul de conducere, iar acesta i-a raspuns ca totul este in regula.
Cele retinute mai sus rezulta din urmatoarele mijloace de proba: proces-verbal de sesizare din oficiu , copie proces- verbal amenda din data de 12.04.20X , fisa de evidenta auto pentru CNP 16404222277X , adresa nr.194286/23.05.20X , raport de retinere in asteptare – permis de conducere nr.51023/04.02.2010 , declaratie martor X, declaratii invinuit V G , actele dosarului.
Inculpatul V G are varsta de 47 ani, este casatorit, administrator la S.C. „X ” S.R.L. Iasi si are antecedente penale, conform fisei de cazier judiciar .
Pe parcursul urmaririi penale, inculpatul V G a avut o atitudine sincera, a recunoscut fapta cu privire la care este cercetat si a declarat ca o regreta.
Inculpatul V G , a fost cercetat in stare de libertate.
In faza de judecata inculpatul V G a recunoscut savarsirea faptelor, sustinand ca se deplasa cu autoturismul proprietatea sa pe ruta I – B, solicitand de la inceputul deplasarii serviciile de sofer ale prietenului sau – X, respectiv ca autoturismul sa fie condus de acesta, deoarece inculpatul avea probleme cu permisul de conducere, care era suspendat.
In continuarea declaratiei, inculpatul sustine ca pe parcursul deplasarii, dupa iesirea din B, soferului Xi s-afacut rau, ii curgea sange din gura si nas, motiv pentru care, au schimbat locurile, si a condus in continuare inculpatul.
Inculpatul declara ca desi amandoi ocupantii autoturismului detineau telefoane mobile nu au apelat serviciul de urgenta ambulanta, deoarece prietenul sau l-a asigurat ca se afla sub un tratament si daca ajung la o farmacie in T , va lua medicamentele care ii sunt necesare si il vor linisti, ceea ce sustine ca s-a si intamplat, iar de la T la B, sustine ca a condus din nou prietenul sau, care isi revenise.
In zona comunei T, jud. V, inculpatul V G ,care conducea autoturismul a fost oprit de politie si sustine ca a fost sanctionat contraventional pentru depasirea vitezei legale, dupa ce a prezenta toate actele , ocazie cu care nu a informat lucratorii de politie despre situatia in care se afla prietenul sau si nici nu le-a cerut ajutorul.
In faza de judecata a fost audiat martorul X, si-a modificat complet declaratia data in cursul urmaririi penale, declaratie in baza careia procurorul a dispus neinceperea urmariri penale, pentru savarsirea infractiunii de „incredintarea cu stiinta a unui autovehicul unei persoane careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata” , fapta prevazuta si pedepsita de art. 86 alin. 3 din OUG 195/2002, intr-o noua varianta , sustinuta si de declaratia inculpatului data in instanta, martorul sustinand ca, a fost solicitat de inculpat sa mearga in calitate de sofer de la I la Bucuresti, impreuna cu inculpatul, cu masina inculpatului, motivat de faptul ca inculpatul V G l-a informat ca are probleme cu permisul de conducere.
In continuarea declaratiei, martorul Xsustine ca dupa ce a trecut de B, a facut o criza de pancreatita, similara cu cea pe care o avusese cu ani in urma, manifestata prin varsaturi si hemoragie, ameteli, transpiratii, dureri intercostale si stare febrila, motiv pentru care au schimbat locurile, inculpatul V G conducand autoturismul pana la Tecuci , de unde a cumparat medicamente, si-a revenit si a continuat sa conduca pana la Bucuresti.
Sustine ca nu a apelat la serviciile de urgenta ale unei ambulante, deoarece este medic veterinar, motiv pentru care si-a pus singur diagnosticul, si declara nu a fost internat niciodata si nu se afla in evidentele unei institutii medicale cu afectiunea grava de care sustine ca sufera.
Declaratia martorului X, apreciata de instanta ca fiind subiectiva, pro – causa, nu este de natura sa duca la inlaturarea raspunderii penale a inculpatului si nici la incidenta unei cauze care inlatura caracterul penal al faptei.
Este evident ca martorul Xare declaratii contradictorii in cele doua faze ale procesului, cu scopul evident de a ascunde adevarul si de a duce la exonerarea de raspundere penala a sa si a inculpatului.
Solutia de neincepere a urmaririi penale data fata de X, i-a dat martorului, in instanta, siguranta de a declara intr-o varianta care sa-l protejeze pe inculpat, fiind evident ca atat inculpatul, cat si martorul aveau cunostinta, de faptul ca inculpatul V G avea probleme cu permisul de conducere, fiind suspendat, acesta nefiind singurul aspect de nesinceritate.
Aspectele din declarati martorului X, privind intervenirea brusca a unei alterari grave a starii de sanatate a acestuia in timp ce conducea autoturismul inculpatului, – aspect care ar fi dus, iminent, la inlocuirea acestuia, la volan, de inculpat, in orice imprejurari, circumstante, inclusiv cele ale incalcarii normelor legale, – este nedovedita cu acte medicale, evidente ale diagnosticului, chiar martorul declarand ca nu exista asemenea acte, spitalizari, declaratia continand si elemente chiar hilare in argumentatia profesiei martorului de a se autodiagnostica.
Acceptand ca ar fi intervenit un asemenea eveniment privind starea de sanatate a martorului – sofer X, mai ales la intensitatea descrisa de acesta si de inculpat, inculpatul V G avea posibilitatea sa apeleze serviciul de urgenta X2, o astfel de conduita fiind cea normala, prioritar morala si nu in ultimul rand si cea legala fata de situatia permisului sau de conducere, atitudine in lipsa careia, instanta are suspiciuni asupra veridicitatii variantelor create de cei doi, si care nu exclud raspunderea penala a inculpatului, alternativa aleasa de acesta, de a conduce autoturismul, in continuare , in locul martorului X, neincadrandu-se in notiunea de stare de necesitate prev. de art. 45 Cod penal.
Fata de probele administrate in cauza, instanta apreciaza ca fapta descrisa mai sus si savarsita de inculpatul V G, care in ziua de 12.04.20X, a condus pe drumurile publice un autovehicul cu dreptul de a conduce suspendat, intruneste elementele infractiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 – privind circulatia pe drumurile publice cu aplic. art. 37 lit. a Cod penal.
Retinerea in cauza fata de inculpatul V G, a prevederilor art. 37 lit. a Cod penal se datoreaza faptului ca acesta, prin Sentinta penala nr. 123 din 24 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Maramures – ramasa definitiva la data de 15.03.2010 fata de inculpat ( dosar nr. 258/100/2007 al Tribunalului Maramures), a fost condamnat la de 3 ani inchisoare pentru savarsirea infractiunilor prev. de art. 215 alin. 2 si 3 Cod penal cu aplicarea art. 41 alin. 2 Cod penal, art. 26 raportat la art. 215 alin. 2 si 3 Cod penal, cu aplicarea art. 86 1 si art. 86 2 Cod penal, fiind suspendata sub supraveghere executarea pedepsei pe un termen de incercare de 6 ani.
Pe durata termenului de incercare inculpatul a fost obligat sa se prezinte semestrial la Serviciul de Probatiune de pe langa Tribunalul I.
S-a atras inculpatului atentia asupra conditiilor in care, conform art. 86 4 si 86 5 Cod penal, suspendarea sub supraveghere a pedepsei, se anuleaza sau se revoca.
Faptele pentru care este judecat in prezenta cauza au fost savarsire de catre inculpat in stare de recidiva postcondamnatorie prev. de art. 37 alin. 1 lit. a Cod penal.
Inculpatul a savarsit infractiunile pentru care este cercetat in prezentul dosar, inaintea considerarea ca executata a pedepsei sus-amintite, in timpul termenului de incercare de 6 ani, condamnare in privinta careia nu a intervenit reabilitarea.
Avand in vedere ca infractiunea pentru care este cercetat in prezenta cauza a fost savarsita cu intentie, de catre inculpat , la data de 12.04.20X orele 12,33 , dupa ramanerea definitiva a Sentinta penala nr. 123 din 24 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Maramures – ramasa definitiva la data de 15.03.2010, in timpul termenului de incercare a suspendarii sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare, termen care s-ar fi implinit la data de 15.03.2016, deci inainte de implinirea termenului la care se considera ca fiind executata pedeapsa de 3 ani inchisoare, iar pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunea pentru care este judecat in prezenta cauza este inchisoarea mai mare de un an, ( de la 6 luni la 3 ani), sunt indeplinite conditiile privind cel de-al doilea termen al recidivei, situatie in care devin aplicabile dispozitiile art. 37 lit. a Cod penal privind recidiva postcondamnatorie .
In consecinta, in temeiul art. 334 Cod procedura penala, instanta va schimba incadrarea juridica data faptei cu privire la savarsirea careia s-a pus in miscare actiunea penala si s-a dispus trimiterea in judecata a inculpatului V G , prin rechizitoriul din 05 septembrie 20X in dosar nr. 1923/P/20X al Parchetului de pe langa Judecatoria B , din infractiunea de :
– „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 „, in infractiunea de :
– „conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de catre o persoana careia exercitarea dreptului de a conduce i-a fost suspendata prev. de art. 86 alin. 2 din OUG nr. 195/2002 cu aplicarea art. 37 lit. a Cod penal„.
In baza textului de lege enuntat mai sus si a dispozitiilor art. 345 Cod Procedura Penala, instanta urmeaza sa aplice inculpatului o pedeapsa la individualizarea careia se vor avea in vedere disp. art. 52 si 72 Cod Penal.
Pedeapsa trebuie sa fie de natura a asigura reeducarea inculpatului si atingerea scopului prev. de art. 52 alin. 1 teza ultima Cod penal „ prevenirea savarsirii de noi infractiuni.”.
Conform acestor texte de lege, la stabilirea si aplicarea pedepselor se va tine seama si de limitele de pedeapsa fixate de lege, de gradul de pericol social al faptei savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.
La individualizarea judiciara a pedepsei vor fi avute in vedere criteriile generale prev. de art. 72 Cod penal si anume dispozitiile partii generale, gradul de pericol concret al faptei, imprejurarile concrete in care aceasta a fost comisa
Instanta apreciaza ca pericolul social concret al faptei savarsite de inculpata este sporit , prin incalcarea normelor imperative de siguranta si evidenta a participantilor la trafic , in scopul identificarii acestora pentru tragerea la raspundere in eventualitatea incalcarii normelor de comportament rutier, fiind in pericol siguranta circulatiei rutiere .
Avand in vedere persoana si conduita inculpatului V G atitudinea sa dupa comiterea faptei, in sensul recunoasterii faptelor sale si a prezentarii in fata autoritatilor cat si in instanta pentru a da lamuriri cu privire la fapta, comportamentul sincer in cursul procesului, cat si imagine favorabila in societate, in comunitatea in care locuieste, inculpatul manifestand preocuparea de a-si castiga existenta prin munca, apreciaza ca aceste aspecte pot fi retinute la individualizarea pedepsei , si ca aceste imprejurari constituie circumstante atenuante in favoarea inculpatului , in temeiul 74 alin. 1 lit. c , art. 74 alin. 2 Cod penal , urmand ca instanta, in temeiul art. 76 Cod Penal, sa coboare pedeapsa sub limita speciala prevazuta de lege pentru infractiunea mai sus retinuta in sarcina inculpatului.
Instanta apreciaza ca sunt aplicabile dispozitiile imperative ale art. 83 Cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei, care prevede ca , situatia in care , in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune, pentru care s-a pronuntat o condamnare definitiva, chiar dupa expirarea acestui termen, instanta revoca suspendarea conditionata, dispunand executarea in intregime a pedepsei, care nu se contopeste cu pedeapsa aplicata pentru noua infractiune.
Conform art. 86 4 Cod penal, care reglementeaza revocarea suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere, „ Dispozitiile art. 83 si 84 se aplica in mod corespunzator si in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere.”
Revocarea suspendarii conditionate a executarii pedepsei inchisorii este obligatorie, conform art. 83 alin. (1) Cod penal, daca in cursul termenului de incercare cel condamnat a savarsit din nou o infractiune intentionata pentru care s-a pronuntat o hotarare de condamnare.
In acest caz, instanta nu poate dispune o noua suspendare conditionata a executarii pedepsei, indiferent daca sunt indeplinite conditiile prevazute in art. 81 alin. (1) lit. b) privind durata pedepsei aplicate pentru infractiunea anterioara, intrucat, potrivit art. 83 alin. (3) C. pen., numai daca infractiunea ulterioara este savarsita din culpa – nu si atunci cand aceasta este savarsita cu intentie – Decizia I.C.C.J., sectia penala, decizia nr. 212 din 22 ianuarie 2008.
Obligativitatea revocarii suspendarii conditionate exclude posibilitatea aplicarii art. 81 alin. (1) lit. b) Cod penal, chiar daca pedeapsa a carei suspendare se revoca nu este mai mare de 6 luni. Acceptand aceasta posibilitate ar insemna sa se dispuna o a doua suspendare pentru aceeasi pedeapsa.
Daca legiuitorul ar fi inteles sa reglementeze si o astfel de situatie, ar fi prevazut-o expres, asa cum a facut in art. 83 alin. (3) Cod penal ., potrivit caruia in cazul in care infractiunea ulterioara este savarsita din culpa, se poate aplica suspendarea conditionata a executarii pedepsei, chiar daca infractorul a fost condamnat anterior cu suspendarea conditionata a executarii pedepsei. In acest caz nu mai are loc revocarea primei suspendari.
In prezenta cauza, instanta a fost investita prin acelasi act de sesizare cu savarsirea unei singure infractiuni intentionate, savarsita de inculpat in termenul de incercare al suspendarii conditionate sub supraveghere a executarii unei pedepse anterioare definitive, in consecinta, sunt aplicabile exclusiv dispozitiile art. 83 Cod penal raportat la art. 86 4 Cod penal, privind revocarea suspendarii conditionate sub supraveghere a executarii pedepsei, dispozitii asupra carora, de altfel, a fost atrasa atentia inculpatului, fiindu-i puse in vedere prin hotararea anterioara.
Inculpatul a pierdut beneficiul suspendarii conditionate sub supraveghere a executarii pedepsei anterioare prin comportamentul sau de savarsire de noi fapte in timpul termenului de incercare, iar fata de persistenta infractionala a inculpatului instanta apreciaza ca este benefica izolarea acestuia de societatea , scopul de reeducare si preventie urmand a fi atins prin aplicarea unei pedepsei privative de libertate, in conditiile in care modalitate de executare a pedepsei anterioare nu si-a atins scopul.
In temeiul art. 83 Cod penal raportat la art. 86 4 Cod penal, instanta va revoca suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei de 3 ani inchisoare la care a fost condamnat inculpatul V G prin Sentinta penala nr. 123 din 24 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Maramures – ramasa definitiva la data de 15.03.2010 fata de inculpat ( dosar nr. 258/100/2007 al Tribunalului Maramures).
Va cumula pedeapsa de 4 luni inchisoare la care a fost condamnat inculpatul prin prezenta sentinta cu pedeapsa de 3 ani inchisoare la care a fost condamnat prin Sentinta penala nr. 123 din 24 februarie 2010 pronuntata de Tribunalul Maramures .
Va dispune ca inculpatul sa execute in intregime pedeapsa de 3 ( trei) ani si 4 (patru) luni inchisoare.
In temeiul art. 71 Cod Penal , se vor interzice inculpatei drepturile prev. de art. 64 lit. a teza II si b Cod Penal.
Instanta nu va interzice inculpatei drepturile prevazute de art. 64 lit. a teza I cod Penal , desi art. 71 reglementeaza obligatia instantei de a interzice drepturile prevazute de art. 64 lit. a-c Cod Penal.
Interzicerea dreptului de a vota contravine art. 3 din Protocolul nr.1 al Conventiei pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, astfel cum a statuat CEDO prin Hot. din 30.03.2004 privind cauza Hirst contra Marii Britanii.
In motivarea acestei hotarari s-a retinut ca indiferent de durata pedepsei si de natura infractiunii care a atras-o nu se justifica excluderea celor condamnati din campul persoanelor cu drept de vot neexistand nicio legatura intre interdictia votului si scopul pedepsei, de a preveni savarsirea de noi infractiuni si de a asigura reinsertia sociala a infractorului.
De asemenea , instanta nu va interzice nici exercitarea drepturilor prev. de art. 64 lit. c Cod penal, deoarece inculpatul nu s-a folosit de o profesie sau activitate in comiterea infractiunii, astfel ca nu se justifica interzicerea drepturilor prev. de lit. c.
Conform art. 88 Cod penal, care reglementeaza Computarea retinerii si a arestarii preventive: „ Timpul retinerii si al arestarii preventive se scade din durata pedepsei inchisorii pronuntate. Scaderea se face si atunci cand condamnatul a fost urmarit sau judecat, in acelasi timp ori in mod separat, pentru mai multe infractiuni concurente, chiar daca a fost scos de sub urmarire, s-a incetat urmarirea penala sau a fost achitat ori s-a incetat procesul penal pentru fapta care a determinat retinerea sau arestarea preventiva.”
In temeiul art. 88 Cod penal, va deduce din pedeapsa rezultanta durata retinerii si arestarii preventive in perioada 26.02.1999 – 27.03.1999, in cauza care a facut obiectul dosarului nr. 258/100/2007 al Tribunalului Maramures. ( mandat arestare preventiva de 30 de zile).
Ca o consecinta a condamnarii, in temeiul art. 189 si art. 191 alin. 1 Cod Procedura Penala, va obliga pe inculpat sa plateasca statului cheltuieli judiciare, din care onorariu partial avocat din oficiu asistenta in cursul judecatii, va fi platit Baroului V din fondurile Ministerului Justitiei si Libertatilor Cetatenesti, motivat de faptul ca pe parcursul judecatii inculpatul a beneficiat de serviciile unui aparator ales.
1
