Potrivit art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, constituie infractiune ”refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora”.
Atât în textul incriminator, cât si în dispozitiile ulterioare, legiuitorul vizeaza prin ”recoltarea probelor biologice” (art. 88 din aceeasi ordonanta), modul în care se procedeaza si obligativitatea persoanei care conduce un autovehicul sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.
Prin urmare, cum inculpatului nu i s-a solicitat recoltarea altor probe biologice, lipseste elementul material al infractiunii în forma prevazuta de art. 87 alin. 5 din OUG nr. 195/2002, motiv pentru care inculpatul nu poate fi tras la raspundere penala.
OUG nr. 195/2002, art. 87, alin. (5)
Prin sentinta penala nr.1922/P pronuntata la data de 22 noiembrie 2007, în dosarul penal nr.3721/256/2007, Judecatoria Medgidia a hotarât, în baza art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, condamnarea inculpatului C.G. la o pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru infractiunea de „refuz de a se supune recoltarii probelor biologice” cu aplicarea art. 81 Cod penal.
Pentru pronuntarea hotararii, instanta a stabilit situatia de fapt urmatoare:
La data de 27.05.2007, inculpatul C.G. a condus autoturismul pe raza localitatii Tortomanu si, în urma accidentarii unui cârd de oi, fiind oprit de catre lucratorii de politie si condus la Spitalul Medgidia, a refuzat recoltarea de sânge pentru a i se stabili alcoolemia, pretextând ca îi este frica de injectii.
Prin decizia penala nr.116 din data de 3 martie 2008, pronuntata în dosarul penal nr.3721/256/2007, Tribunalul Constanta a admis, in baza art.379 alin.2 lit.”a” cod procedura penala, apelul declarat de inculpatul C.G., a desfiintat sentinta primei instante si a înlaturat aplicarea art.64 lit.”c” Cod penal.
Instanta de apel a apreciat ca instanta de fond nu a mentionat dreptul efectiv interzis inculpatului si nu a motivat necesitatea interzicerii acestuia, astfel ca nu sunt aplicabile dispozitiile art. 64 lit.” c „Cod penal.
Impotriva hotarârii, in termenul legal, inculpatul C.G. a declarat recurs, solicitând achitarea în temeiul dispozitiilor art.11 pct.2 lit.”a” raportat la art.10 lit.”e” Cod procedura penala pentru savârsirea infractiunii prevazuta de art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, iar în subsidiar, în temeiul dispozitiilor art.38515 pct.2 lit.”d” Cod procedura penala raportat la art.3859 pct.18 Cod procedura penala, redozarea sanctiunii aplicata în sensul coborârii ei sub minimul special prevazut de lege.
Critica este intemeiata pentru considerentele expuse in continuare.
Astfel, potrivit art.87 alin.5 din O.U.G. nr.195/2002, constituie infractiune „Refuzul, împotrivirea ori sustragerea conducatorului unui autovehicul de a se supune recoltarii probelor biologice sau testarii aerului expirat, în vederea stabilirii alcoolemiei ori a prezentei de produse sau substante stupefiante ori a medicamentelor cu efecte similare acestora”.
Din declaratiile martorilor, ale inculpatului coroborate cu mentiunile din registrul de consultatii al Spitalului Municipal Medgidia referitoare la refuzul recoltarii, rezulta ca obiectul acestuia l-a constituit numai recoltarea probei de sânge nu si a altor probe biologice pe baza carora se putea stabili gradul de alcoolemie.
Atât în textul incriminator cât si în dispozitiile ulterioare, legiuitorul vizeaza “recoltarea probelor biologice” (art. 88 din aceeasi ordonanta), modul în care se procedeaza si obligativitatea persoanei care conduce un autovehicul sa se supuna recoltarii probelor biologice sau testarii cu un mijloc tehnic omologat si verificat metrologic.
Prin urmare, cum inculpatului nu i s-a solicitat recoltarea altor probe biologice (urina, s.a.), lipseste elementul material al infractiunii în forma prev. de art.87 alin. 5 din O.U.GG. nr.195/2002 motiv pentru care inculpatul nu poate fi tras la raspundere penala.
În consecinta, în baza art.38515 pct.2 lit.”a” cu referire la art.3859 pct.18 Cod procedura penala, recursul a fost admis, s-au casat hotarârile atacate si în baza art.11 pct.2 lit.”a” – art.10 lit.”d” Cod procedura penala, inculpatul a fost achitat pentru infractiunea prevazuta de art.87 alin.5 din O.U.GG. nr.195/2002.
