Infracţiuni prevăzute în legi speciale. Infracţiuni prevăzute de O.U.G. nr. 195/2002 privind regimul circulaţiei rutiere
O.U.G. nr. 195/2002, art. 85 alin. (1), alin. (2)
C.pen., art. 33 lit. b)
Interpretarea dată de instanţele precedente, Judecătoria şi Tribunalul, conform căreia aceeaşi faptă nu poate întruni elementele constitutive a două infracţiuni distincte şi, deci, nu poate fi sancţionată de două ori, este greşită.
Interpretarea trebuie să ţină seama de intenţia legiuitorului şi de raţiunile pentru care încriminează prin două texte legale diferite, două infracţiuni distincte.
Astfel, art. 85 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 încriminează fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul neînmatriculat în circulaţie, iar art. 85 alin. (2) din O.U.G. nr. 195/2002 încriminează fapta de a conduce pe drumurile publice un autovehicul având numere false de înmatriculare.
Nu este exclusă, sub aspectul stării de fapt, ca printr-o singură acţiune, aceea de a conduce pe drumurile publice un autovehicul, să fie întrunite elementele constitutive ale ambelor infracţiuni, iar faptele astfel săvârşite se află în concurs ideal, conform art. 33 lit. a) C.pen.
Curtea de Apel Timişoara, Secţia penală, decizia penală nr. 851/R din 18 septembrie 2008
Prin rechizitoriul nr. 215/P/2006 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare au fost trimişi în judecată inculpaţii T.P.A. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 26 raportat la art. 288 C.pen., art. 291 C.pen. şi art. 77 alin. (1) şi (2) O.U.G. nr. 195/2002 totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen. şi P.M. pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 C.pen. şi art. 26 raportat la art. 77 alin. (1) şi (2) din O.U.G. nr. 195/2002 totul cu aplicarea art. 33 lit. a) C.pen.
Judecătoria Sânnicolau Mare, prin sentinţa penală nr. 221/03.07.2007 pronunţată în dosar nr. 273/295/2007, a admis cererea de schimbare a încadrării juridice, în sensul reţinerii în sarcina inculpatului T.P.A. a infracţiunii de complicitate la art. 288 alin. (1) C.pen. şi în sarcina inculpatului P.M. a infracţiunii prevăzute de art. 288 alin. (1) C.pen.
În temeiul art. 26 raportat la art. 288 alin. (1) C.pen. l-a condamnat pe inculpatul T.P.A., la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În temeiul art. 291 C.pen. l-a condamnat pe acelaşi inculpat la o pedeapsă de 4 luni închisoare.
În temeiul 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C.proc.pen. a dispus achitarea inculpatului pentru infracţiunea prevăzută de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr.195/2002 [actualul art. 85 alin. (1)].
În temeiul art. 77 alin. (2) O.U.G. nr.195/2002 [actualul art. 85 alin. (2)] s-a dispus condamnarea aceluiaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 33 lit. a) şi 34 lit. b) C.pen. inculpatul va executa pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.
În temeiul art. 81 C.pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei şi s-a stabilit un termen de încercare de 3 ani şi 6 luni, iar conform art. 359 C.proc.pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra prevederilor art. 83 C.pen.
Cu privire la incidenţa dispoziţiilor art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, prima instanţă a reţinut că această dispoziţie legală are în vedere situaţia în care autovehiculului îi lipsesc numere de înmatriculare, întrucât textul nu se referă şi la situaţia în care acesta nu este valabil sau legal înmatriculat, ori numerele de înmatriculare nu sunt valabile. Dacă am interpreta în sens contrar, nu ar mai avea nici o raţiune incriminarea separată a infracţiunii prevăzută de art. 77 alin. (2) O.U.G. nr.195/2002. Or, aceiaşi faptă nu poate întruni elementele constitutive ale două infracţiuni distincte şi să fie sancţionată de două ori. In cazul de faţă, este evident că autoturismul pus în circulaţie şi condus de inculpatul T.P.A. avea numere de înmatriculare false, deci nu se poate reţine în acelaşi timp că a circulat neînmatriculat, respectiv că nu avea numere de înmatriculare.
Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, criticând-o pentru nelegalitate, pentru achitarea celor doi inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, respectiv art. 26 raportat la art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin decizia penală nr. 17/A din 18.01.2008 pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 273/295/2007 , în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C.proc.pen., s-a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Judecătoria Sânnicolau Mare, împotriva sentinţei penale nr. 221 din 03.07.2007 pronunţată de Judecătoria Sânnicolau Mare în dosar nr. 273/325/2007.
Cu privire la fapta prevăzută de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, instanţa de apel a apreciat că prima instanţă în mod corect a reţinut că această faptă nu există, întrucât autoturismul avea numere de înmatriculare, chiar dacă erau false, motiv pentru carte s-a şi reţinut incidenţa dispoziţiilor alin. (2) ale aceluiaşi articol.
Împotriva acestei deciziei penale nr. 17/A/18.01.208 pronunţată de Tribunalul Timiş a declarat recurs Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş solicitând admiterea recursului, casarea deciziei penale şi urmare a rejudecării condamnarea inculpaţilor şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în cazul inculpatului T.A.P. şi pentru complicitatea la aceeaşi infracţiune pentru inculpatul P.M.
Instanţa de recurs analizând legalitatea şi temeinicia deciziei penale recurate prin prisma motivelor de recurs precum şi din oficiu conform art. 3856 C.proc.pen., a apreciat că decizia penală pronunţată este netemeinică sub aspectul greşitei achitări a inculpaţilor cu privire la săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, respectiv complicitatea la această faptă.
Astfel, s-a reţinut că inculpatul T.P.A., în data de 15.03.2006 s-a prezentat la P.C.T.F. Nădlac, pe sensul de intrare în ţară, cu autoturismul marca VW având număr de înmatriculare M-HL-3027, iar la controlul efectuat s-a constata că numărul de înmatriculare corespunde unui alt autoturism, iar seriei de caroserie corespunzătoare a autoturismului cu care s-a prezentat inculpatul pentru trecerea frontierei îi aparţinea numărul de înmatriculare LDK-801, expirat la data de 10.03.2006. Inculpatul T.P.A. a declarat că la data de 14.03.2006 a luat legătura cu inculpatul P.M., despre care ştia că se ocupă cu falsificarea de documente pentru autoturisme căruia i-a înmânat documentele maşinii şi suma de 150 euro, iar a doua zi inculpatul P. i-a predat actele autoturismului falsificate şi plăcuţele de înmatriculare cu nr. M-HL-3027.
Cu ocazia audierii inculpatul T.A. a revenit asupra poziţiei procesuale manifestată în cursul urmăririi penale arătând că nu a cunoscut că inculpatul P. falsifica documente de maşini crezând că actele date de inculpat însoţite de plăcuţele de înmatriculare sunt valabile. Inculpatul P.M. arată că a falsificat doar cartea verde a maşinii, plăcuţele de înmatriculare fiind primite de la o persoană pe nume C. cunoscând că atât documentele cât şi plăcuţele nu sunt valabile pentru a putea circula.
Starea de fapt descrisă şi susţinută de probele administrate au demonstrat că inculpatul T.A. cunoştea că autoturismul pe care intenţiona să-l introducă în ţară nu mai era înscris în circulaţie şi că numerele provizorii nu mai erau valabile, ceea ce explică şi comportamentul său de a ascunde plăcuţele maşinii, ceea ce l-a determinat să ia legătura cu inculpatul P. în vederea falsificării documentelor maşinii. Chiar inculpatul P. a relatat conţinutul discuţiei avute cu inculpatul T. şi care i-ar fi spus că are în vamă un autoturism cu numere provizorii expirate.
Potrivit dispoziţiilor art. 85 din O.U.G. nr. 195/2002, punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai, neînmatriculat sau neînregistrat, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 3 ani.
Alineatul 2 al aceluiaşi articol sancţionează punerea în circulaţie sau conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul sau tramvai cu număr fals de înmatriculare sau de înregistrare si care se pedepseşte cu închisoare de la unu la 5 ani.
Cele două instanţe de judecată au apreciat în mod greşit că dispoziţiile art. 77 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002 [actual art. 85 alin. (1)] au în vedere doar situaţia în care autovehiculului îi lipsesc numere de înmatriculare, întrucât textul nu se referă şi la situaţia în care acesta nu este valabil sau nelegal înmatriculat ori numerele de înmatriculare nu sunt valabile. Dacă s-ar interpreta în sens contrar nu ar mai avea nici o raţiune incriminarea separată a infracţiunii prevăzute de alineatul 2 mai sus citat. Opinia menţionată este greşită deoarece textul se referă la conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat şi nu la situaţia în care îi lipsesc numerele de înmatriculare, situaţie care se circumscrie contravenţiei de la art. 102 pct. 2 din O.U.G. nr. 195/2002. La încriminarea faptelor, legiuitorul a avut în vedere situaţii distincte care, fiecare în parte, prezintă pericol social. Alineatul 1 al art. 85 în forma iniţială sancţionează conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul neînmatriculat, iar la alineatul 2 situaţia în care, deşi autovehiculul nu este înmatriculat, conducătorul auto, pentru a ascunde această situaţie, aplică pe acesta plăcuţe cu numere de înmatriculare fictive ale altui autovehicul sau chiar cele anterioare, dar radiate din evidenţa organelor de poliţie. Prin urmare, deşi există o singură acţiune, conducerea pe drumurile publice a unui autovehicul, acesta, în raport cu împrejurările concrete în care s-a săvârşit – autovehiculul era neînmatriculat şi totodată avea numere false de înmatriculare – faptele întrunesc elementele constitutive a două infracţiuni în concurs ideal.
Faţă de cele menţionate, instanţa de recurs a apreciat că faptele comise de inculpaţi sunt în concurs ideal, motiv pentru care, în temeiul prevederilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. d) C.proc.pen. a admis recursul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Timiş, împotriva deciziei penale nr.17/A/18.01.2008, pronunţată de Tribunalul Timiş în dosar nr. 273/295/2007.
